Viaţa Românească, 1974 (Anul 27, nr. 1-12)

1974 / nr. 8

SA FII TĂCEREA Să fii o pasăre albastră, să fii un cer fără sfîrşit, să fii un pumn de lut în care un greiere a încolţit... Să fii o piatră adormită în braţele unui pîrîu, să fii lumina care curge în zori prin holdele de grîu.­ Să fii z­ăcoarea care urcă în miezul verii, din fîntîni, să fii suavul vînt pe care îl poartă caii în plămîni... Să fii un foșnet de țărînă în care ape mari s-au strîns... Să fii tăcerea luminată de Patrie, ca de un plîns. SUNTEM Cine ne poate spune de unde venim în această lume de unde printre milenii printre secunde suntem ai frunzelor suntem ai florilor suntem ai soarelui suntem ai norilor suntem ai şerpilor şi ai cocorilor suntem ai ploilor suntem ai vîntului suntem ai pietrelor şi ai pămîntului suntem ai lacrimei şi ai cuvîntului

Next