Viața Studențească, ianuarie-martie 1978 (Anul 23, nr. 1-13)

1978-03-15 / nr. 11

CRONK3 SOCI4L-POL 169 (Urmare in pag. 1) crete pe calea dezarmării, și în primul rând a celei nucleare, pentru asigurarea afirmării unei politici internaționale noi, democratice, pentru soluționarea­­ problemelor litigioase dintre state pe calea tratativelor, pentru abolirea politicii imperialiste, colonialiste și neo-colonialiste, pen­tru a opri procesul de adîncire a decalajelor dintre țările dezvoltate și țările în curs de dez­voltare, accentuarea împărțirii lumii în țări bogate și țări sărace, fenomene care, așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvinta­­rea rostită la cea de-a XI-a Conferință a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România, „impun să facem totul pentru a întări solidaritatea cu țările în curs de dezvoltare, in vederea făuririi noii ordini economice interna­ționale, care să asigure condiții reale pentru progresul mai rapid al țărilor rămase în urmă, așezarea relațiilor economice mondiale pe prin­cipii noi, de echitate și egalitate — singurele care pot duce la depășirea stărilor de lucruri de astăzi, inclusiv a crizei economice, contri­buind la dezvoltarea echilibrată a tuturor sta­telor lumii“. In ședința Comitetului Politic Executiv al CjC. al P.C.R., din 7 martie, a fost dezbătut și apro­bat raportul cu privire la analiza pe bază de bilanț a rezultatelor economico-financiare pe anul 1977, precum și alte probleme de mare importanță ale activității economico-sociale din patria noastră. Au fost stabilite, cu acest prilej, măsurile ce se impun pentru realizarea ritmică și integrală de către toate unitățile economice a sarcinilor ce le revin din planul pe anul 1978, pentru reducerea cheltuielilor materiale de pro­ducție, economisirea metalului, a produselor chimice, a lemnului, a materialului de con­strucții, a tuturor materiilor prime, a energiei, pentru îmbunătățirea continuă a gradului de utilizare a parcului de mașini și utilaje din dotare, precum și alte măsuri pentru sporirea continuă a eficienței întregii activități economi­ce. Ca de fiecare dată, dezbaterea de către par­tid a problemelor fundamentale ale activității economice, ale căilor de asigurare a dezvoltării în ritm înalt a economiei noastre naționale, s-a împletit cu grija pentru analiza problemelor privind creșterea nivelului de trai al populației. Astfel, Comitetul Politic Executiv a examinat raportul cu privire la aplicarea programului de reducere a duratei săptămînii de lucru, program adoptat de Conferința națională a partidului, studiind și aprobînd, propunerile ministerelor și organelor centrale în legătură cu extinderea aplicării reducerii duratei săptăminii de lucru in anul 1978. Semnificativ este faptul că in anul 1978 vor beneficia de săptămîna de lucru redu­să, de la 48 la 46 ore, peste 1.370.000 de oameni ai muncii din diferite ramuri ale economiei noastre naționale, acordîndu-se prioritate ra­murilor și sectoarelor în care lucrează un nu­măr însemnat de femei, precum și celor cu condiții mai grele de muncă. Au fost, de ase­menea, dezbătute și aprobate proiectul Legii privind asigurarea sănătății populației și pro­iectul de decret privind constituirea la Ministe­rul Muncii a Consiliului Asigurărilor Sociale și Pensiilor. După cum este cunoscut, în această perioadă, în toate județele țării și în municipiul Bucu­rești au loc conferințe ale deputaților consiliilor populare, conferințe care preced Conferința pe țară a președinților consiliilor populare, ale că­rei lucrări se vor desfășura la București, între 29 și 31 martie 1978. Aceste forumuri ale cetă­țenilor patriei, prilej de afirmare și stimulare a inițiativelor obștești, ilustrează rolul însemnat conferit organelor locale ale puterii de stat în înfăptuirea politicii partidului, în întreaga operă de făurire a societății socialiste multilateral dez­voltate. In același timp, ele demonstrează grăi­tor adincirea continuă a democrației noastre socialiste, posibilitățile tot mai largi pe care le au toți cetățenii patriei, fără deosebire de naționalitate, de a participa nemijlocit la con­ducerea treburilor sociale, la adoptarea măsu­rilor pentru îmbunătățirea întregii activități economico-sociale din localitățile in care mun­cesc și trăiesc. ★ Mesaj comunist Tot un număr omagial 1­/1978 dedicat tovarășului Nicolae Ceaușescu, tipăresc și studenții Universității craiovene. Față de numerele precedente au apărut în paginile revistei cîteva bune initiative, cum este aici pagina dedicată Facultății de științe ale naturii, sau diversitatea ma­­­­terialelor (interviuri, note, arti­cole) despre interrelaționarea învățământului cu cercetarea și producția ; realizatorii acestor două pagini : Dumitru Bojin, Florin Stoian, Alexandru Lăm­­bă, Cristian Becheru și Viorica Bazaverde. O frumoasă pagină de versuri publică poetul Ga­briel Chifu ; reușite sunt și eseurile lui Constantin Zilei și Gabriel Popescu. Un număr destul de consistent care anun­ță condeie tinere. Tribuna studentului economist In format nou, cu o nouă grafică și cu un colectiv de co­laboratori serios împrospătat, revista studenților de la A.S.E. București promite o relansare. Deocamdată acest număr 1/1978 face dovada unei concepții e­­chilibrate în condițiile în care macheta și-a propus să cu­prindă aspecte dintre cele mai diverse (poate prea numeroase) pe un spațiu destul de redus. Un frumos poem de Cleopatra Lorintiu pe prima pagină me­rită a fi reținut. La fel artico­lul lui Viorel Niță despre „Via­ța de asociație“, cit și ancheta despre rostul bibliotecii (ea nu trebuie să fie „o gară între do­uă trenuri“ — sic !). Un serios cronicar muzical se anunță prin semnătura lui Șerban Crisbășanu. T.S.E. (adică ini­țialele revistei) împlinește cinci ani de apariție și se autofelicită cu un cordial „anunț de fami­lie“. Ne asociem. Orientări Studenții gălățeni au reușit să tipărească un nou număr în preajma Conferinței naționale a U.A.S.C.R., care conține pagini eterogene, de la radiografia sa­tirică a precedentei sesiuni, pînă la explicarea ciudatelor „lumini ce însoțesc cutremure­le“. Se pare că revista se „o­­rientează“ cu fiecare nou nu­măr, smuls tiparului la mari intervale, spre noi domenii, u­­nele mai complexe, altele mai banale. Intre cele complexe tre­buie situat, probabil, articolul de „Considerații logice cu pri­vire la creativitatea inginereas­că“ (prima parte acum, partea a doua în numărul viitor) semnat de conf. univ. Dumitru Vrabie și agrementat cu adevăruri de tipul : „actul creator presupune un mare consum de energie“. Mai interesante și oricum mai vioaie sunt contribuțiile studen­țești din revistă, inclusiv cele din paginile de literatură. Ini­țiativa interviului pe ultima pa­gină este salutară, dar colecti­vul redacțional poate evita for­mularea de întrebări măguli­toare adresate unui director ge­neral adjunct, de genul : „deși în activitatea dumneavoastră nu se poate vorbi de existența timpului liber, ați găsit totuși răgazul necesar pentru a răs­punde întrebărilor noastre“ etc. Așteptăm noi „Orientări“. SECTOR 2 Viața studențească Va avea loc, conform programului, joi, 16 martie a.c., la sediul revistelor noastre (Bd. Schitu Măgurea­nu 9, etaj III), orele 20. Vor citi : poezie — EMILIAN MARCU (al cărui volum „Amiaza cîmpiei”, a apărut recent la Editura „Junimea“, o cronică la el urmînd a fi tipărită in curînd în „Amfiteatru“); proză — IOAN CARMAZAN. Invitatul cenaclului : poetul PETRE STOICA. Cu aceeași ocazie, se va deschide expoziția de grafică a lui NICOLAE AUREL ALEXI (absolvent promoția 1974 a Institutului „N. Grigorescu“). Va vorbi criticul VIRGIL MOCANU. * Duminică, 19 martie, orele 11, cenaclul revistelor noas­tre va avea o ședință extraordinară de lucru la Timi­șoara, organizată in colaborare cu cenaclul Centrului universitar Timișoara. Locul de desfășurare . Casa stu­denților din Timișoara. Forumul studenților comuniști și eforturile celor de la „Europa liberă“ de a arăta cu­ sunt ei de pricepuți Mar zilele trecute, ț­igubeața instituție mü­ncheneză, Radio „Europa Liberă“, ne-a propus, prin megahertzi, un comentar pe marginea Conferinței națio­nale a studenților, ivit nici mai mult, nici mai puțin decit din contactul obiectului cu inteli­gența unui oarecare Emil Georgescu. Grav pînă la a fi cavernos, domnul respectiv și-a dorit gestului sen­s unui eveniment academic : de mult dumnealui ținea in el o con­cepție și acum, disponibil prin eveniment, s-a grăbit să ne-o infățișeze. Conferința i-a dat deci prilejul de a se ușura, in fine, de un preaplin ideologic. Dar, în definitiv ce i-a ne­căjit atit de tare pe cei de la „Europa liberă“ incit să se cheltuie din nou mental radiofonic ? intr-un ca­să nu-ți vină să crezi ! Conferința a XI a a UJVB.CJt. nu s-ar fi desfășurat așa cum trebuia ! Și asta, nici mai mult, nici mai puțin pentru că in Conferință s-au dezbătut sarcinile care re­vin studenților, școlii noastre superioare, din hotăririle Con­gresului al XI-lea și ale Con­ferinței naționale a partidului. Față de o asemenea incredibi­lă obiecție nu știi ce să mai crezi. Să fi ajuns la „Europa liberă" atit de mare minciuna, nicit nici omeneasca teamă de a nu fi penibil să nu mai funcționeze ? Păi ce să fi dez­bătut Conferința națională a studenților din România? Frec­vența subînțelesurilor în co­mentariile radiofonice ale dom­nului Emil Georgescu ? Rolul tușei în sublinierea ideilor a­­dînci din mesele rotunde ale „Europei libere“ ? Ce altceva să dezbată Conferința naționa­lă a studenților decit proble­mele fundamentale ale catego­riei lor profesionale : cum să se pregătească mai bine pen­tru a face față, du­pă absolvire, unei dinamici fără precedent a dezvoltării noastre economice, in ce măsură se racordează conținutul învățământului supe­rior, progresului științifico-teh­­nic contemporan, participarea studenților, la conducerea insti­tutelor și facultăților, sporirea eforturilor în lupta entru pace, pentru o lume mai dreaptă, a­­dică exact sarcinile ce le revin studenților români din hotărâ­rile Congresului și Conferinței. Dar, mă rog, e de inteles ase­menea reacție la „Europa libe­ră“, dacă ne gîndim că învăță­tură, studiu intens, pregătire responsabilă, sunt lucruri la au­zul cărora multora de acolo li se ridică brusc temperatura. Dar, spuneam, Conferința n-a fost decit pretextul pentru ca domnii de la „Europa liberă“, seară de seară subit preocu­pați de ce se intimplă pe la noi, să ne pricopsească sîcîitor cu o „concepție“ despre cum văd studenții români de azi viitorul. Și dacă cititorii noș­tri n-au știut pînă-n această clipă cum văd ei viitorul le-o spune, fără să i-o fi cerut ci­neva, un domn situat la mii de kilometri de subiect , cu neîn­credere, cu îngrijorare ! Cum vede viitoril o categorie pro­fesională așa de complexă cum e studențimea — e o temă la care trudesc spre rezolvare, in practica riguroasă a științei și adevărului, echipe întregi de specialiști. Avînd drept metodă de lucru răstălmăcirea faptelor elementare, minciuna, radio „Europa liberă“ pretinde a e­­puiza dintr-un foc problema și de a ne oferi, în cîteva minute de comentar, „adevăruri abso­lute“ despre studenții români de azi. „Adevăruri“ care, prin­­tr-o simplă, elementară rapor­tare la situația studenților ro­mâni de azi, ln ceea ce crede și simte tineretul nostru uni­versitar, se dovedesc niște jal­nice încercări de a contrazice o realitate cunoscută și recu­noscută de către toată lumea. Căci iți trebuie o infinită de­magogie și o infinită rea-voință ca să te faci a nu ști că prin Programul de făurire a socie­tății socialiste multilateral dez­voltate se oferă țării, tineretu­lui, certitudinea un»ui viitor și a unei căi de realizare a aces­tuia. Intr-o lume în care vii­torul mai constituie încă sursa unor întrebări neliniștitoare și a unor răspunsuri pesimiste, tineretului nostru universitar i se oferă un program științific de acțiune, o misiune de răs­pundere istorică, pentru care orice tinăr nu poate fi decit mîndru — aceea de a se pre­găti, cu maximu­m de respon­sabilitate, pentru a prelua șta­feta generațiilor, pentru a rea­liza trecerea României in rân­­dul țărilor dezvoltate, pentru a depăși o situație istorică moș­tenită. Cum îți trebuie o infinită doză de minciună pentru a răs­tălmăci un fapt recunoscut de toată lumea, apreciat de către toți oaspeții care ne-au vizitat țara : acela că repartizarea după absolvire, în ordinea re­zultatelor profesionale, după propria-ți muncă deci, însem­­nând garantarea unui loc de muncă sigur unde absolventul se poate realiza ca om și spe­cialist înseamnă, în ultimă in­stanță, un viitor sigur. Ar fi bine ca domnii de la instituția vorbitoare mü­ncheneză să pri­­­ească in jurul lor cu mai mare atenție, să citească — dacă asta nu e cumva prea o­­bositor pentru dumnealor — articolele, studiile despre tine­retul universitar occidental și să vadă că una din sursele ne­liniștii, ale neincrederii in vii­tor, a studenților occidentali o constituie tocmai perspectiva ca, după absolvire, să nu aibă un loc de muncă sigur. Dacă ar face-o, poate ne-ar scuti și pe noi de asemenea „conside­rații“ ce vor să închipuiască un comentar politic, și care numai la „Europa liberă“ mai pot trece drept publicistică, pentru că nici un ziar occiden­tal care se respectă nu i-ar plăti pe domnii de la respecti­vul post de radio pentru ase­menea pestele. Că, la un mo­ment dat, practica minciunii poate da rezultate hazlii la „Europa liberă“ ne-o dovedește în acest comentar, și explica­ția conform căreia în facultă­țile din România, condiția suc­cesului e de a te pune bine cu secretarul A.S.C. de an și pre­ședintele de facultate. Urmînd linia acestei teribile observații psihosociologice privind realități­le de la noi se poate ajunge la presupunerea că in facultate, la ora actuală, puterea secre­tarului de an sau a președinte­lui pe facultate este și mai mare decât aceea de a dicta profesorilor, decanilor și recto­rilor cine să ia note mari și cine nu. La noi, de exemplu, dacă unui președinte de facul­tate i se pare că Arhimede a dat dovadă de o oarecare leje­­ritate principiu descoperind în baie un universal, atunci imediat principiul lui Arhime­­de e scos din știință și din cursuri. Iar dacă altuia i se pare că in poza din manual Pitagora se uită atât la el, ime­diat cunoscuta teoremă e scoa­să din programa analitică. Studenții români, zic domnii de la „Europa liberă“, au coș­maruri cotidiene și pentru cele două necazuri, de fraudă la ad­mitere de la Drept în 1975 și de la Academia comercială (sic !) în 1976. Cazurile de la A.S.E. și Drept, făcute public și dez­bătute cam de multișor la noi cu concursul activ al studenților înșiși, constituie și trebuie să constituie obiect de preocupare pentru organizațiile studențești , spune limpede, de altfel, ș. Raportul prezentat de Consiliu U.R.S.C.R. la Conferință, care recunoscând că amintitele ca­zuri s-au putut petrece și pen­tru că studenții înșiși n-au da dovadă de o autentică comba­tivitate, stabilește ca sarcini expresă pentru viitor „tratare, cu fermitate și intransigență a abaterilor de la normele de comportare, a oricăror mani­festări de nesocotire a valorile morale consacrate de societate noastră“. Duioasă concepție de­s­pre viață trebuie să-și fi făcu acești inventivi demni dacă-ș închipuie că un student de 1 noi, om de 20—21 de ani, des­coperind in jurul său cazul de nedreptate sau de încălcări a legii, se ține jos și plinge ca o Cosinzeană speriată că viața nu e ca la castelul tăticului im­parat ! Cu asemenea invenții, dom­nii de la „Europa liberă" si vor pricepuți la stările sufle­tești ale studentului român , azi. Zău așa, să fim serios domnilor ! Dacă și așa ne-am ocupa prea mult de chifteaua radiofo­nică a celor de la „Europa li­beră" a fost pentru a nu-i lăs intr-o iluzie : aceea de a se crede pricepuți, cind toată lu­mea știe că sunt doar mincinos Ion CRISTOIU

Next