Viitorul, iulie 1908 (Anul 2, nr. 231-261)
1908-07-24 / nr. 254
ANUL IL No. 254o Un mim ir v e c h I u 30 bani ABONAMENTE UN AN 9f SE LUNI In tar»..............................................18 UI 8 lei In Striin Stat».............................30 UI 18 III Abonamentele încep I* I f! II a!» fiec&rei luni. Pentru preoți si învițători prețul abonam, pa furnit. REDACȚIA : 68, Calea Victoriei, 5«, Bucurețti ■==============, TELEFON 1347 ——asge= GUVERNE MARI n’a fost,... ceea ce de altfel nu l’a împedicat să desfășure o activitate, dacă nu întotdeauna salutară, dar destul de însemnată. Urăm chiar conservatorilor ca această dorință să li se realizeze pe deplin, pentru ca guvernele lor să aibă o viață internă ceva mai liniștită, deci mai rodnică decât acele din ultimii ani. Decât, desideratul acesta, al cărui rost în momentul de față îl înțelegem prea bine, formulat mai mult în mod polemic, așa că nu permite a face tocmai bune pronosticuri asupra unităței viitoarelor guverne conservatoare, ceea ce e regretabil. Epoca are ceva pe inimă, asta se vede. Dar nu spune tot ce ar vrea să spue. Poate se va hotărî să pună punctul pei. Dezideratul exprimat de la 1891—95, numai omogen „Epoca“, cum că partidul conservator ar trebui să reia finii guvernelor mari de altă dată, e dintre acelea ce interesează foarte de aproape nu numai partidul în numele căruia se formulează dar și țara întreagă și pe toți factorii ei politici. Fiece partid e dator să-și îmmulțească și disciplineze astfel energiile, încât să poată da din sânul său guverne cât mai serioase. E timp, îndeosebi, ca guvernele conservatoare să trăiască mai puțin din expediente, să ducă o viață mai puțin chinuită, să exercite o înrâurire mai sigură asupra mersului trebilor obștești și să stea mai sus sub raportul autorității morale. Pare însă că organul carpist nu înțelege prin guverne mari, partea pozitivă generală și fecundă ce treime să o așteptăm de la asemenea guverne, gi simpla necesitate de partid, ca în guvern să nu intre decât individualitățile de primul ordin. Toată caracterizarea ce o dă guvernelor mari, este în sensul de a consacra definitiva eliminare a elementului takist și de a tăia pentru totdeauna d-lui Take Ionescu linia de retragere spre partidul conservator. Or, noi prin guverne mai înțelegem altceva: înțelegem guverne, care pe lângă valoarea personalităților constitutive, au în favoarea lor însemnătatea unor metode noi și a unor programe bogate și fundamentale. Când zicem guverne mari, înțelegem programe mari. Adică, perspectiva sigură a unei activități neobosite, și de detaliu și de sinteză, ce va îmbrățișa cu o egală ardoare și temeinicie toate ramurele vieței de stat, pe baza unei concepțiuni vădit isvorâtă din realitatea vie a desvoltărei noastre actuale. Ne interesează dar mult mai puțin de a ști din cine se va compune sau nu se va compune acel guvern mare, cât a afla care va fi principala să orientare în politica internă și externă a țarei, ce atitudine va lua față de reformele aduse la îndeplinire de guvernul actual, și în ce va consta propriu zis opera sa legislativă. Și tocmai în privința aceasta nu ne spune nimic Epoca. Este o încunoștiințare mai mult, poate inutilă, la adresa d-lui Take Ionescu, că nu trebue să-și mai facă nici o iluzie asupra posibilității de a mai face odată parte dintr’un guvern conservator. Este, mai cu seamă, im aspru avertisment dat acelora dintre fruntașii conservatori, cari speră în eventualitatea unui guvern de concentrare. Și acest avertisment a fi poate mai util decât în cunoștiințarea de mai sus care repetă un lucru despre care e convinsă azi toată lumea politică. Dar nu ne dă nici o indicațiune asupra singurului lucru care face ca un guvern să fie mare și să lase o urmă adâncă în desvoltarea Statului: progresul și activitatea sa. Am crede deci că organul conservator a vrut să asume altceva, mult mai modest, și anume neusitatea unor guverne conservatoare omogene. Este și acesta un desiderat foarte important,—cu toate că, dacă ne aducem bine aminte, ultimul guvern al lui Lrascar Catargi, pe care conservatorii s’a obicinuit să’l numească marele guvern de rtMxWKă AW*«azsiiW»,3«Bwn*ss5r.vr»»5tó*rt<war«i»«3i ZIAR DE DIMINEAȚA NOUTA^S Mima romeei Grete Beier, care a fost decapitată, a înebnit în urma emoției avută în seara întâlnirei sale, cu condamnata. Alphonse Lamadre, editorul lui Frances Cipée, a descris liste de subscripție pentru ridicarea unui monument poetului. * Un gardian silvic din Franța, care juca la loterie, socotind că șansele de câștig ar fi mi maridi ca le-ar împărți cu președintele consiliului de miniștrii, la încunnștiințat printr'un act autentificat de tribunii, de hotărârea luată Amdori arum sa cunoaștem respunsul dlui Clemenceau. Trei mongoli, entrează ținuturile Chinei propovăduind o religiune nouă monotesta, dar care până astăzi n-a făcut de ât prea puțini adepți. Religiunea nouă, are multă asemănare cu mahomedanismul. Tulburările din Persia au avut o consecință curioasă : O femee ai cărei fii au fost asasinați s’a prezintat la palat sub motiv că șahul, îi este fin și că vrea să-i pedepsească pentru nelegiuirile pe cari la comite. N buna a fost împușcată pe scările palatului din ordinul mareșalului. Edison, spusese acum vre-o câțiva ani lui Santos Dumont, ca problema navigației va fi rezolvată, când vasul dirigiabil va putea fi și de mărimea unei muște. Se zice că "un lucrător din laboratorul lui Edison, ar fi lucrat de atunci a necurmat în această direcțiune , că ar fi izbutit să pue în mșcare un vas aerian dirijabil de mărirea unui porum COMETA do Difi®. ANGHEL și ST. O. WSIF. Deschid o carte scrisă cu litere chirilice—o carte în care un cărturar din vremurile de demult, căuta să tălmăcească prostimei rostul stelelor cu tainele lumilor de dincolo de nori și în josul unei pagini pătate de mucigaiul zidurilor între care fusese adăpostită descifrez următoarea frază : și de se va arăta spre soarerăsare, steaua cu coadă, semn este că sfârșit vor lua toate năcazurile și de atunci înainte, în tihnă lumea se va afla“. De atunci și până astăzi, a trecut vreme îndelungată. De atunci și până astăzi însă, în omenire, nimic extraordinar n’a intervenit pentru a schimba rostul cuvintelor în care tâlmaciul de altădată căuta să închege adevărul pe care cei dinainte și cei după urma lui, aveau să-l dibuiască mult timp încă. Și astăzi, după două sute de ani și mai bine, astăzi, când o nouă stea cu coadă se arată spre soarerăsare , inimile noastre, ale celor câțiva care ne interesăm de rostul stelelor—nu al celor după cer, ci din literatură—se umplu de o nespusă bucurie, când citind cuvintele cărturarului de-atunci așteptam ca „năcazurile să fie sfârșit“ și literatura noastră dramatică să-și urmeze tihnită drumul ei spre mai bine. Vorbesc de „Cometa“ piesa d-lor Dim. Anghel și St. O. Iosif, publicată în ultimele trei numere ale revistei Viața Românească de la Iași. Cometa sosește la timp pentru a distruge falsa legendă, cum că noi n’am putea avea încă o literatură dramatică propriu zisă și că slabele noastre încercări literare în această direcție, păcătuesc într’atât încât nu pot fi representate pe o scenă de teatru. Cei care până mai era erau chemați să hotărască de soarta autorilor noștrii dramatici, sunt primii vinovați. Unii din cauza răutăței, alții din cauza nepriceperei au înlăturat tot cea ce era bun, pentru a face loc la tot ceea ce era rău sau cel mult mediocru. Numai mulțumită acestui sistem nenorocit, legenda cum că în țara asta nimeni nu ar fi în stare să producă o bună piesă de teatru, a putut prinde rădăcini. Și din zi în zi, rădăcinile s’au înfipt în așa fel în conștiința celor inconștienți, incât astăzi chiar, nu știm dacă o bună piesă românească ar fi în stare să schimbe cu totul greșitele convingeri ale celor mai mulți. Literatura dramatică românească din zilele noastre a fost sugrumată la drumul mare de atotputernicii teatrului deveniți călăi înainte de a fi fost judecători. De data asta însă, în repertoriul alcătuit de noul director al teatrelor, vedem figurând și Cameta d-lor Anghel și Iosif. Piesa este scrisă în versuri și acțiunea se petrece în zilele noastre într’o familie din lumea mare, în lumea în care se petrece, se discută, flirtează și de multe ori se recitează chiar versuri. Nu voi insista asupra valorei literare a pesei. Cei care cunoaștem versurile lui Anghel și Iosif, nu putem privi noua operă a acestei fericite colaborații, decât drept un eveniment literar. Dialogurile, ad vesele aci triste, plutesc într’o atmosferă de ironie lină, voalată de multe ori înțepătoare chiar, totdeauna însă, spusă cu mult bun simț și mai cu seamă cu multă artă. Autorii nu s’au lăsat să fie ademeniți de obișnuitele fraze lungi, greoaie și goale pe care toată lumea le întrebuințează fără a le găsi totuși un sens bine definit, in dosul cuvintelor, ei n’au căutat numai ideile dar și valoarea justă a ideilor. Iată de ce totul din piesă pare pus la locul lui, totul aranjat cu îngrijire, cu gust și cuartă, ca și niște bibelouri scumpe păstrate într’o casetă de cleștar. Ca cei mai mulți dintre contimporanii noștrii, Anghel și Iosif par a fi fost conduși de o formulă — ca să zicem așa—care de câțiva ani se repetă aproape zilnic în conversațiile saloanelor noastre : „Ilfant vivre sa vin“ și autorii împrumută fiecărui personaj părticica lui de viață aparte, pe care trăind-o la fel cu toată lumea, o trăește totuși atât de diferit unul de altul. In piesa lui Anghel și Iosif găsim un adevărat conflict nu numai de păreri și de gusturi, dar și de năzuinți și de idealuri. Din ciocnirea lor, o ciocnire bine studiată, autorii reușesc să scoată nu efectele unui dezastru, ci ale unei victorii. Și mulțumiți de a fi câștigat prima victorie contra realităței vecinie îndârjite, autorii fac apel la visurile lor gata să ne mângâie or când și orinde. Cometa nu-i decât povestea unui visător, a unui trubadur, a unui rătăcitor, a unei comete omenești, cami în fața fericirei, renunță în restul voiajului și își schimbă soarta cu acea a celorlalte stele, de multe ori mai puțin luminoase, dar totdeauna aceleași I Ion Minulescu I lá I. Dim. Angiul. — D. St. O. Iosif. ' O cugetare pe zi Dragostea se naște în mod brusc, fără vre-o reflexiune, din temperament sau din slăbiciune ; o trăsătură frumoasă ne țintuește, ne hotărăște să iubim. Amiciția, dinpotrivă, se încheagă încet-încet, cu timpul, printr’o îndelungă apropiere. Cât spirit, câtă bunătate de inimă, câte legături, servicii și complezențe între amici, pentru a face un decurs de ani, mult mai puțin decât face într-o clipă un chip sau o mână frumoasă! La Bruyfère. HOTE POLI MCE „Ordineau decade. Intr'un articol de fond întitulat „O mare cetățue“ nu se debitează numai acuzațiuni triviale la adresa partidului liberal, acuzațiuni cari puteau produce oarecare impresie la Fialcowsky acum 20 de ani, dar se afirmă lucruri delicioase ca acestea de pildă, că liberali s'au bucurat de răscoale fiindcă au văzut putința de a înființa un nou institut de credit. Se simte că d nu Iorgu Juvara e la băi. Când pisica nu e acasă șoarici joacă în redacție. * „Adevărul“ pretinde a fi descoperit, misterul vizitei d-lui Carp la Florești. Șeful partidului conservator ar fi făcut cunoscut d-lui Cantacuzino lista viitorului guvern conservator. Noi credem însă că în actuala situație d-l Carp are altceva mai bun de făcut decât a-și clădi Castele în Spania. Scrisori din Franța După masacrele din Villeneuve.— La Bursa muncei. Villeneuve, 1 August.— Asemeni unei ploi repezi, care în câteva clipe spală caldarâmul prăfuit, lăsând în urmă un aer umed, răcoros, neprielnic uneori, masacrele de eli au lăsat în urmă de o atmosferă neobișnuită, nesigură, temută chiar. — Care va fi urmarea acestor masacre, se întreabă toată lumea? — Se vor liniști învinșii de eli? Se vor recunoaște ei neputincioși sau rătăciți ? Pe la răspântii curioșii se opresc, dând din cap cu sinciune, alții își reamintesc grozăviile de eri, iar alții își reconstituesc în închipuire, înfricoșatele tablouri trăite. Pe ulițele din fața gărei, câțiva pietrari lucrează cu sârguință la dregerea caldarâmului, alții la restabilirea firelor telefoniste, iar câțiva proprietari își drag ulucile dărăpănate de manifestanți. Dâre de sânge tot se mai văd, pe ici, pe colo.« Pe lângă cuirasierii și jandarmii călări, un batalion de vânători a sosit încă de ori noapte în Villeneuve, iar astăzi după prânz se mai așteaptă două batalioane de infanterie. In acelaș timp o comisiune de anchetă a fost numită d. M. Clemenceau șeful cabinetului. Până în moment de față nici un ordin de urmărire n’a fost dat. Mâine la orele 9 dim., vor fi îngropați în cimitirul din Villeneuve cei uciși. încă de dimineață mulțime de sindicaliști și-au dat întâlnire la Bursa muncei. Pretutindeni se discută, se emit opinii, se iau decisiuni. Poliția la rându-i a luat din vreme toate măsurile pentru menținerea liniștei, împrăștiind cu dărnicie în jurul Bursei muncei forțe polițienești. Pe trotuare, cameloți revoluționari, cu bgrantina roșie la butonieră, împart numărul special din „La Votec du Peuple„, jurnal absolut revoluționar. In interior, în marea sală, reuniunea coșarilor ce trebuia să aibă loc astăzi, fu transformată într un adevărat meeting de protestare. Furia oratorilor fu nutrită întrucâtva prin prezența mai multor răniți din ajun. Afară de acest meeting, un număr oarecare de sindicate au ținut ședințe secrete în sălile de comisiune. Până în momentul de față, nici o decizie precisă nu a fost luată. Faptul însă că sindicatul bijutierilor și al tipografilor au distribuit pretutindeni manifeste de protestare și de îndemn la grevă, face pe mulți să creadă că mai curând, sau mai târziu, greva generală va isbucni în mod definitiv. Barbu Mișcarea din ministerul domeniilor și agriculturei Următoarea mișcare a avut loc în administrația centrală a ministerului de domenii și agricultură . D. Ștefan Gingiu licențiat în drept, este numit advocat al Statului pe lângă instanțele judecătorești din jud. Vaslui în locul dlui G. Cihodariu, demisionat; D. Anghel Petrescu, licențiat în drept, este numit impiegat cl. II în locul rămas vacant în administrația centrală a ministerului; D. C. Agapiade, actual impiegat cl. II, este avansat la gradul de impiegat cl. I în locul d-lui I. Nedelceanu, avansat; D. N. T. Anastasia se numește copist la serviciul moșiilor în locul rămas vacant prin transferarea d-lui I. C. Nicolau; D. I. C. Nicolau, fost copist la serviciul moșiilor, a fost transferat în serviciul exterior în locul rămas vacant ; D. I. Nedelceanu, licențiat în drept, fost impiegat cl. I, a fost avansat la gradul de șef de birou cl. III-a în serviciul domenial Dobrogea în locul rămas vacant. DIN UNGARIA Reforma electorală Budapesta 20 Iulie.Reforma electorală este decisivă pentru viitorul politicei în Ungaria. Acesta este lucru știut de toată lumea. Ceea ce însă nu se știe cu siguranță, este felul cum se va face această reformă. Stadiul în care se găsește această reformă abia este cunoscut câtorva intimi ai contelui Andrássy. De altfel nici chiar ministru de interne ungur nu știe, nu poate săși dea seama de rezultatele, la cari va ajunge. Ziarele vin cu fel de fel de afirmațiuni, toate cele scrise sunt însă mai mult conbinații ale fantaziei, cu date precise n’a venit până acuma nici un singur ziar. Andrássy nu vrea să dea nici o deslușire relativă la proectul său. Unele ziare ungurești scriu că proiectul nu este gata, altele—ceea ce de altfel este mai probabil — spun că monarhul nu a voit să aprobe proectul, alcătuit în vederea intereselor rasei maghiare. Alte ziare spun că proiectul e gata, monarhul și-a dat consimțământul și majoritatea îl va vota — spre bucuria și fericirea popoarelor Ungariei. Adevărul este că proiectul nu este încă redactat definitiv, din anumite împrejurări — de ordin mai înalt. Cu ocazia audiențelor, pe care le-a avut la Viena, împăratul Frantz Iosef, și-a spus părerile sale favorabile pentru popoarele nemaghiare și guvernul ungar și Andrássy vor fi nevoiți să țină seama de ele. In vacanța aceasta proiectul va fi gata. După cât se spune, votul va fi plural. Este interesant însă că tocmai comutiștii din centrala 1oaliție au făcut atâta zgomot — fiind în opoziție — pe tema votului universal secret, egal pentru toți alegătorii. Astăzi însă—stăpâni ai situației ei caută să ocolească acest punct din programul lor, și ar vota bucuros proiectul lui Andrássy, în sensul în care el vrea. Totuși, spre a nu se arăta lumea câ-și calcă cuvântul acum, declară că—până când toți cetățenii, toți alegătorii nu vor ști ungurește se vor face unele restricții cu privire la cei ce nu știu scrie și vorbi limba statului. Iată tot ce se știe despre mult trâmbițata reformă electorală în Ungaria: Pentru naționalități se pregătesc zile de lupte egale. Acum se va hotărâ și soarta politicei noastre. Făcându-se reforma electorală după modelul acelei din Austria viitorul ne poate rezerva surprize plăcute poate. Triumfând însă curentul șovinist, foarte greu vom putea câștiga ceva pentru viitor. Coresp. Din țara Yanckeilor D. Ștefan Lauzanne, în substanțiala sa lucrare „Instantanées d'Amérique“ în care acest fin observator economic, a schițat și definit așa de bine silințele așa de curioase ale americanilor miliardari: Carnegie, Hartman, Pierpont Morgan, Vanderbilt și Rockeffeler, considerați ca adevărații regi ai istoriei noastre economice contemporane, povestea următoarea anecdotă întâmplată „bunului miliardar” Carnegie. Intr’o zi, după un lung pelerinaj pe care „regele oțelului“ îl făcuse prin regatul bogățiilor sale, ajunse din întâmplare la poarta unui umilit templu al negrilor catolicizați. Pătrunzând înăuntru unde tocmai se celebra oficiul se așază pe una din ultimile bănci din fundul templului. Către sfârșitul serviciului după obiceiul bisericei,a f începu a se umbla cu discul și ajungând la curiosul necunoscut, .Carnegie puse în taler fără ostentație, o bancnotă de 250 lei. Ca de obicei, după ce s’a socotit ce a adus discul, preotul se întoarse hotărât către credincioși. Fraților, zise el, Dumnezeu și-a întins astăzi mila lui proteguitoare asupra noastră. Este drept că discul a adus 4 lei și 50 bani, dar dacă bancnota pe care bătrânul cu barba căruntă din fundul bisericei a pus-o în taler este bună, ar face tocmai 254 lei și 50 bani. In genunchi dar fraților și să rugăm pe bunul Dumnezeu, ca bancnota să nu fie falsă. D. Lauzanne, care a consacrat pagini întregi lumei politice, și de finanțe, din America precizând așa de bine moravurile așa de curioase ale Yankeilor,își termină astfel descrierea sa, asupra miliardarului Carnegie : In toată viața sa, cu toate actele sale de mărinimie, Carnegie niciodată nu va reuși să întindă mâna unui cetățean, fără a provoca critică și neîncredere, și a fi bănuit de toată lumea. Pentru cei cari nu cunosc de aproape obiceiurile ciudate și de cele mai multe ori neexplicate, ale acestor locuitori ai lumei noui, afirmațiunile d-lui Lauzanne nu vor părea câtuși de puțin răutăcioase. Țara Yancheilor a fost și rămâne țara bizareriilor fie ele în literatură, sau în viața economică și politică. 2 Joi 24 Iulie (6 August) 1908 Un număr vechi u 80 bani Linia de petit pe o coloană în pag. nr . 80 Ban? Idem „ „ „ „ „ „ „ IV . 20 Ban» Inerțiani ți raclam» linia............................... $ Cel Aninoturil» ținus«r»;lunile »• primase numai !a ROSe ® U ® TRAȚIA: O««» Victoriei, 88, TELEFON 1847 -----—------L-j Era nouă a teatrului nostru Noul repertoriu,—Ce"s’a făcut pentru scenă, pentru artiști și pentru autorii dramatici. Teatrul nostru, trecut prin mai multe faze, de dibuire și de tulburări, a intrat de data asta într’o fază cu totul nouă. Stagiunea viitoare e tocmai faza care va forma începutul temeliei, erei noi. Credem deci folositor să dăm în scurt programul de activitate al nouei direcțiuni. D. Pompiliu Eliade trebuia să realizeze deodată o sistemă, care opunându-se natural aceleia care domnea în teatru de mai multă vreme, să fie destul de largă — spre a se putea aplica deodată, să fie simplă — și totuși să însemneze o reformă. Sarcina, se vede, era grea și profităm de privij «prea recunoaște noi întâi, că d. Pompiliu Eliade a izbutit să împlinească o reformă aplicabilă deodată, și care va însemna o eră nouă de prosperitate și pentru literatura noastră, și pentru morala și educația pe care poporul le câștigă prin teatru, ca și pentru artiști și technica teatrului. In ceea ce privește repertoriul, e remarcabil faptul că de unde într’o vreme afișele purtau titluri ingenioase, suggestive, sub care se ascundea un nume necunoscut, afișele teatrului nostru vor purta de azi înainte titlurile operilor geniilor literare. Aceasta înseamnă, că de unde până acuma teatrul era marfă care trebuia vândută cu reclame ingenioase — titlul — de acuma înainte va fi ceea ce au înțeles uriașii gândirei omenești că trebue să fie. Garanția e mai serioasă din orice punct de vedere : estetic, moral, educativ, etc., etc. Și acum arată repertoriul: La femme de Claude, de Dumas fils, tradusă de d. Lecca și îndreptată de comitetul teatrului. Les idées de Mme Anbry de Dumas fils, tradusă de d. Bengeseu- Dabija. Maître Gu^rin, de Emile Augier, tradus de d. Brätescu- Voinești. Les corbeaux, de Henry Becque tradus de d. Sadoveanu. L’amour veille de Caillavet, tradus de d. Aughel. Egmont de GoeGie, tradus de d. St. 0. losif. Don Carlos, de Schiller, tradus de d. G. Coșbuc. La femme nue, de Henry Bataille, tradusă de d. G. Rinetti. Der Teufel, de Molnár, tradus de d. Gusty. Un faliment de Björnson, tradus de d. I. B. Hétrat. D-na Jager, de Ibsen și Trufaldino, de Goldomi, traduse de H. Frolio. Povestea unei nopți de iarnă, de Shakespeare, tradusă de d-na Miller-Verghy. S’au mai admis două bucăți originale : Mărul, de d. Z. Bârsan și Cometa de d-nii D. Anghel și St. O. losif. Ceea ce spuserăm mai sus, sa adeverește prin valoarea operilor apreciate aiurea, prin autorii lor geniali și prin valoarea traducătorilor. Spuneam cu simțul certitudinei, că teatrul va fi folositor prin acest repertoriu. Iată acuma și vreo câteva reforme în sânul teatrului: Artiștii vor avea rolurile distribuite astfel încât aceeași piesă va putea fi jucată deodată la București și pe o scenă din provincie de artiștii teatrului național. Adică, se introduce sistemul dublei echipe, care va stimula talentele tinere și le va pune în evidență fără să se îngroape de nevoe un rol într’un interpret incomplect, prevenindu-se în acelaș timp cazurile escepționale în care un artist reținut de vre-o cauză, ar putea să provoace relușul. Echipa dublă va folosi îndeosebi teatrelor din provincie, cari sunt lipsite de justa interpretare a operelor dramatice. D. Pompiliu Eliade și-a mai luat sarcina obligatorie de - a face înnainte de punerea în repetiție a unei piese, conferințe explicative, în care să analizeze opera, în generalitatea ei, subiectul; să se facă apoi analiza psihologică a personagiilor și o conferință asupra autorului. Ce vor fi aceste conferințe, pentru artiști, se înțelege; pentru noi, cari așteptăm să vedem sub aspectul adevărat sau cât mai perfect opera, se vede de asemenea. Pretindem că teatru e un focar de cultură, dar uităm că, de multe ori, focul sacru al scenei îl formează spirite simple, cari de multe ori, n’au nici elementele necesare înțelegerei operelor de artă. Cultura nu va mai fi reprezintată în teatru prin frontispiciu, ci de către înșiși elementele instituțiunei. Artiștii nu pot fi ținuți în situațiunea în care își fac debutul și afară de aceasta pentru răspândirea artei dramatice printre locuitorii din orașele de provincie, ne trebuesc oameni preparați, din toate punctele de vedere pentru conducerea unei scene. Pentru aceea d. Pompiliu Eliade a luat măsuri, ca artiștii să împlineasă pe rând, funcțiunea de director de scenă fără a se înlocui totuși actuala direcție de scenă, care rămâne pentru diriguirea sigură a scenei teatrului din Capitală. Teatrul Național devine astfel școala din care se vor recruta, directorii de teatre și scene ale teatrelor din provincie. Spre a se îmbunătăți situația artiștilor, li s-au mărit pe de o parte salariile, iar de altă parte au fost contopiți ca funcțiune cu profesorii secundari și funcționarii ministerului de culte spre a putea face împrumuturi la casa de credit a corpului didactic. Se mai acordă artiștilor în fiecare an trei burse de câte 1000 lei spre a se duce în străinătate. In anul acesta bursierii teatrului au fost : D-mni Soreanu, Bulandra și d-ra Voiculescu. Artiștii nuli, au fost înlocuiți fie ei gagiști ori societari. S’au făcut reparațiuni sălii de repetiție și salonului pentru artiști cari cu toate acestea n’au costat mai mult de 600 de lei. In schimb artiștii se vor găsi mai bine în sălile acestea reînoite. Teatrul a fost înzestrat cu o bibliotecă ale cărei volume, au fost rânduite după naționalitate și epocă. Astfel clasicii greci, latini, francezi, etc., sânt clasați spre a putea fi cercetați cu mai multă ușurință și mai mult folos în acelaș timp. Pentru costume și mobilier a căror ordine lăsa de dorit s’au adus cataloage cari vor ușura căutarea costumelor și mobilierului de care teatrul are nevoe. Programul acesta de reforme trebuia să se complecteze prin stimulente pentru scriitorii dramatici și pentru artiști. Pentru aceea, s’au creat premii cari vor răsplăti cele mai bune lucrări și cele mai bune interpretări. Trei premii se vor decerne autorilor dramatici, și trei premii artiștilor cari laolaltă, vor culege nu numai aplauzele publicului ci și laurii dispăruți de mult dintre mijloacele de stimulare. Se vede încă o dată că măsurile luate sunt imediat aplicabile și în întregul lor formează o reformă care va fi o eră nouă pentru teatrul românesc. Q. D. Teatrul D. Pompiliu Eliade în bibliotecă Național Mișcarea de la lucrarile publice «Monitorul Oficial» de eri publică următoarea mișcare, făcută în personalul tehnic al ministerului lucrărilor publice. D. V. Cristescu, inginer șef cl. 2 aflat in concediu nelimitat, a fost rechemat in activitate și numit șef de divizie la serviciul lucrărilor noi din administrația căilor ferate.