Viitorul Social, 1977 (Anul 6, nr. 2-4)

Numerele paginilor - _3

Acum, la aniversarea acestui măreţ eveni­ment, este bine să subliniem învăţămintele pro­funde pe care le oferă istoria naţiunii noastre, ca dealtfel întreaga istorie universală. Greutăţile prin care a trecut poporul român, adversităţile pe care le-a înfruntat, precum şi victoriile pe care le-a cucerit în momentele de răscruce ale existenţei sale, demonstrează în mod incontesta­bil că un popor hotărît să-şi apere glia, libertatea şi neatîrnarea, decis să nu precupeţească nimic pentru a-şi afirma drepturile inalienabile, pentru a-şi cuceri un loc demn sub soare, nu poate fi înfrînt şi îngenuncheat de nimeni şi de nimic, niciodată! Chiar dacă el poate suferi înfrîngeri vremelnice, chiar dacă un timp forţele agresoare se dovedesc superioare, pînă la urmă el nu poate fi oprit din drumul său, victoria cauzei sale nu poate fi împiedicată şi, mai devreme sau mai tîrziu, acel popor va ieşi triumfător în lupta sa dreaptă. Cu atît mai valabilă este această conclu­zie în zilele noastre, cînd raportul de forţe mondial s-a schimbat în favoarea popoarelor ce aspiră la o viaţă liberă, de sine stătătoare, la progres şi prosperitate. Dreptul la libertate, la existenţă de sine stătătoare, la lichidarea exploa­tării şi asupririi constituie unul din drepturile fundamentale ale omului, ale popoarelor şi na­ţiunilor. Cucerirea independenţei şi suveranităţii naţionale se dovedeşte a fi legitate obiectivă a dezvoltării sociale, o necesitate a mersului înainte al civilizaţiei umane, un imperativ fundamental al istoriei. Nu­ poate fi vorba de nici un fel de drept cînd nu există dreptul f­undamental de a fi stăpîn la tine acasă, de a fi stăpîn pe destinele tale. Totodată, experienţa istorică a poporului nostru, ca şi întreaga experienţă socială mon­dială, confirmă adevărul de necontestat potrivit căruia orice stat care promovează o politică de dominaţie şi asuprire, care nesocoteşte şi încalcă drepturile elementare ale altor popoare, oricît

Next