Viața, iunie 1942 (Anul 2, nr. 403-431)
1942-06-11 / nr. 412
11 '1 '"11 'll ® * n AMUL II Na». 4 12 Redacția ^17*7*fl| i^splllk JBSSBW ««■ [UNK] [UNK] wmffi Mi fl HBHnHMHHHM MMMPi SB v Joi 11 Iunie 1942 ' Tipografia 5.31.3?^^ ® B n » rr WMW ■ AM I ■ 1 AA ( ABONAMENTE) | Taxa plătită In numerar con^^ Autorități ?î Instte^13*80 . firm aprobării Dir, Grală PBE» 7j^ .MSS|gjJL a^^HWBMBL. «S» _ . . . .• ^ X. cu Wo. 29.511 din MM ?|| 1| $ PAGINI 5 LdI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA "i i'TSSc!* ^ ^bucurești- m&m W £ l s jB 9 m s3& »1BB Jii 98 J B SfoXa fflkWrm M mB Basa 88 mpg&l »WM aa fflim Ei ai ci i&Ș gfeB pJSa * n« »« «ci»IÖe&&l m s;r, Sirinthu 3-7-9 gBiSaBi*jfcag £ £ âgSig^g*3ga&^^&^»g^ FORȚELE VII ALE NEAMULUI Nu știu dacă vă aduceți aminte de vremurile trăite sub zodia acelor intelectuali blazați care au adoptat o strâmbătură de nas caracteristică, în fața a tot ce este românesc. Nu mai sunt școli literare, curente literare, nu se mai spun lucruri categorice în nici un sens, se dibue, se răsfoește prin manuale vechi, se așteaptă, se tace mai ales, adânc, din ce în ce mai adânc. Fiindcă aceiași oameni care tac azi, ele aveau curajul să spue cu ton înalt, ca să audă toată lumea cu „spiel“.uri de clown ^ ca să vadă toată lumea — și văzând să se amuze, și amuzându-se să creadă că toată râvna noastră de a clădi ceva în această țară, indiferent pe ce teren, se poate asemui încercărilor pe care le-ar face unii locuitori din fundurile pădurilor aquatoriale de a concura prin corturile lor de crengi zgârie norii americani. Acestor oameni care își ziceau „români“ le era rușine de nația lor ca de o rudă săracă, iar nația pentru ca să-și spele rușinea de a-i fi născut în sânul ei, a trebuit să treacă prin atâtea dramatice încercări până la jertfa de sânge a războiului epocal pe care îl ducem astăzi. Ce au înțeles acești oameni prin „românesc“ pentru ca să-l disprețuiască atât? Acești oameni pentru care granițele țării și ale lumii întregi, se identificau cafenelelor iar evadările cu pereții lor de „desintoxicare“ se mărgineau la vizitarea mahalalelor bucureștene, cu cârciumi și cu lăutari la ureche care spuneau din folclorul nostru „pe țigănește“. Cu ce drept, acești inși, trăind la periferia sufletului românesc, din care n’au cunoscut și n’au înțeles nimic, au împroșcat acest suflet cu tot veninul lor lăuntric, vorbind despre el, in numele lui, pentru a conclude că la noi în țară nu se poate face nimic. Cum pare va fi privit Dumnezeu, din înaltele Lui slavi atotcuprinzătoare, acest fenomen, pe de o parte ciudat munca sfântă a țăranului, la plug, aceea a ostașului plecat pe armă, dangătul clopotelor în satele pierdute în taina munților, toată acea minunată viață românească în care cresc legende și basme, și în care sufletul acesta e înalt cât munții și puternic cât veacurile, și pe de altă parte necinstirea acestui suflet de către acel intelectual de cafenea — se poate lesne închipui. Unde sunt, oare, astăzi, acei îndrumători care se specializaseră in strâmbături de lorzi și de ladguri în fața a tot ce nu mirosea a englezesc și a aristocrație, când li se pomenea de posibilitățile românești? Ar trebui să fie căutați prin revistele și ziarele de acum zece ani, prin toate acele publicații care ne-au otrăvit sufletele, in primii pași ai tinereții noastre, când veneam in București din orașele noastre de provincie cu atmosferă tradițională de patriotism curat și respect pentru tot ceea ce este românesc. Și mâine, când sfârșitul războiului va încununa țara asta cu nimbul de glorie pe care și l-a binemeritat tocmai pentru tot ce au dat acele forțe vii ale neamului, pe care ei le-au disprețuit — să li se interzică sa mai scrie osanale despre biruința noastră și să vorbească în numele sufletului românesc. Fiindcă tot ei vor fi cei dintâi care se vor grăbi să o facă. Doina Peteanu CRAVE NEÎNȚELEGERI INTRE ANGLIA, AMERICA ȘI RUSIA SOVIETICĂ ISTANBUL 1, 9 (Rador).— Corespondentul Agenției D. N. B. transmite, în legătură cu ce au avut loc la conversațiile Washington între Anglia, Statele Unite și Rusia Sovietică cu privire la viitoarea organizare a lumii. d. Sertel se întreabă în ,.Tan”dacă Uniunea Sovietelor nu are drept fel de război răspândirea comunismului în întreaga lume sau cel puțin în Europa. In continuarea expunerii sale, d. Sertel se arătă sceptic în ce privește rezultatele acestei întrevederi. Nu este timp elte, se țn~ trea fi, el, că eseistă o prăpastia adâncă între felurile de război și de pace ale Angliei și Statelor finite, pe de o parte, și ale Uniunei Sovietelor, de cealaltă parte? PORTUGALIA TRANSPORTĂ NOUI TRUPE IN INSULELE AZORE LISABONA 9 (Rador). Corespondentul Agenției STEFANI anunță că un nou contingent de trupe portugheze au fost îmbarcate și au plecat spre rAzore, pentru a întări garnizoana locală. Transporturi de trupe pe șoselele inundate ale Rusiei CULTURA; LA DISTRUGEREA VASELOR CAZEMATELOR ȘJ nașele victorii pe care armatele Marelui Reich le-a înregistrat în cursul acestui războia, pentru o lunie mai bună, au fost ajutate, in mare parte de arma aeriană, care a contribuit uneori rezultatul bătăliilor. Nu s'a subliniat îndeajuns că unul dintre decisiv, la secretele succeselor aviației germane este nestânjenita și exemplara colaborare a tuturor unităților și formațiunilor ei. Pregătirile făcute cu grijă și chibzuita organizație a aviației germane încă dinainte de războiu, la care însă nu s’a rămas strict, ci s'au adoptat experiențele câștigate in timpul războiului, au dat roade bogate și au pregătit condițiunile pentru superioritatea pe care unitățile aviației germane au obținut-o și o păstrează pe toate teatrele de războiu. Este de aceea fără sens a se spune că cutare sau cutare sector de specialitate al aviației germane este deosebit de important sau deosebit de victorios. Artileria antiaeriană, trupele de transmisiuni aeriene și batalioanele de constructori, parașutiștii, trupele debarcate pe cale aeriană, etc, au un tot atât de mare aport la succesele obținute, cât și unitățile de zburători. O formație este de neconceput fără alta, toate formează o mare și puternică unitate, condusă în mod genial dintr-un singur joc. Desfășurarea evenimentelor războiuui și conducerea acestora cer desigur angajarea in mai mare sau in mai mică măsură a unor anumite părți ale armatei aeriene. Când se vorbește de aviație, gândul se îndreaptă în primul rând la unitățile sburătoare, la aviatorii de luptă și de picaj, la vânători și distrugători, la aviația de recunoaștere și de transport, etc. Nu este deci de mirare că se citește și se aude in fiecare zi de victorioasele lor acțiuni. Formațiile de luptă și de picaj, coloana vertebrală a aviației înainte de a vorbi de misiunile speciale ale diferitelor unități de aviație, este necesar să spunem, că limitele de activitate care le sunt hotărîte in mod teoretic, au fost adesea trecute în urma experiențelor făcute în războiu — și că in locul lor, au apărut concepții noui. Se poate spune fără nici o fală că formațiunile de luptă și de picaj constitue coloana vertebrală a aviației. Fiindcă nimicirile prin lansarea bombelor au devenit în acest războiu un mijloc de luptă hotărîtor. Misiunile lor sunt cunoscute. Ele sunt cele care poartă războiul împotriva obiectivelor terestre, ele trebue să atace un sbor înalt sau adânc aceste obiective, fie ele militare sau economice, poziții, vase, linii de comunicație, aglomerări de trupe, lovindu-le cu bombele sau cu armele de bord. Nu se pot descrie sumar cerințele tehnice care se pun construcției avioanelor de luptă. Se știe că victorioasele avioane He 111, Ju 88 și Condor (ultimele ca avioane de luptă, cu mare rază de acțiune) sunt cele mai prețioase avioane de luptă, ale căror succese sunt dovedite de pildă, de marea cifră a tonajului inamic scufundate, ceace rezultă din superioritatea echipajelor și a materialului. Deasemenea nu se pot înfățișa pe scurt principiile de bază ale navigației sau ale lansării bombelor. Este suficient să se amintească marile misiuni și succese ale avioanelor cu mare rază de acțiune, ale sburătorilor din Atlantic, în lupta împotriva forțelor navale dușmane și a liniilor de aprovizionare inamice. Dacă până acum câțiva ani se mai făcea o categorică deosebire între a Coloana vertebrală a aviației: formațiile de luptă și de picaj IM TRIVA IA DE LUPĂ avioanele de luptă și cele de picaj, astăzi acastă deosebire a fost oarecum nivelată. Extraordinarul Ju 87, care mai înainte conta aproape ca singurul Stuka, are acum camarazi în lupta (Continuare în pag. 3-a) ROMÂNIA IȘI CUCEREȘTE PRIN SACRIFICII LOCUL CE I SE CUVINE INTERVIEW-UL D-LUI MAREȘAL ANTONESCU ACORDAT ZIARULUI ITALIAN „LA TRIBUNA”” Ziarul „La Tribuna” publică un interview al d-lui Guido Puccio cu d. Mareșal Antonescu. Sosesc la locul unde va avea loc audiența — scrie d. Guido Puccio — cu câteva minute înainte de ora fixată. Automobilul se oprește la intrarea unei vile albe, modeste, singuratecă. Aci locuește omul care ține în mână destinele poporului român. Această casă este legată prin fire invizibile de complecta, dinamica activitate a unei națiuni, care de aproape doi ani, sub imboldul unitar al Conducătorului și a lui Mihai Antonescu, pretiosul său colaborator, trece printr-o profundă prefacere, care pe de o parte reinoiește viața țării iar pe de altă parte strânge din ce în ce legăturile dintre România și puterile Axei, in Cruciada împotriva barbariei din răsărit. Mareșalul se duce deseori la noul sediu al preșidenției consiliului dar găsește că această vilă albă este centrul de iradiere al gândirii sale. Mareșalul se ridică și mă intâmpină. Este mic de statură și viol în mișcări. Pe fața deschisă și zâmbitoare se citește imediat fermitatea și in același timp realitatea acestui soldat, a cărui viață este in întregime dedicată binelui țării, un admirabil exemplu de muncă și desinteresare. Natura pasională și combativă. Antonescu a înfruntat grave riscuri penrr a-și servi patria și a-i avăra demnitatea și onoarea. Rezistențele întâmpinate rmu au descurajat niciodată ci dimpotrivă l-au întărit. Locul pe care astăzi il ocupă i-a fost dat printr'un plebiscit al poporului sănătos și muncitor care vede in el suprema garanție a adinei interne și pe Conducătorul expert capabil să țină cu mână sigură cârma statului in ceasurile pe care Europa le traversează Mareșalul Antonescu vorbește cum îi este obiceiul, cu mare sinceritate. Armele diplomației nu sunt făcute pentru temperamentul său de om de acțiune. Natural, discuția cade asupra războiului Trebuie să respingem cu toate forțele pe Ruși dincolo de Volga — îmi spune el — să constituim un zid de netrecut între noi și bolșevici. Această massă slavă a stepei este in continuă creștere: este ca o avalanță care devine din ce în ce mai mare și care se rostogolește dispre răsărit către Germania, amenințând până și Adriatica". O aluzie la situația alimentară a României îmi permite să trasez un firt bilanț al sacrificiilor pe care le face poporul românesc, sacrificii nu totdeauna cunoscute în amănunte de către aliații noștri. ” Mareșalul este plin de înțelegere. In același timp îmi ilustrează impunătorul efort de război făcut de România, adăugând că el este in continuă creștere. „— Aceasta înseamnă — preefizează d. Mareșal Antonescu — că pe de o parte se reduce mâna de lucru a țăranilor și pe de altă parte crește consumul pâinii. Pentru fiecare soldat în cifră rotundă este necesar un kilogram de pâine mai mult, care trebuie să plece spre front. Trebuia să considerăm că atunci când țăranul devine soldat încetează de a mai fi consumator de porumb și devine consumator din râu Mareșalul Antonescu îmi dă aceste lămuriri pentru a-mi explica faptul că în afară de daunele produse de excepționalele limfidatii din anul acesta, disponibilitățile de grâu ale țării sale s’au redus in rjajjort cu creșterea participării la conflict. ODESSA Vorbim anoi de Odessa unde Conducătorul a fost În vizită acum două luni. Viața acestui oraș acum este normală. Teatrul și Universitatea au fost redeschise POLITICA INTERNA Treceri la un subiect delicat: politica internă. Mareșalul își exprimă părerile cu o siguranță deplină care te face să simți că stăpânește situația . ■* începe prin a elogia pe Mihai Antonescu. Ca și Conducătorul, 'vicepreședintele Consiliului nu este expresia' unui partid' sau, a unei clici, este și ține să fie un servitor al statului, căruia își dedică credința și știința. Cu drept cuvânt, pentru Mareșal acestea sunt titluri de primm ordin IntfV, colaborare care trebue să-și asume,‘enorme,responsabilități. Dacă, aș fi venit la putere slujia mei devreme -i îmi spune Mareșalul — lucrurile ar fi mers mult mai bine".. vi își exprimă neplăcerea pentru fap-Continuare In pagina 3-a PRIETENIA ȘI COLABORAREA ROMÂNO-SPANIOLA Cuvântarea d-lui prof. Mihai Antonescu, cu prilejul decorârii d-lui ministru al Spaniei la București O afirmare a relațiilor de prietenie și solidaritate dintre România și Spania, a avut loc ieri, la Președinția Consiliului de Miniștri, unde d. prof. Mihai A. Antoneescu, Vice-Președintele Consiliului de miniștri a remis decorația conferită de M. S. Regele Excelenței Sale, Contele de Casa Rojas, ministrul Spaniei la București. Unite prin legături de rasă și limbă și solidare în lupta de astăzi împotriva bolșevismului, România și Spania amiciție și întrețin acel spirit de colaborare, care va constitui tăria Europei de mâine. De aceea, cele două țări și-au afirmat mereu, — mai ales în ultima vreme, — înțelegerea și solidaritatea lor, concretizată între altele prin acordul cultural, recent semnat și prin diferite manifestări spirituale. Ceremonia de la Președinția Consiliului se încadrează în spiritul de tradițională prietenie și înțelegere, care a primit prin acest act, o nouă și solemnă confirmare. La această ceremonie a luat parte de prof. Mihai A. Antonescu, Vice Președintele Consiliului de Miniștri, însoțit de d. ministru plenipotențiar Q. Davidescu, secretar general al ministerului Afacerilor Străine. D. Conte de Casa Rojas ministrul Spaniei la București a fost însoțit de membrii legației, d-nii: Mery del Val, secretar de legație; J. Jimneez Rosodo, J. Benetto și Juan Manuel de la AMea, consilier de presă. Solemnitatea decorării a avut loc în cabinetul d-lui Vice Președinte al Consiliului. Cu acest prilej d. Prof. Mihai A. Antonescu, a rostit următoarele cuvinte: Continuare nu pășim« 3 de D. prof. MIHAI ANTONESCU