Veselia, 1936 (Anul 44, nr. 1-52)
1936-01-02 / nr. 1
e PERIFE intimitate- Mare fierbere când vin sărbătorile ! Fiecare e ocupat, fiecare e pe jumătate distrat în preajma lor. După luptă dârză a stomacului cu Crăciunul, iată acum pe periferici în ajunul Anului nou. LACUL TEIULUI COLENTINA „..Faceţi loc la coborâre” ! Iac’aşa ne-a îndrumat taxatorul, arătându-ne străduţele mahalalei — după ce avusese grije să ne ia câte patru lei din persoană. Ne adresăm după aceea „curcanului”, care surâzând amabil ne salută ceremonios. —„Asta-i toată mahalaua Teiului. Cât vedeţi cu ochii... Ţinepână dincolo de fundătura „Janii dă arc“. Mulţumim curcanului, dându-i câteva... nuci. Ce poţi să dai unui curcan ? Prin zăpada proaspăt aşezată in staturi, ancheta pare să devină imposibilă. (Asta, dacă la datai când vor apare aceste rânduri, se va întâmpla să fie zăpadă). Câţiva copilaşi ne primesc miraţi dintre crăpăturile ulucilor. , Se aud glasuri aproape stinse, imperceptibile : „Ghelbuirda”. E cartierul lui Sentu. În cealaltă parte se răsfaţă cu demnitate naturală sau se succed sfielnic, locuinţele romilor. Hărmălaia dulăilor insă, împiedecă intenţia noastră de a face câteva cercetări. In sfârşit, pătrundem în cel mai select local al cartierului. Privim tabela de afară care ţine joc de firmă: „Localde dejun. Bodegă şi aperitive alese. La Costică Râcâitu”. Iar mai jos stă scris cu litere miei cai şi când ar fi o discreţie ascunsă : „Casă de încredere... fondată...”. Lume de tot felul. Discuţii în jurul ultimelor evenimente politice din ţară şi streinătate. Pe urmă afacerea „transferului” e comentată cu aprindere. Trei cetăţeni se întrerup brusc pentrui ca apoi să reia cu hotărîre firul vorbei. Un clinchet cadenţat de ţoiuri trântite. — Ai văzut, dom’le? începe primul. Cinci ani... Puţin. Aşa-i trebuia lui CantaJuip. Eu îi băgăm la pârnae şi pe bouri... Al doilea îl secondează. — Ăştia merită să fie ipuşi la zid, nu altceva. CU PLUGUŞORUL Inopteaiză... La fereastra slab luminată grupurigruipuiri de ţângăi îşi fac apariţia. CU PLUGUŞORUL... Dela sfânta Joi la vale, Trece îngerul călare Şi de tare ce fugea Pluguşorul i se rupea Hăis şi cea, măi bolocane Trage brazda mai la vale... In curtea divanului Văzui masa Domnului Dar la masă cine şade Unul bunul Dumnezeu C’a lui e ziua de mâine. — Primiţi, pluguşorule ? întreabă un glas piţigăiat de leliţă ? După răspunsul îngăduitor, ploaia urărilor nu mai conteneşte. „La anul şi la mulţi ani’!’. Un balaur din Tei pozează alaiuri de „gagică”. smirn 3