Viața Sindicală, aprilie-iunie 1945 (Anul 2, nr. 15-27)
1945-04-01 / nr. 15
Duminică 1 Aprilie I @45 num. I Mp. 4s REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Str. Calomfirescu No. 8 Telefon 3.79.85 Hl Ökq,xk |ăptămânal cJL Con.fledo z.alleC Qm&KcJLe. a Muncii din Șicanăn £ a ||| ABONAMENTE: Instituții: 8 luni, lei 4.000 Particulari , 3 luni, lei 400 Cont cec poștal 1393 1 muncitori, sprijinit tuia demii. O nouă acțiune a muncitorimii sindicalizate este în curs de desfășurare. Este vorba de acțiunea de sprijinire a campaniei de însămânțare, de ajutorare a țărănimii cu unelte agricole. Multă vreme încă înainte de venirea primăverii, muncitorii încadrați în Sindicatele Unite din Arad luaseră inițiativa de a ajuta pe țărani, lucrând și reparând unelte agricole, înființând școli de tractoriști. Astăzi, muncitorii din numeroase întreprinderi din țară au trecut la sprijinirea prin fapte, pe teren, a fraților lor, țăranii. In fabrici se lucrează de zor în orele libere pentru fabricarea sau procurarea de pluguri, semănători, grape, ranițe, sape și alte unelte agricole. Din ce în ce mai multe echipe de muncitori pornesc cu însuflețire Duminicile la sate pentru repara uneltele sătenilor, pentru a le aduce cuvântul lor de îmbărbătare și de îndemn frățesc la muncă spornică. Alături de muncitorii manuali, profesioniști și intelectuali sindicalizați, medici, dentiști, surori duc la sate binefacerile îngrijirii medicale. Dumineca trecută, numai din Capitală au luat parte la această acțiune pe teren echipe de la Ford Româna, Lammet, Lemaître, S. T. B., Leonida, S. E. T., A. S. A. M., Moara Assan, Autex și altele. Mulți se vor întreba: oare această acțiune este o acțiune pe linia luptei sindicale, a apărării intereselor profesionale ale muncitorimii. Fără îndoială că răspunsul cel mai hotărît la această întrebare îl dă participarea din ce în ce mai numeroasă și mai entuziastă a muncitorimii sindicalizate la opera de ajutorare a țăranilor în vederea muncilor agricole. Muncitorii știu că, fără hrană, nu se poate munci. Fără o hrană îndestulătoare, nu se poate spori efortul fizic în muncă. Ei mai știu că, din cauza războiului criminal antisovietic în care au fost târâți de reacționari, din cauza exploatării moșierești de până acum, țărănimea duce lipsă de unelte agricole. Astăzi, când datorită luptei dusă de întregul popor, în frunte cu clasa muncitoare, datorită guvernului Petru Groza, țărănimea a fost înstăpânită pe ogoarele ce le muncește de veacuri, muncitorimea e conștientă de datoria sa de a ajuta pe țărani să se bucure de foloasele reformei agrare. Ajutorul muncitorului este de mare folos. El aduce țăranului priceperea tehnică, meșteșugul său de a lucra cu mai mult spor. El îi pune la dispoziție foloasele uriașe ce le aduce tehnică modernă, agriculturii. Muncitorul știe că fierul de plug pe care îl ascute va răscoli mai adânc brazda, va face mai roditor pământul și îi va aduce lui și familiei sale hrana trebuincioasă. Dar campania de sprijinire a muncilor agricole mai are și o altă înfățișare de mare însemnătate. Ajutorul dat țăranilor de către muncitori, va face ca hrana ostașilor noștri de pe front să fie asigurată, va grăbi terminarea victorioasă a războiului împotriva hitlerismului, dușmanul sălbatec al muncitorimii și întregului popor român. De aceea, loviturile de ciocane ce făuresc uneltele agricole, sunt tot atâtea lovituri de moarte în țeasta vrăjmașului hitlerist. Ele anunță apropierea luminoasei zile a păcii, când întreaga clasă muncitoare va putea porni la măreața operă pașnică a reconstrucției țării, își va putea concentra eforturile în interesul ridicării nivelului de traiu, al maselor muncitoare, ,când binefacerile muncii se vor putea revărsa și mai mult asupra celor ce muncesc. Făurind uneltele de muncă ale țăranilor, ducând în sate cuvântul lor frățesc, muncitorii ajută la întărirea strânsei legături între toți cei ce muncesc, la consolidarea alianței muncitorilor manuali și intelectuali cu țăranii ce trudesc pe ogoare pentru pâinea tuturor. Cele mai arzătoare interese profesionale ale muncitorilor cer întărirea și prefacerea acestei alianțe într o forță uriașă, care va realiza o înviorare puternică a vieții economice și va putea totodată apăra cu puteri sporite drepturile tuturor forțelor productive. Iată de ce înseși interesele muncitorimii sindicalizate cer continuarea fără răgaz și cu forțe înzecite a operei de ajutorare a țăranilor în muncile agricole. Iată de ce această acțiune muncitorească trebue să cuprindă și va cuprinde ș1 masse din ce în ce mai largi de muncitori manuali și intelectuali. Timpul este scurt. De reușita însămânțărilor depinde asigurarea hranei poporului, îmbunătățirea condițiilor sale de viață și de muncă, grăbirea sfârșitului victorios al războiului. De aceea, fiecare muncitor conștient își va face datoria de a sprijini prin fapte această campanie agricolă de al cărei rezultat atârnă pregătirea unui viitor mai bun pentru poporul român. „TOp 111 pentru front, totul pentru victorie!“ Conferința rostita Sa radio de tovf Gh. Stroia, vicepreședintele Confederației Generale a Muncii De veacuri întregi poporul român a trebuit să muncească fără ca să se poată bucura de rodul muncii sale. Un număr restrâns de persoane acaparau tot bunul acestui pământ, acestui popor, trăind în belșug și desfrâu, iar marea massă a poporului trebuia să trăiască în cea mai neagră lipsă și mizerie. Dar pe lângă rodul muncii sale, poporului i se luau și fiii și erau duși în războaie, cari aveau drept țintă, în foarte multe cazuri, să satisfacă oareșicari ambițiuni personale sau familiare ale stăpânilor. In toate războaiele i s’a spus poporului că-și apără pământul și căminul, deci trebuie să lupte și să moară pentru acest pământ. După cum știm, acest pământ nu a fost al poporului român, ci al câtorva moșieri, cari îl stăpâneau aproape în întregime, iar poporul era iobag și silit de moșieri să-l muncească, neprimind în schimb altceva decât o coajă de pâine, un bulgăre de mămăligă și eventual niște ceapă și ceva murături, cu cari să-și întrețină viața de pe o zi pe alta, spre a putea munci și mai departe pe moșiile boierești. ""Această muncă țăranul român o făcea sub baioneta jandarmului și biciul vătafului. Au trecut ani, sute de ani plini de zbucium și lupte până la primul război mondial, la sfârșitul căruia, moșierii români, au trebuit să accepte prima reformă agrară mai serioasă pe întreaga țară. O operație grea, suportată de către aceia cari trăiau în străinătate, unii chiar fără a-și cunoaște moșiile de unde primeau banii în fiecare an pentru a putea face față risipei pe care o desfășurau în marile metropole ale Occidentului. Sunt numai patru ani de când stăpânirea reacționară a țăriii românești a mobilizat poporul sub amenințarea baionetelor hitleriste și sub diversionista lozincă „Pământ și Cruce“ pornind război alături de dușmanii de totdeauna ai poporului român, alături de nemți și de grofii unguri, contra acelora cari în 1918, prin sacrificiile aduse, au înfăptuit visul secular al tuturor românilor, unirea Transilva(Continuare în pag. 5-a) e pmamt Nu arareori ai prilejul să auzi voci compătimitoare care propovăduesc milă și ertare pentru toți cei care au greșit. Poți atunci, să auzi cuvinte frumoase și fraze meșteșugite despre iubire și milă, despre înțelegerea înaltă a greșelilor omenești și necesitatea de a ierta celor care au făptuit ceia ce nu trebuiau să făptuiască. Mai mut decât atât, am auzit pe unii care se mândresc că nu pot uri, că nu ar fi în stare decât de acele sentimente înalte care se învecinesc cu dragostea Nu cred că aceștia au dreptate, fiindcă nu îmi închipui că cineva știe să iubească fără să știe să urască. Nu știu cum ar putea fi socotit om întreg, acela care nu ar putea să urască, și cum ar putea să prețuiască cineva un asemenea vis. Nu ar fi oare un suflet închircit acela care ar putea să rămână nepăsător la nedreptate, la crimă și la infamie ? Nu ar trăda o adevărată mutilare sufletească acela care cunoaște pe cel care făptuește crima și infamia și nu-i cuprinde năvalnic simțăminte aprige împotriva criminalului, împotriva ticălosului ? A rămâne nepăsător, fără să te cutremure revolta și scârba, fără să te năvălească o ură pustiitoare împotriva celor ce atentează la viața semenilor tăi și aceia ce face ca viața să merite a fi trăită, aceasta nu este o însușire. Nu este un merit, ci dimpotrivă. Ce fel de om este acela care nu cunoaște altă reacțiune la nelegiuirile, ticăloșiile și grozăviile pe care le-au comis criminalii de războiu, decât o imensă nepăsare sau... compătimire pentru cei care au ispășit crime atât de oribile ? Dar știu că mie și la sute de mii de oameni din țara asta ni se mcrâncenează carnea când aflăm isprăvile Zlăteștilor,, Trepădușilor, Buradeștilor și a Intregei galerii înspăimântătoare de monștri care au mânjit noțiunea de om și de român. Ne covârșește o ură copleșitoare împotriva ticăloșilor care au schingiuit, au terorizat și au masacrat oameni nevinovați și fiii cei mai buni ai poporului. Un poet francez spunea că mânia poporului este ca lava vulcanului care mai întâi o pustiește și apoi fecundează. Ura dreaptă împotriva criminalilor de războiu, este ca lava vulcanului. Ea se revarsă nimicitoare împotriva celor care au păcătuit împotriva pomenirii și a poporului. Ea crează și rodește cdeia de justiție și împinge la înfăptuirea dreptății. Călăul este confruntat cu victima Am fost' la Tribunalului Poporului," "Am ăcT multe '"cunoștințe și toate personagii ilustre. Adevărate vedete ale crimei și a infamiei, cum ar spune un ziarist american. Am fost tot timpul mistuit de o imensă și răscolitoare curiozitate. Ii cunoscusem pe acuzații care vin în fața Tribunalului Poporului în vremea puterii lor, și acolo unde își exercitau cu cruzime și sadism atotputernicia în toată plinătatea ei. Cum oare ar fi arătând acum ? Nu puteam să-mi alcătuiesc imaginea lui Trepăduș, locotenentul criminal de la Târgul Jiu, fără ciomag. Așa l-am văzut totdeauna, parcă ciomagul făcea parte componentă din persoana lui fizică. In declarația pe care a dat-o, spune că „Eu (adică Trepăduș) când băteam, nu dădeam niciodată cu palma... băteam cu o melușe tare“. Trepăduș minte, ca totdeauna. Nelușa era un ciomag noduros, pe care îl mânuia adeseori și cu o perversă voluptate. Cum avea să arate Trepăduș fără ciomag sau fără melușe,, cum poate că-i plăcea să-l alinte ?7 Dar Zlătescu, totdeauna despotic și grandoman, ca un dictator al țarcului cu oameni care a fost lagărul din Târgul Jiu ? O curiozitate pasionantă asociată cu desgust și ură, m’a mânat pe sălile tribunalului, pline de lume., Oameni de toate felurile și din toate părțile. Sunt mulți care au venit să depună mărturii, care au venit să spună ceia ce au trăit, ceia ce au văzut cu ochii lor și mai ales ceiace au simțit pe pielea și în sufletul lor, în închisorile, lagărele și siguranțele antonescienilor. Depozițiile martorilor se fac în fața acuzatului- îmi povestea un acuzator public cât de dramatice și patetice sunt confruntările acestea între victimă și călău. „Aud victima povestind lucruri cumplite, lucruri care te răscolesc și te umplu de o revoltă nemărginita. Chinuri, schingiuiri, masacre, înfometări în masă, curg de pe buzele omului și te duc într’o lume fantastică de coșmar și blestem. Iar călăul, cu fața puhavă și răvășită de temeri și prevestiri rele ascultă, ascultă mereu grozăviile pe care le cunoaște cel mai bine, fiindcă el le-a iscat. Te aștepți să se prăbușească sub povara remușcărilor, să crape sub greutatea infamiilor lui. Ei bine, îi vezi pe toți ticăloșii aceștia urmărind cu o concentrare diabolică să dihnească un amănunt pe care ar putea să-l combată, să prindă un fapt pe care ar putea să-l răstălmăcească. Ticăloșii ăștia nu au nici o conștiință, nu trădează nici o rușine, nici o remușcare pentru crimele lor, ci numai se înverșunează cu o disperare de, fiară încolțită să-și salveze pielea sau cât s’o putea din pielea lor“. Mâniîî apărării Despre bestiile acestea, vorbesc cei care se permea pe sălile Tribunalului Poporului. Cei mai mulți sunt acei care au venit să dea informații, oameni care au simțit în carnea și sufletul lor, ticăloșiile criminalilor de războiu. O categorie foarte interesantă este cea a martorilor chemați de acuzați. Am vorbit cu unul din aceștia. Este un domn elegant care a făcut parte dintr-o comisie de triere a internaților de la Târgul Jiu, în calitatea lui de funcționar al Ministerului de Interne. In trea căt’^mă" mărturisit "că ăCtLTrt ~este epurat... Domnul acesta elegant, Eugen Gheorghe (Continuare în pag. 4-a) Victimele criminalilor de război ignu urmut muui Călăul este confruntat cu victima. — Martorii apărării — O pâine la 70 de oameni. — „Să te chinuiești și tu cum mi-ai chinuit copiii" Taxa poștală plătită in numerar conform aprobărei Dir. G-le PT T. Nr. 58.120945. LEU m ti a li jgig in Bulgaria M Mrtul Mia Uimii so miitoriioasai Primirea tovărășească și plină de căldură ce ne-a făcut-o muncitorimea din Bulgaria, imediat ce am pus pipicioruil pe pământul țării lor dovedește că muncitorimea din Bulgaria este adânc pătrunsă de simțul solidarității internaționale. De la primul contact vezi imprimată pe figura muncitorului și muncitoarei manuale sau intelectuale, voința hotărâtă de luptă și uită până la moarte contra fascismului, care le-a adus sărăcia și a semănat moartea groaznică în rândul poporului muncitor de la orașe și sate ucigând bătrâni, tineri, bărbați și femei neiertând nici pruncii din pântecele sau brațele mamelor. Nu există familie unde să nu fie unul sau mai mulți morți în luptă contra bestiilor hitleriste germane sau uciși de criminali fasciști bulgari. In toate vitrinele sediilor sindicatelor, partidelor muncitorești, fabrici și ateliere, vezi zeci și sute de fotografii de eroi căzuți în luptă contra bestiilor fasciste, vezi în aceste fotografii bătrâni cu barbă albă, tineri, femei bolnave și tinere, mame împușcate cu pruncii în brațe, vezi copii mici de la câteva luni până la cei mai mari. Muncitorii din Rusciuk ne-au condus la monumentul eroilor căzuți în luptă cu bestiile fasciste germane, și bulgare, mormânt ce este în grădina publică, iar pe mormânt vezi buchete de flori proaspete puse de populația orașului în semn de iubire și recunoștință pentru acei ce au căzut în luptă pentru eliberarea lor de sub jugul hitleriștilor din afara și dinăuntrul țării. In tren de la Rusciuk la Sofia am fost obiectul unei sincere atenții de simpatie din partea personalului Căilor Ferate Bulgare și a pasagerilor din tren, iar în gara Sofia am fost întâmpinați de muncitori și muncitorire cu fiori urâmdu_ni-se bun sosit, și special și din partea d-lui Ministru al Propagandei. Desbaterile din congres și hotărîrea de luptă contra fascismului manifestată în mod hotărît de către toți delegații, participarea la congres a Regentului Bulgariei, a întregului guvern în frunte cu d. Prim Ministru Kimon Gheorghieff, arată clar cât de strânse sunt legăturile dintre popor. Regenți și guvern. Numai datorită acestei legiuni poporul bulgar a putut face un pas înainte distrugând din rădăcini hidra fascistă internă și alungarea fiarei fasciste de pe teritoriul Bulgariei. De remarcat este faptul că în aparatul de stat din Bulgaria nu mai găsești nici urmă de fascist, profascist sau sabotor. Principalii vinovați și-au luat pedeapsa meritată, fiind condamnați la moarte, iar ceilalți au luat ani grei de închisoare. întregul aparat de stat este primenit cu oameni noul, luptători antifasciști hotărîți. Iar în fruntea instituțiilor sunt puși luptători antifasciști încercați. La acest popor dârz în luptă și hotărît în a-și crai o viață liberă într’un stat democrat și independent am găsit cea mai mare ospitalitate și pe fețele tuturor citeai dorința de a trăi în cea mai strânsă legătură de prietenie cu poporul român. La fiecare ocazie această dorință era manifestată deschis și sincer. La congres, la recepția dată de guvern în cinstea delegațiilor străini, membrii guvernului, în frunte cu d. Prim Ministru Gheorghieff, și-au manifestat chiaritința vie ca prietenia dintre poporul român și cel bulgar să fie pentru vecie. Aceste popoare vecine au numai de câștigat din această veșnică prietenie și nimic de pierdut. Aceasta a dovedit-o manifestația călduroasă și plină de simpatie a poporului bulgar în frunte cu muncitorimea, făcută delegației române la fiecare prilej. Manifestația de simpatie ce ni s’a făcut când am luat cuvântul în Congres și strigătele din sală, trăiască poporul român unit” — ropotele de aplauze ce nu se mai opreau, au dovedit aceasta din plin. Marin Fiorea lenesc« § mm în fața mișcării simuioare — Conferință rostită la Radio de Joi. Gh. Apostol, Președintele Confederației Generale a Muncii — La 1 Septembrie 1944 sindicală din Romania a mișcarea deschis un nou capitol în istoria sa și putem spune capitolul cel mai măreț. La această dată a luat ființă Comisia de Organizare a Mișcării Sindicale Unite din România, care a stabilit principiile politice și organizatorice ca fundament pe care să se clădească mișcarea sindicală unită. Sarcinile ce și le-a pus Comisia de Organizare a Mișcării Sindicale Unite din România și care au fost enunțate în „Rezoluția“ cu data de 1 Septembrie au fost realizate cu succes. Realizările pozitive cât și părțile negative au fost desbătute pe larg în Congresele unde s’au pus bazele Uniunilor, cât și în Congresul General Sindical unde s’au pus bazele CONFEDERAȚIEI GENERALE A MUNCII. Până la Congresele Sindicale, mișcarea sindicală din România care înglobase peste 500.000 membri organizați, devenise o forță cum țara noastră nu cunoscuse încă. Creșterea din zi în zi a mișcării sindicale, făcea să turbeze reacțiunea în general și partidele istorice în special. Au folosit presa lor deșănțată, au folosit legionarii în fabrici și birouri, au folosit și pe miniștrii lor în guvern ca să lovească în mișcarea sindicală unită, trâmbițând printre altele că sindicatele trebuie să se intereseze numai de interesele pur profesionale ale salariaților și să nu facă politică. Sindicatele Unite și politica Ce-i determina pe acești indivizi să trâmbițeze asemenea stupidități? Nimic altceva decât faptul că muncitorii, funcționarii, inginerii, intelectualii se îndepărtau de politica antinațională, antipopulară a partidelor istorice și prin sindicatele unite se încadrau mai activi, uniți în lupta hotărâtă contra fascismului și pentru democratizarea reală a țării. In perioada dela 1 Septembrie 1944 până la Congresele Sindicale, cât și în a doua perioadă începută în Ianuarie 1945, când s’au pus bazele C. G. M , Sindicatele Unite au participat în mod activ la toate acțiunile întreprinse de F.N.D., deci au luat parte în mod hotărît la viața politică a țării. Oare această participare activă a Sindicatelor Unite în viața politică, schimbat cu ceva fizionomia lor de a organizațiuni profesionale? Nicidecum ! Sindicatele Unite nu stau la remorca niciunui partid! Sindicatele Unite duc lupta, pentru îmbunătățirea condițiunilor de muncă și de viață ale salariaților, dar pentru îndeplinirea acestor deziderate, sindicatele au înțeles să se alăture și să sprijine politica Frontului Național Democrat, să lupte în primele rânduri ale poporului pentru realizarea programului de guvernare a guvernului de concentrare democratică. Sindicatele Unite îmbrățișează cu căldură programul de muncă a guvernului și se obligă să ajute guvernului prin toate mijloacele pentru realizarea lui. Această participare activă a Sindicatelor în realizarea programului de guvernământ, înseamnă participare activă în viața politică a țării ? Desigur că da ! Corespunde această participare intereselor clasei muncitoare și năzuințelor poporului român? Desigur că da! Și dacă e așa, atunci Sindicatele vor continua să facă și în viitor aceiași politică ca și până astăzi — politica intereselor clasei muncitoare și a întregului nostru popor. Activitatea Sindicatelor Unite în frunte cu Comitetul Executiv al C. G. M. este cunoscută masselor celor mai largi. Trebuie menționat faptul că Sindicatele — după cele întâmplate la Malaxa, au devenit forța cea mai dinamică în sânul poporului român, luptând cu energie crescândă contra reacțiunii, cărui port-drapel a fost și a rămas a Maniu, precum și contra bandelor de fasciști, legionari, ocrotiți, sprijiniți, ajutați și conduși de către Maniu, Ilie Lazăr, Brătianu. Răsturnarea guvernului prezidat de călăul și asasinul poporului — Rădescu și aducerea în fruntea țării a unui guvern de largă concentrare democratică, se datorește și Sindicatelor Unite, RAȚIEI GENERALE A CONFEDEcare au dat cele mai mari MUNCII, jertfe în lupta de îngenunchiere a reacțiunii și a fascismului intern. Unul din exemplele cele mai elocvente este ziua de 24 Februarie 1945. C. G. M. apreciază la justa lor valoare succesele realizate până acum de guvernul prezidat de d- dr. Petru Groza, încadrarea Ardealului la patria mamă, cât și legiferarea Reformei agrare, sunt minunate realizări de importanță istorică în viața poporului român. De aceea poporul în frunte cu clasa muncitoare face zid în jurul guvernului, spre a ridica țara din haosul economic în care a fost aruncată de criminalii de războiu, de toți vinovații dezastrului țării, oricum s’ar numi, legionari, sau clica reacepționară în frunte cu Maniu, Brătianu și Rădescu. Cot la cot cu țăranii Legea Reformei agrare a pus pe țărani în stăpânirea pământului pentru care au luptat de secole- Lupta muncitorimii manuale și intelectuale este sprijinire a țăranilor pentru reforma agrară s’a terminat cu deplin succes. Țăranii și-au primit răsplata pentru jertfele făcute de moșii și strămoșii lor în lupta ce au dus-o pentru a fi stăpânii pământului ce-i muncesc. C. G. M. socotește că dacă țăranii s’au simțit cot la cot cu muncitorii în lupta pentru pământ, apoi tot cot la cot să se simtă și în campania de însămânțare a acestor pămmânturi. Pentru aceasta, C. G. M. a hotărît să înceapă o campanie de (Continuare în pag. 4-a)