Viața Sindicală, ianuarie-martie 1947 (Anul 4, nr. 107-119)
1947-01-05 / nr. 107
isle ii joc fiiíoíol noslro de Ț1CU S1MION ursiți $1 voi ea au mine, mereu fi mereu, in ultimiRin timp : disciplină în muncă, ordine în produjie, planificare. Nu sunt vorbe aruncate în vânt Eie reprezintă cafea pe care trebue mers pentru a scăpa de toate greul fjie. Dar pentru ca să fie așa, vorba ie trebue să devină fapte. Jos, acolo, în mină, în fabrică, în uzină, în cel mai unip atelier și cel mai luxos birou, acolo e baza, acolo-i soluția. Puterea celor ce muncesc este imensă. Ei sunt făurarii care produc totul. Fără ei — nimic ! Tot de ei depinde și viitorul nostru, al tuturor! Știm și o știe o țară întreagă: remenii, cei mai mulți dintre ei, muncesc de se speresc și n’au nici ce mânca. Și așa, obosiți și flămânzi, se uită la alții care nu muncesc și parcă ar trăi în altă lume: au de tele! Și revolta, revolta sfântă și treaptă înăbușe pe bietul muncitor! De ce ? De ce el să trăiască de pe trișa muncii mele și să aibe de toate, iar eu, nimic ? Vor veni măsuri, aspre, dar sfinte prin dreptatea lor, contra celor ce fără a muncii, huzuresc. Dar, dacă ne-am opri aici, n’ar fi de nici un folos. ★ Fără mărfuri multe pe plajă, prețurile nu pot scădea ! Este un adevăr elementar, cunoscut de occurs ! Deci, tot la cei ce produce martori« trebite să ne intoarcem. Producție ! Sporirea producției ! Dar sunt unii muncitori și funcționari, cane ar avea curajul, puterea morală, ajunse cu piatra in speculanți, în ce refuesc poporul ! De ce ? Fenruca îi ajută, și ajută unii fără a te și dea seama, iar alții, puțini, eșept, chiar cu bună știință. »o dovedim! Cel ce nu dă randwnemui normal în muncă, pierzând i-și vremea, ajută pe speculant, vac, producând mai puțin, îi dă lui pas,unitatea să speculeze. Cel ce ...îneîe de la lucru fără a fi bolnav,»■lăsă și el pe speculant. Iar cel ce închide ochii când vede că patronul vinde marfa la suprapreț, este un complice, o unealtă a speculantului. Cel ce lipsește zile dearândul din atelierul său ți, în acest timp, muncește pe cont propriu, și o zi rezolvând stuația sa personală, pentru moment, dar face un rău imens celorlalți : întârzie, prin lipsa lui din fabrică, livrarea comenzilor, etc. Pilde mai sunt, dar voi activiștii le cunoașteți mai bine ca mine. * Este nevoie de muncă multă pentru a convinge pe toți cei ce muncesc că este o datorie, dar și o cinste să pui umărul pentru a împinge carul greu al economiei țării să iasă ua făgaș bun. Trebuie început de jos, de la grupa sindicală. Responsabilul de grupă să-și cunoască bine oamenii. Nu e prea greu, căci sunt doar 15—20 oameni. Să-i lămurească pe toți. Să se ocupe mai mult de cei răi. Să le arate cât rău fac. Suntem siguri că și aceștia vor înțelege : doar și ei sunt muncitori! Pentru a putea cere pedepsirea severă a speculanților, a leneșilor și a hoților, toți cei ce muncesc trebuie să dea exemplu de conștiință, cinste și muncă fără preget După ce am lămurit toți oamenii, trebuie o muncă specială pentru a începe întrecerile patriotice între ei. Cea mai mare cinste celor ce se evidențiază prin disciplină, inițiativă și devotament, în cadrul uriașei acțiuni pentru ridicarea producției ! Cinstirea acestora se poate face la fel și chip : laude aduse în adunarea generală; publicarea fotografiei în jurnalul de perete sau chiar în „Viața Sindicală"; premii în bani și cărți, etc., etc. Socotesc că nu există azi o muncă mai frumoasă decât aceea de a obține, prin exemplul tău, ridicarea producției. Prin aceasta cinstim și clasa din care facem parte, și pe conducătorii noștri iubiți, cari acolo sus, în fruntea Confederației sau în Parlament și Guvern, așteaptă plini de încredere în noi ca planul de muncă bazat pe ordine și disciplină să pornească de jos. Pe baza planurilor de jos se poate face un plan general al țării, la capătul căruia ne așteaptă o viață mai bună, pentru toți. Dar, cum spune tov. Alexandru Sencovici, secretarul general al C.G.M.: „nu poți spune: fumatul oprit, când ai țigara în gură". Nu poți cere altuia să muncească, fără a-i dovedi că tu depui toate sforțările pentru a fi primul la muncă. Aceasta-i calea ! Pe ea trebuie să mergem ! De ce planificare? de MIRCEA POTOCEANU Un mare filosof din vechime, fiind întrebat odată ce înseamnă chibzuință, răspunse : ,,Chibzuință înseamnă a avea, când nu ai"’. Cât de curios ar părea acest răspuns, el este totuși o Înțelepciune. Căci nimic nu este mai ușor decât să fii îndestulat atunci când ai totul la îndemână. Adevărata greutate începe când ești obligat și îndestulezi milioane de ființe omenești și vremurile vitregi nu ți-au îngăduit să ai cămara plină. De acest adevăr au fost poate pătrunși D-l prim ministru, Dr. Petru Groza și tov. Gheorghiu-Dej, ministrul Economiei Naționale, când au anunțat hotărîrea guvernului de a păși la stacționări și la planificarea economiei noastre. Dar cu siguranță că, pe baza situației noastre alimentare și pe baza cifrelor cari an aită posibilitățile noastre de producție și nevoile țării- guvernul a socotit că trebue să pornească la o acțiune decisivă pentru ,,a avea, cu toate că nu avem”. Măsurile pe care guvernul le va lua pentru a împărți puținul existent fn așa fel încât să ajungă la toți, S8 cam aseammănă cu socotelile ce și te face gospodina în cămara ei, astunci când știe că are de hrănit atâtea guri și mijloacele ei sunt limitate. Aceaș operație o va face și guvernul. Numai că în loc de patru, cinci guri cât are de hrănit o gospodină el are de hrănit, de îmbrăcat, de echipat miilioane de oameni, de asigurat producția la zeci de mii de fabrici, de aprovizionat tot atâtea mii de uzine. Țara are multe nevoi și avutul ei este azi împuținat in urma războiului de jaf hitlerist și a doi ani de secetă cumplită. Sunt 16 județe In cari nu s’a scos măcar sămânța pusă In pământ. Sunt materii prime lipsă. Sunt greutăți de aprovizionare. Sunt greutăți de transport. Ajutorul dar, cu atâta bunăvoință de marea noastră vecină Uniunea Sovietelor, de Iugoslavia, Cehoslovacia și Bulgaria, nu a putut împlini toate golurile, căci în primul rând, înaintea tuturor greutăților, sunt speculanții și reacționarii cari sabotează refacerea țării și eforturile de mărire a producției depuse de clasa muncitoare. De acea se pornește la planificarea econimiei naționale. Aceasta nu însemnează altceva decât distribuirea bunurilor de care mai dispunem, pe baza unui plan stabilit, în așa fel încât ele să ajungă până la noua recoltă. Se vor repartiza alimentele pentru a putea fi hrănită toată populația, reducându-se chiar unele rații de alimente acolo unde acest lucru va fi cu putință. Materiile prime de care dispunem vor fi îndreptate spre acele întreprinderi care produc mărfuri de primă necesitate. Anumite articole de care nu se simte atât de mare nevoie, ca de pildă, icrele negre sau untura de gâscă, etc., vor fi reținute pentru export. In restaurante, în locul zecilor de feluri de mâncăruri pe care se pot consuma numai bogătașii, se vor da numai câteva feluri, restul trecând pentru populație. Și așa mai departe. Măsurile de planificare anunțate de guvern sunt măsuri impuse de momentele grele prin care trece țara. Ele trebue și vor fi duse la îndeplinire. Dar pentru aceasta se cere, în primul rând, de la noi toți un singur lucru : înțelegere și disciplină. oaniem de părere ...declarațiile primului ministru, d. Dr. Petru Groza, în preajma făcute aniului nou, prim care anunță finele zări și raționaliplanificarea economiei noastre, nu aui fost un cadou prea plăcut pentru „cavalerii“ bursei negre. Vorba aia : — ,mu aduce anul ce aduce ceasul“. ...fruntarii Federației Americane au greșit adresa când s-au gândit că ar putea sparge mișcarea s’ridicată franceză, punând la dispoziția unui oarecare Brown, XXn suma de milioane dolari pentru a cumpăra pe undi m’ntanți sindicaliști francezi. Tentativa a eșuat și Brown a plecat din Franța cu coada întrerioare. Bacă ar fi venit la noi, Titel Petrescu s’ar fi mulțumit cu mai pțin. ...că atacurile presei otomane democrației împotriva românești, cari vin să se adaoge la măsurile abuzive luate în Turcia ,împotriva sindicatelor și organizațiilor democrate de acolo, dovedesc că sămânța lăsată de Von Pappert, în anii cât a stat la Ankara, a dat rod bun. Azi, zicătoarea s’a schimbat. Nu se mai spune: „cum e turcul și pistolul*’, ei „cum e Von Pappen e Și presa turcă". eu ...biciuiirea „pisica cu nouă cozi‘‘ * a unui ofițer și trei subofițeri britanici la Ierusalim de către rebelii evrei, ca răspuns la biciuireacătre poliția britanică, noi evre; de nu a făcut prea mare plăcere englezilor. Devine l-a pus pe d. deputat conservator să ceară în Camera Comunelor reintroducerea acestei „măsuri juridice“ tradiționale de reeducare ? Acum ®..., trag britanicii mâța de cozi ! „vconstituirea noului partid progresist m U.S.A. de către Henry Waldlace, va da multă bătae de cap majorității „republicane“ din Congresul american. Declarațiile d-lui Wallace, că prima grijă a noului partid va fi să lupte pentru alungarea republicanilor reacționari din Congres, dovedesc că și în U.S.A. măturoiul democrației Progresiste intră în acțiune. v › începând cu numărul viitor* vomt * publica „POȘTA ACT fătISTULUI”. • I« jst 3’3 ® tă rufețică vom irăsim»s*fiî nd alboratorîîttr $i celor ce ne vor pune antrefeă* i. r va a Xft ! »"» ,-mi ftr. % întrecerile patriotice și condiția reușitei lor de DANCEANU ION Memmbru la comit. exec. al Uniunii Textile și Imbrăci rniniste Forme noul de muncă și de viață se nasc în țara noastră. In această perioadă grea de refacere economică, nu în folosul unei clici parazitare, ci în folosul întregului popor, greu încercat de sângerosul război antonescian, în această bătălie economică de proporții nemaiîntâlnite în România, se cere un real sprijin din partea tuturor oamenilor muncii, producători de bunuri materiale și morale, se cere o intensificare a producției. Bătălia economică se duce astăzi împreună cu industriașii democrați care vor să contribuie la refacerea României democrate, pentru binele tuturor. Muncitorimea, în special, care a fost în fruntea bătăliei patriotice de la 19 Noembrie, se angajează astăzi la un efort nou de care este legată bunăstarea ei. In acest efort, clasa muncitoare caută în permanență și găsește metode noui de muncă, care să» a sigure succesul, prin planificarea producției pe fiecare întreprindere ți în genere pe tot sectorul industrial și — printr’un concurs" neîntrerupt de întreceri patriotice. Stimulând elementele cel mai destoinice în muncă, în economia de materii prime, în invențiuni și descoperiri de metode noul de muncă, vom putea asigura țării o producție cu un randament mai mare, poporului mai multe produse necesare traiului său și speculanților — dispariția din viața fără muncă. O întrecere patriotică nu poate avea toate șansele de reușită, dacă cei ce se iau la întrecere nu-și organizează munca în mod sistematic atât din punct de vedere tehnic,administrativ, cât și din punct de vedere social. Massele trebuesc lămurite de ce încurajăm noi întrecerile patriotice și pe eroii muncii. Sunt astăzi încă mulți oameni cu mentalități vechi care nu înțeleg să muncească cu devotament, astfel ca, prin sârguință și efort, să ridice producția, fiindcă, spun ei, „nu au chef să îmbogățească pe patroni prea mult“. Aceștia toți, conștienți sau inconștienți, constitue fără îndoială o greutate adăugată la atâtea lipsuri, la atâtea acțiuni de sabotaj din partea unor patroni care nu privesc cu ochi buni progresul economic al țării sub un regim de reală democrație. Este, deci, necesar, ca toate comitetele de fabrică și de sindicate și toți organizatorii de întreceri patriotice să țină cont de asemenea elemente ostile măririi producției, să ducă munca de lămurire și combatere a mentalității lor, de care se servesc dușmanii democrației și ai libertăților celor mulți. Condițiile de reușită a unei întreceri patriotice sunt astăzi, în primul rând materiile prime, în al doilea rând piesele de schimb, thnicieni pricepuți, disciplina în muncă, precum și o bună funcționare a economatelor și cantinelor. Dacă, în industria textilă, sectorul bumbacului, s-a putut organiza o întrecere patriotică pe întreaga țară, asta se datorește în primul rând Guvernului Uniunii Sovietice Socialiste, care, prin acordul comercial încheiat cu Guvernul democrat al țării noastre, arătăndu-ne încrederea, ne-a dat 40.000.000 kgr. bumbac, deci mai mult decât capacitatea de prelucrare a celor 21 filaturi de bumbac, câte le avem în țară, întrecerea fiind organizată de Uniunea Sindicatelor Textile șii numai între filaturile de bumbac, a avut ca efect mărirea producției în mod simțitor, cu toate greutățile întâmpinate. De asemenea a avut ca efect o îmbunătățire a salariilor priin mărirea producției, mărindu-se și acordul și primele de acord și de întrecere. Pentru cunoașterea și rezolvarea tuturor condițiilor de care era în funcție bună reușită a acestei întreceri, am procedat întâi la organizarea unei comisii de supraveghere a întrecerii, care a stabilit baze de plecare la întrecere între fabrici, s’a deplasat la fiecare fabrică pentru lămurirea comitetelor și a comisiilor de producție și chiar a tuturor muncitorilor, prin adunări pe secții, făcându-le cunoscut obiectivul bătăliei pentru întrecere în mărirea producției, precum și premiile acordate celor ce se vor distinge. Această comisie a putut funcționa numai după ce în prealabil am convenit cu Asociația Patronilor Filatori și cu Oficiul Bumbacului asupra condițiunilor ce trebuiesc îndeplinite în întrecere. Considerând prima întrecere, de acest gen, în industria textilă, se poate spune că rezultatele ei au fost frumoase și că muncitorimea care a luat parte la această întrecere, a eșit cu o conștiință socială mai înaltă, cu o situație materială mai bună moralul de disciplină la muncă mai mare întrecerea a stârnit un interes deosebit și ambiția între muncitorii și tehnicienii de la o fabrică la alta, de a fi ei în fruntea producției, de a purta ei drapelul primei întreceri patriotice. Amintesc cu mândrie numele muncitorilor de la fabrica „MEVA“ din Cisnădie, care au dat dovadă de disciplină și devotament în muncă în tot timpul primei bătălii și care au provocat alte fabrici la întrecere după încheierea primului concurs. Trebuie să subliniez, cu această ocazie, că muncitori și tehnicieni, devotați democrației și libertății, au fost primii în mărirea randamentului muncii, primii în producție. Au lucrat cu zel așa cum au luptat și luptă cu zel pentru progres și dreptate socială. Au învățat și pe acei care, o viață întreagă, au refuzat să ne învețe pe noi secretele organizării producției. Prin întrecerea patriotică, muncitorimea din industria textilă a arătat, că știe să înfrunte și să învingă toate piedicile puse în calea producției de toți saboteurii reacționari din această ramură. De asemenea, la sate s’a trimis mai mult bumbac, precum și cooperativelor și economatelor mai multă pânză decât se livra până la data începerii concursului. Bătălia producției fiind astăzi marea chemare a clasei muncitoare, mai ales în perioada actuală a reconstrucției va trebui să folosim orice experiență, să tragem învățăminte din aceste întreceri patriotice, cu toate lipsurile și greșelile lor, pentru a putea iniția alte întreceri de proporții mai mari, cu rezultate mai satisfăcătoare. Ținând cont de lipsa de materii prime, să economisim ce avem, să încurajăm pe muncitori ce fac economii prin prime speciale de economie. Deasemenea trebuie premiați muncitorii pentru păstrarea mașinilor, pentru descoperirea de dispozitive menite să mărească producția și să reducă uzajul mașinilor și consumul de combustibil, care în momentele de față constitue o grea problemă pentru întreaga țară. Nu ne este permis să uităm că în această mare bătălie de redresare economică a țării, lupta capătă un aspect nou și din ce în ce mai precis în consolidarea democrației, de aceia avem datoria de a mobiliza toate forțele creatoare de bunuri în imense întreceri patriotice, de a duce paralel cu lupta pentru câștigarea bătăliei economice și lupta pentru întărirea conștinței de clasă a masselor muncitoare, pentru smulgerea mentalităților vechi și antidemocratice sădite de reacțiune. In această luptă. Sindicatele sunt chemate să-și spună cuvântul și să-și dea contribuția hotărîtoare. Tov. Raidu Ionnescu, președ. Uniumii Textile, vorbind cu ocazia premierii. Producția și rolul resortului economic de B. ABRAHAM Comitetul executiv al Uniunii Sindicatelor Metalo-Chimice a elaborat un plan de muncă pe timp de 5 luni, adică până la 1 Mai 1947. In cadrul acestui plan, resortul economic al Uniunii va mobiliza toate sindicatele, comitetele de fabrică pe toți salariații din industria metașilurgică, pentru câștigarea bătăliei economice. In condițiile actuale, spre a putea asigura o mărire a producției, este nevoie de o colaborare între factorii capital și salariați. Guvernul încurajează și asigură un venit legal tuturor patronilor cari se încadrează în lupta patriotică pentru redresarea țării. La rândul nostru, noi, salariații, colaborând în domeniul producției cu acești patroni cari se încadrează în munca pentru reconstrucția țării și mărirea producției. Disciplinat în muncă Pentru aceasta, înainte de toate, sindicatele, comințele de fabrică și resoartele economice, au sarcina de a depune toate străduințele pentru întărirea disciplinei în muncă. Să nu fie scos din producție decât un număr de activiști, admis de regulamentul C. G. M. Comitetele de fabrică să fie permanent în întreprindere, să țină contact strâns cu massa salariaților. Să se înființeze comisia de producție în întreprinderile unde încă nu există. Din comisiile de produ ’e să facă parte, pe lângă reprezenții ma iriaților manuali, maeștrii i inginerii din fabrică. Aceste comisii de producție trebue să țină ședințe săptămânale, unde se vor desbate toate problemele în legătură cu producția (problema materiilor prime, producția defectuoasă, acordul, răspunderea individuală și munca colectivă, premierea acelor cari se află în fruntea producției, organizarea întrecerilor patriotice între diferite întreprinderi și în interesul fabricei între diferite secțiuni, economisirea materiilor prime, organizarea în fiecare fabrică și chiar pe secțiuni a unor caiete, unde va putea face propuneri fiecare salariat cu privire la diferite perfecțiuni, invențiuni și orice altă îmbunătățire care privește mărirea producției, îmbunătățirea calității sau înlocuirea unor materii prime cu altele, precum și la folosirea deșeurilor, etc.). Toate aceste propuneri vor fi adunate de comisia de producție, studiate cu atenție și se vor lua măsuri, în colaborare cu direcțiunea, pentru a se introduce modificările propuse. Tot Comisiile de Producție vor face propuneri pentru premierea în proporție cu importanța și valoarea perfecțiunii sau invenției realizate. Premierea se va face în cadrul adunării, spre a servi ca exemplu. La fel să se publice realizările în ziarele de perete și în ziarele muncitorești și democrate. Afară de cele expuse mai sus, este necesar ca, comisiile de producție să facă schimb de experiență în localitățile respective, între sindicate și între fabrici. Sindicatele, comitetele de fabrică și comisiile de producție vor duce o luptă fără cruțare în contra tuturor elementelor sabotoare, fie că este vorba de patron sau vreo unealtă plătită de acesta. Nu este permis ca elementele sabotoare să amenințe pe acei cari măresc producția (cazul de la Reșița) și astfel de criminali să mai rămână în uzine, nestingheriți și nepedepsiți de nimeni. Controlul circulației mărfurilor Fiind conștienți că greutățile economice vor fi înlăturate prin mărirea producției, totodată trebue reorganizat și controlul în circulația mărfurilor. Toți controlorii care nu-și fac datoria în mod conștiincios trebuiesc înlăturați. Controlorii cu circulația mărfurilor nu trebuie să se mulțumească cu iscălirea foilor de expediție. Nu rareori mărfurile merg cu totul în altă parte. De aceea, cei însărcinați cu controlul circulaței mărfurilor trebue să ia contact cu comitetele de întreprindere unde s’au expediat mărfurile și să controleze dacă într’adevăr au sosit mărfurile acolo unde au fost expediate. Premierea va avea loc în lunile Ianuarie — Februarie 1947, într-un cadru festiv în localitățile respective. Salariații din industria metalurgică au depus un real efort pentru mărirea producției în anul 1946. Acest efort va fi și mai mare în anul 1947 deoarece, toți salariații știu că în proporția în care producția se tpărește, în aceiași proporție se vor iefteni mărfurile și se va ridica nivelul de viață a celor ce muncesc. mișcării sindicale Pe zi ce trece mișcarea sindicală se desvolită tot mai mult, datorită multiplelor probleme ce reclamă rezolvări urgente. Pentru aceasta însă se cer cadre bine pregătite, oameni care să-și însușească profund problemele sindicale și care să muncească nu numai din obligație, ci și din spiritul datoriei și al răspunderii față de sarcinile ce le au. O atenție deosebită trebue dată în această privință tineretului, în rândurile căruia se găsesc elemente capabile, dornice de a munci și de a se ridica. Izvoare nesecate de elan și energie zac în rândurile tineretului. Dar aceste izvoare trebuesc activizate, stimulate și atrase în muncile sindicale, în posturile de conducere ale comitetelor de fabrică și sindicale. Este cunoscut că o mișcare progresistă, cum e mișcarea sindicală, nu se poate desvolta în cazul când cadrele de conducere nu se primenesc și dacă conducerile sindicale nu sunt continuu alimentate cu forțe proaspete care să imprime ritmuri de activitate noui, intense și mai viguroase. Pregătirea tineretului trebue să stea ca o sarcină principală în fața noastră, ținând cont că el este viitorul țării și că asupra lui va cădea sarcina de a duce mai departe și întări mișcarea sindicală. Una din greșelile care s'a făcut și se mai face încă, este că anumite comitete de fabrică și sindicale au monopolizat conducerile; ele s'au închis într'o carapace de fier, masse și împiedicând izolându-se de elementele bune de a lua parte activă în conducere. Acest fapt este o greșeală, căci prin asemenea metode individualiste se împiedică atât dezvoltarea și adâncirea muncilor sindicale cât și ridicarea de elemente noui. Totodată, desvoltarea tineretului trebue urmărită sub toate aspectele ei. O atenție deosebită trebue să se dea pregătirii profesionale și a celor ce vin să îmbrățișeze o meserie. Este cunoscut faptul că pentru a fii un bun sindicalist, trebue să fii totodată și un bun meseriaș. Numai astfel poți cunoaște problemele sindicale în adâncime, de aceea trebue lichidat cu sistemul de a scoate tinerii din câmpul muncii pentru activitate sindicală, înainte de a fi mail întâi perfecți cunoscători ai meseriei pe care au îmbrățișat-o. Tineretul trebue educat în sensul de a se ocupa de muncile sindical în afara programului de lucru cât și în zilele de sărbătoare. Totodată, pregătirea tineretului trebue controlată și în viața particulară: conducătorii sindicatelor trebue să știe cum își întrebuințează tânărul, timpul liber. Este necesar ca tineretul să fie îndrumat mereu spre bibliotecii sport, echipe culturale, etc. Tânărul trebue ca, de la primul contact ce-l ia cu profesiunea aleasă, să ducă viață sănătoasă și să se dezvolte într'un spirit sindical sănătos. Pentr aceasta trebue să aibe condiții bune de trai, o hrană suficientă, dormitoane luminoase, aerisite bigienice. O altă problemă spinoasă este și raportul dintre ucenici și maeștri Unii lucrători și maeștri bat și înjuri pe ucenici, obicei inuman și imoral căci prin acest sistem nu se vor îndrepta greșelile, ci din contra, sensibilitatea caracteristică tineretul este greu lovită, încât el nu privești pe educatorul său moral și profesional ca pe un părinte protector, ci el pe un dușman și asupritor. De aceea, problema tineretului este o problemă vitală căreia trebui să i se dea o atenție deosebită apoi să putem avea cadre conștienți și hotărîte pentru întărirea și disvoltarea mișcării sindicale. D. Săracii Pășim întri un an nou. Victoria câștigată în alegeri la 19 Noembrie a anului ce s’a scurs, ne face să privim cu încredere anul care începe. Dar sarcinile ce ne stau în față sunt mari și grele. Condițiunile economice grele, prin care trece țara și întreg poporul în urma războitului de jaf și a celor doi ani de secetă, trebuesc învinse. Activiștii și activistele noastre au sarcina și datora, azi mai mult ca oricând, să lămurească massele muncitoare manuale și intelectuale că aceste greutăți economice nu pot fi de Valentina Mihăileanu din resortul central de femei C. G. M. învinse, decât inrolându-se până la ce revine în marea operă de recomul în munca de reconstrucție a țării strucție mortală și materială, deci prin ridicarea producției, prin intre de democratizare a țării, învățător marea riguroasă a disciplinei în mister și profesoarelor. Ele nu sunt nică, prin democratizarea țării. Acțiunea pentru reconstrucția țării se confundă astăzi cu însăși acțiunea pentru democratizarea țării. Un standard de vieață mai ridicat al masselor; o vieață de lumină, de cultură și de odihnă a lor; o desăvâire a spiritului de sacrificiu și solidaritate, iată ce înseamnă democrație, adică acea concepție a muncii, a libertății, a creației, pentru realizarea căreia luptă toți oamenii muncii din uzne, de la sate, din birouri și laboratorii, muncitori, țărani și intelectuali, muncitoare, țărance, intelectuale și gospodine. Femeia eliberată, femeia egală în drepturi, are datoria să participe atât la muncă, cât și la răspundere, în sprijinul democrației adevărate, singurul regim care î i poate garanta libertățile și drepturile câștigate, singurul regim dornic de pace, libertate și progres. integrându-se în lupta pentru ridicarea producției, prin ore de muncă sau perfecționarea metodelor de lucru, pătrunzând până în muncile cele mai grele, pătrunzând în posturi de răspundere, urmând la școlile de perfecționare profesională în vederea calificării, contribuind la descoperirea Și înlăturarea sabotorilor, femeia muncitoare din fabrici, și uzine va reuși, odată cu contribuția ei la riicarea prodymei, să ajute la redresarea economică a țării, deci la o bună stare a cilor ce muncesc. Orice efort însă va fi zadarnic dacă nu vor ști să păstreze o disciplină în muncă: absențele dela serviciu, atât de dăunătoare, să fie înlăturate; supravegherea intrări materiilor prime în întreprinderi sî a eșeri; mărfurilor ca ele să nu fie îndreptate spre sneeplands și să i a drumul, în prim"! "•Sud căt p economate trebue să f'e stema grijă a, act’vîstior și mai ales 1 aet'v’stelor noastre. Funcționara în birouri are de asemenea un rol important Luptând :m•otriva b’moral’smului, simplificând ri urgentând rezolvarea și executarea "'•mărilor ce îi sunt încredințate, versilna cu spiritul ei goppodăresc și r»nmVdîcSpo risipa vechiz’telor, a e ,r ’ pimptrice. de'truei.rea mtele'He”ului sa, orient, lucru care ar'să '—ei..' sadului ea va veni ci un c»v.«TMVcoorC fu «nici operă iîe repicpt’p a tării Trebue privit cu mare atenție totumai enunțătoare ale disciplinelor, del catedră, ci mijlociul de modelare a sentimentelor tinerelor vlăstare. Idepăitându-i dela orice înrâurire nefastă de ură, șovinism și sp i răi batale, canalizând educația, cultura , știința pe baze noi realiste, ind tmâlndu-i spre o muncă constructă în folosul poporului, contribuția I devine neprețuită. I Femele care muncesc în domenii artei, științei și literaturii, de asemenea, nu trebue să rămână o expres abstractă, ci dimpotrivă, inspirându se din viața și lupta masselor ele deviă nu numai un factor de educație și cultură, ci mobillzatoarei organizatoare pe drumul progrs’și a adevăratei democrații. I Iată deci, cum fentele minuitoar manuale și irte’erauale, fiecare în figura sa de actitate, dar strai unite, au datoria să se încadre e alturi de bărbați, într’o scil’tte tre I neînvins, în marea operă de reconstrucție morală și materia care confundă cu însăși opera de demn *stizare a țării, cu un v ®? fer cit poporului nostru. I Am schițat noi toate aceste indrumări care, aplicate și adaptat lotl luii unde își duc munca, vor pr servi activistelor noastre sinii pin munca lor de lămurire în Hiifo masselor de femei muncitoare ni miale și intelectuale. . I