Viața Nouă, iulie-septembrie 1971 (Anul 27, nr. 8255-8333)
1971-09-26 / nr. 8330
Nr. 8330 (Urmare din pag 1) și documentație, în rezolvări să se producă adinci procese de conștiință profesională. Tinerii ingineri și proiectanți, deși poate încă insuficient înarmați cu experiență, sunt puși încă din prima zi de lucru de la absolvirea școlii in situația de a rezolva probleme complexe, iar noi ne străduim să-i îndrumăm să facă bine acest lucru. Intr-un anumit fel această agitație de întreținere a oamenilor și a producției la nivel permanent competitiv — care este caracteristică la noi — determină de fapt acea capacitate tehnică de a crea noile nave despre care am pomenit la început. Iată de ce am putea menționa ca nave noi în proiectare și în construcție la șantierele navale un șir lung de denumiri și tipuri despre care presa, în fapt, scrie aproape cotidian. Colectivul institutului nostru, cu experiența sa este un autor colectiv al tuturor proiectelor care s-au făcut aici, și va fi un mereu mai necontestat autor în viitorul intens, bogat în tipuri noi de nave. Cîteva aspecte pentru unele dintre ele: la Șantierele navale din Oltenița va începe în curînd construcția prototipului de cargou de 2150 tdw, cu performanțe pe drept cuvînt la nivelul actual al cerințelor, mai ales în ceea ce privește organizarea spațiilor pentru marfă. Pe planșetele noastre se conturează acum proiectul tehnic al unor nave de transportat produse petrolifere - tancuri petroliere de circa 5 000 tdw, în stare să navigheze și pe mări și pe fluvii; acestea se vor construi la Șantierele navale din Turnu Severin. La Giurgiu se va trece la construcția unor nave de pasageri pentru Dunăre de 150 locuri, rapide, frumoase și reușite. Reducînd exemplele, se cuvine să precizăm că la Galați, în marele șantier de la acum prefaceri Dunăre, se petrec importante în sortimentul producției; proiectanții noștri furnizează documentația paralel cu construcția prototipurilor la nave noi printre care și nava universală de 15 000 tdw, cea mai mare navă în construcție la ora actuală în țară. Pentru Constanța, în acest front larg de realizare a marelui șantier în același timp cu primele nave oceanice gigant, noi suntem angajați în asigurarea producției cu documentația navei de 55 — 60 000 tdw. Este cred interesant să arăt că paralel se lucrează la studiile pentru petrolierul de 150 000 tdw. La sfîrșitul acestui an vom avea deja finalizate elementele generale ale acestei nave care se va proiecta în întregime la ICEPRONAV Galați. Este un lucru știut că nava ca atare, ca urmare a complexității sale, decurgînd din faptul că, în navigație, în larg trebuie să ofere omului care o conduce tot ceea ce îi trebuie, are încorporată în ea toată experiența de producție de pînă atunci a industriei, începînd de la siderurgie și terminînd cu electronica. Intensitatea participării economiei naționale denumită curent (cînd se exprimă în procente) grad de integrare, este foarte variabilă de la țară la țară, niciodată și nicăieri nefiind încă de 100 la sută (nici chiar în Japonia) și se consideră evident că eficacitatea este cu atît mai mare cu cît integrarea este mai aproape de maximum. La noi în țară, la tipul cel mai caracteristic de navă, cargoul de 4 500 tdw această cifră este acum de circa 65 la sută — ajungîndu-se la acest nivel după un intens proces de însușire în fabricație a unei complexe nomenclaturi de produse și materiale. Saltul cel mai mare al ultimilor ani în acest domeniu a fost dat de începerea producției la Combinatul siderurgic de la Galați care acum alimentează, practic integral, cu tablă navală (realizată după prescripții speciale) industria constructoare de nave din țara noastră. Caracteristic pentru cincinalul care a început este progresul în continuare a gradului de integrare, care se realizează pe baza unui program foarte detaliat și la care își aduc contribuția numeroase industrii din țară. Această acțiune trepidantă va avea o eficacitate economică atît de mare, incit sînt pe deplin justificate eforturile care se depun în prezent. Pe planșetele specialiștilor noștri s-au născut deja, în urma acestei acțiuni, produse de completare noi, cum sunt macaralele de bord de 5 tone, pompele cu piston și altele. în curs de omologare la Uzina mecanică navală din Galați, bărcile de salvare din aluminiu și material plastic, care urmează să fie realizate la Turnu Severin etc. In același timp, institute de specialitate din domeniul electrotehnic, mașini termice, mașini de ridicat, lucrează pentru a pregăti fabricația unei nomenclaturi impresionante de aparataje, agregate și utilaje noi. Marele program de construcții navale aprobat de conducerea superioară de partid și de stat, indicat de secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, va aduce capacitatea de producție țelenavelor la nivele performanridicate, într-un timp relativ scurt, astfel încît necesitățile sporite de transport ale țării vor fi într-un ritm accelerat din ce în ce mai satisfăcute. Deși se poate spune că am demarat bine acest program, totuși, avem încă foarte multe lucruri de pus la punct, decurgînd dintr-o lungă perioadă în care nu s-a acționat cum trebuie. In primul rînd, va trebui să creștem capacitatea globală de concepție în domeniul cercetării-dezvoltării. Numărul de oameni care lucrează în acest domeniu este mult prea scăzut, de altfel ca și numărul în general de cadre cu pregătire superioară din sectorul naval. In cercetarea de dezvoltare, în proiectarea noilor nave și echipamente, în tehnologie, în conducerea procesului de fabricație este necesar să fie cuprinși un număr de oameni care aproape dublează potențialul actual. ICEPRONAV, care în acest cincinal acoperă cu documentație aproape 70 la sută din programul naval, își va dubla capacitatea pe parcursul anilor 1971—1975. Creșteri de capacitate se vor produce la toate șantierele ca urmare a saltului de performanță care se va atinge în acești ani. Stăpînirea tehnică și tehnologică a acestui program cere desigur rezolvarea multor lucruri, dar printre primele stau cadrele de specialiști. De aceea consider că este pe deplin justificată hotărîrea care s-a luat, în urma unui studiu corespunzător elaborat din inițiativa și sub directa îndrumare a Biroului Comitetului județean de partid, ca la Institutul politehnic din Galați să crească numărul de studenți la cursurile de ingineri navali diplomați, să se organizeze cursuri de zi și serale încă din toamnă pentru subingineri navali. In ceea ce privește institutul nostru vom intensifica instruirea și recrutarea de cadre, activitate în care am obținut, credem, în ultimii cinci ani, unele rezultate promițătoare. Avem acum oameni care sunt cu adevărat specialiști în anumite domenii, în jurul lor putind gravita un anumit număr de cadre tinere. In același timp, așa cum a rezultat din analiza care s-a făcut la conducerea superioară de partid și de stat, este momentul — și în acest sens s-au creat condițiile necesare — pentru sporirea capacității tehnice a institutului în domeniul laboratoarelor, a aparaturii adecvate. Cei cinci ani ai actualului cincinal se vor încheia cu satisfacția a încă unui pas înainte realizat în domeniul competenței tehnico - științifice navale. In cele de mai sus am punctat doar cîteva aspecte, aparent fără o legătură directă între ele, din dorința de a explica paleta largă a preocupărilor din institutul nostru. Desigur ar trebui să menționăm, în continuare, cîteva domenii în care activitatea este la început, cum ar fi studiile procedeelor tehnologice noi, pentru sporirea productivității muncii în șantierele navale, studiile pentru introducerea în sectorul naval a unui sistem de prelucrare automată a datelor în vederea unei conduceri competente a programului. Ar fi, poate, de adăugat efortul care se face în institutul nostru pentru punerea la punct a unor nave bazate pe principii noi de deplasare (pe aripi portante și pernă de aer) prototipurile acestora fiind acum în febra terminării. Nu m-am oprit asupra acestor multiple aspecte întrucît am convingerea că în viitorul apropiat vom putea consemna realizări, finalizări, concretizări cu utilitate practică imediată. ICEPRONAV GALATI - angajat ferm in programul dezvoltării producției de nave Cargou de 6 000/7 500 tdw conceput de specialiștii de la ICEPRONAV și aflat în construcție la Șantierul naval Galați. Foto : I. VANGHELE Un tinăr, un vis, o împlinire! (Urmare din pag. 1) cît și un orizont larg și competent de cunoștințe profesionale. Alături de Constantin Brazdeș, de aceeași considerație din partea tînărului fochist de atunci, se bucură și mecanicul Virgil Mocanu, astăzi șef de tură,sub îndrumarea căruia Costică D. Neagu a parcurs multe mii de kilometri. — In 1965, cu o zestre de 85 000 de kilometri la activ și cu un bagaj serios de cunoștințe profesionale am pășit pragul școlii medii tehnice de mecanici. Eram cel mai tinăr dintre cursanți, dar dorința mea de a absolvi cu un calificativ cît mai bun școala, m-a determinat să acord o atenție deosebită atît studiului teoretic cit și orelor de practică. încredințat In 1968, cînd mi s-a prima locomotivă diesel-electrică, pregătirea mea a dat roadele scontate. Discutind cu tovarășul Dumitru Cozlov, locțiitorul secretarului comitetului de partid pe depou, am aflat despre comunistul Costică D. Neagu că este nu numai mi mecanic bun, un adevărat exemplu demn de urmat de toți tinerii din depou, ci și un pedagog atent care se străduiește să-i îndrume cu competență pe tineri pe drumul profesiei. „Este un tinăr, cum sînt mulți alții la noi, un tinăr cu care ne mîndrim și care va duce mai departe bogata noastră tradiție ceferistă de muncă". Iul In strădania pe care comunisCostică D. Neagu o pune pentru pregătirea viitorilor mecanici de locomotivă el vede o datorie pe care și-o împlinește față de cei ce la rîndul lor l-au îndrumat cu competență, cu răbdare. Și despre buna sa pregătire profesională, despre exigența și îndemînarea sa de pedagog ar putea să vorbească mulți tineri din cadrul Depoului C.F.R. Galați, printre care îi vom aminti pe tinerii: Vasile Costin, Dumitru Dandeș, Vasile Chiroșcă. De altfel, făcînd dovada bunei sale pregătiri profesionale comunistul Costică D. Neagu a cîștigat locul 1 pe țară la Olimpiada tinerilor feroviari „Siguranță și măiestrie“. Un om crescut la școala muncii, un om care nu și-a precupețit eforturile pentru a deveni prin munca lui și prin profilul său moral un exemplu demn de urmat, un om cu care tovarășii lui de muncă și de organizație se mîndresc. Acesta este astăzi comunistul Costică D. Neagu. .Brațe" de uriași. Foto : P. POPA VIAȚA NOUA Se aprițiit difekLdtria anului Lutin^ruta^ Pregătiri gospodărești Există o categorie de oameni legați trupește de școală pentru care vacanța mare nu este totuși... vacanța mare, ci dimpotrivă, una dintre cele mai efervescente perioade de muncă, cu planurile de activitate, cu sarcini unele mai importante decît altele. Printre aceștia se numără și salariații serviciilor tehnico-administrative ale celor două institute de învățămînt superior din Galați, care veghează acum, mai mult ca oricînd, la realizarea la scara maximelor exigențe a ambianței materiale de studiu necesară studenților. Prezența studențească în orașul „cetății de foc" de pe malurile bătrînului Danubius dau acestuia noi dimensisiuni, ce parcă încă insuficient s-ar cuprinde, în tripticul : tinerețe, perseverență, aspirații. Un nou ritm va înregistra, așadar, seismograful sensibilității gălățene începînd cu 1 octombrie. Momentul cîștigă în dimensiuni și prin sarcinile de deosebită semnificație patriotică și științifică ce i-au fost trasate școlii noastre superioare de conducerea de partid și de stat în vastul context de înnoire pe care îl trăiește patria noastră. Cu aceste gînduri (și de ce n-am recunoaște-o și cu emoții), am pornit spre microorășelul studențesc. Lucrările de zugrăvire și reparații la toate căminele sînt în faza lor de finisare. Totul e proaspăt, curat, poartă pecetea hărniciei și ocrotirii părintești a gospodarilor centrului universitar. In noul an universitar vor putea beneficia de locuri în căminele statului peste 70 la sută din numărul total al studenților. Cantina își încarcă și ea cu lăcomie cămările pentru cei aproape 2 000 de oaspeți. „Planul de economii la aprovizionare — sîntem informați — va atinge în curînd importanta cifră de 250 000 lei“. „In prima zi de curs, studenții politehniști vor găsi în sălile laboratorului aparatura științifică de maximă performanță, în valoare de cca 600 000 lei, printre care, de pildă, un gaz cromatograf pentru laboratorul chimie-fizică, un potențiostat etc.", ne informează directorul administrativ al Institutului politehnic, Nicolae Chitroceanu. Aceeași situație și la Institutul pedagogic, care și-a îmbogățit zestrea aparaturii de studiu, chezășie a ancorării definitive a învățămîntului în terenul realizărilor practice, cu peste 450 000 lei. Fondurile de cărți ale bibliotecilor din cele două institute au fost orientate și ele către cartea și colecția fundamentală, de profil tehnic sau pedagogic, astfel că Politehnica numără la începutul noului an universitar cu peste 3 000 de volume mai mult față de anul universitar trecut etc. Date, procente, gospodărie chibzuită, pentru ca ei, studenții să poată studia în cele mai bune condiții. D. ANGHEL Pe plită fierbea ciorba de rață, dincolo, pe pirostrii, sarmalele de purcel, iar clocoteau pîinea dospea în cuptor. Nucii și arțarii își scorojeau frunzele în soarele de dimineață al toamnei, uscîndu-se de rouă. — Hai băieți dați-i zor ! Acu-s gata alivencile și claca se mișcă avan de alene. Sus la capandură își potolește aripile de tablă în soare cocoșul sorocului de pe coama casei. Căpriorii proaspăt tăiați sînt îmbrăcați cu zidărie, pădurarii plîng cu paharele în mînă soarta furcilor de salcîm, ca în balada meșterului Manole. Azi e gata casa „pîrcălabului" de Lungoci, dar nu ca în balada roeșterululi Manole. Pînă una alta, „pîrcălabul“ mai dă un „automat" Carpațiului. — Dați-i zor fraților, nu vă mai rîdă mustățile la tulburel. Eu mă duc după întărituri că vi s-au înmuiat balamalele, cum văd. 21 Gl. 2486, autocamion de zile mari al Direcției județene de drumuri și poduri Galați, iese din curtea „stăpînului“ de duminică, spintecînd aerul către ulițele neuzite din somnul nopții. S-a dus pîrcălabul Radu Lupu să aducă megieșii la clacă de casă nouă, că vorba aia, sarmalele și ciorba sunt pentru toată lumea și clocotesc nebunește sub capace, în tingiri de aramă, ieri spoite. Forfota se iuțește la locul cu pricina. Ca la orice șantier, apar utilajele. — Hei cumnate, zise proprietăreasa. Ușor, să nu rupi gardul cu pustia aia de graifăr. Trageri în bătătură și apucă-te de treabă. Te-ai sculat cam tîrziu ! „Pîrcălabul“ Graifărul condus de tractoristul Vasile Ganea, proprietatea S.M.A. Ivești, secția Liești, își face loc printre Ieațuri și țigle și intră în curtea „șantierului". — Stăi măi vere Vasile, că-mi strici remarca ! Enciu Lupu, fratele „pîrcălabului", la volanul tractorului 41 Gl. 2090, manevrează ușor remorca și iese pe poartă. Pe spatele obloanelor se distinge emblema întreprinderii de construcții agro-zootehnice. Unul dintre cei ce trebăluiesc prin curte strigă către tractorist : — La Siret, bădie și adu balast ! Dar dintr-un nor de colb albastru cenușiu apare autocamionul. Din el coboară o mulțime de oameni voioși cu unelte la subțioară. „Dacă-i bal, bat să de la drumuri fie" ! Forfota e în toi. Materiale din belșug, var, ciment, balast, nisip. Parcă mai știi de unde sunt! Că or fi de la Focșani, de la Galați, din balastieră. Sînt aici în curte, toate ! La vreme de prînz, cînd treaba era în toi mînzul albastru al velelor și potîrnichea Milcovului aduse la poarta șantierului un cal alb. Un ofițer de miliție a fotografiat iute „parcul“ de utilaje din curtea cu pricina și a chemat la „bară" pe antreprenor. — A cui e mîndrețea asta de șantier ? — Păr al meu, stimate tovarășe căpitan ! — Și autocamionul „Carpați“ ? — Tot al meu, adică al drumurilor județene. Mai că nu-mi vine să cred că e al nostru ! Socotiți și dv., în fiecare sîmbătă și duminică, iaca aici se odihnește. Și arăta către curtea largă. Dacă o fi vremea ca lumea, apăi duminica ce vine mai aduc și un buldozer și mă fac om gospodar. Dar mai lăsați încolo pozele și notarul în caiet. Am o pastramă de gîscă bine pipărată și îndată o frigem. Poftiți înăuntru, că de mașină avem noi grijă. Și avem și tulburel făcut de vreo două săptămîni. Hai poftiți rău, nu ne refuzați ! Acum îmi dau seama că pe „pîrcălabul“ de Lungoci, alias Radu Lupu îl mai cunoscusem undeva tot în postura de contravenient. De unde se înțelege că : „Lupul părul își schimbă, dar năravul ba". Ne surprinde numai faptul că Direcția județeană de drumuri se „abține" pentru a lua o măsură severă. Să sperăm că de data aceasta tovarășii din conducerea Direcției județene de drumuri nu vor mai sta în espectativă. Cpt. MIHAIL MOLDOVEANU FOILETON Pag. a 3-a ZOOTEHNIA -lor de precjie căruia nu i se acordă importanta cuvenită in toate GIP-urile Nu izolat se aude expresia ! „Dacă nu am avea vacile și porcii (sau altă specie de animale) am obține și noi rezultate bune". Aceste expresii pornesc de la unii președinți de cooperative agricole și chiar de la unii specialiști. Este adevărat că creșterea animalelor impune eforturi și mai cu seamă pricepere, de a opera cu curaj măsuri dintre cele mai eficiente, pentru care, însă trebuie capacitate, zile și nopți de căutare a celei mai bune soluții care, odată aplicate să ducă, fără echivoc, la rezultatul scontat. Și exemple unde zootehnia stă neclintită pe postul de furnizoare sigură a unor mari și permanente venituri bănești sunt destule în județul nostru De nenumărate ori, tovarășii Alecu Crăciun, Petre Botezatu, Ion Negoiță, Constantin Condurat, președinți ai cooperativelor agricole de producție Băleni, Schela, „11 iunie 1948" Pechea și respectiv Odaia Manolache ne-au relatat că fără sectoarele de creștere a animalelor le-ar fi fost imposibil să poată asigura lună de lună plata avansurilor în bani pentru munca depusă de membrii cooperatori, să sporească veniturile acestora. In unitățile amintite — iar în ultimii ani numărul cooperativelor agricole rezultate bune în zootehnie cu crescut — putem spune că s-a a creat un cult pentru creșterea animalelor. De exemplu, la Băleni s-a mers pînă acolo că toți membrii consiliului de conducere, în frunte cu președintele, au făcut prin rotație de serviciu ziua și noaptea, în timpul fătărilor, la sectorul ovin ajutînd pe îngrijitori în munca lor, fapt care a avut drept consecință evitarea aproape totală a mortalităților la ovine. La C.A.P. Schela, nu este dimineață, indiferent de programul de peste zi, în care președintele și secretarul comitetului de partid să nu treacă prin sectorul animalier să vadă cum au fost furajate animalele, ce probleme s-au ivit, unde se cer măsuri imediate. La Pechea, Odaia Manolache, Cuza Vodă și în alte unități există aceeași preocupare. Asemenea preocupări, la prima vedere de mică importanță pentru un conducător de cooperativă a cărei avere este măsurată în zeci de milioane de lei și care ridică probleme mult mai complexe, dar ele au o deosebită semnificație. In unitățile unde există un asemenea stil sănătos de muncă și rezultatele sînt bune. De exemplu, pînă la 31 august a.c. C.A.P. Schela a realizat producție de 1 914 litri lapte pe o vacă furajată. C.A.P. Galați — O altă cooperativă unde conducerea se ocupă de zootehnie — 1 766 litri, „11 Iunie 1948" Pechea — 1 541 litri, Cuza Vodă — 1 424 litri și exemplele pot continua. Cum însă nu ne-am propus să vorbim, cu precădere, despre unitățile cu rezultate bune, ne vom ocupa de rezervele existente pentru ridicarea potențialului de prodcție al zootehniei, în lumina sarcinilor reieșite din programul național privind acest sector, cît și al celui județean. Să luăm un prim exemplu : cooperativa agricolă de producție Jorăști. La această unitate, în fiecare an au murit sute de miei și oi. Și, poate nici nu ar mai trebui să amintim că în urma măsurilor de specializare și profilare, cooperativa se află printre cele care trebuie să dezvolte acest sector. Anul acesta, de exemplu Ioi Jorăști ci’a murit 839 de ovine. Cauza ? Oficial, atestată și de specialiști, lipsa de furaje. Totuși asupra acestui fenomen ar trebui să se mediteze mai mult. Ne gîndim la faptul că din decembrie 1970 și pînă cînd a început pășunatul, în primăvara acestui an, la Jorăști oile au primit rații concentrate — între 200—500 grame pe zi furaje. Or, în asemenea condiții, cînd rația a fost completată și cu furaje fibroase și suculente — siloz — nu numai că nu ar fi trebuit să existe mortalități, dar oile trebuiau să dea miei viguroși cît și producții de lapte. Cu toate acestea nu s-a întîmplat așa. La Jorăști, și acest caz nu este unic, este vorba de lipsă de îngrijire a animalelor, de nepreocuparea conducerii (președinte Alexandru Țigancov), iar presupusele furaje consumate de animale au trecut prin contabilitate, au fost scoase din magazie și nimeni dintre cei răspunzători nu știu unde au ajuns. Să mai luăm un exemplu : C.A.P. Cudalbi I, cu sectorul vacilor de lapte. La această cooperativă, în opt luni producția nu a ajuns la 700 t lapte pe vacă furajată. Cauza ? Oficial, aceeași lipsă de furaje. Dar la Cudalbi II nu se poate vorbi de existența unei ferme de taurine, deși aceasta a fost constituită și dată în seama unui medic veterinar — F. Bauer. Că nu au fost furate este adevărat. Dar cine trebuia oare să le producă ? Anul acesta, de exemplu, la Cudalbi II s-au însămînțat cu porumb siloz, în ogor propriu, 100 ha, de pe care au rezultat circa 600 tone — deci o producție de 6 tone la hectar, în timp ce au fost condiții pentru obținerea a cel puțin 60 tone la hectar, ceea ce ar fi putut asigura nu numai cele 4 000 tone furaje suculente necesare, ci și un considerabil stoc pentru consumul zilnic din timpul verii. Dar porumbul, neprășit nici măcar o dată, a fost năpădit de buruieni și a rămas sub nivelul acestora, dînd o producție slabă. Dacă la cele două unități despre care am vorbit mai sus mai adăugăm rezultatele sub orice critică ale cooperativelor agricole din Priponești, Bucești, Nărtești, Șerbănești — la vaci, Drăgușeni, Corni și altele — la ovine, Rediu, Vlădești etc. — la porcine, vedem că numărul cooperativelor cu sectoare zootehnice slabe este destul de mare, deși nu sunt cauze obiective care să motiveze asemenea situație. In toate unitățile, fără excepție, se pot crea condiții bune creșterii animalelor numai că se cere, în primul rînd, o mai mare preocupare din partea conducerilor de unități și a specialiștilor, care în unele cooperative doar pe statele de salarii sînt în funcția de șefi de serie. Cu atît însă, nu vom putea avea zootehnie, și încă la nivelul actualelor sarcini. In multe unități producerea furajelor constituie un sector aproape complet neglijat, lăsat in seama a cîte unui șef de echipă. In aceste condiții, conducerile se „trezesc" abia in pragul iernii că nu au strîns, cît a fost vara de lungă, suficiente nutrețuri pentru iarnă. Efectivele de animale, pe lîngă faptul că sunt sub nivelul normal, sunt alcătuite din animale slab productive, chiar tarate, față de care nimeni din factorii responsabili nu se impacientează, fără a mai vorbi de măsuri pentru îmbunătățirea efectivelor, acțiune care stă la îndemîna fiecărei unități. Un alt domeniu în care se acționează fără răspundere sunt construcțiile. Nu puține sînt cazurile cînd, din lipsa unor adăposturi corespunzătoare, animalele dau producții scăzute, nu acumulează în greutate în mod normal, avortează, sau cele tinere mor. Oare la nivelul anului 1971 aceasta mai este o problemă nerezolvabilă ? Fără îndoială că nu ! Neajunsuri flagrante se constată în domeniul îngrijirii animalelor. In multe cooperative unde mortalitățile au dijmuit efectivele la unele specii, se datoresc, în bună parte, lipsei de îngrijire și mai puțin altor cauze. In alte cooperative, animalele rămîn zile întregi neadăpate, nefurajate, sau vacile rămîn nemulse. In astfel de situații nu numai că se pierd mari cantități de produse în ziua respectivă, dar animalele suferă, își dereglează metabolismul, iar pentru a fi readuse la starea normală trebuie zile, săptămîni și în unele situații chiar luni. Toate aceste lacune la care se mai adaugă și cele privind selecția, reproducția, creșterea diferențiată a tineretului în funcție de scopul urmărit sunt tot atîtea rezerve de sporire a producției animaliere, rezerve care se irosesc din neglijență, lipsă de preocupare și, uneori din nepriceperea celor care se ocupă de creșterea animalelor , unii conducători de unități se mulțumesc să invoce motive, fără să se gîndească că ei înșiși nu le-ar accepta cîtuși de puțin dacă ar fi invocate de alții. Pentru înlăturarea situațiilor precare ce mai persistă în unele cooperative, în afară de faptul că și Direcția generală agricolă a județului va trebui să introducă în stilul său de lucru, munca concretă, în unitate, în sectorul animalier acolo unde se produc bunurile, comitetele de partid comunale și din cooperative vor trebui să ia măsuri urgente pentru îmbunătățirea stărilor de fapt, stabilind sarcini precise pentru fiecare comunist trimis să muncească în conducerile unităților agricole și a fermelor de animale. Iar cei care nu-și îndeplinesc obligațiile să fie trași la răspundere. C. MANOLE