Veselia, 1926 (Anul 34, nr. 1-53)
1926-10-14 / nr. 42
VESELIA CRONICA UPTAmANEI S'au redeschis şcolile ! Cetele de copii, băeţi şi fete, umplu iar* străzile cu larma lor. In tramvaie la anumite ■ ore înghesuiala e .elocventă» Intre furtCfUUiari şi elevi lupta. per locurile depe bănci h-pinerică. Bragagii şi aliiţari instalaţi în faţă şcolilor fac afaceri fructuoase şi anunţa mărirea instalaţiei. Chioşcurile din colţ se aprovizionează abundent cu cele mai noi romane detective şi erotice. Iar părinţii cască... buzunarele şi se scobesc idem. Cu cărţile c o halimatele de anul trecut nu mai sunt brune. Nu doar, că s’a schimbat ortografia, fiindcă, nu prea avem. Fiecare scrie, vorba ăluia : ţigăneşte, adieri după miechei Cumiţişei năzare, aşa a mai bitte, şi când crezi că te ţii după cine ştie ce reguli ale Academiei ,vezi că scrie anapoda tocmai d. academician cutare... Cărţile trebue să fie totdeauna noi, neumblate. Altfel n’ar renta plutonului de autori trecuţi pe copertă şi care trebue pe bună şi sfântă dreptate să-şi încaseze dreptul de autor. Uniformele : a doua pacoste pe calmi nefericitului părinte. Zor nevoe, ca anul acesta toţi copiii de şcoală săă aibe uniforme noi tip. Ţaţa Manda spălătoreasă de la Puţul lui Crăciun, care are doi băeţi daţi la Sava şi o fată la Regina Maria, trebue să scoată 15.000 le, să-şi îmbrace copiii aşa ca să nu-i cunoşti de ai lui Armenopol, mare industriaş sau ai lui Itzicson, hăinarul. Ai, nai, nu mă priveşte ! Chestiunea e, să vii cu haine noi. Noroc c’au protestat părinţii şi au lăsat-o educatorii mai domol. Cu bixele, barem potop, clase extra, bugetare ca şi cum părintele care traeşte din buget ar trebui să iasă la drumul mare ca să-şi creieze venituri extra. In schimb dacă copiii o duc greu cu Nărtifc, cu taxele, cu hainele, au nemerit-o mai bine dinspre partea sufletului. Movisterul • școFLor a. admis ca toate tasele,să-șî cumiiere câte o icoană de ar‘^i t,marcat’ de Stat „în scopul (îfetirei tinerilor suflete'' (prin icoană nu prin marcarea de Stat). Admirabila icoană, chilipir pentru orice bun creştin, numai 600 lei, o procură, şcoalelor un cucernic preot, care desigur că nu le lucrează în orele libere, ci njţjţaai le... editează, rer ţinând bun înţel..dreptul de.. autor. Ce mai la, deal, la viile, cu. atâta ..autoritate“ e greu Să nuai ajungemda perfecţiune ! * B11 curând având nevoe de un act, nu fără oarecare codeală am păşit în localul Prefecturei de Poliţie. Escursia a fost edificatoare. Drept mulţumire pentru serviciile făcute, dau aci câteva sfaturi personalului acestei prefecturi, pentru bunul mers al maşinei administrative, o maşină care, în treacăt fie zis, suferă de prea multă „unsoare" ceea ce-i face mersul greoi : „se lasă greu“ 1) Nu toţi cei ce intră la poliţie sunt pungaşi ; între aceştia ,se cuprind şi domnii funcţionari. 2) Nu toţi funcţionarii Poliţiei sunt generaţi Nicoleni. 3) Nu vă mai certaţi în faţa publicului; acuzândi-vă de, şperţuială şi beţivărie. 4) Pudraţi-vă nasul cu „ocre“ şi lăsaţi să vi stei strecoare discret polul ; nu vă întindeţi după el. Tânărul Jean Sfârlează, deşi era de o timiditate fenomenală, egală aproape cu prostia, totuşi,nu se putea plânge că în viaţa lui nu avusese noroc în dragoste. Când o femee iubeşte un bărbat timid, primele avansuri le face ea. Aşa s-a întâmplat şi cu Jean Sfârlează. Mimica Cotlete, frumoasa soţie a d-lui Cotlete, angrosist şi exportator de vite, se ’ndrăgostise ,aşa tam ne sam de tânărul Sfârlează (am uitat să vă spun că acesta era un băiat fercheşi şi cu lipici). Din prima zi văzându-1 cu părul neţesălat, Mimica Cotlete îi zise : — Pun rămăşag că d-ta eşti pod. Aşa e c’am ghicit ? Adevărul e că Jean Sfârlează nu făcuse niciodată versuri. Ce vreţi ? Profesiunea sa de ajutor de contabil la o casă de export şi comision, nu se cam potrivea cu meseria de poet. Totuşi Sfârlează răspunse fără se ezite un moment, pronunţând monosilaba „da“. Timoizii au marele avantagiu ca ■ ’ntotdeauna, oride câte ori sunt întrebaţi, răspund, „da“ şi în cazul acesta cel ce pune întrebarea e foarte mulţumit. Dac ar răspunde „nu" ar trebui să explice din ce cauză, lucru foarte plictisitor şi greu. ■ Aşa in cazul de faţă, dacă Sfârlează ar fi răspuns . ..nu“ ar fi trebuit să explice că poartă părul mare, fin din cauză că face să rupeze „anior“ cu „i»i-e dor“ sau ,.iubire“ cu „psaltire“, ci din cauză cel'Pe sîlă'să se tundă, pentru că bărbierul murl tunde niciodată aşa cum ar dori el 5) Nu vă supăraţi când cineva nu ungte .pnaşinja administrativă“. Poate că se jenează , curios dar posibil. Nu-i bruscaţi, ci făceţi-i educaţia (fără vâna de bou). 6) Socotiţi pe toţi egali în faţa bacşişului. Nu părăsiţi pe cei cu un pol pentru a face tumbe artistice în faţa celor cu cinci. 7) Daţi importanţă lucrului făcut : o aplicare de ştampilă în a ciucea parte dintr’o secundă îşi pierde valoarea comercială. Repeziţi-vă şi opriţii-vă de cinci ori înainte de a o aplica şi muiaţi-o în tuş, energic, ca să răsune încăperea. Admiraţi desenul pecetei pehârtie. ( 8) Nu fiţi egoişti şi puneţi aceste sfaturi la îndemâna şi a altor categorii de funcţioari din alte instituţii publice. Tr. V. Radarul şi aceasta din cauză că e prea timid şi nu ’ndrăzneşte să spună bărbierului cum să-i fae părul, etc., etc., ’etc., vedeţi dlar ce vorbărie deprisos şi câtă plictiseală. Aşadar, cu un singuri „da“ Sfârlează mulţumi curiozitatea Mimicăi. Dar Mimica Cotlete bătu din palme încântată. V’am spus că în fața unui bărbat timid femeea devine îndrăzneață și caută să-i facă ea avansuri. Mimica Cotlete voia cu orice chip să lege cu Sfârlează o convorbire mai intimă și simulând o bucurie copilărească îi da zor înainte: — Poet ? Ce bine-mi pare ! Şi eu care mă ’nebunesc după aşa ceva ! Să-mi faci şi mie o poezie, ai auzit -? şi să mi-o dedici mie. încă de pe când eram în şcoală visam să devin muza unui poet, pe care să-l inspir să facă cele mai simţite versuri. Şi pentru că Mimica dorea ca iniţiativa să fie de partea ei, adăugă : Cred că până mâine seară poezia o să fie gata. Am să viu chiar eu în persoană ca s’o iau. Natural că Sfârlează nu putea răspunde altceva decât„da“. Sosit acasă, Sfârlează, se gândi ca odată ce a promis, cea mai elementară buna cuviinţă cerea să se ţie de promisiune, dar cu această ocazie încăpu să vadă la câte neplăceri poate duce acest fel de a răspimde. Bietul om, niciodată în viaţa lui nu 'ncercase să tragă o muză de cosiţe. ‘Dar cuvântul e'cuvânt 'şi Sfârlează era tot atât de scrupulos, pe cât era de timid. Un altul ar fi copiat câteva versuri DEDICAȚIA