Viața Nouă, iulie-septembrie 1971 (Anul 27, nr. 8255-8333)

1971-09-26 / nr. 8330

Nr. 8330 (Urmare din pag 1) și documentație, în rezolvări să se producă adinci procese de con­știință profesională. Tinerii ingi­neri și proiectanți, deși poate în­că insuficient înarmați cu expe­riență, sunt puși încă din prima zi de lucru de la absolvirea șco­lii in situația de a rezolva pro­bleme complexe, iar noi ne stră­duim să-i îndrumăm să facă bi­ne acest lucru. Intr-un anumit fel această agi­tație de întreținere a oamenilor și a producției la nivel perma­nent competitiv — care este ca­racteristică la noi — determină de fapt acea capacitate tehnică de a crea noile nave despre care am pomenit la început. Iată de ce am putea menționa ca nave noi în proiectare și în construcție la șantierele navale un șir lung de denumiri și tipuri despre care presa, în fapt, scrie aproape cotidian. Colectivul institutului nostru, cu experiența sa este un autor colectiv al tuturor proiectelor ca­re s-au făcut aici, și va fi un me­reu mai necontestat autor în vi­itorul intens, bogat în tipuri noi de nave. Cîteva aspecte pentru unele dintre ele: la Șantierele navale din Oltenița va începe în curînd construcția prototipului de cargou de 2150 tdw, cu performanțe pe drept cuvînt la nivelul actual al cerințelor, mai ales în ceea ce privește organiza­rea spațiilor pentru marfă. Pe planșetele noastre se conturează acum proiectul tehnic al unor nave de transportat produse pe­trolifere - tancuri petroliere de circa 5 000 tdw, în stare să navi­gheze și pe mări și pe fluvii; a­­cestea se vor construi la Șantie­rele navale din Turnu Severin. La Giurgiu se va trece la con­strucția unor nave de pasageri pentru Dunăre de 150 locuri, ra­pide, frumoase și reușite. Redu­­cînd exemplele, se cuvine să pre­cizăm că la Galați, în marele șantier de la acum prefaceri Dunăre, se petrec importante în sortimentul producției; proiec­tanții noștri furnizează documen­tația paralel cu construcția pro­totipurilor la nave noi printre care și nava universală de 15 000 tdw, cea mai mare navă în con­strucție la ora actuală în țară. Pentru Constanța, în acest front larg de realizare a marelui șan­tier în același timp cu primele nave oceanice gigant, noi suntem­ angajați în asigurarea producției cu documentația navei de 55 — 60 000 tdw. Este cred interesant să arăt că paralel se lucrează la studiile pentru petrolierul de 150 000 tdw. La sfîrșitul acestui an vom avea deja finalizate ele­mentele generale ale acestei na­ve care se va proiecta în întregi­me la ICEPRONAV Galați. Este un lucru știut că nava ca atare, ca urmare a complexității sale, decurgînd din faptul că, în navigație, în larg trebuie să ofe­re omului care o conduce tot ceea ce îi trebuie, are încorpora­tă în ea toată experiența de pro­ducție de pînă atunci a industri­ei, începînd de la siderurgie și terminînd cu electronica. Intensitatea participării econo­miei naționale denumită curent (cînd se exprimă în procente) grad de integrare, este foarte va­riabilă de la țară la țară, nicio­dată și nicăieri nefiind încă de 100 la sută (nici chiar în Japonia) și se consideră evident că efica­citatea este cu atît mai mare cu cît integrarea este mai aproape de maximum. La noi în țară, la tipul cel mai caracteristic de na­vă, cargoul de 4 500 tdw această cifră este acum de circa 65 la su­tă — ajungîndu-se la acest nivel după un intens proces de însuși­re în fabricație a unei complexe nomenclaturi de produse și ma­teriale. Saltul cel mai mare al ultimilor ani în acest domeniu a fost dat de începerea producției la Combinatul siderurgic de la Galați care acum alimentează, practic integral, cu tablă navală (realizată după prescripții speci­ale) industria constructoare de nave din țara noastră. Caracteristic pentru cincinalul care a început este progresul în continuare a gradului de integra­re, care se realizează pe baza u­­nui program foarte detaliat și la care își aduc contribuția nume­roase industrii din țară. Această acțiune trepidantă va avea o e­­ficacitate economică atît de mare, incit sînt pe deplin justificate e­­forturile care se depun în pre­zent. Pe planșetele specialiștilor noș­tri s-au născut deja, în urma a­­cestei acțiuni, produse de com­pletare noi, cum sunt macaralele de bord de 5 tone, pompele cu piston și altele. în curs de omo­logare la Uzina mecanică navală din Galați, bărcile de salvare din aluminiu și material plastic, care urmează să fie realizate la Turnu Severin etc. In același timp, institute de specialitate din domeniul electro­tehnic, mașini termice, mașini de ridicat, lucrează pentru a pregă­ti fabricația unei nomenclaturi impresionante de aparataje, a­­gregate și utilaje noi. Marele program de construcții navale aprobat de conducerea su­perioară de partid și de stat, in­dicat de secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, va aduce capaci­tatea de producție­ țele­navelor la nivele performan­ridicate, într-un timp relativ scurt, astfel încît necesitățile sporite de trans­port ale țării vor fi într-un ritm accelerat din ce în ce mai satis­făcute. Deși se poate spune că am de­marat bine acest program, totuși, avem încă foarte multe lucruri de pus la punct, decurgînd dintr-o lungă perioadă în care nu s-a acționat cum trebuie. In primul rînd, va trebui să creștem capa­citatea globală de concepție în domeniul cercetării-dezvoltării. Numărul de oameni care lucrea­ză în acest domeniu este mult prea scăzut, de altfel ca și numă­rul în general de cadre cu pre­gătire superioară din sectorul na­val. In cercetarea de dezvoltare, în proiectarea noilor nave și echi­pamente, în tehnologie, în con­ducerea procesului de fabricație este necesar să fie cuprinși un număr de oameni care aproape dublează potențialul actual. ICEPRONAV, care în acest cincinal acoperă cu documenta­ție aproape 70 la sută din progra­mul naval, își va dubla capacita­tea pe parcursul anilor 1971—1975. Creșteri de capacitate se vor produce la toate șantierele ca ur­mare a saltului de performanță care se va atinge în acești ani. Stăpînirea tehnică și tehnologi­că a acestui program cere desi­gur rezolvarea multor lucruri, dar printre primele stau cadrele de specialiști. De aceea consider că este pe deplin justificată ho­­tărîrea care s-a luat, în urma u­­nui studiu corespunzător elaborat din inițiativa și sub directa în­drumare a Biroului Comitetului județean de partid, ca la Institu­tul politehnic din Galați să creas­că numărul de studenți la cursu­rile de ingineri navali diplomați, să se organizeze cursuri de zi și serale încă din toamnă pentru subingineri navali. In ceea ce privește institutul nostru vom intensifica instruirea și recrutarea de cadre, activita­te în care am obținut, credem, în ultimii cinci ani, unele rezultate promițătoare. Avem acum oa­meni care sunt cu adevărat spe­cialiști în anumite domenii, în jurul lor putind gravita un anu­mit număr de cadre tinere. In același timp, așa cum a re­zultat din analiza care s-a făcut la conducerea superioară de partid și de stat, este momentul — și în acest sens s-au creat con­dițiile necesare — pentru spori­rea capacității tehnice a institu­tului în domeniul laboratoarelor, a aparaturii adecvate. Cei cinci ani ai actualului cincinal se vor încheia cu satisfacția a încă unui pas înainte realizat în domeniul competenței tehnico - științifice navale. In cele de mai sus am punctat doar cîteva aspecte, aparent fă­ră o legătură directă între ele, din dorința de a explica paleta largă a preocupărilor din institu­tul nostru. Desigur ar trebui să menționăm, în continuare, cîte­va domenii în care activitatea este la început, cum ar fi studi­ile procedeelor tehnologice noi, pentru sporirea productivității muncii în șantierele navale, stu­diile pentru introducerea în sec­torul naval a unui sistem de pre­lucrare automată a datelor în ve­derea unei conduceri competente a programului. Ar fi, poate, de adăugat efortul care se face în institutul nostru pentru punerea la punct a unor nave bazate pe principii noi de deplasare (pe a­­ripi portante și pernă de aer) prototipurile acestora fiind acum în febra terminării. Nu m-am o­­prit a­s­u­p­r­a acestor mul­tiple aspecte întrucît am convin­gerea că în viitorul apropiat vom putea consemna realizări, fina­lizări, concretizări cu utilitate practică imediată. ICEPRONAV GALATI - angajat ferm in programul dezvoltării producției de nave Cargou de 6 000/7 500 tdw conceput de specialiștii de la ICEPRONAV și aflat în con­strucție la Șantierul naval Galați. Foto : I. VANGHELE Un tinăr, un vis, o împlinire! (Urmare din pag. 1) cît și un orizont larg și compe­tent de cunoștințe profesionale. Alături de Constantin Brazdeș, de aceeași considerație din par­tea tînărului fochist de atunci, se bucură și mecanicul Virgil Mocanu, astăzi șef de tură,­sub îndrumarea căruia Costică D. Neagu a parcurs multe mii de kilometri. — In 1965, cu o zestre de 85 000 de kilometri la activ și cu un bagaj serios de cunoștințe profesionale am pășit pragul șco­lii medii tehnice de mecanici. Eram cel mai tinăr dintre cursanți, dar dorința mea de a absolvi cu un calificativ cît mai bun școala, m-a determinat să acord o atenție deosebită atît studiului teoretic cit și orelor de practică. încredințat In 1968, cînd mi s-a prima locomotivă diesel-electrică, pregătirea mea a dat roadele scontate. Discutind cu tovarășul Dumi­tru Cozlov, locțiitorul secretaru­lui comitetului de partid pe de­pou, am aflat despre comunistul Costică D. Neagu că este nu nu­mai mi mecanic bun, un adevă­­rat exemplu demn de urmat de toți tinerii din depou, ci și un pedagog atent care se străduiește să-i îndrume cu competență pe tineri pe drumul profesiei. „Este un tinăr, cum sînt mulți alții la noi, un tinăr cu care ne mîndrim și care va duce mai departe bo­gata noastră tradiție ceferistă de muncă". Iul In strădania pe care comunis­Costică D. Neagu o pune pentru pregătirea viitorilor me­canici de locomotivă el vede o datorie pe care și-o împlinește față de cei ce la rîndul lor l-au îndrumat cu competență, cu răbdare. Și despre buna sa pre­gătire profesională, despre exi­gența și îndemînarea sa de pe­dagog ar putea să vorbească mulți tineri din cadrul Depoului C.F.R. Galați, printre care îi vom aminti pe tinerii: Vasile Costin, Dumitru Dandeș, Vasile Chiroș­­că. De altfel, făcînd dovada bu­nei sale pregătiri profesionale comunistul Costică D. Neagu a cîștigat locul 1 pe țară la Olim­piada tinerilor feroviari „Sigu­ranță și măiestrie“. Un om crescut la școala mun­cii, un om care nu și-a precu­pețit eforturile pentru a deveni prin munca lui și prin profilul său moral un exemplu demn de urmat, un om cu care tovarășii lui de muncă și de organizație se mîndresc. Acesta este astăzi comunistul Costică D. Neagu. .Brațe" de uriași. Foto : P. POPA VIAȚA NOUA Se aprițiit difekLdtria anului Lutin^ruta^ Pregătiri gospodărești E­xistă o categorie de oameni legați trupește de școală pentru care va­canța mare nu este to­tuși... vacanța mare, ci dimpotrivă, una dintre cele mai efervescente perioade de muncă, cu planurile de activitate, cu sarcini unele mai importante decît altele. Printre aceștia se nu­mără și salariații servi­ciilor tehnico-adminis­­trative ale celor două institute de învățămînt superior din Galați, ca­re veghează acum, mai mult ca oricînd, la rea­lizarea la scara maxi­melor exigențe a ambi­anței materiale de stu­diu necesară studenți­lor. Prezența studențească în orașul „cetății de foc" de pe malurile bă­­trînului Danubius dau acestuia noi dimen­si­siuni, ce parcă încă in­suficient s-ar cuprinde, în tripticul : tinerețe, perseverență, aspirații. Un nou ritm va înregis­tra, așadar, seismogra­ful sensibilității gălățe­­ne începînd cu 1 oc­tombrie. Momentul cîștigă în dimensiuni și prin sar­cinile de deosebită sem­nificație patriotică și științifică ce i-au fost trasate școlii noastre superioare de conduce­rea de partid și de stat în vastul context de înnoire pe care îl tră­iește patria noastră. Cu aceste gînduri (și de ce n-am recunoaște-o și cu emoții), am por­nit spre microorășelul studențesc. Lucrările de zugrăvire și reparații la toate căminele sînt în faza lor de finisare. Totul e proaspăt, curat, poartă pecetea hărni­ciei și ocrotirii părin­tești a gospodarilor centrului universitar. In noul an universitar vor putea beneficia de locuri în căminele sta­tului peste 70 la sută din numărul total al studenților. Cantina își încarcă și ea cu lăcomie cămările pentru cei a­­proape 2 000 de oaspeți. „Planu­l de economii la aprovizionare — sîn­­tem informați — va a­­tinge în curînd impor­tanta cifră de 250 000 lei“. „In prima zi de curs, studenții politehniști vor găsi în sălile labo­ratorului aparatura ști­ințifică de maximă per­formanță, în valoare de cca 600 000 lei, printre care, de pildă, un gaz cromatograf pentru labo­ratorul chimie-fizică, un potențiostat etc.", ne in­formează directorul ad­ministrativ al Institutu­lui politehnic, Nicolae Chitro­ceanu. Aceeași situație și la Institutul pedagogic, ca­re și-a îmbogățit zes­trea aparaturii de stu­diu, chezășie a ancoră­rii definitive a învăță­­mîntului în terenul re­alizărilor practice, cu peste 450 000 lei. Fondurile de cărți ale bibliotecilor din cele două institute au fost orientate și ele către cartea și colecția funda­mentală, de profil teh­nic sau pedagogic, ast­fel că Politehnica nu­mără la începutul nou­lui an universitar cu peste 3 000 de volume mai mult față de anul universitar trecut etc. Date, procente, gos­podărie chibzuită, pen­tru ca ei, studenții să poată studia în cele mai bune condiții. D. ANGHEL Pe plită fierbea ciorba de rață, dincolo, pe pirostrii, sarmalele de purcel, iar clocoteau pîinea dospea în cuptor. Nucii și arțarii își scorojeau frunzele în soarele de dimineață al toamnei, uscîn­­du-se de rouă. — Hai băieți dați-i zor ! Acu-s gata alivencile și claca se mișcă avan de alene. Sus la capandură­­ își potolește aripile de tablă în soare cocoșul sorocului de pe coama casei. Că­priorii proaspăt tăiați sînt îm­brăcați cu zidărie, pădurarii plîng cu paharele în mînă soarta furcilor de salcîm, ca în balada meșterului Manole. Azi e gata casa „pîrcălabului" de Lungoci, dar nu ca în balada roeșterululi Manole. Pînă una alta, „pîrcălabul“ mai dă un „au­tomat" Carpațiului. — Dați-i zor fraților, nu vă mai rîdă mustățile la tulburel. Eu mă duc după întărituri că vi s-au înmuiat balamalele, cum văd. 21 Gl. 2486, autocamion de zile mari al Direcției județene de drumuri și poduri Galați, iese din curtea „stăpînului“ de dumi­nică, spintecînd aerul către uli­țele ne­uzite din somnul nopții. S-a dus pîrcălabul Radu Lupu să aducă megieșii la clacă de casă nouă, că vorba aia, sarma­lele și ciorba sunt pentru toată lumea și clocotesc nebunește sub capace, în tingiri de aramă, ieri spoite. Forfota se iuțește la locul cu pricina. Ca la orice șantier, apar utilajele. — Hei cumnate, zise proprie­­tăreasa. Ușor, să nu rupi gardul cu pustia aia de graifăr. Trageri în bătătură și apucă-te de trea­bă. Te-ai sculat cam tîrziu ! „Pîrcălabul“ Graifărul condus de tractoris­tul Vasile Ganea, proprietatea S.M.A. Ivești, secția Liești, își face loc printre Ieațuri și țigle și intră în curtea „șantierului". — Stăi măi vere Vasile, că-mi strici remarca ! Enciu Lupu, fratele „pîrcăla­bului", la volanul tractorului 41 Gl. 2090, manevrează ușor re­morca și iese pe poartă. Pe spa­tele obloanelor se distinge em­blema întreprinderii de con­strucții agro-zootehnice. Unul dintre cei ce trebăluiesc prin curte strigă către tractorist : — La Siret, bădie și adu ba­last ! Dar dintr-un nor de colb al­bastru cenușiu apare autocamio­nul. Din el coboară o mulțime de oameni voioși cu unelte la subțioară. „Dacă-i bal, bat să de la drumuri fie" ! Forfota e în toi. Materiale din belșug, var, ciment, balast, nisip. Parcă mai știi de unde sunt! Că or fi de la Focșani, de la Galați, din balastieră. Sînt aici în curte, toate ! La vreme de prînz, cînd trea­ba era în toi­ mînzul albastru al velelor și potîrnichea Milco­­vului aduse la poarta șantierului un cal alb. Un ofițer de miliție a fotografiat iute „parcul“ de utilaje din curtea cu pricina și a chemat la „bară" pe antreprenor. — A cui e mîndrețea asta de șantier ? — Păr al meu, stimate tovarășe căpitan ! — Și autocamionul „Carpați“ ? — Tot al meu, adică al dru­murilor județene. Mai că nu-mi vine să cred că e al nostru ! So­cotiți și dv., în fiecare sîmbătă și duminică, iaca aici se odih­nește. Și arăta către curtea lar­gă. Dacă o fi vremea ca lumea, apăi duminica ce vine mai aduc și un buldozer și mă fac om gos­podar. Dar mai lăsați încolo po­zele și notarul în caiet. Am o pastramă de gîscă bine pipărată și îndată o frigem. Poftiți înăun­tru, că de mașină avem noi gri­jă. Și avem și tulburel făcut de vreo două săptămîni. Hai poftiți rău, nu ne refuzați ! Acum îmi dau seama că pe „pîrcălabul“ de Lungoci, alias Radu Lupu îl mai cunoscusem undeva tot în postura de contra­venient. De unde se înțelege că : „Lupul părul își schimbă, dar năravul ba". Ne surprinde numai faptul că Direcția județeană de drumuri se „abține" pentru a lua o măsură severă. Să sperăm că de data aceasta tovarășii din conducerea Direcției județene de drumuri nu vor mai sta în espectativă. Cpt. MIHAIL MOLDOVEANU FOILETON Pag. a 3-a ZOOTEHNIA -­lor de precjie căruia nu i se acordă importanta cuvenită in toate GIP­-urile Nu izolat se aude expresia ! „Dacă nu am avea vacile și por­cii (sau altă specie de animale) am obține și noi rezultate bune". A­­ceste expresii pornesc de la unii președinți de cooperative agricole și chiar de la unii specialiști. Es­te adevărat că creșterea anima­lelor impune eforturi și mai cu seamă pricepere, de a opera cu curaj măsuri dintre cele mai e­­ficiente, pentru care, însă trebu­ie capacitate, zile și nopți de că­utare a celei mai bune soluții ca­re, odată aplicate să ducă, fără echivoc, la rezultatul scontat. Și exemple unde zootehnia stă ne­clintită pe postul de furnizoare sigură a unor mari și permanente venituri bănești sunt destule în județul nostru De nenumărate ori, tovarășii Alecu Crăciun, Petre Botezatu, Ion Negoiță, Constantin Condu­­rat, președinți ai cooperativelor agricole de producție Băleni, Schela, „11 iunie 1948" Pechea și respectiv Odaia Manolache ne-au relatat că fără sectoarele de creș­tere a animalelor le-ar fi fost im­posibil să poată asigura lună de lună plata avansurilor în bani pentru munca depusă de membrii cooperatori, să sporească venitu­rile acestora. In unitățile amin­tite — iar în ultimii ani numă­rul cooperativelor agricole rezultate bune în zootehnie cu crescut — putem spune că s-a a creat un cult pentru creșterea a­­nimalelor. De exemplu, la Băleni s-a mers pînă acolo că toți mem­brii consiliului de conducere, în frunte cu președintele, au făcut prin rotație de serviciu ziua și noaptea, în timpul fătărilor, la sectorul ovin ajutînd pe îngriji­tori în munca lor, fapt care a a­­vut drept consecință evitarea a­­proape totală a mortal­ităților la ovine. La C.A.P. Schela, nu este dimineață, indiferent de progra­mul de peste zi, în care președin­tele și secretarul comitetului de partid să nu treacă prin sectorul animalier să vadă cum au fost furajate animalele, ce probleme s-au ivit, unde se cer măsuri i­­mediate. La Pechea, Odaia Mano­­lache, Cuza Vodă și în alte uni­tăți există aceeași preocupare. Asemenea preocupări, la prima vedere de mică importanță pen­tru un conducător de cooperati­vă a cărei avere este măsurată în zeci de milioane de lei și care ridică probleme mult mai com­plexe, dar ele au o deosebită semnificație. In unitățile unde e­­xistă un asemenea stil sănătos de muncă și rezultatele sînt bune. De exemplu, pînă la 31 august a.c. C.A.P. Schela a realizat producție de 1 914 litri lapte pe o vacă furajată. C.A.P. Galați — O altă cooperativă unde conduce­rea se ocupă de zootehnie — 1 766 litri, „11 Iunie 1948" Pechea — 1 541 litri, Cuza Vodă — 1 424 litri și exemplele pot continua. Cum însă nu ne-am propus să vorbim, cu precădere, despre u­­nitățile cu rezultate bune, ne vom ocupa de rezervele existente pentru ridicarea potențialului de prodcție al zootehniei, în lumi­na sarcinilor reieșite din progra­mul național privind acest sec­tor, cît și al celui județean. Să luăm un prim exemplu : co­operativa agricolă de producție Jorăști. La această unitate, în fie­care an au murit sute de miei și oi. Și, poate nici nu ar mai tre­bui să amintim că în urma mă­surilor de specializare și profila­re, cooperativa se află printre cele care trebuie să dezvolte a­­cest sector. Anul acesta, de e­­xemplu­ Ioi Jorăști ci’a murit 839 de ovine. Cauza ? Oficial, atestată și de specialiști, lipsa de furaje. Totuși asupra acestui fenomen ar trebui să se mediteze mai mult. Ne gîndim la faptul că din de­cembrie 1970 și pînă cînd a în­ceput pășunatul, în primăvara acestui an, la Jorăști oile au pri­mit rații concentrate — între 200—500 grame pe zi furaje. Or, în asemenea condiții, cînd rația a fost completată și cu furaje fi­broase și suculente — siloz — nu numai că nu ar fi trebuit să e­­xiste mortalități, dar oile trebu­iau să dea miei viguroși cît și producții de lapte. Cu toate acestea nu s-a întîm­­plat așa. La Jorăști, și acest caz nu este unic, este vorba de lipsă de îngrijire a animalelor, de ne­­preocuparea conducerii (președin­te Alexandru Țigancov), iar pre­supusele furaje consumate de a­­nimale au trecut prin contabili­tate, au fost scoase din magazie și nimeni dintre cei răspunzători nu știu unde au ajuns. Să mai luăm un exemplu : C.A.P. Cudalbi I­, cu sectorul va­cilor de lapte. La această coope­rativă, în opt luni producția nu a ajuns la 700 t lapte pe vacă furajată. Cauza ? Oficial, aceeași lipsă de furaje. Dar la Cudalbi II nu se poate vorbi de existen­ța unei ferme de taurine, deși a­ceasta a fost constituită și dată în seama unui medic veterinar — F. Bauer. Că nu au fost furate este adevărat. Dar cine trebuia oare să le producă ? Anul aces­ta, de exemplu, la Cudalbi II s-au însămînțat cu porumb siloz, în ogor propriu, 100 ha, de pe care au rezultat circa 600 tone — deci o producție de 6 tone la hectar, în timp ce au fost condiții pentru obținerea a cel puțin 60 tone la hectar, ceea ce ar fi putut asigu­ra nu numai cele 4 000 tone fura­je suculente necesare, ci și un considerabil stoc pentru consumul zilnic din timpul verii. Dar po­rumbul, neprășit nici măcar o dată, a fost năpădit de buruieni și a rămas sub nivelul acestora, dînd o producție slabă. Dacă la cele două unități des­pre care am vorbit mai sus mai adăugăm rezultatele sub orice critică ale cooperativelor agrico­le din Priponești, Bucești, Năr­­tești, Șerbănești — la vaci, Dră­­gușeni, Corni și altele — la ovi­­ne, Rediu, Vlădești etc. — la por­cine, vedem că numărul coopera­tivelor cu sectoare zootehnice slabe este destul de mare, deși nu sunt cauze obiective care să moti­veze asemenea situație. In toate unitățile, fără excep­ție, se pot crea condiții bune creș­terii animalelor numai că se ce­re, în primul rînd, o mai mare preocupare din partea conduce­rilor de unități și a specialiștilor, care în unele cooperative doar pe statele de salarii sînt în funcția de șefi de serie. Cu atît însă, nu vom putea avea zooteh­nie, și încă la nivelul actualelor sarcini. In multe unități produ­cerea furajelor constituie un sector aproape complet neglijat, lăsat in seama a cîte unui șef de echipă. In aceste condiții, con­ducerile se „trezesc" abia in pra­gul iernii că nu au strîns, cît a fost vara de lungă, suficiente nu­trețuri pentru iarnă. Efectivele de animale, pe lîngă faptul că sunt sub nivelul normal, sunt alcătuite din animale slab productive, chiar tarate, față de care nimeni din factorii respon­sabili nu se impacientează, fără a mai vorbi de măsuri pentru îm­bunătățirea efectivelor, acțiune care stă la îndemîna fiecărei u­­nități. Un alt domeniu în care se ac­ționează fără răspundere sunt con­strucțiile. Nu puține sînt cazu­rile cînd, din lipsa unor adăpos­turi corespunzătoare, animalele dau producții scăzute, nu acumu­lează în greutate în mod normal, avortează, sau cele tinere mor. Oare la nivelul anului 1971 aceas­ta mai este o problemă nerezol­vabilă ? Fără îndoială că nu ! Neajunsuri flagrante se consta­tă în domeniul îngrijirii anima­lelor. In multe cooperative unde mortalitățile au dijmuit efecti­vele la unele specii, se datoresc, în bună parte, lipsei de îngrijire și mai puțin altor cauze. In alte cooperative, animalele rămîn zi­le întregi neadăpate, nefurajate, sau vacile rămîn nemulse. In astfel de situații nu numai că se pierd mari cantități de produse în ziua respectivă, dar animalele suferă, își dereglează metabolis­mul, iar pentru a fi readuse la starea­­ normală trebuie zile, săp­tămîni și în unele situații chiar luni. Toate aceste lacune la care se mai adaugă și cele privind selec­ția, reproducția, creșterea dife­rențiată a tineretului în funcție de scopul urmărit sunt tot atîtea rezerve de sporire a producției a­­nimaliere, rezerve care se irosesc din neglijență, lipsă de preocupa­re și, uneori din nepriceperea ce­lor care se ocupă de creșterea a­­nimalelor , unii conducători de unități se mulțumesc să invoce motive, fără să se gîndească că ei înșiși nu le-ar accepta cîtuși de puțin dacă ar fi invocate de alții. Pentru înlăturarea situațiilor precare ce mai persistă în unele cooperative, în afară de faptul că și Direcția generală agricolă a ju­dețului va trebui să introducă în stilul său de lucru, munca con­cretă, în unitate, în sectorul ani­malier acolo unde se produc bu­nurile, comitetele de partid co­munale și din cooperative vor trebui să ia măsuri urgente pen­tru îmbunătățirea stărilor de fapt, stabilind sarcini precise pentru fiecare comunist trimis să mun­cească în conducerile unităților agricole și a fermelor de anima­le. Iar cei care nu-și îndeplinesc obligațiile să fie trași la răspun­dere. C. MANOLE

Next