Veselia, 1930 (Anul 38, nr. 1-41)

1930-01-02 / nr. 1

Urări de Anul Nou An nou, cu bine, sănătate ! Cu flori să-ţi fie calea­­ să ! Copil cu pletele de aur Cu fruntea pururea senină Hai, bun sosit ! Şi-acum ascultă : Dă tuturora spor şi bine Că nu mori dacă faci ispravă... Fii generos cum se cuvine ! Dă pace ’n lume şi bucate, Pe câmp să plouă şi să fie Belşug. Să nu mai ceară „ăla" Mereu, mereu, economie. Şi fă ca ’n ţara româneasca Să meargă totul ca pe sine Nu ca la tren... că, Doamne iartă ! Stă călătorul să leşine. Trimite, rogu-te, Îndată La drăgălaşe cititoare (De sunt cumva nemăritate) Un ginere ca şi o floare Coniţelor le dăruieşte Pe soţi — că sunt şi mangafale Ce calcă ’n străchini la vecine Şi intră căsnicia ‘n boale. Bărbaţilor le ocroteşte Intotd’auna, veşnic, calea, Să nu îl prindă... soţioara C’apoi e să te-apuce jalea Celor bogaţi le dă onoruri Şi pune-i ca să învârtească Politică , va merge strună, Fii Sigur Cor să-ţi mulţumească Pe cei săraci să-i scapi, e ruga, An nou, să-l scapi de sărăcie ; Fereşte doamnele de... vârstă Şi sexul tare de chelie. Pe cei bolnavi ii sfătueşte Să nu ia doctorul de pază ; Eu când mă ’mbolnăvesc de... sete, Cer cârciumarul să mă vază. Deci cititori şi cititoare Ca să sfârşesc — băiat subţire — Vă zic aci cu „Veselia“ : — Noroc la toţi şi fericire ! Dă la complect SEXUL SLAB DE ERI — Te-ai lovit ? ? Te doare ? Nu ţi-e ruşine, Emma... fii femee ! Un revelion fantastic In noaptea de Revelion, petrecu­sem cu prietenii, care mă şi aduse­seră acasă. Cum și la ce oră, nu știu. Dar în pat, am fost martorul unui curios spectacol. Un revelion al ani­malelor­ i*n A început cu un bal al purecilor. Dansul l’a deschis o pereche ; au urmat altele. Veni apoi grosul. In curând era o gloată. Dar până la cotilion, totul a fost suportabil. De atunci încolo, începu martiriul meu Căci trebue să vă spun că balul era în contul meu. îmbătaţi de şampanie, cruzii mei musafiri nu întârziară de a pierde orice reţinere. De la capul până la picioarele mele era o sarabandă infernală. O furnicătură vie îmi cuprinsese cor­pul. Dealungul piciorului drept, o ceată de descreieraţi organizaseră curse de fugă pe tibia. Pe genunchi mi se instalase o horă.Chiar în mijlocul pieptului, unde părea instalat bufetul, trei cumetre enorme mă tăiau în sandvișuri, fără să se ostenească, în vreme ce pe spi­narea mea o altă bandă de tineret ■nebun se juca pe nevăzute de-a v’aţi­ ascunsele. încercai de câte­va ori să scap. Dar o neînvinsă toropeală mă para­liza. Deabea dacă puteam cu greu­tate să mă sucesc din când în când. încercai de asemenea să dorm- Im­posibil ! Lucru ciudat. Deşi era întunerec nici un detaliu al acestei scene fan­tastice nu-mii scăpă. Zăream chiar

Next