Viața Nouă, ianuarie-martie 1972 (Anul 28, nr. 8413-8488)

1972-01-15 / nr. 8423

X Nr. 8423 ­mii PE DECIL MULI DEZIDERITOLUI ÎE FAPTĂ (Urmare din pag. 1) al partidului a precizat care sînt răspunderile intelectualității rura­le pe linia educației comuniste, lucrurile au luat o altă turnură. N-am vrea să se creadă că din­­tr-o dată lucrurile din negative au devenit pozitive. Cert este că astăzi dezvoltarea conștiinței so­cialiste, ridicarea nivelului de pregătire politico-ideologică al comuniștilor, al tuturor oamenilor muncii interesează în mai largă măsură intelectualitatea, care, sub îndrumarea comitetului comunal de partid, desfășoară o activitate la obiect pentru ridicarea nive­lului de cunoștințe al sătenilor. Am plecat de la faptul că între propășirea economică și cea spi­rituală a comunei trebuie să se stabilească o strictă coresponden­ță. Plecînd de la condițiile Comu­nei Brăhășești am inițiat, folosind competența inginerului șef al C.A.P.-ului, Costache Popovici, a altor specialiști, un ciclu de dis­cuții organizate despre necesita­­tea cultivării numai a anumitor culturi în zona noastră. Învăță­­mîntul agrozootehnic de masă în acest an ne aduce în ordinea de idei menționată mai sus un ser­viciu substanțial. Oamenii înțe­leg de ce știința impune pentru condițiile noastre cultivarea nu­mai a unor soiuri de plante, de ce ponderea economică a co­operativei noastre trebuie să fie cultura mare, și nu alta. Un aju­tor prețios pe această linie l-am obținut și din partea cadrelor di­dactice care la obiectul agricul­tură își orientează expunerile spre același scop. Pe circumscripții, la biblioteci s-a pus un accent mai mare pe difuzarea lucrărilor accesibile de propagandă agricolă, iar la cămi­nul cultural o expoziție de carte în același sens a atras un mare număr de vizitatori. Concomitent, tinzînd la elimi­narea din viața oamenilor a re­miniscențelor obscurantiste, am procedat la intensificarea muncii de propagandă ateistă. Nu ne-am rezumat numai la conferințe, la teoretizarea seacă a problemelor ci, individualized fenomenele, am căutat să se combatem utili­­zînd fie discuțiile libere, fie bri­gada artistică de agitație care și-a întocmit un program adecvat. Un aport deosebit și-au adus me­dicul uman Dima Buleandră, pro­fesorii Catrina Apostol, Ortansa Catană și alții. Căminul cultural, pînă mai ieri doar un simplu loc de reuniune duminicală, a devenit un serios instrument de educație. In afara expunerilor orientate te­matic pe problemele specifice vieții comunei, cadrele didactice, alți oameni din comună desfășoa­ră în prezent o vie activitate ar­tistică, dublată de o serioasă cam­panie de conservare a folclorului local. Credem, avînd în față încă o multitudine de lucruri de rezol­vat, că organizația comunală de partid, consiliul popular, organi­zațiile de masă din comună, con­știente de răspunderile care le revin vor face totul pentru ca intențiile să capete în mod co­respunzător substanța faptelor împlinite. Spre o continuă perfecționare a vieții social-economice Vastul program elaborat de partid la Congresul al X-lea, ca­­re-și găsește o strălucită confir­mare în modul în care întregul popor luptă pentru traducerea sa în fapte, prevede pentru entita­tea social-economică care este satul contemporan înfăptuirea u­­nor ample măsuri în vederea mo­dernizării agriculturii, a introdu­cerii în circuitul economic a tu­turor resurselor și posibilităților locale, extinderea rețelei social­­culturale, sistematizării localități­lor rurale, ridicarea nivelului ma­terial și spiritual al întregii ță­­rănimi. Conferința pe țară a se­cretarilor comitetelor comunale de partid și a primarilor s-a con­stituit ca moment important de analiză lucidă a forțelor pe acest drum. In comuna Grivița, consi­liul popular comunal, prin inter­mediul primarului și al deputați­lor, studiază prezentul, gîndește perspectivele. — La București, am înțeles — ne spunea Constantin Olaru, pri­marul comunei — cît este de im­portant să împărtășești experien­ța tuturor. Imi sunt vii in memo­rie cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu, pentru a căror infăp­­tuire fiecare cetățean al comunei noastre nu-și va precupeți nici timpul și nici forțele. De altfel n-avem aproape deloc timp. Lu­crăm continuu căci fiecare ceas înseamnă apropierea unui rezul­tat pe­ care-l dorim cu toții. Pe linia edilitar-gospodărească, antrenînd toți cetățenii, mai cu seamă pe cei tineri, vom termina „Parcul tineretului" — vechi de­ziderat al nostru (cuprinzînd o pistă betonată de dans și una de popice, peluze pentru flori, bănci) care vor constitui un plăcut loc recreativ. In ultimul timp sîntem serios preocupați să asigurăm școlilor din comună cadrul propi­ce legăturii cu practica. Am și construit în acest scop o seră, pusă la dispoziția școlii, în care s-au și făcut primele însămînțări cu legume timpurii. De asemenea, peste cîteva zile pentru atelierul școală vom achiziționa trei mașini de cusut. Preocupările noastre prezente se înscriu însă și pe al­te direcții. Date fiind propunerile numeroșilor cetățeni, consiliul popular a luat măsuri corespun­zătoare pentru extinderea rețelei de alimentare cu apă de la sursa captată de C.A.P.-ul Grivița, ex­tindere care se va face, referin­­du-ne la costul lucrării, cu circa 60 la sută contribuție voluntară. Se va lărgi magazinul universal comunal prin construirea unei secții pentru desfacerea produse­lor alimentare, operațiune care se va încheia înainte de finele acestei luni. In planurile noastre o urgență pe linia creșterii gra­dului de servire a populației, es­te, de asemenea, înființarea unui atelier de prestări servicii spe­cializat în zidărie-tîmplărie.­­ Așa cum a reieșit și din re­zoluția Conferinței — menționa tovarășul Radu Ignat, președinte­le C.A.P. Grivița — o preocupare esențială a consiliilor populare comunale trebuie să fie sprijini­­rea țăranilor cooperatori pentru a crește un număr tot mai mare de animale în vederea livrării produselor obținute la fondul de stat. In calitate de vicepreședinte al consiliului popular comunal, afirm că lucrurile merg în a­­cest sens bine. Am hotărît, acor­­dînd cea mai mare importanță problemei, să desecăm și să în­­grășăm circa 50 ha teren în Va­lea Gerului suprafață de pășune pe care o ținem la dispoziția po­sesorilor de animale proprietate personală. In adunarea generală am luat inițiativa amenajării prin muncă patriotică a unei lu­­cerniere de circa 10 ha. Dorind să asigurăm un material biologic sănătos celor care posedă ani­male contractate cu statul, am organizat la sectorul zootehnic al C.A.P.-ului un punct de montă destinat în exclusivitate acestui scop. Așa cum au demarat lucrurile anul acesta, în comunele care s-au făcut obiectul însemnărilor de față rezultă că organizațiile de partid, primarii, animatori ai în­tregului colectiv sătesc, reușesc, plasîndu-se în centrul tuturor problemelor, să influențeze prin exigențe sporite dezvoltarea pro­gresivă a localităților in care-și desfășoară activitatea. In pregătire, la Teatrul muzi­cal: Opera „Pădurea vulturilor“ In aceste zile, la turn­, urmînd a se Teatrul muzical va­ trece, nu peste mult sau­ se desfășoară timp, la finisarea și un susținut program închegarea de au­de repetiții în ae­­samblu a lucrării, berea, înscrierii în Spectacolul cu o­repertoriu a unei su­­pera „Pădurea vul­crări în genul tea­­turilor” va fi tea­trului liric. Este lizat în direcția de vorba despre opera scund a regizorului „Pădurea vulturi­ . . .­lor”, de compozita- bucure­tean 4. I. rul Tudor Jarda. Arbore, iar repeti­ Soliștii, corul și țiile muzicale se orchestra și-au asi­ desfășoară sub si­milar deja părțile pravegherea firifo­esențiale ale parti­­rului Ury Schmidt. De la Universitatea serală de marxism-leninism Se aduce la cunoștința studenților anului III al U­­niversității serale de fism-leninism, precum mar­celor de la Secția construc­și­­ie economică, anul II că activitățile de luni 17 ia­nuarie a.c. orele 17,30, ce au loc la Institutul pedago­gic se vor desfășura după următorul program: Economie politică. Veni­tul net al societății socialis­te. Beneficiul și rentabilita­tea în întreprinderile de stat din țara noastră. (Dezbate­re). Asistent univ. Emilia Tănăsescu, lector Gheorghe Enăchescu. Construcție economică. Căile principale ale crește­rii­­ productivității muncii în economia țării noastre. (Dezbatere). Conf. univ. dr. Alexandru Pătrașcu, lectori Ilie Vitoc și Drăguța Kiș. Filozofie. Patriotismul și internaționalismul proletar. (Dezbatere). Lector univ. E­­lena Costache. Sociologie: întreprinderea ca sistem social. Expunere: lector univ. George Dinu. Istorie. România în anii crizei economice mondiale a capitalismului (1929—1933). (Dezbatere) Lectori: Mar­gareta Guziec și Constantin Georgescu. $ Coincidență. Ascultă, n-ai cumva o pilă ? Dacă aveam, nu eram eu aici... * VIAȚA NOUA Pa??, a 3-a M­ini­le îndeminatice ale elevelor i­a~­ un obicei fru­­­mos și pilduitor , de a se organi­t­za expoziții șco­­­lare. Ne-am obișnuit să­­ le vedem și să vorbim­­ despre ele la sfîrșit de 1 an școlar. Dar iată că­­ la Liceul nr. 3 din Ga­­­lați încă după un tri­­­mestru s-a și organizat­­ o asemenea expoziție a­­ frumosului, a utilului și a bunului gust. Am auzit­­ că au trecut pe acolo­­ elevi, că au venit pă­rinți care s-au felicitat­­ și s-au bucurat de ce i sunt in stare să facă I­nim­ile îndeminatice ale­­ fiicelor lor. t Pasiunea profesoarelor­­ de activități practice ) Maria Capriș, Filomela , Vasiliu, Maria Băcescu­­ și Maria Popescu, a an­­­trenat gustul pentru­­ frumos al elevelor și i le-a îndrumat pricepe­­­rea spre desăvirșire.­­ Un joc de culori, dar­­ un joc al perfecțiunii in care artizanul — eleve­le de peste zi — s-au întrecut in a crea lu­cruri frumoase, de lar­gă trebuință care pot îmbogăți interiorul lo­cuințelor (milenii cu punct românesc și cu broderie artistică), care pot fi folosite ca ținută vestimentară (rochițe, fuste etc). Specificul na­țional a fost unicul mo­tiv de inspirație, redat sugestiv și cu gust. Vă reținem atenția Cu cite­­va nume :-Alice Caza­­novschi anul 11 A, cre­atoarea unei veste cu aplicații de motive in punct românesc, Mihae­­la Țirîianu anul III C, realizatoarea unui mi­­leu cu broderie artisti­că, Ludmila Stoica, anul IV B, care a migălit cu rară atenție și pricepe­re la o față de masă cu șervețele, în punct ro­­mânesc.­­ Expoziția a desco­perit nenumărate talen­te și a generat un plus de interes pentru acti­vitățile practice în rân­­dul elevelor. Elevele se familiarizează cu lucrul, absolvă un curs al că­rui examen îl vor sus­ține în viață, un timp, de-a lungul anilor. A­­cesta e un cîștig și un mare succes. Acum avem posibilități și experien­ță pentru a executa și, dar nu găsim amatori care să nu le desfacă, ne spunea tovarășa pro­fesoară Catinca Simion, directoarea liceului. Așadar, producția crește și se diversifică. Se vor găsi nu numai admiratori, dar și cum­părători pentru lucruri­­ le ieșite din migala mîi­­nilor elevelor. Se pare că în acest sens, Inspec­toratul școlar județean trebuie să-și facă sim­țită prezența, iar maga­­zinul-expoziție din Ga­lați să-și deschidă mai des ușa pentru amato­rii lucrărilor de artiza­nat executate de elevi. C. SIRBU In contextul general al preocu­părilor actuale de dezvoltare multilaterală a județului Galați un loc de seamă îl ocupă problemele legate de perfecționarea activită­ții comerciale, corelarea acesteia cu cerințele efective ale populați­ei din perioada actuală și de ime­diată perspectivă. Din analizele efectuate de Bi­roul Comitetului județean Galați al P.C.R. în cursul anului trecut s-au desprins concluzii de utilita­te practică care au reliefat nece­sitatea lărgirii continue a rețelei comerciale, o mai bună folosire a spațiilor comerciale existente, pre­gătirea deosebită a cadrelor și a­­provizionarea cu fond de marfă în cantități și structuri corespunză­toare cerințelor populației. Prin darea în funcțiune a noilor construcții comerciale și moderni­zarea rețelei existente în cartie­rele „Aurel Vlaicu”, „Bădălan", „Dunărea" etc., s-a dezvoltat ba­za tehnico-materială a comerțului, s-au întocmit noi diagrame pri­vind repartizarea pe teritoriul municipiului a fondului de mar­fă, s-a îmbunătățit sistemul in­formațional, optîndu-se pentru o­­perativitate și exactitate, a fost intensificată activitatea de control și îndrumare din partea factorilor specializați. Să nu uităm că ponderea auto­servirii la Galați este superioară mediei pe țară și, în același­ timp, condițiile concrete permit o ex­tindere continuă a rețelei comer­ciale de acest sistem prin ampla­sarea ei în noile cartiere de lo­cuit sau vaduri comerciale cu tradiție. Controalele recent întreprinse de echipe complexe și, în mod curent, de către Inspectoratul co­mercial au scos la iveală neajun­suri care nu sunt nici de dată re­centă și nici necunoscute de chemați să ia măsuri pentru cei li­chidarea lor. Ne referim în special la recru­tarea, promovarea și selecționa­rea cadrelor, comportarea acestora în cadrul serviciului, aproviziona­rea ritmică și distribuirea cores­punzătoare a fondului de marfă, calitatea produselor și modul lor de prezentare, responsabilitatea șefului de unitate etc. In discuțiile purtate cu o serie de conducători de întreprinderi comerciale, șefi de unități, orga­ne de control, consumatori etc, au rezultat o serie de aspecte ca­re dovedesc existența unui climat propice și a condițiilor materiale bunei desfășurări a unui comerț civilizat, la nivelul cerințelor ac­tuale. In același timp se semnalează încă existența în comerțul gă­­lățean a unor aspecte negative ca: preferențialismul și superfici­alitatea în aprovizionarea cu măr­furi, lipsa de atenție, de politețe față de cumpărători, lipsa de spi­rit gospodăresc și chiar de cinste, fapte aflate într-o totală contra­dicție cu normele etice ce guver­nează astăzi societatea noastră și care își pot pune pecetea asupra prestigiului unității. După cum este bine știut, în județul nostru sînt numeroase u­­nitățile comerciale ce și-au cîș­­tigat prin specificul lor, ori prin buna deservire un renume: Com­plexul comercial din Țiglina I, magazinul universal „Dunărea", unitățile alimentare cu autoservi­re din cartierul „Mazepa", din centrul orașului, bistroul „Peștera", restaurantele „Pescarul", „Dună­rea", berăria „Potcoava de aur", „Ocaua lui Cuza" din Tecuci, „Hora" din Munteni etc. Personalitatea și renumele u­­nei unități, ne declara Gheorghe Buzdugan de la magazinul mental nr. 92 Galați depinde a fi­de doi factori : buna aprovizionare cu fond de marfă și conduita față de cumpărători pe care responsa­bilul trebuie s-o ceară fiecărui sa­lariat. Tovarășul Sandu Isac de la ma­gazinul de desfacere a cărnii I.I.C. Galați pledează pentru mo­­­dul inspirat de prezentare a măr­fii, răbdarea și politețea în rela­țiile cu solicitatorii, în timp ce Bernard Solomon de la magazinul alimentar cu autoservire din „Ma­zepa" este de părere că „perso­nalitatea este formată atunci cînd fiecare client se consideră un pri­eten al magazinului". Deci, părerile au fost unanime că personalitatea unității este le­gată organic, vitat de omul care o reprezintă și gospodărește. Alt­fel nu ne putem explica faptul cum unele unități nu și-au dobîn­­dit încă un bun renume deși a­­veau toate condițiile ? Ca să răspundem la această în­trebare va trebui să vorbim mai întîi despre problema selecționă­rii, promovării și pregătirii res­ponsabililor și șefilor de unitate. Unul dintre cele mai dăunătoa­re aspecte în activitatea unități­lor comerciale îl constituie fluc­tuația cadrelor. Deseori schimba­rea responsabilului înseamnă, de fapt, modificarea în lanț a între­gii scheme de la șef de sală, vîn­­zător, barman și pînă la bucătar, cum e cazul unităților de alimen­tație publică. Și în astfel de cazuri de ample schimbări numai de specificul u­­nității, de prestigiul ei nu mai poate fi vorba. Că încă se proce­dează astfel, deși e deosebit de dăunător vom exemplifica amin­tind că în urmă cu aproape două luni la T.A.P.L. Galați au fost schimbați de la o unitate la alta o serie de responsabili consumînd timp util prin „inventare", impu­­nînd mișcări de personal, care, de bunăseamă, au afectat clima­tul de muncă și planul de desfa­cere, în ultimă analiză. Oricît și-ar da silința, serviciul personal nevoit în astfel de cazuri să ape­­­leze la improvizații, etichetate drept „momentane", dar care apoi rămîn definitive din lipsă de per­sonal. Din acest punct de vedere lipsa de cadre calificate, și în mod special, de responsabili de unități despre care ne vorbea to­varășul Octavian Dobrotă, direc­torul T.A.P.L. Galați, credem că este arbitrară și aparține în to­talitate conducerii întreprinderii. In fond avem școli profesionale, an de an sosesc noi absolvenți care au efectuat în unitățile trus­tului și practică, deci sunt cunos­cuți, și în loc să fie promovați în timpul optim sunt ținuți în umbra diferitelor preferințe. Ne întrebăm pe bună dreptate t unde este munca de prognoză în problemele legate de personal, de pregătirea și selecționarea lui ? Cu promovări în asalt și la voia întâmplării nu se pot obține re­zultatele scontate. Situația cadrelor nu stă mai bi­ne nici în O.C.L. Produse indus­triale. După cum ne declara to­varășul Mircea Prisecaru, direc­torul O.C.L.P.I. Galați, „de fiecare dată cînd se dă în folosință un nou obiectiv comercial cea mai acută problemă ce se pune este problema cadrelor". Exemplificînd putem preciza situația Magazinu­lui universal din centrul orașu­lui, care va concentra zeci și zeci de cadre de cea mai bună pregă­tire profesională și experiență în muncă. Deși pînă la darea sa în folosință — noiembrie a.c. — pa­re a fi timp suficient, la ora ac­tuală un plan de prognoză încă nu este întocmit. Un exemplu elocvent de impro­vizații îl reprezintă darea în fo­losință a supermagazinului de la Șendreni, unde conducerea U.J.C.C.-ului a fost nevoită să „împrumute" personal de la bu­fet și să-l pună să vîndă produse industriale fără a avea cele mai elementare cunoștințe de merceo­­logie specifică. Iată de ce este absolut necesar ca problema cadrelor, a „omului potrivit la locul potrivit", a re­crutării, selecționării, pregătirii, promovării cadrelor și a stabili­tății lor trebuie să constituie o preocupare continuă și să stea permanent în atenția conduceri­lor întreprinderilor comerciale și a factorilor coordonatori din ju­dețul nostru. Este de fapt o sar­cină rezultată din documentele partidului și statului nostru, planurilor de măsuri stabilite de­­ către Comitetul executiv al Con­siliului popular județean. IOAN MOCANU inspector șef al Inspectoratului comercial județean Galați OCTAV BOGDAN Lucrătorul din comerț — FACTOR DETERMINANT AL PERSONALITĂȚII UNITĂȚII „Cum vă explicați eșe­cul la examenul de admi­tere pe care l-ați susți­nut ?” Aceasta era prima întrebare adresată în ca­drul unei anchete elevilor din clasa a IX-a a Școlii generale nr. 4 Tecuci. Sunt elevi proveniți de la alte școli din oraș sau din comunele învecinate, elevi care nu au reușit la exa­menele de admitere în li­cee sau școli profesiona­le. Răspunsurile la aceas­tă primă întrebare ne-au demonstrat încă odată — dacă mai era cazul — că de fapt insuccesul, vine cînd ceva nu este în re­gulă, că alegerea profesi­unii — în acest caz — nu este privită cu maximă a­­tenție de toți elevii și, în special, de factorii res­ponsabili , familia și școa­la. „Eu am vrut să dau e­­xam­en la liceul agricol — spune elevul Dan S. — dar nu m-au lăsat părin­ții. M-au trimis la­ liceul sanitar. Erau­ zece pe un loc. Mi-i groază cînd mă gîndesc că vor să încerc tot acolo și în anul viitor. Colegi de-ai mei cu re­zultate mai slabe la învă­țătură decît mine sînt a­­cum în anul I zootehnie, unde aș fi vrut și eu să merg“. Discutăm cu părinții lui Dan. „Am un singur bă­iat — ne spune tatăl său — și dacă nici el nu a­­junge ce vreau eu n-am făcut nimic. E o meserie curată și bănoasă. Degea­ba mă tot bate la cap cu zootehnia lui“. Am citat această afirmație pentru că e departe de a fi sin­gulară. Părinți care cu eforturi incalculabile și-au asigurat o calificare vor — dintr-o dragoste fireas­că, de altfel — să le asi­gure copiilor un trai mai bun. Dar goana exagerată după o aceasta viață neapărat ușoară se plăteș­te pînă la urmă destul de scump. Feriți inutil de as­peritățile vieții, acești ti­neri cu regim de seră nu au posibilitatea să se o­­țelească în lupta împotri­va dificultăților, nu-și pot încerca și nici dezvolta în­crederea în puterile lor, a­­tît de necesare pentru o viață energică și rodnică. Cu lacrimi în ochi teh­nicianul Mihai I, explică celorlalți părinți cât de greșit a procedat cu un alt copil al său. „A vrut să se califice într-o mese­rie la Uzina de repara­ții auto și n-am vrut eu. Acum nu mai vrea el. A început să vagabondeze“. „Deși nu eram prea bi­ne pregătit — spune elevul Viorel C. — am dat de două ori examen la liceul teoretic. Tata m-a îndem­nat să dau examen la o școală profesională. Mie îmi era groază. Nu fuse­sem niciodată într-o uzi­nă dar aveam impresia că uzina înseamnă zgomot și mizerie. Acum facem o­­rele de atelier la U.R.A. și-mi dau seama că m-ami înșelat. După terminarea clasei a X-a voi merge la o școală profesională cu profil auto”. Poate că dacă fostul di­riginte al acestui elev i-ar cunoaște declarația, ar ro­și. Ar simți în orice caz că responsabilitatea asemenea munci este unei e­­normă. Dacă acest ar fi vizitat una din elev în­treprinderile industriale din oraș, dacă i s-ar fi vorbit convingător despre cele 1 001 meserii, el și-ar fi găsit locul potrivit în timpul optim. Dacă milioane de oa­meni din țara noastră nu au putut, de-a lungul ani­lor, să-și urmeze vocația din cauza condițiilor de trai, un asemenea motiv nu mai poate fi invocat astăzi de nimeni. De ce atunci să ne împiedicăm de obstacole minore care ar putea fi învinse prin evitarea comodității, dez­interesului ? Copilul este ajutat să mănînce, să pă­șească, să vorbească, să scrie și să citească. De ce să nu-l sprijinim pînă la capăt ? De ce să-l lăsăm descumpănit tocmai cînd eforturile depuse pe par­cursul celor opt ani de studii cer o finalizare ? Facem această precizare pentru că mai sunt școli unde orientarea profesio­nală este „cenușăreasa” activității diriginților sau a organizațiilor U.T.C. Nu e lichidată complet nici mentalitatea conform că­reia activitatea unui co­lectiv de cadre didactice de la o școală generală poate fi apreciat după nu­mărul elevilor reușiți în învățămîntul liceal. Cu siguranță acest lucru nu este de neglijat dar nu este suficient. Prin filtrul unui asemenea examen se pot strecura uneori și e­levi mediocri, una din cauze — poate nu cea mai însemnată — fiind și sla­ba concurență. Din r­adul acestor elevi care reușesc cu mari dificultăți să ter­mine cursurile liceului se recrutează victimele sigu­re ale examenelor de ad­mitere în facultăți. Ii în­­tîlnim apoi pe bulevarde, prin restaurante și baruri, blazați, cu aere de intelec­tuali neînțeleși, căutînd servicii „pe măsura pregă­tirii” lor. Unde școala și-a mani­festat cu pregnanță com­petența, anomaliile au fost evitate într-o mare măsu­ră. Rolul principal revine, desigur, dirigintelui. El ac­ționează ca un intermedi­ar între colectivul de ca­dre didactice-elev-familie. Cunoașterea temeinică a aptitudinilor și înclinații­lor elevului îi permite di­rigintelui să intervină cu priceperea și tactul nece­sar pentru a evita „pasul greșit , costisitor pentru tînăr dar și pentru socie­tate. A existat însă o mare doză de formalism în munca de orientare șco­lară și profesională a ele­vilor , activități birocrati­ce făcute doar pentru fi raportate. Orele de diz­­ a­genție pe această pluteau de multe ori temă în generalizări și citate arhi­cunoscute. Erau chemați lucrători din fabrici în școli și în loc să fie in­vitați să vorbească despre specificul întreprinderii în care lucrează, sau despre frumusețea unor meserii— li se cerea să teoretizeze sau să citească în fața e­­levilor articole din presă. Uneori astfel de întîlniri erau complet nepregătite, eșecul fiind asigurat din start. Legătura cu familia, a­­ceastă sursă inepuizabilă și sigură în găsirea celor mai avantajoase soluții nu a fost exploatată suficient. A rămas proverbială „lec­ția“ unui părinte care a binevoit să vină pentru prima dată la o ședință la Școala generală nr. 4. A luat cuvîntul, și-a expri­mat cîteva opinii sănătoase în legătură foarte cu relația școală—familie, ca după aceea să i se spună acestui grijuliu iată că de fapt fiul său nu mai era elevul acestei școli de proape un an, fiind trans­­­­ferat la cererea soției la o altă școală ... Toate acestea aparțin în­să unei etape depășite — sperăm — definitiv. Ori­entării școlare și profesio­nale i se acordă din ce în ce mai mult atenția cuve­nită. Legătura cu produc­ția nu mai este Un dezi­derat. Orele de atelier se desfășoară — în limita po­sibilităților — în uzină. Asistăm la o întîlnire a elevilor Școlii generale nr. 4 Tecuci cu directorul U­­zinei de reparații auto— Alexandru Rus. La ora stabilită nu sosește însă numai directorul, ci este însoțit de „o echipă“ de electricieni, strungari, maiș­tri, tehnicieni. Fiecare vorbește despre importan­ța și frumusețea muncii lui. Cîțiva au fost elevii școlii. Se consideră îndrep­tățiți să adreseze „urmași­lor“ chiar sfaturi. Așa am procedat eu, așa au făcut alții — vedeți ce faceți voi. Urmează sumedenie de în­trebări. Curiozitatea fuse­se declanșată. Inspirat, u­­nul dintre oaspeți conchide: „Cele mai exacte răspun­suri vi le putem da în u­­zină”. Au urmat vizite la U.R.A. și iar discuții. Al­tă întîlnire la aceeași școa­lă. Simpla enumerare invitaților este edificatoa­a­re : o coafeză, o farmacis­tă, o croitoreasă, o ingine­ră, o bobinatoare, toate foste eleve ale școlii. A­­ceeași atmosferă, aceeași dorință sinceră de a trans­mite și de a recepta. Școala generală nu es­te o instituție de preca­­lificare dar legătura cu producția, educarea elevu­lui în spiritul muncii prin muncă este un impe­st­rativ al epocii noastre. Prof. VASIL­E GHICA Orientarea școlară și profesională — imperativ al responsabilității sociale A A É É

Next