Viitorul Social, 1983 (Anul 76, nr. 1-6)
Numerele paginilor - 4
4 OMAGIU ignorînd trecutul, că tezaurul de învăţăminte acumulat în milenara scurgere a timpului constituie un factor indispensabil al progresului. Dacă vrea să fie ştiinţă, istoria trebuie să fie scoasă de sub incidenţa unor comandamente conjucturale şi a dorinţelor subiective. Prin aportul său la edificarea şi cunoaşterea de sine a fiecărui popor, şi, pe această bază, la dezvoltarea încrederii şi colaborării dintre popoare, istoria constituie un important mijloc de apropiere între popoare, un instrument în măsură să favorizeze solidaritatea dintre oameni, bază solidă a formării noilor generaţii, a muncii politico-ideologice şi educative. încrezător în funcţiile educative ale istoriei tovarăşul Nicolae Ceauşescu conferă acesteia un rol esenţial în edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte, subliniind capacitatea sa de a mobiliza larg conştiinţele oamenilor de pretutindeni, popoarele din întreaga lume pentru a bara calea războiului, politica de înarmare, de forţă şi de ameninţare cu forţa, pentru a asigura soluţionarea exclusiv pe cale paşnică, prin tratative, a problemelor litigioase, pentru apărarea celui mai fundamental drept al oamenilor, al naţiunilor — dreptul la viaţă, la pace, la existenţă liberă şi independentă. Aceeaşi vigoare şi pătrundere proiectează gîndirea cutezătoare şi înnoitoare a secretarului general al partidului nu numai asupra trecutului, ci şi a prezentului şi viitorului, şi atunci cînd supune analizei riguroase raportul dintre existenţa socială şi conştiinţa socială, relaţiile dialectice dintre legile sociale obiective şi realităţile specifice, istorice şi naţionale, dintre teoria revoluţionară, principiile politice şi practica social-politică şi economică, dintre factorii interni şi factorii externi ai dezvoltării, dintre tradiţie şi contemporaneitate, dintre partid şi stat, democraţie şi legalitate, libertate şi responsabilitate, într-o vreme de cumpănă şi stagnări în gînd şi faptă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu propune o concepţie cuprinzătoare, modernă şi eficientă asupra dezvoltării economico-sociale a ţării articulată într-un sistem de principii menite a revoluţiona, pe temeiuri ştiinţifice, problemele inedite ivite în complexul proces de construcţie socială nouă : asigurarea suveranităţii asupra resurselor şi activităţilor economice naţionale, stabilirea priorităţilor de dezvoltare pornind de la nevoile, condiţiile şi posibilităţile ţării ; structurarea economiei pe gestiunea raţională a resurselor într-o perspectivă îndelungată şi pe valorificarea lor superioară ; dezvoltarea capacităţii naţionale nu numai de a asimila, ci şi de a genera progresul ştiinţific şi tehnic ; mobilizarea tuturor factorilor economici, tehnici şi umani pentru sporirea productivităţii individuale şi sociale a muncii, creşterea eficienţei şi ridicarea calităţii în toate sferele şi domeniile de activitate ; promovarea unor intense relaţii de colaborare economică cu toate statele, ca premisă sine qua non a dezvoltării accelerate, în condiţiile revoluţiei ştiinţifice şi tehnice şi a indivizibilităţii progresului mondial; ridicarea nivelului de trai şi îmbunătăţirea calităţii muncii şi vieţii tuturor membrilor societăţii. La aceasta se adaugă concepţia nouă asupra schimbării revoluţionare a ordinii existente, care aduce o serie de deschideri teoretice și practice pentru soluționarea problemelor globale cu care este confruntată astăzi omenirea.