Viitorul Social, 1977 (Anul 6, nr. 2-4)
Numerele paginilor - _4
de puternic ar fi la un moment dat, de oricîta forţă militară ar dispune, el este sortit, pînă la urmă, înfrîngerii, prăbuşirii, dispariţiei. Omenirea a cunoscut, de-a lungul existenţei sale milenare, mari şi puternice imperii care au invadat şi subjugat alte popoare, dar care, ca urmare a luptei dîrze, curajoase a acestora, au dispărut ca imperii pentru totdeauna de pe faţa pămîntului. Istoria confirmă cu putere justeţea tezei universal valabile pusă în evidenţă de teoria ştiinţifică materialist-dialectică, a marxismului, că un popor care asupreşte alte popoare nu poate fi nici el cu adevărat liber, stăpîn în propria sa ţară, nu se poate bucura nici el pe deplin de bunăstare şi fericire. Acest adevăr este dovedit şi de însăşi situaţia poporului turc care, în timpul Imperiului Otoman era supus celei mai crunte asupriri feudale, trebuia să plătească cu propriul său sînge războaiele de cotropire duse de clasele stăpînitoare. Numai raporturile de deplină egalitate între naţiuni, conlucrarea rodnică şi reciproc avantajoasă între state suverane pot asigura dezvoltarea nestingherită, cu adevărat liberă, a fiecărui popor. Poporul român a făcut întotdeauna o deosebire netă între politica de dominaţie şi asuprire a claselor exploatatoare şi masele largi populare, ele însele exploatate şi asuprite. De aceea poporul nostru a întreţinut legături strînse cu popoarele din imperiile care au atentat la libertatea şi suveranitatea sa naţională, a dezvoltat relaţii de solidaritate cu forţele înaintate ale acestora în lupta pentru lichidarea orînduirilor perimate din punct de vedere istoric şi dezvoltarea societăţii în concordanţă cu cerinţele obiective ale progresului, pentru înfăptuirea idealurilor de libertate naţională şi socială, pentru bunăstare şi fericire. Din expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Sesiunea solemnă comună a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Marii Adunări Naţionale şi activului central de partid şi de stat consacrată sărbătoririi Centenarului proclamării Independenței de stat a României — 9 mai 1977 —,București, Edit. politică, 1977, p. 21-22.