Veselia, 1936 (Anul 44, nr. 1-52)

1936-01-02 / nr. 1

e PERIFE intimitate- Mare fierbere când vin sărbătorile ! Fiecare e ocupat, fiecare e pe ju­mătate distrat în preajma lor. După luptă dârză a stomacului cu Crăciunul, iată acum pe periferici în ajunu­l Anului nou. LACUL TEIULUI COLENTINA „..Faceţi loc la coborâre” ! Iac’aşa ne-a îndrumat taxatorul, a­­rătându-ne străduţele mahalalei — după ce avusese grije să ne ia câte patru lei din persoană. Ne adresăm du­pă aceea „curcanu­lui”, care surâzând amabil ne salută ceremonios. —„Asta-i toată mahalaua Teiului. Cât vedeţi cu ochii... Ţine­­până din­colo de fundătura „Janii dă arc“. Mulţumim curcanului, dându-i câte­va... nuci. Ce poţi să dai unui curcan ? Prin zăpada proaspăt aşezată in staturi, ancheta pare să devină imposi­bilă. (Asta, dacă la datai când vor a­pare aceste rânduri, se va întâmpla să fie zăpadă). Câţiva copilaşi ne primesc miraţi dintre crăpăturile ulucilor. , Se aud glasuri aproape stinse, im­perceptibile : „Ghelbuirda”. E cartierul lui Sentu. În cealaltă parte se răsfaţă cu dem­nitate naturală sau se succed sfielnic, locuinţele romilor. Hărmălaia dulăilor insă, împiedecă intenţia noastră de a face câteva cer­cetări. In sfârşit, pătrundem în cel mai se­lect local al cartierului. Privim tabela de afară care ţine joc de firmă: „Local­­de dejun. Bodegă şi aperi­tive alese. La Costică Râcâitu”. Iar mai jos stă scris cu litere miei cai şi când ar fi o discreţie ascunsă : „Casă de încredere... fondată...”. Lume de tot felul. Discuţii în jurul ultimelor eveni­mente politice din ţară şi streinătate. Pe urmă afacerea „transferului” e comentată cu aprindere. Trei cetăţeni se întrerup brusc pen­­trui ca apoi să reia cu hotărîre firul vorbei. Un clinchet cadenţat de ţoiuri trântite. — Ai văzut, dom’le? începe primul. Cinci ani... Puţin. Aşa-i trebuia lui CantaJuip. Eu îi băgăm la pârnae şi pe bouri... Al doilea îl secondează. — Ăştia merită să fie ipuşi la zid, nu altceva. CU PLUGUŞORUL Inopteaiză... La fereastra slab luminată grupuri­­gruipuiri de ţângăi îşi fac apariţia. CU PLUGUŞORUL... Dela sfânta Joi la vale, Trece îngerul călare Şi de tare ce fugea Pluguşorul i se rupea Hăis şi cea, măi bolocane Trage brazda mai la vale... In curtea divanului Văzui masa Domnului Dar la masă cine şade Unul bunul Dumnezeu C’a lui e ziua de mâine. — Primiţi, pluguşorule ? întreabă un glas piţigăiat de leliţă ? După răspunsul îngăduitor, ploaia urărilor nu mai conteneşte. „La anul şi la mulţi ani’!’. Un balaur din Tei pozează alaiuri de „gagică”. smirn 3

Next