Viața Nouă, ianuarie-martie 1972 (Anul 28, nr. 8413-8488)
1972-01-15 / nr. 8423
X Nr. 8423 mii PE DECIL MULI DEZIDERITOLUI ÎE FAPTĂ (Urmare din pag. 1) al partidului a precizat care sînt răspunderile intelectualității rurale pe linia educației comuniste, lucrurile au luat o altă turnură. N-am vrea să se creadă că dintr-o dată lucrurile din negative au devenit pozitive. Cert este că astăzi dezvoltarea conștiinței socialiste, ridicarea nivelului de pregătire politico-ideologică al comuniștilor, al tuturor oamenilor muncii interesează în mai largă măsură intelectualitatea, care, sub îndrumarea comitetului comunal de partid, desfășoară o activitate la obiect pentru ridicarea nivelului de cunoștințe al sătenilor. Am plecat de la faptul că între propășirea economică și cea spirituală a comunei trebuie să se stabilească o strictă corespondență. Plecînd de la condițiile Comunei Brăhășești am inițiat, folosind competența inginerului șef al C.A.P.-ului, Costache Popovici, a altor specialiști, un ciclu de discuții organizate despre necesitatea cultivării numai a anumitor culturi în zona noastră. Învățămîntul agrozootehnic de masă în acest an ne aduce în ordinea de idei menționată mai sus un serviciu substanțial. Oamenii înțeleg de ce știința impune pentru condițiile noastre cultivarea numai a unor soiuri de plante, de ce ponderea economică a cooperativei noastre trebuie să fie cultura mare, și nu alta. Un ajutor prețios pe această linie l-am obținut și din partea cadrelor didactice care la obiectul agricultură își orientează expunerile spre același scop. Pe circumscripții, la biblioteci s-a pus un accent mai mare pe difuzarea lucrărilor accesibile de propagandă agricolă, iar la căminul cultural o expoziție de carte în același sens a atras un mare număr de vizitatori. Concomitent, tinzînd la eliminarea din viața oamenilor a reminiscențelor obscurantiste, am procedat la intensificarea muncii de propagandă ateistă. Nu ne-am rezumat numai la conferințe, la teoretizarea seacă a problemelor ci, individualized fenomenele, am căutat să se combatem utilizînd fie discuțiile libere, fie brigada artistică de agitație care și-a întocmit un program adecvat. Un aport deosebit și-au adus medicul uman Dima Buleandră, profesorii Catrina Apostol, Ortansa Catană și alții. Căminul cultural, pînă mai ieri doar un simplu loc de reuniune duminicală, a devenit un serios instrument de educație. In afara expunerilor orientate tematic pe problemele specifice vieții comunei, cadrele didactice, alți oameni din comună desfășoară în prezent o vie activitate artistică, dublată de o serioasă campanie de conservare a folclorului local. Credem, avînd în față încă o multitudine de lucruri de rezolvat, că organizația comunală de partid, consiliul popular, organizațiile de masă din comună, conștiente de răspunderile care le revin vor face totul pentru ca intențiile să capete în mod corespunzător substanța faptelor împlinite. Spre o continuă perfecționare a vieții social-economice Vastul program elaborat de partid la Congresul al X-lea, care-și găsește o strălucită confirmare în modul în care întregul popor luptă pentru traducerea sa în fapte, prevede pentru entitatea social-economică care este satul contemporan înfăptuirea unor ample măsuri în vederea modernizării agriculturii, a introducerii în circuitul economic a tuturor resurselor și posibilităților locale, extinderea rețelei socialculturale, sistematizării localităților rurale, ridicarea nivelului material și spiritual al întregii țărănimi. Conferința pe țară a secretarilor comitetelor comunale de partid și a primarilor s-a constituit ca moment important de analiză lucidă a forțelor pe acest drum. In comuna Grivița, consiliul popular comunal, prin intermediul primarului și al deputaților, studiază prezentul, gîndește perspectivele. — La București, am înțeles — ne spunea Constantin Olaru, primarul comunei — cît este de important să împărtășești experiența tuturor. Imi sunt vii in memorie cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu, pentru a căror infăptuire fiecare cetățean al comunei noastre nu-și va precupeți nici timpul și nici forțele. De altfel n-avem aproape deloc timp. Lucrăm continuu căci fiecare ceas înseamnă apropierea unui rezultat pe care-l dorim cu toții. Pe linia edilitar-gospodărească, antrenînd toți cetățenii, mai cu seamă pe cei tineri, vom termina „Parcul tineretului" — vechi deziderat al nostru (cuprinzînd o pistă betonată de dans și una de popice, peluze pentru flori, bănci) care vor constitui un plăcut loc recreativ. In ultimul timp sîntem serios preocupați să asigurăm școlilor din comună cadrul propice legăturii cu practica. Am și construit în acest scop o seră, pusă la dispoziția școlii, în care s-au și făcut primele însămînțări cu legume timpurii. De asemenea, peste cîteva zile pentru atelierul școală vom achiziționa trei mașini de cusut. Preocupările noastre prezente se înscriu însă și pe alte direcții. Date fiind propunerile numeroșilor cetățeni, consiliul popular a luat măsuri corespunzătoare pentru extinderea rețelei de alimentare cu apă de la sursa captată de C.A.P.-ul Grivița, extindere care se va face, referindu-ne la costul lucrării, cu circa 60 la sută contribuție voluntară. Se va lărgi magazinul universal comunal prin construirea unei secții pentru desfacerea produselor alimentare, operațiune care se va încheia înainte de finele acestei luni. In planurile noastre o urgență pe linia creșterii gradului de servire a populației, este, de asemenea, înființarea unui atelier de prestări servicii specializat în zidărie-tîmplărie. Așa cum a reieșit și din rezoluția Conferinței — menționa tovarășul Radu Ignat, președintele C.A.P. Grivița — o preocupare esențială a consiliilor populare comunale trebuie să fie sprijinirea țăranilor cooperatori pentru a crește un număr tot mai mare de animale în vederea livrării produselor obținute la fondul de stat. In calitate de vicepreședinte al consiliului popular comunal, afirm că lucrurile merg în acest sens bine. Am hotărît, acordînd cea mai mare importanță problemei, să desecăm și să îngrășăm circa 50 ha teren în Valea Gerului suprafață de pășune pe care o ținem la dispoziția posesorilor de animale proprietate personală. In adunarea generală am luat inițiativa amenajării prin muncă patriotică a unei lucerniere de circa 10 ha. Dorind să asigurăm un material biologic sănătos celor care posedă animale contractate cu statul, am organizat la sectorul zootehnic al C.A.P.-ului un punct de montă destinat în exclusivitate acestui scop. Așa cum au demarat lucrurile anul acesta, în comunele care s-au făcut obiectul însemnărilor de față rezultă că organizațiile de partid, primarii, animatori ai întregului colectiv sătesc, reușesc, plasîndu-se în centrul tuturor problemelor, să influențeze prin exigențe sporite dezvoltarea progresivă a localităților in care-și desfășoară activitatea. In pregătire, la Teatrul muzical: Opera „Pădurea vulturilor“ In aceste zile, la turn, urmînd a se Teatrul muzical va trece, nu peste mult sau se desfășoară timp, la finisarea și un susținut program închegarea de aude repetiții în aesamblu a lucrării, berea, înscrierii în Spectacolul cu orepertoriu a unei supera „Pădurea vulcrări în genul teaturilor” va fi teatrului liric. Este lizat în direcția de vorba despre opera scund a regizorului „Pădurea vulturi . . .lor”, de compozita- bucuretean 4. I. rul Tudor Jarda. Arbore, iar repeti Soliștii, corul și țiile muzicale se orchestra și-au asi desfășoară sub similar deja părțile pravegherea firifoesențiale ale partirului Ury Schmidt. De la Universitatea serală de marxism-leninism Se aduce la cunoștința studenților anului III al Universității serale de fism-leninism, precum marcelor de la Secția construcșiie economică, anul II că activitățile de luni 17 ianuarie a.c. orele 17,30, ce au loc la Institutul pedagogic se vor desfășura după următorul program: Economie politică. Venitul net al societății socialiste. Beneficiul și rentabilitatea în întreprinderile de stat din țara noastră. (Dezbatere). Asistent univ. Emilia Tănăsescu, lector Gheorghe Enăchescu. Construcție economică. Căile principale ale creșterii productivității muncii în economia țării noastre. (Dezbatere). Conf. univ. dr. Alexandru Pătrașcu, lectori Ilie Vitoc și Drăguța Kiș. Filozofie. Patriotismul și internaționalismul proletar. (Dezbatere). Lector univ. Elena Costache. Sociologie: întreprinderea ca sistem social. Expunere: lector univ. George Dinu. Istorie. România în anii crizei economice mondiale a capitalismului (1929—1933). (Dezbatere) Lectori: Margareta Guziec și Constantin Georgescu. $ Coincidență. Ascultă, n-ai cumva o pilă ? Dacă aveam, nu eram eu aici... * VIAȚA NOUA Pa??, a 3-a Minile îndeminatice ale elevelor ia~ un obicei frumos și pilduitor , de a se organitza expoziții școlare. Ne-am obișnuit să le vedem și să vorbim despre ele la sfîrșit de 1 an școlar. Dar iată că la Liceul nr. 3 din Galați încă după un trimestru s-a și organizat o asemenea expoziție a frumosului, a utilului și a bunului gust. Am auzit că au trecut pe acolo elevi, că au venit părinți care s-au felicitat și s-au bucurat de ce i sunt in stare să facă Inimile îndeminatice ale fiicelor lor. t Pasiunea profesoarelor de activități practice ) Maria Capriș, Filomela , Vasiliu, Maria Băcescu și Maria Popescu, a antrenat gustul pentru frumos al elevelor și i le-a îndrumat priceperea spre desăvirșire. Un joc de culori, dar un joc al perfecțiunii in care artizanul — elevele de peste zi — s-au întrecut in a crea lucruri frumoase, de largă trebuință care pot îmbogăți interiorul locuințelor (milenii cu punct românesc și cu broderie artistică), care pot fi folosite ca ținută vestimentară (rochițe, fuste etc). Specificul național a fost unicul motiv de inspirație, redat sugestiv și cu gust. Vă reținem atenția Cu citeva nume :-Alice Cazanovschi anul 11 A, creatoarea unei veste cu aplicații de motive in punct românesc, Mihaela Țirîianu anul III C, realizatoarea unui mileu cu broderie artistică, Ludmila Stoica, anul IV B, care a migălit cu rară atenție și pricepere la o față de masă cu șervețele, în punct românesc. Expoziția a descoperit nenumărate talente și a generat un plus de interes pentru activitățile practice în rândul elevelor. Elevele se familiarizează cu lucrul, absolvă un curs al cărui examen îl vor susține în viață, un timp, de-a lungul anilor. Acesta e un cîștig și un mare succes. Acum avem posibilități și experiență pentru a executa și, dar nu găsim amatori care să nu le desfacă, ne spunea tovarășa profesoară Catinca Simion, directoarea liceului. Așadar, producția crește și se diversifică. Se vor găsi nu numai admiratori, dar și cumpărători pentru lucruri le ieșite din migala mîinilor elevelor. Se pare că în acest sens, Inspectoratul școlar județean trebuie să-și facă simțită prezența, iar magazinul-expoziție din Galați să-și deschidă mai des ușa pentru amatorii lucrărilor de artizanat executate de elevi. C. SIRBU In contextul general al preocupărilor actuale de dezvoltare multilaterală a județului Galați un loc de seamă îl ocupă problemele legate de perfecționarea activității comerciale, corelarea acesteia cu cerințele efective ale populației din perioada actuală și de imediată perspectivă. Din analizele efectuate de Biroul Comitetului județean Galați al P.C.R. în cursul anului trecut s-au desprins concluzii de utilitate practică care au reliefat necesitatea lărgirii continue a rețelei comerciale, o mai bună folosire a spațiilor comerciale existente, pregătirea deosebită a cadrelor și aprovizionarea cu fond de marfă în cantități și structuri corespunzătoare cerințelor populației. Prin darea în funcțiune a noilor construcții comerciale și modernizarea rețelei existente în cartierele „Aurel Vlaicu”, „Bădălan", „Dunărea" etc., s-a dezvoltat baza tehnico-materială a comerțului, s-au întocmit noi diagrame privind repartizarea pe teritoriul municipiului a fondului de marfă, s-a îmbunătățit sistemul informațional, optîndu-se pentru operativitate și exactitate, a fost intensificată activitatea de control și îndrumare din partea factorilor specializați. Să nu uităm că ponderea autoservirii la Galați este superioară mediei pe țară și, în același timp, condițiile concrete permit o extindere continuă a rețelei comerciale de acest sistem prin amplasarea ei în noile cartiere de locuit sau vaduri comerciale cu tradiție. Controalele recent întreprinse de echipe complexe și, în mod curent, de către Inspectoratul comercial au scos la iveală neajunsuri care nu sunt nici de dată recentă și nici necunoscute de chemați să ia măsuri pentru cei lichidarea lor. Ne referim în special la recrutarea, promovarea și selecționarea cadrelor, comportarea acestora în cadrul serviciului, aprovizionarea ritmică și distribuirea corespunzătoare a fondului de marfă, calitatea produselor și modul lor de prezentare, responsabilitatea șefului de unitate etc. In discuțiile purtate cu o serie de conducători de întreprinderi comerciale, șefi de unități, organe de control, consumatori etc, au rezultat o serie de aspecte care dovedesc existența unui climat propice și a condițiilor materiale bunei desfășurări a unui comerț civilizat, la nivelul cerințelor actuale. In același timp se semnalează încă existența în comerțul gălățean a unor aspecte negative ca: preferențialismul și superficialitatea în aprovizionarea cu mărfuri, lipsa de atenție, de politețe față de cumpărători, lipsa de spirit gospodăresc și chiar de cinste, fapte aflate într-o totală contradicție cu normele etice ce guvernează astăzi societatea noastră și care își pot pune pecetea asupra prestigiului unității. După cum este bine știut, în județul nostru sînt numeroase unitățile comerciale ce și-au cîștigat prin specificul lor, ori prin buna deservire un renume: Complexul comercial din Țiglina I, magazinul universal „Dunărea", unitățile alimentare cu autoservire din cartierul „Mazepa", din centrul orașului, bistroul „Peștera", restaurantele „Pescarul", „Dunărea", berăria „Potcoava de aur", „Ocaua lui Cuza" din Tecuci, „Hora" din Munteni etc. Personalitatea și renumele unei unități, ne declara Gheorghe Buzdugan de la magazinul mental nr. 92 Galați depinde a fide doi factori : buna aprovizionare cu fond de marfă și conduita față de cumpărători pe care responsabilul trebuie s-o ceară fiecărui salariat. Tovarășul Sandu Isac de la magazinul de desfacere a cărnii I.I.C. Galați pledează pentru modul inspirat de prezentare a mărfii, răbdarea și politețea în relațiile cu solicitatorii, în timp ce Bernard Solomon de la magazinul alimentar cu autoservire din „Mazepa" este de părere că „personalitatea este formată atunci cînd fiecare client se consideră un prieten al magazinului". Deci, părerile au fost unanime că personalitatea unității este legată organic, vitat de omul care o reprezintă și gospodărește. Altfel nu ne putem explica faptul cum unele unități nu și-au dobîndit încă un bun renume deși aveau toate condițiile ? Ca să răspundem la această întrebare va trebui să vorbim mai întîi despre problema selecționării, promovării și pregătirii responsabililor și șefilor de unitate. Unul dintre cele mai dăunătoare aspecte în activitatea unităților comerciale îl constituie fluctuația cadrelor. Deseori schimbarea responsabilului înseamnă, de fapt, modificarea în lanț a întregii scheme de la șef de sală, vînzător, barman și pînă la bucătar, cum e cazul unităților de alimentație publică. Și în astfel de cazuri de ample schimbări numai de specificul unității, de prestigiul ei nu mai poate fi vorba. Că încă se procedează astfel, deși e deosebit de dăunător vom exemplifica amintind că în urmă cu aproape două luni la T.A.P.L. Galați au fost schimbați de la o unitate la alta o serie de responsabili consumînd timp util prin „inventare", impunînd mișcări de personal, care, de bunăseamă, au afectat climatul de muncă și planul de desfacere, în ultimă analiză. Oricît și-ar da silința, serviciul personal nevoit în astfel de cazuri să apeleze la improvizații, etichetate drept „momentane", dar care apoi rămîn definitive din lipsă de personal. Din acest punct de vedere lipsa de cadre calificate, și în mod special, de responsabili de unități despre care ne vorbea tovarășul Octavian Dobrotă, directorul T.A.P.L. Galați, credem că este arbitrară și aparține în totalitate conducerii întreprinderii. In fond avem școli profesionale, an de an sosesc noi absolvenți care au efectuat în unitățile trustului și practică, deci sunt cunoscuți, și în loc să fie promovați în timpul optim sunt ținuți în umbra diferitelor preferințe. Ne întrebăm pe bună dreptate t unde este munca de prognoză în problemele legate de personal, de pregătirea și selecționarea lui ? Cu promovări în asalt și la voia întâmplării nu se pot obține rezultatele scontate. Situația cadrelor nu stă mai bine nici în O.C.L. Produse industriale. După cum ne declara tovarășul Mircea Prisecaru, directorul O.C.L.P.I. Galați, „de fiecare dată cînd se dă în folosință un nou obiectiv comercial cea mai acută problemă ce se pune este problema cadrelor". Exemplificînd putem preciza situația Magazinului universal din centrul orașului, care va concentra zeci și zeci de cadre de cea mai bună pregătire profesională și experiență în muncă. Deși pînă la darea sa în folosință — noiembrie a.c. — pare a fi timp suficient, la ora actuală un plan de prognoză încă nu este întocmit. Un exemplu elocvent de improvizații îl reprezintă darea în folosință a supermagazinului de la Șendreni, unde conducerea U.J.C.C.-ului a fost nevoită să „împrumute" personal de la bufet și să-l pună să vîndă produse industriale fără a avea cele mai elementare cunoștințe de merceologie specifică. Iată de ce este absolut necesar ca problema cadrelor, a „omului potrivit la locul potrivit", a recrutării, selecționării, pregătirii, promovării cadrelor și a stabilității lor trebuie să constituie o preocupare continuă și să stea permanent în atenția conducerilor întreprinderilor comerciale și a factorilor coordonatori din județul nostru. Este de fapt o sarcină rezultată din documentele partidului și statului nostru, planurilor de măsuri stabilite de către Comitetul executiv al Consiliului popular județean. IOAN MOCANU inspector șef al Inspectoratului comercial județean Galați OCTAV BOGDAN Lucrătorul din comerț — FACTOR DETERMINANT AL PERSONALITĂȚII UNITĂȚII „Cum vă explicați eșecul la examenul de admitere pe care l-ați susținut ?” Aceasta era prima întrebare adresată în cadrul unei anchete elevilor din clasa a IX-a a Școlii generale nr. 4 Tecuci. Sunt elevi proveniți de la alte școli din oraș sau din comunele învecinate, elevi care nu au reușit la examenele de admitere în licee sau școli profesionale. Răspunsurile la această primă întrebare ne-au demonstrat încă odată — dacă mai era cazul — că de fapt insuccesul, vine cînd ceva nu este în regulă, că alegerea profesiunii — în acest caz — nu este privită cu maximă atenție de toți elevii și, în special, de factorii responsabili , familia și școala. „Eu am vrut să dau examen la liceul agricol — spune elevul Dan S. — dar nu m-au lăsat părinții. M-au trimis la liceul sanitar. Erau zece pe un loc. Mi-i groază cînd mă gîndesc că vor să încerc tot acolo și în anul viitor. Colegi de-ai mei cu rezultate mai slabe la învățătură decît mine sînt acum în anul I zootehnie, unde aș fi vrut și eu să merg“. Discutăm cu părinții lui Dan. „Am un singur băiat — ne spune tatăl său — și dacă nici el nu ajunge ce vreau eu n-am făcut nimic. E o meserie curată și bănoasă. Degeaba mă tot bate la cap cu zootehnia lui“. Am citat această afirmație pentru că e departe de a fi singulară. Părinți care cu eforturi incalculabile și-au asigurat o calificare vor — dintr-o dragoste firească, de altfel — să le asigure copiilor un trai mai bun. Dar goana exagerată după o aceasta viață neapărat ușoară se plătește pînă la urmă destul de scump. Feriți inutil de asperitățile vieții, acești tineri cu regim de seră nu au posibilitatea să se oțelească în lupta împotriva dificultăților, nu-și pot încerca și nici dezvolta încrederea în puterile lor, atît de necesare pentru o viață energică și rodnică. Cu lacrimi în ochi tehnicianul Mihai I, explică celorlalți părinți cât de greșit a procedat cu un alt copil al său. „A vrut să se califice într-o meserie la Uzina de reparații auto și n-am vrut eu. Acum nu mai vrea el. A început să vagabondeze“. „Deși nu eram prea bine pregătit — spune elevul Viorel C. — am dat de două ori examen la liceul teoretic. Tata m-a îndemnat să dau examen la o școală profesională. Mie îmi era groază. Nu fusesem niciodată într-o uzină dar aveam impresia că uzina înseamnă zgomot și mizerie. Acum facem orele de atelier la U.R.A. și-mi dau seama că m-ami înșelat. După terminarea clasei a X-a voi merge la o școală profesională cu profil auto”. Poate că dacă fostul diriginte al acestui elev i-ar cunoaște declarația, ar roși. Ar simți în orice caz că responsabilitatea asemenea munci este unei enormă. Dacă acest ar fi vizitat una din elev întreprinderile industriale din oraș, dacă i s-ar fi vorbit convingător despre cele 1 001 meserii, el și-ar fi găsit locul potrivit în timpul optim. Dacă milioane de oameni din țara noastră nu au putut, de-a lungul anilor, să-și urmeze vocația din cauza condițiilor de trai, un asemenea motiv nu mai poate fi invocat astăzi de nimeni. De ce atunci să ne împiedicăm de obstacole minore care ar putea fi învinse prin evitarea comodității, dezinteresului ? Copilul este ajutat să mănînce, să pășească, să vorbească, să scrie și să citească. De ce să nu-l sprijinim pînă la capăt ? De ce să-l lăsăm descumpănit tocmai cînd eforturile depuse pe parcursul celor opt ani de studii cer o finalizare ? Facem această precizare pentru că mai sunt școli unde orientarea profesională este „cenușăreasa” activității diriginților sau a organizațiilor U.T.C. Nu e lichidată complet nici mentalitatea conform căreia activitatea unui colectiv de cadre didactice de la o școală generală poate fi apreciat după numărul elevilor reușiți în învățămîntul liceal. Cu siguranță acest lucru nu este de neglijat dar nu este suficient. Prin filtrul unui asemenea examen se pot strecura uneori și elevi mediocri, una din cauze — poate nu cea mai însemnată — fiind și slaba concurență. Din radul acestor elevi care reușesc cu mari dificultăți să termine cursurile liceului se recrutează victimele sigure ale examenelor de admitere în facultăți. Ii întîlnim apoi pe bulevarde, prin restaurante și baruri, blazați, cu aere de intelectuali neînțeleși, căutînd servicii „pe măsura pregătirii” lor. Unde școala și-a manifestat cu pregnanță competența, anomaliile au fost evitate într-o mare măsură. Rolul principal revine, desigur, dirigintelui. El acționează ca un intermediar între colectivul de cadre didactice-elev-familie. Cunoașterea temeinică a aptitudinilor și înclinațiilor elevului îi permite dirigintelui să intervină cu priceperea și tactul necesar pentru a evita „pasul greșit , costisitor pentru tînăr dar și pentru societate. A existat însă o mare doză de formalism în munca de orientare școlară și profesională a elevilor , activități birocratice făcute doar pentru fi raportate. Orele de diz agenție pe această pluteau de multe ori temă în generalizări și citate arhicunoscute. Erau chemați lucrători din fabrici în școli și în loc să fie invitați să vorbească despre specificul întreprinderii în care lucrează, sau despre frumusețea unor meserii— li se cerea să teoretizeze sau să citească în fața elevilor articole din presă. Uneori astfel de întîlniri erau complet nepregătite, eșecul fiind asigurat din start. Legătura cu familia, această sursă inepuizabilă și sigură în găsirea celor mai avantajoase soluții nu a fost exploatată suficient. A rămas proverbială „lecția“ unui părinte care a binevoit să vină pentru prima dată la o ședință la Școala generală nr. 4. A luat cuvîntul, și-a exprimat cîteva opinii sănătoase în legătură foarte cu relația școală—familie, ca după aceea să i se spună acestui grijuliu iată că de fapt fiul său nu mai era elevul acestei școli de proape un an, fiind transferat la cererea soției la o altă școală ... Toate acestea aparțin însă unei etape depășite — sperăm — definitiv. Orientării școlare și profesionale i se acordă din ce în ce mai mult atenția cuvenită. Legătura cu producția nu mai este Un deziderat. Orele de atelier se desfășoară — în limita posibilităților — în uzină. Asistăm la o întîlnire a elevilor Școlii generale nr. 4 Tecuci cu directorul Uzinei de reparații auto— Alexandru Rus. La ora stabilită nu sosește însă numai directorul, ci este însoțit de „o echipă“ de electricieni, strungari, maiștri, tehnicieni. Fiecare vorbește despre importanța și frumusețea muncii lui. Cîțiva au fost elevii școlii. Se consideră îndreptățiți să adreseze „urmașilor“ chiar sfaturi. Așa am procedat eu, așa au făcut alții — vedeți ce faceți voi. Urmează sumedenie de întrebări. Curiozitatea fusese declanșată. Inspirat, unul dintre oaspeți conchide: „Cele mai exacte răspunsuri vi le putem da în uzină”. Au urmat vizite la U.R.A. și iar discuții. Altă întîlnire la aceeași școală. Simpla enumerare invitaților este edificatoaare : o coafeză, o farmacistă, o croitoreasă, o ingineră, o bobinatoare, toate foste eleve ale școlii. Aceeași atmosferă, aceeași dorință sinceră de a transmite și de a recepta. Școala generală nu este o instituție de precalificare dar legătura cu producția, educarea elevului în spiritul muncii prin muncă este un impestrativ al epocii noastre. Prof. VASILE GHICA Orientarea școlară și profesională — imperativ al responsabilității sociale A A É É