Viitorul Social, 1985 (Anul 78, nr. 1-6)
Numerele paginilor - 4
4 NOI DIRECŢII IN CERCETAREA SOCIAL-POLITICA asemenea construcţie nu poate fi concepută în afara ştiinţei, a cunoaşterii legităţilor obiective ce guvernează dezvoltarea social-istorică şi fără participarea activă a oamenilor, pe baza acestei cunoaşteri şi, totodată, fără utilizarea instrumentelor şi mijloacelor ştiinţei. Din acest punct de vedere, actuala etapă a evoluţiei societăţii româneşti este marcată de un ansamblu de dominante, între care, pe prim plan se situează : — dezvoltarea multilaterală şi echilibrată, economico-socială, politică, ştiinţifică şi tehnologică, educaţională şi cultural-spirituală a ţării, în care diferitele dimensiuni ale transformărilor sînt proiectate să se completeze şi stimuleze reciproc, în vederea asigurării unei înnoiri globale şi progresive a întregii societăţi ; — trecerea de la dezvoltarea extensivă la promovarea fermă şi accentuarea dezvoltării intensive, cu accent marcat pe factorii calitativi ai dezvoltării, prin modernizarea în continuare a structurilor de producţie, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, sporirea productivităţii muncii, accentuarea specializării şi integrării producţiei, creşterea substanţială a eficienţei economico-sociale în toate ramurile şi sectoarele de activitate ; — valorificarea la nivel maxim a resurselor proprii ; — asigurarea unui raport optim între industrie şi agricultură, dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a tuturor ramurilor economiei naţionale ; — dezvoltarea intensivă a industriei şi agriculturii, promovarea prioritară a ramurilor şi subramurilor industriale de înaltă productivitate, creşterea contribuţiei agriculturii la formarea venitului naţional la progresul general al societăţii româneşti ; — intensificarea puternică a cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice, creşterea aportului acesteia la modernizarea economiei, la sporirea eficienţei întregii activităţi economico-sociale ; — participarea tot mai activă a ţării la circuitul mondial de valori materiale, la diviziunea internaţională a muncii ; — perfecţionarea şi funcţionarea în cele mai bune condiţiuni, a noului mecanism economico-financiar menit să îmbine în mod unitar proprietatea socialistă, modul de producţie socialist, cu o largă iniţiativă şi cointeresare materială a oamenilor muncii ; aşezarea întregii activităţi economico-sociale pe principiul autoconducerii şi autogestiunii ; — consolidarea şi dezvoltarea, în continuare, a proprietăţii socialiste, de stat şi cooperatiste, ca bază trainică a socialismului şi comunismului ; — repartiţia produsului social şi a venitului naţional pe principii socialiste, de echitate şi,dreptate socială, în raport cu munca fiecăruia; — creşterea nivelului de trai şi ridicarea calităţii vieţii, a bunăstării materiale şi spirituale a poporului ; — ridicarea întregii activităţi de conducere şi planificare a vieţii economico-sociale la un nivel superior ; întărirea democraţiei socialiste, asigurarea participării întregului popor la activitatea organismelor de conducere, asigurarea participării tuturor membrilor societăţii la eforturile consacrate dezvoltării, cu accent deosebit pe suscitarea, organizarea şi valorificarea creativităţii individuale şi sociale, atît în formularea opţiunilor, stabilirea strategiilor şi programelor de dezvoltare, cît şi în