Viața Studențească, iulie-septembrie 1984 (Anul 29, nr. 27-39)

1984-08-22 / nr. 34

Sintem­ oglinda fidelă a zilelor pe care le trăim. Respirăm, gîn­­dim, visăm în ritmul ambițios al unor mari transformări. Ne matu­rizăm printre miile de semnale de alarmă ale timpului prezent. Sun­tem­ așteptați cu încredere. Este rîndul nostru deci, să ne aliniem la start în uriașa competiție a per­formanței. Suntem­ adepții faptelor firești ? A.V. : La optsprezece ani, spre uimirea tuturor prietenilor mei am ales ca perspectivă, șantierul. — O opțiune riscantă pentru o tinără atit de liniștită și sensibilă ca tine... A.V. : Din punctul de vedere al unora, desigur. Am avut nevoie de ceasuri prelungi de discuții cu mine însămi și de un oarecare curaj înainte să hotărăsc. In definitiv, era vorba de viitorul meu și pentru prima dată in viață mă supuneam unui dialog incomod : știu cu adevărat ce doresc? Și de aici, un șir întreg de întrebări și de con­tradicții... — De ce totuși, pină la urmă, șantierul ? A.V. : M-a fascinat gîndul unei realizări atît de concrete ca un pod de beton pe care trec zil­nic mii de vehicule și care rămîne neclintit la locul său, ca o expresie firească a naturii. Poate sți amintești podul de pe lacul Bicaz : o soluție ingenioasă originală, completată de o armonie arhitecturală deosebită. Omul care l-a realizat practic nu mai trăiește. Existența sa s-a concre­tizat însă intr-un simbol. — Ce îți promitea profesia pe care ți-o ale­geai ? A.V. : Echilibru, rigurozitate, dovada palpabilă a unui efort și imaginea unor zile care din zori și până seara se derulează „în pas alergător“. — Au trecut de atunci cinci ani de facultate... A.V. . Și toți împreună ne-am convins că am pornit pe un drum bun și mai ales că nu sunt singură. Eu și colegii mei vom folosi, desigur, piatra și betonul, dar alții sunt constructorii de conștiințe, de suflete, de idei. Suntem­ elementele unei lupte continue și fie­care gest de a așeza la locul ei o cărămidă este o pledoarie pentru pace. — Ce crezi despre generația noastră ? A.V. : Suntem­ adepții faptelor firești, ai erois­mului simplu de zi cu zi, existent în simțămîn-Contează enorm, insă, aș zice eu, modul în care­­ suntem­ porniți și îndrumați. Aș pune accentul în primul rind pe o formă evoluată de educație, făcută cu­ mai aproape de fiecare om. — Care este condiția de a reuși în viață ? C.P. : In primul rind trebuie să știi ce vrei, să-ți propui un scop pentru care să lupți. Apoi vin și altele la fel de importante : să te res­pecți, să fii consecvent în drumul ales... ” — Sunt student în anul V la Arhitectură. Ajun­ge pentru prezentare. — Aș dori să vorbim despre trăsăturile gene­rației noastre... — Suntem­ în primul rând niște exponenți ai noului. — Prin ce crezi că ne deosebim fundamental de generațiile anterioare ? — Prin ritm și prin cantitatea copleșitoare de informație căreia trebuie să-i facem față. Suntem­ obligați să preluăm totul din mers, nu avem timp să ne oprim , ne-o iau alții înainte. — Ți-ai pus problema dacă există un simbol al modului în care gîndesc tinerii din jurul tău, o noțiune predilectă lor ? — Nu m-am gîndit pină acum. Se pronunță tot mai des și mai consecvent cuvîntul „pace“. Cred că este un cuvînt foarte greu care ar tre­bui să ne facă să reflectăm mai mult. — Dacă te-aș întreba ce este viitorul 7 — Ți-aș spune că este speranța lui „azi“. De­pinde numai de noi ca această speranță să existe. Voi ști să le spun încă din vremea viselor mari și multe din școala generală, viitorul era privit prin­tr-o în­trebare : „Ce vrei să devii cînd vei fi mare ?“ și răspunsul meu a fost întotdeauna același : „Profesoară“. Dacă acum am argumente exacte pentru această opțiune nu știu cit de motivată era afirmația mea acum zece ani, cit de subiec­tivă era dorința mea, deloc ascunsă de a deveni dascăl. Oricum, și atunci și astăzi, cînd visele sunt parcă mai mari, mai multe și mult mai în­drăznețe, viitorul mi-1 văd, mi-l doresc și — încerc să mi-l construiesc în același fel , viitorul — simplu de altfel — al unei profesoare, aceeași pentru alți și alți elevi, căutînd și reușind să le transmită ceva. Poate de aceea am și ales istoria. Și știu că o voi preda și la absolvirea facultății și peste 25 de ani cu aceeași dăruire. Și pentru elevii mei voi avea, cu siguranță, aceeași dra­goste, înțelegere și, bineînțeles, exigență. Voi ști Eu vreau să fac Dreptul. Aș vrea — adică îmi propun — să urmez și cursurile Facultății de zia­ristică. Poate din aceeași chemare, pentru adevăr și pentru dreptate, din respectul față de cuvîntul scris sau rostit și, nu în ultimul rînd, dintr-o grijă pentru viitor. Pentru viitorul nostru și­ al celor care ne-au ajutat să ne „vedem“ viitorul, așa cum nu doar un viitor jurist sau gazetar și-l poate dori, ci, în mod sigur, cum toți colegii mei de generație și-l doresc. ANDREI STAN, student al I, Facultatea de drept, București „N­oi pentru v­ii ! S­­ă-l populăm pe Partidul și statul nostru pornesc d­a progresului economic și spiritual a cercetării științifice, aplicarea cuceririi domeniile de activitate. Numai pe­­ cuceririlor cunoașterii umane se poate asigura victoria comunismului. A­m încerc chiar in­­­viste, să­m faptele lor, l-am trei laboratoare unde tinerețea și dimensiuni, doved lențe creatoare, realizările lor si marilor evenimet cea de-a 40-a ai de eliberare soci­a­fascistă și anti­gresul al Xlll-lea Sunt evenimente știu să le întîmpii doar cu entuziast primul rînd­­ cu ponsabilitatea cai caracteristice. Așa definească cei ai noastră, conturînd portret al tinerei du­se la prezent, Iată VIITORUL. VIAȚĂ GENERAȚIA CELOR 40 DE ANI AI LIBERTĂȚII - anchetă de opinie politică - tul datoriei împlinite. Suntem­ indîrjiți și decenii In muncă, iar dovezile trecerii noastre prin acest timp sunt și ne vor fi pe măsură. Canalul Du­năre — Marea Neagră : iată exemplul cel mai direct, cel mai aproape și cel mai emoționant. ’ — Ce îți dorești mai mult și mai mult ca om, ca tînăr aflat din nou la început de drum 7 A.V. : Să dispară de pe fața pămîntului toți aceia care distrug ca să se amuze, care se com­portă altfel atunci cînd cred că nu sînt văzuți de nimeni, care păcătuiesc împotriva omeniei, a bunului simț, a logicii, care nu pun umărul... — Dar pe plan profesional 7 A.V. : Unii pot spune că experiența mea de stagiară debutantă este în discordanță cu aspi­rațiile și, deocamdată, le dau dreptate. Sper însă că încetul cu încetul îmi voi ridica realitatea la ideal și nu invers. — Mai rămine doar sa te prezinți. — Adriana Vlădescu, absolventă a Institutului de construcții București, promoția 1984, secția C.F.D.P. Crochiuri pe tema gindurilor noastre — Claudia Petru, ai terminat anul trecut cu S.E.-ul și acum lucrezi la Combinatul chimic Tîrnăveni. Iți propun să formulăm împreună cî­­teva idei despre profilul generației noastre... C.P. : Cred că piatra de încercare și forța mo­trice a progresului în ziua de azi este conștiința. Nimic nu se va mai putea concepe în afara și fără sprijinul unor oameni responsabili, integri, hotărîți. — Această condiție este în totalitate îndepli­nită 7 C.P. : Nu, doar parțial. Toți dorm­ foarte mult să ne realizăm pe plan social, afectiv, moral, să le spun, chiar dacă viitorul ne va întîmpina cu „realități științifico-fantastice", că Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul vor rămîne pentru noi și pentru istorie aceeași, că Unirea sau August ’44 vor avea aceeași eternă semnificație pentru fiecare dintre noi și în fața istoriei. Și elevii vor fi aceiași, chiar cu mai multă dragoste pentru carte și pentru viitor, cu aspira­țiile lor, altele la fiecare generație, aspirații pe care noi, prin viitorul nostru, vom încerca să le­ ajutăm să devină realitate. AURORA HIDEG, studentă. Facultatea de istorie-filozofie, an II, Cluj-Napoca O imagine exactă a viitorului Pentru un proaspăt student care de-abia și-a văzut numele pe lista reușiților la un examen de admitere (și nu la oricare , la Facultatea de drept) viitorul nu poate fi decit așa cum și l-a dorit. " Ne-am pregătit și ne vom pregăti în continuare pentru acest viitor. Mă gîndesc la foștii mei co­legi de clasă, azi 27 viitori studenți, adică viitori ingineri sau profesori, ba chiar și juriști. Mă gîndesc că suntem­ generația — nu doar simbolic numită — anului 40 al Eliberării și că viitorul nostru își va găsi adevărata întemeiere în acești ani ai libertății. Avem majoritatea din­tre noi o imagine exactă a viitorului, îmi place să cred că opțiunea noastră pentru o profesie, pentru o facultate a fost deliberat gîndită, îmi place să cred că vom fi oamenii pe care se va putea bizui societatea, oamenii care vor construi viitorul unei lumi, o lume in care aspirațiile fie­căruia iși vor căuta concretizarea. 6 Pledez cauza pasiunilor reale — Să începem cu începutul... — Mă numesc Florin Bîrlea și sunt student in anul IV al Facultății T.C.M. — De ce construcțiile de mașini 7 — Din pasiune și din dorința de a demonstra că în acest domeniu performanțele de vîrf ale tehnicii moderne pot constitui și un apanaj al științei românești. — Vrei să justifici și pregătirea profesională 7 — Pasiunea este cea care ne dă un țel în viață. Studiul asigură concretizarea practică a scopului propus. Munca susținută este o problemă de con­știință și mai cred că nu avem dreptul să jude­căm în mod egoist și să ne limităm ștacheta profesională la un nivel mediocru. Societatea este cea care ne pretinde o calificare ridicată și avem toate condițiile să ne-o realizăm, deci suntem­ obligați să nu ne mulțumim cu pragul de jos al exigenței. In ceea ce mă privește, pledez cauza pasiunilor reale, creatoare. Nu sunt adeptul idea­lismului. — Care crezi că este cartea de vizită a gene­rației din care faci parte 7 — Sîntem o generație marcată de un puternic dinamism, pentru care schimbarea de ritm a de­­­venit o obsesie ridicată la rang de necesitate, o generație de cotitură care înțelege că are foarte mult de construit, cu o largă deschidere către­ problemele majore ale societății și în același timp cu un atașament profund, emoționant prin con­stanță și intensitate, la cauza păcii. — In ce constă dimensiunea revoluționară a tineretului de astăzi . — Dacă bunicii și părinții noștri au avut de luptat pentru a face ca spiritul dreptății și al demnității umane să guverneze ca legi funda­mentale ale societății pe care și-au dorit-o, atunci noi, de pe promontoriul celor 40 de ani de libertate înțelegem că avem datoria să conti­nuăm ceea ce ei au început să clădească, să demonstrăm că avem puterea magică de a în­sufleți idealurile care i-au animat. împreună cu toți colegii mei de generație îmi doresc ca la majoratul nepoților noștri să le putem oferi în dar un centenar de libertate și pace. Suntem­ o generație îndrăzneață — Liviu Ola, dacă am extrapola pentru mo­ment, care crezi că ar fi elementul de legătură între anii studenției și profesia pentru care te­­ pregătești 7 — Munca. Sîntem o generație zdravănă, am crescut sănătos, am primit și am tot primit , acum a venit timpul să dăm.

Next