Viitorul Social, 1982 (Anul 11/75, nr. 1-6)
Numerele paginilor - _6
rol activ în desfăşurarea luptei organizate de Partidul Comunist Român împotriva războiului, pentru ieşirea României din războiul dus alături de Germania hitleristă şi trecerea la lupta împotriva fascismului, pentru asigurarea independenţei naţionale a României, înfăptuirea revoluţiei de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă, la 23 August 1944, a deschis calea unor mari transformări sociale revoluţionare, dezvoltării democratice şi apoi socialiste a României. A urmat participarea activă la război, alături de armatele sovietice, împotriva Germaniei hitleriste, pentru eliberarea deplină a ţării de sub dominaţia fascisto-horthystă şi, în continuare, pentru, eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei, pînă la înfrângerea definitivă a Germaniei fasciste. Sînt cunoscute marile transformări revoluţionare, luptele pentru lichidarea moşierimii şi pentru trecerea pământului în mâinile ţărănimii, pentru înfăptuirea revoluţiei democratice revoluţionare şi trecerea la înfăptuirea revoluţiei socialiste. în toate aceste bătălii revoluţionare de mare însemnătate istorică, ţărănimea a reprezentat o puternică forţă revoluţionară, acţionând, în strinsă alianţă cu clasa muncitoare, cu celelalte categorii sociale, aducîndu-şi contribuţia inestimabilă la toate marile transformări revoluţionare din patria noastră, la victoria socialismului în România. Trecerea la dezvoltarea socialistă a României a pus ca o necesitate obiectivă — odată cu industrializarea socialistă a țării — organizarea pe baze noi a agriculturii, transformarea sa socialistă, în procesul îndelungat, de 12 ani, — de la primele cooperative agricole de producţie 1949—1950, pînă în primăvara anului 1962 — s-a desfăşurat o intensă activitate politicoorganizatorică, creîndu-se condiţiile pentru trecerea ţărănimii pe calea cooperativizării, pentru organizarea agriculturii româneşti pe baze socialiste de stat şi cooperatiste. în primăvara anului 1962 am încheiat acest proces complex revoluţionar, realizînd organizarea agriculturii pe baze cooperatiste, deschizînd o nouă epocă istorică în dezvoltarea agriculturii româneşti. Prin organizarea socialistă a agriculturii se poate spune că pentru prima dată ţărănimea a devenit cu adevărat stăpînă pe pământul pe care lucrează, transformîndu-se treptat într-o clasă nouă — clasa ţărănimii, cooperatiste, care constituie o forţă importantă în statul nostru socialist. Odată cu organizarea pe baze socialiste a agriculturii, s-a pus capăt pentru totdeauna exploatării moşiereşti şi capitaliste, asupririi omului de către om, s-a deschis calea realizării principiilor socialiste de dreptate şi echitate socială. în acelaşi timp, se poate afirma că, odată cu încheierea transformării socialiste a agriculturii, s-a realizat şi dezvoltarea unitară a economiei româneşti în cele două sectoare fundamentale de producţie materială — industria şi agricultura.