Viața, iunie 1942 (Anul 2, nr. 403-431)

1942-06-11 / nr. 412

11 '1 '"11 'll ® * n AMUL II Na». 4 12 Redacția ^17*7*fl| i^splll­k JBSSBW ««■ [UNK] [UNK] wmffi Mi fl HBHnHMHHHM MMMPi SB v Joi 11 Iunie 1942 ' Tipografia 5.31.3?^^ ® B n » rr­ WMW ■ AM I ■ 1 AA ( ABONAMENTE) | Taxa plătită In numerar con­^^ Autorități ?î Inst­te^1­3*80 . firm aprobării Dir, G­rală P­BE» 7j^ .­­MSS|gjJL a^^HWBMBL.­­ «S» _ . . . .• ^ X. cu Wo. 29.511 din MM ?|| 1| $ PAGINI 5 LdI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA "i­ i'TSSc!*­­ ^ ^­­bucurești- m&m W £ l­ s jB 9 m s3& »1BB Ji­i 98 J B SfoXa fflkWrm M m­B Ba­sa 88 m­pg&l »WM aa fflim Ei ai c­i i&Ș gfeB pJSa * n« »« «ci»IÖe&&l m s;r, S­irinthu 3-7-9 gBiSaBi*jfcag £ £ âgSig^g*3ga&^^&^»g^ FORȚELE VII ALE NEAMULUI Nu știu dacă vă aduceți aminte de vremurile trăite sub zodia a­­celor intelectuali blazați care au adoptat o strâmbătură de nas ca­­racteristică, în fața a tot ce este românesc. Nu mai sunt școli literare, curente literare, nu se mai spun lucruri categorice în nici un sens, se dibue, se răsfoește prin ma­­nuale vechi, se așteaptă, se tace mai ales, adânc, din ce în ce mai adânc. Fiindcă aceiași oameni care tac azi, ele aveau curajul să spue cu ton înalt, ca să audă toată lumea cu „spiel“.uri de clown ^ ca să vadă toată lumea — și văzând să se amuze, și amuzându-se să crea­dă­­ că toată râvna noastră de a clădi ceva în această țară, indife­rent pe ce teren, se poate asemui încercărilor pe care le-ar face unii locuitori din fundurile pădurilor aquatoriale de a concura prin cor­­turile lor de crengi zgârie norii a­­mericani. Acestor oameni care își ziceau „români“ le era rușine de nația lor ca de o rudă săracă, iar nația pentru ca să-și spele rușinea de a-i fi născut în sânul ei, a tre­buit să treacă prin atâtea drama­tice încercări până la jertfa de sânge a războiului epocal pe care îl ducem astăzi. Ce au înțeles acești oameni prin „românesc“ pentru ca să-l dispre­țuiască atât? Acești oameni pen­tru care granițele țării și ale lumii întregi, se identificau cafenelelor iar evadările cu pereții lor de „desintoxicare“ se mărgineau la vizitarea mahalalelor bucureștene, cu cârciumi și cu lăutari la ure­che care spuneau din folclorul nostru „pe țigănește“. Cu ce drept, acești inși, trăind la periferia su­fletului românesc, din care n’au cunoscut și n’au înțeles nimic, au împroșcat acest suflet cu tot ve­ninul lor lăuntric, vorbind despre el, in numele lui, pentru a con­clude că la noi în țară nu se poa­­te face nimic. Cum pare va fi privit Dum­nezeu, din înaltele Lui slavi atotcuprinzătoare, acest fenomen, pe de o parte ciudat mun­ca sfântă a țăranului, la plug, a­­ceea a ostașului plecat pe armă, dangătul clopotelor în satele pier­dute în taina munților, toată a­­cea minunată viață românească în care cresc legende și basme, și în care sufletul acesta e înalt cât munții și puternic cât veacurile, și pe de altă parte necinstirea a­­cestui suflet de către acel intelec­tual de cafenea — se poate lesne închipui. Unde sunt, oare, astăzi, acei în­drumători care se specializaseră in strâmbături de lorzi și de ladg­­uri în fața a tot ce nu mirosea a englezesc și a aristocrație, când li se pomenea de posibilitățile ro­­mânești? Ar trebui să fie căutați prin re­vistele și ziarele de acum zece ani, prin toate acele publicații care ne-au otrăvit sufletele, in primii pași ai tinereții noastre, când ve­neam in București din orașele noastre de provincie cu atmosfe­ră tradițională de patriotism cu­rat și respect pentru tot ceea ce este românesc. Și mâine, când sfârșitul războ­iului va încununa țara asta cu nimbul de glorie pe care și l-a binemeritat tocmai pentru tot ce au dat acele forțe vii ale neamu­lui, pe care ei le-au disprețuit — să li se interzică sa mai scrie o­­sanale despre biruința noastră și să vorbească în numele sufletu­lui românesc. Fiindcă tot ei vor fi cei dintâi care se vor grăbi să o facă. Doina Peteanu CRAVE NEÎNȚELEGERI INTRE ANGLIA, AMERICA ȘI RUSIA SOVIETICĂ ISTANBUL 1, 9 (Rador).— Co­respondentul Agenției D. N. B. transmite, în legătură cu ce au avut loc la conversațiile Washington între Anglia, Statele Unite și Rusia Sovietică cu privire la viitoarea organizare a lumii. d. Sertel se întreabă în ,.Tan”dacă Uniunea Sovietelor nu are drept fel de război răspândirea comu­nismului în întreaga lume sau cel puțin în Europa. In continuarea expunerii sale, d. Sertel se arătă sceptic în ce privește rezultatele acestei în­trevederi. Nu este timp el­te, se țn~ trea fi, el, că eseistă o pră­pastia adâncă între felu­rile de război și de pace ale Angliei și Statelor fi­nite, pe de o parte, și ale Uniunei Sovietelor, de cealaltă parte? PORTUGALIA TRANSPORTĂ NOUI TRUPE IN INSULELE AZORE LISABONA 9 (Rador). Corespondentul Agen­ției STEFANI anunță că un nou contingent de tru­pe portugheze au fost îmbarcate­­ și au plecat spre rAzore, pentru a întări ga­rnizoana­ locală. Transporturi de trupe pe șoselele inundate ale Rusiei CU­­LTURA; LA DISTRUGEREA VASELOR CAZEMATELOR ȘJ nașele victorii pe care armatele Marelui Reich le-a înregistrat în cursul acestui războia, pentru o lunie mai bună, au fost ajutate, in mare parte de arma aeriană, care a contribuit uneori rezultatul bătăliilor. Nu s'a subliniat îndeajuns că unul dintre decisiv, la secretele succeselor aviației germane este nestânjenita și exemplara colaborare a tuturor unităților și formațiunilor ei. Pregătirile făcute cu grijă și chib­zuita organizație a aviației germane încă dinainte de războiu­, la care însă nu s’a rămas strict, ci s'au adoptat experiențele câștigate in timpul războiului, au dat roade bogate și au pregătit condițiunile pentru su­perioritatea pe care unitățile aviației germane au obținut-o și o păstrează pe toate teatrele de războiu. Este de aceea fără sens a se spune că cutare sau cutare sector de spe­cialitate al aviației germane este deosebit de important sau deosebit de victorios. Artileria antiaeriană, trupe­le de transmisiuni aeriene și batalioa­nele de constructori, parașutiștii, trupele debarcate pe cale aeriană, etc, au un tot atât de mare aport la succe­sele obținute, cât și unitățile de zbu­rători. O formație este de neconceput fără alta, toate formează o mare și puternică unitate, condusă în mod genial dintr-un singur joc. Desfășura­rea evenimentelor războiuui și conducerea acestora cer desigur angajarea in mai mare sau in mai mică măsură a unor anumite părți ale armatei ae­riene. Când se vorbește de aviație, gândul se îndreaptă în primul rând la unitățile sburătoare, la aviatorii de luptă și de picaj, la vânători și di­strugători, la aviația de recunoaștere și de transport, etc. Nu este deci de mirare că se citește și se aude in fiecare zi de victorioasele lor acțiuni. Formațiile de luptă și de picaj, coloana vertebrală a aviației înainte de a vorbi de misiunile speciale ale diferitelor unități de aviație, este necesar să spunem, că limitele de activitate care le sunt hotărî­te in mod teoretic, au fost adesea trecute în urma experiențe­lor făcute în războiu­ — și că in locul lor, au apărut concepții noui. Se poate spune fără­­ nici o fală că formațiunile de luptă și de picaj constitue coloana vertebrală a avia­ției. Fiindcă nimicirile prin lansa­rea bombelor au devenit în acest războiu un mijloc de luptă hotărîtor. Misiunile lor sunt cunoscute. Ele sunt cele care poartă războiul îm­potriva obiectivelor terestre, ele trebue să atace un sbor înalt sau adânc aceste obiective, fie ele mi­litare sau economice, poziții, vase, linii de comunicație, aglomerări de trupe, lovindu-le cu bombele sau cu­­ armele de bord. Nu se pot descrie sumar cerințele tehnice care se pun construcției a­­vioanelor de luptă. Se știe că victo­rioasele avioane He 111, Ju 88 și Condor (ultimele ca avioane de luptă, cu mare rază de acțiune) sunt cele mai prețioase avioane de luptă, ale căror succese sunt dove­dite de pildă, de marea cifră a to­najului inamic scufundate, ceace rezultă din superioritatea echipa­­jelor și a materialului. Deasemenea nu se pot înfățișa pe scurt principiile de bază ale navigației sau ale lansării bombelor. Este su­ficient să se amintească marile mi­siuni și succese ale avioanelor cu m­are rază de acțiune, ale sburăto­­rilor din Atlantic, în lupta împo­triva forțelor navale dușmane și a liniilor de aprovizionare inamice. Dacă până acum câțiva ani se mai făcea o categorică deosebire între a Coloana vertebrală a aviației: form­ațiile de luptă și de picaj IM TRIVA I­A DE L­U­­P­Ă avioanele de luptă și cele de picaj, astăzi acastă­ deosebire a fost oarecum nivelată. Extraordinarul Ju 87, care mai înainte conta aproape ca singu­rul Stuka, are acum camarazi în lupta (Continuare în pag. 3-a) ROMÂNIA IȘI CUCEREȘTE PRIN SACRIFICII LOCUL CE I SE CUVINE INTERVIEW-UL D-LUI MAREȘAL ANTON­ES­CU ACORDAT ZIARULUI ITALIAN „LA TRIBUNA”” Ziarul „La Tribuna” publică un interview al d-lui Guido Puccio cu d. Mareșal Antonescu. Sosesc la locul unde va avea loc audiența — scrie d. Guido Puccio — cu câteva minute înainte de ora fixa­tă. Automobilul se oprește la intrarea unei vile albe, modeste, singuratecă. Aci locuește omul care ține în mână destinele poporului român. Această casă este legată prin fire invizibile de complecta, dinamica activitate a unei națiuni, care de aproape doi ani, sub imboldul unitar al Conducă­torului și a lui Mi­hai Antonescu, pre­­tiosul său colaborator, trece printr-o profundă prefacere, care pe de o parte reinoiește viața țării iar pe de altă parte strânge din ce în ce legă­turile dintre România și puterile Axei, in Cruciada împotriva barba­­riei din răsărit. Mareșalul se duce deseori la noul sediu al preșidenției consiliului dar găsește că această vilă albă este centrul de iradiere al gân­­dirii sale. Mareșalul se ridică și mă intâm­pi­­nă. Este­ mic de statură și viol în mișcări. Pe fața deschisă și zâmbi­toare se citește imediat fermitatea și in același timp realitatea acestui sol­­dat, a cărui viață este in întregime dedicată binelui țării, un admirabil exemplu de muncă și desintere­sare. Natura pasională și combativă. Anto­­nescu a înfruntat grave riscuri pen­­rr­ a-și servi patria și a-i avăra demnitatea și onoarea. Rezistențele întâmpinate rm­u au descurajat nici­odată ci dimpotrivă l-au întărit. Lo­cul pe care astăzi il ocupă i-a fost dat printr'un plebiscit al poporului sănătos și muncitor care vede in el suprema garanție a adinei interne și pe Conducătorul expert capabil să țină cu mână sigură cârma statului in ceasurile pe care Europa le traver­sează Mareșalul Antonescu vorbește cum îi este obiceiul, cu mare sinceritate. Armele diplomației nu sunt făcute pentru temperamentul său de om de acțiune. Natural, discuția cade asupra răz­boiului Trebuie să respingem cu toate forțele pe Ruși dincolo de Volga — îmi spune el — să constituim un zid de netrecut între noi și bolșe­vici. Această massă slavă a stepei este in continuă creștere: este ca o avalanță care devine din ce în ce mai mare și care se rostogolește dispre răsărit către Germania, ame­nințând până și Adriatica". O aluzie la situația­ alimentară a României îmi permite să trasez un f­­irt bilanț al sacrificiilor pe care le face poporul românesc, sacrificii nu totdeauna cunosc­ute în amănun­te de către aliații n­oștri. ” Mareșalul este plin de înțelegere. In același­ timp îmi ilustrează im­punătorul efort de război făcut de România, adăugând că el este in continuă creștere. „— Ace­ast­­a înseamnă — preefi­­zează d. Mareșal Antonescu — că pe de o parte se reduce mâna de lucru a țăranilor și pe de altă par­te crește consumul pâinii. Pentru fiecare soldat în cifră rotundă este necesar un kilogram de pâine mai mult, care trebuie să plece spre front. Trebuia să considerăm că a­­tunci când țăranul devine soldat încetează de a mai fi consumator de porumb și devine consumator di­n râu Mareșalul Antonescu îmi­­ dă ace­ste lămuriri pentru a-mi explica faptul că în­ afară de daunele pro­duse de excepționalele limfidatii din anul acesta, disponibilitățile de grâu ale țării sale s’au redus in rjajjort cu creșterea participării la conflict. ODESSA Vorbim anoi de Odessa unde Con­ducătorul a fost În vizită acum două­ luni. Viața acestui oraș acum este normală. Teatrul și­­ Universitatea au fost redeschise POLITICA INTERNA Treceri la un subiect delicat: po­litica internă. Mareșalul își exprimă părerile cu o siguranță deplină care te face să simți că stăpânește situa­ția . ■­­* începe prin a elogia pe­ Mihai An­­ton­escu. Ca și­­ Conducătorul, 'vice­președintele Consiliului nu este ex­presia' unui pa­rtid' sau, a unei clici, este și ține să fie un servitor al statului, căruia își dedică credința și știința. Cu­ drept cuvânt, pentru Mareșal acestea sunt titluri de primm ordin­­ IntfV, colaborare care trebue să-și­ asume,‘enorme,responsabilități. Dacă, aș fi venit la putere slu­­jia mei devreme -i î­mi spune Ma­reșalul — lucrurile ar fi mers mult mai bine".. v­­­i își exprimă neplăcerea pentru­ fap-Continuare In pagina 3-a PRIETENIA ȘI COLABORAREA ROMÂNO-SPANIOLA Cuvântarea d-lui prof. Mihai Antonescu, cu prilejul decorârii d-lui ministru al Spaniei la București O afirmare a relațiilor de prie­tenie și solidaritate dintre Româ­nia și Spania, a avut loc ieri, la Președinția Consiliului de Miniștri, unde d. prof. Mihai A. Antoneescu, Vice-Președintele Consiliului de miniștri a remis decorația confe­rită de M. S. Regele Excelenței Sale, Contele de Casa Rojas, mi­nistrul Spaniei la București. Unite prin legături de rasă și limbă și solidare în lupta de astăzi împotriva bolșevismului, România și Spania amiciție și întrețin acel spirit­ de colaborare, care va constitui tăria Europei de mâine. De aceea, cele două țări și-au afirmat mereu, — mai ales în ul­tima vreme, — înțelegerea și soli­daritatea lor, concretizată între altele prin acordul cultural, recent semnat și prin diferite manifestări spirituale. Ceremonia de la Președinția Con­siliului se încadrează în spiritul de tradițională prietenie și înțelegere, care a primit prin acest act, o nouă și solemnă confirmare. La această ceremonie a luat parte de prof. Mihai A. Antonescu, Vice Președintele Consiliului de Miniștri, însoțit de d. ministru ple­nipotențiar Q. Davidescu, secretar general al ministerului Afacerilor Străine. D. Conte de Casa Rojas minis­trul Spaniei la București a fost în­soțit de membrii legației, d-nii: Mery del Val, secretar de legație; J. Jimneez Rosodo, J. Benetto și Juan Manuel de­ la AMea, consilier de presă. Solemnitatea decorării a avut loc în cabinetul d-lui Vice Președinte al Consiliului. Cu acest prilej d. Prof. Mihai A. Antonescu, a rostit următoarele cuvinte: Continuare nu pășim« 3 de D. prof. MIHAI ANTONESCU

Next