Viitorul, iulie 1908 (Anul 2, nr. 231-261)

1908-07-24 / nr. 254

ANUL IL No. 254o Un mim ir v e c h I u 30 bani ABONAMENTE UN AN 9f SE LUNI In tar»..............................................18 UI 8 lei In Striin Stat».............................30 UI 18 III Abonamentele încep I* I f! II a!» fiec&rei luni. Pentru preoți si învițători prețul abonam, pa furnit. REDACȚIA : 68, Calea Victoriei, 5«,­­ Bucurețti ■==============, TELEFON 13­47 ——asge= GUVERNE MARI n’a fost,... ceea ce de altfel nu l’a împedicat să desfășure o activitate, dacă nu în­tot­deauna salutară, dar destul de însemnată. Urăm chiar conservatori­lor ca această dorință să li se realizeze pe deplin, pen­tru­­ ca guvernele lor să aibă o viață internă ceva mai li­niștită, deci mai rodnică de­cât acele din ultimii ani. Decât, desideratul acesta, al cărui rost în momentul de față îl înțelegem prea bine, formulat mai mult în mod polemic, așa că nu permite a face tocmai bune pronos­ticuri asupra­ unităței viitoa­relor guverne conservatoare, ceea ce e regretabil. Epoca are ceva pe inimă, asta se vede. Dar nu spune tot ce ar vrea să spue. Poate se va hotărî să pună punc­tul pe­i. Dezideratul exprimat de­ la 1891—95, numai omogen „Epoca“, cum că partidul conservator ar trebui să reia finii guvernelor mari de altă dată, e dintre acelea ce in­teresează foarte de aproape­ nu numai partidul în nu­mele căruia se formulează dar și țara întreagă și pe toți factorii ei politici. Fie­ce partid e dator să-și îm­­mulțească și disciplineze ast­fel energiile, în­cât să poată da din sânul său guverne cât mai serioase. E timp, în­deosebi, ca guvernele con­servatoare să trăiască mai puțin din expediente, să ducă o viață mai puțin chi­nuită, să exercite o înrâu­rire mai sigură asupra mer­sului trebilor obștești și să stea mai sus sub raportul a­­utorității morale. Pare însă că organul car­­pist nu înțelege prin gu­verne mari, partea pozitivă generală și fecundă ce tre­ime să o așteptăm de la ase­­menea guverne, gi simpla necesitate de partid, ca în guvern să nu intre decât in­dividualitățile de primul ordin. Toată caracterizarea ce o dă guvernelor mari, este în sensul de a consacra definitiva eliminare a ele­­mentului takist și de a tăia pentru totdeauna d-lui Take Ionescu linia de retragere spre partidul conservator. Or, noi prin guverne mai înțelegem alt­ceva: înțele­gem guverne, care pe lângă valoarea personalităților con­stitutive, au în favoarea lor însemnătatea unor metode noi și a unor programe bo­­gate și fundamentale. Când zicem guverne mari, înțe­legem programe mari. A­­dică, perspectiva sigură a unei activități neobosite, și de detaliu și de sinteză, ce va îmbrățișa cu o egală ar­doare și temeinicie toate ra­­murele vieței de stat, pe baza unei concepțiuni vădit isvorâtă din realitatea vie a desvoltărei noastre actuale. Ne interesează dar mult mai puțin de a ști din cine se va compune sau nu se va compune acel guvern mare, cât a afla care va fi princi­pala să orientare în politica internă și externă a țarei, ce atitudine va lua față de reformele aduse la îndepli­­nire de guvernul actual, și în ce va consta propriu zis opera sa legislativă. Și tocmai în privința a­­ceasta nu ne spune nimic Epoca. Este o încunoștiin­­țare mai mult, poate inutilă, la adresa d-lui Take Ionescu, că nu trebue să-și mai facă nici o iluzie asupra posibili­­tății de a mai face odată parte dintr’un guvern con­servator. Este, mai cu seamă, im aspru avertisment dat a­­celora dintre fruntașii con­servatori, cari speră în even­tualitatea unui guvern de concentrare. Și acest aver­tisment a fi poate mai util de­cât în cunoștiințarea de mai sus care repetă un lucru despre care e convinsă azi toată lumea politică. Dar nu ne dă nici o indicațiune a­­supra singurului lucru care face ca un guvern să fie mare și să lase o urmă a­­dâncă în desvoltarea Statu­lui: progresul și activitatea sa. Am crede deci că organul conservator a vrut să asume altceva, mult mai modest, și anume neusitatea unor gu­verne conservatoare omo­gene. Este și acesta un desiderat foarte important,—cu toate că, dacă ne aducem bine a­­minte, ultimul guvern al lui Lrascar Catargi, pe care con­servatorii s’a obicinuit să’l numească marele guvern de rtMxWKă AW*«azsiiW»,3«Bwn*ss5r.vr»»5tó*rt<war«i»«3i ZIAR DE DIMINEAȚA NOUTA^S Mima romeei Grete Beier, care a fost decapitată, a îneb­nit în urma emoției avută în seara întâlnirei sale, cu con­damnata. Alphonse Lamadre, editorul lui Fran­ces C­ipée, a descris liste de subscripție pentru ridicarea unui monument po­etului. * Un gardian silvic din Franța, care juca la loterie, socotind că șansele de câștig ar fi mi mari­di ca le-ar împărți cu pre­ședintele consiliului de miniștrii, la în­­cunnștiințat printr'un act autentificat de tribunii, de hotărârea luată Am­dori arum sa cunoaștem respunsul d­lui Clemenceau. Trei mongoli, entrează ținuturile Chi­nei propovăduind o religiune nouă mo­­note­sta, dar care până astăzi n-a făcut de ât prea puțini adepți. Religiunea nouă, are multă asemănare cu mahomedanismul. Tulburările din Persia au avut o con­secință curioasă : O fe­mee ai cărei fii au fost asasinați s’a prezintat la palat sub motiv că șahul, îi este fin și că vrea să-i pedepsească pentru nelegiuirile pe cari la comite. N­ buna a fost împușcată pe scările pa­latului din ordinul mareșalului. Edison, spusese acum vre-o câțiva ani lui Santos Dumont, ca problema navi­gației va fi rezolvată, când vasul diri­­giabil va putea fi și de mărimea unei muște. Se zice că "un lucrător din la­boratorul lui Edison, ar fi lucrat de a­­tunci a necurmat în această direcțiune , că ar fi izbutit să pue în m­șcare un vas aerian dirijabil de mărirea unui porum­ COMETA do Difi®. ANGHEL și ST. O. WSIF. Deschid o carte scrisă cu litere chirilice—o carte în care un căr­turar din vremurile de demult, căuta să tălmăcească prosti­mei ros­tul stelelor cu tainele lumilor de dincolo de nori și în josul unei pagini pătate de mucigaiul ziduri­lor între care fusese adăpostită des­cifrez următoarea frază : și de se va arăta spre soare­­răsare, steaua cu coadă, semn este că sfârșit vor lua toate năcazurile și de atunci înainte, în tihnă lu­mea se va afla“. De atunci și până astăzi, a tre­cut vreme îndelungată. De atunci și până astăzi însă, în omenire, nimic extra­ordinar n’a inte­rvenit pentru a schimba rostul cuvinte­lor în care tâlmaciul de altădată căuta să închege adevărul pe care cei dinainte și cei după urma lui, aveau să-l dibuiască mult timp încă. Și astăzi, după două sute de ani și mai bine, astăzi, când o nouă stea cu coadă se arată spre soare­­răsare , inimile noastre, ale celor câțiva care ne interesăm de rostul stelelor—nu al celor după cer, ci din literatură—se umplu de o nes­pusă bucurie, când citind cuvin­tele cărturarului de-atunci aștep­tam ca „năcazurile să fie sfârșit“ și literatura noastră dramatică să-și urmeze tihnită drumul ei spre mai bine. Vorbesc de „Cometa“ piesa d-lor Dim. Anghel și St. O. Iosif, publi­cată în ultimele trei numere ale revistei Viața Românească de la Iași. Cometa sosește la timp pentru a distruge falsa legendă, cum că noi n’am putea avea încă o litera­tură dramatică propriu zisă și că slabele noastre încercări literare în această direcție, păcătuesc în­­tr’atât încât nu pot fi represen­­tate pe o scenă de teatru. Cei care până mai era erau che­mați să hotărască de soarta auto­rilor noștrii dramatici, sunt primii vinovați. Unii din cauza răutăței, alții din cauza nepriceperei au înlăturat tot cea ce era bun, pentru a­ face loc la tot ceea ce era rău sau cel mult mediocru. Numai mulțumită aces­tui sistem nenorocit, legenda cum că în țara asta nimeni nu ar fi în stare să producă o bună piesă de teatru, a putut prinde rădăcini. Și din zi în zi, rădăcinile s’au înfipt în așa fel în conștiința celor inconștienți, incât astăzi chiar, nu știm dacă o bună piesă românea­scă ar fi în stare să schimbe cu totul greșitele convingeri ale ce­lor mai mulți. Literatura drama­tică românească din zilele noastre a fost sugrumată la drumul mare de atot­puternicii teatrului deveniți călăi înainte de a fi fost judecători. De data asta însă, în reperto­riul alcătuit de noul director al teatrelor, vedem figurând și Cameta d-lor Anghel și Iosif. Piesa este scrisă în versuri și acțiunea se petrece în zilele noas­tre într’o familie din lumea mare, în lumea în care se petrece, se discută, flirtează și de multe ori se recitează chiar versuri. Nu voi insista asupra valorei li­terare a pesei. Cei care cunoaștem versurile lui Anghel și Iosif, nu putem privi noua operă a acestei fericite colaborații, de­cât drept un eveniment literar. Dialogurile, ad­ vesele aci triste, plutesc într’o atmosferă de ironie lină, voalată de multe ori înțepă­toare chiar, totdeauna însă, spusă cu mult bun simț și mai cu seamă cu multă artă. Autorii nu s’au lăsat să fie ade­meniți de obișnuitele fraze lungi, greoaie și goale pe care toată lu­mea le întrebuințează fără a le găsi totuși un sens bine definit, in dosul cuvintelor, ei n’au căutat numai ideile dar și valoarea justă a ideilor. Iată de ce totul din piesă pare pus la locul lui, totul aran­jat cu îngrijire, cu gust și cuartă, ca și niște bibelouri scumpe păs­trate într’o casetă de cleștar. Ca cei mai mulți dintre contim­poranii noștrii, Anghel și Iosif par a fi fost conduși de o formulă — ca să zicem așa—care de câțiva ani se repetă aproape zilnic în con­versațiile saloanelor noastre : „Il­fant vivre sa vin“ și autorii îm­prumută fiecărui personaj părti­cica lui de viață aparte, pe care trăind-o la fel cu toată lumea, o trăește totuși atât de diferit unul de altul. In piesa lui Anghel și Iosif gă­sim un adevărat conflict nu numai de păreri și de gusturi, dar și de năzuinți și de idealuri. Din ciocnirea lor, o ciocnire bine studiată, autorii reușesc să scoată nu efectele unui dezastru, ci ale unei victorii. Și mulțumiți de a fi câștigat prima victorie contra realităței vecinie îndârjite, auto­rii fac apel la visurile lor gata să ne mângâie or când și or­inde. Cometa nu-i de­cât povestea u­­nui visător, a unui trubadur, a unui rătăcitor, a unei comete ome­nești, cami în fața fericirei, renunță în restul voiajului și își schimbă soarta cu acea a celorl­alte stele, de multe ori mai puțin luminoase, dar totdeauna aceleași I Ion Minulescu I lá I­. Dim. Angiul. — D. St. O. Iosif. ' O cugetare pe zi Dragostea se naște în mod brusc, fără vre-o reflexiune, din tempe­rament sau din slăbiciune ; o tră­sătură frumoasă ne țintuește, ne hotărăște să iubim. Amiciția, din­­potrivă, se încheagă încet-încet, cu timpul, printr’o îndelungă apro­piere. Cât spirit, câtă bunătate de inimă, câte legături, servicii și complezențe între amici, pentru a face un decurs de ani, mult mai puțin decât face într-o clipă un chip sau o mână frumoasă! La Bruyfère. HOTE POLI MCE „Ordineau decade. Intr'un articol de fond întitulat „O mare cetățue“ nu se debitează numai acuzațiuni triviale la adresa partidului liberal, acuzațiuni cari puteau produce oare­care impresie la Fialcowsky acum 20 de ani, dar se afirmă lu­­cruri delicioase ca acestea de pildă, că liberali s'au bucurat de răscoale fiind­că au văzut putința de a în­ființa un nou institut de credit. Se simte că d nu Iorgu Juvara e la băi. Când pisica nu e acasă șoarici joacă în­­­­ redacție. * „Adevărul“ pretinde a fi des­coperit, misterul vizitei d-lui Carp la Florești. Șeful partidului con­­servator ar fi făcut cunoscut d-lui Cantacuzino lista viitorului guvern conservator. Noi credem însă că în actuala situație d-l Carp are altce­va mai bun de făcut decât a-și clădi Cas­tele în Spania. Scrisori din Franța După masacrele din Villeneuve.— La Bursa muncei. Villeneuve, 1 August.— Asemeni unei ploi repezi, care în câteva clipe spală caldarâmul prăfuit, lă­sând în urmă un aer umed, răco­­ros, neprielnic uneori, masacrele de eli au lăsat în urmă­ de o atmosferă neobișnuită, nesigură, temută chiar. — Care va fi urmarea acestor ma­sacre, se întreabă toată lumea? — Se vor liniști învinșii de eli? Se vor recunoaște ei neputincioși sau rătăciți ? Pe la răspântii curioșii se opresc, dând din cap cu sin­ciune, alții își reamintesc grozăviile de eri, iar alții își reconstituesc în închipuire, înfricoșatele tablouri trăite. Pe ulițele din fața gărei, câțiva pietrari lucrează cu sârguință la dregerea caldarâmului, alții la res­tabilirea firelor telefoniste, iar câți­va proprietari își drag ulucile dă­răpănate de manifestanți. Dâre de sânge tot se mai văd, pe ici, pe colo.« Pe lângă cuirasierii și jandarmii călări, un batalion de vânători a sosit încă de ori noapte în Villen­­euve, iar astăzi după prânz se mai așteaptă două batalioane de infan­terie. In acelaș timp o comisiune de anchetă a fost numită d. M. Cle­­menceau șeful cabinetului. Până în moment­­ de față nici un ordin de urmărire n’a fost dat. Mâine la orele 9 dim., vor fi în­gropați în cimitirul din Villeneuve cei uciși. încă de dimineață mulțime de sindicaliști și-au dat întâlnire la Bursa muncei. Pretutindeni se dis­cută, se emit opinii, se iau deci­­siuni. Poliția la rându-i a luat din vre­me toate măsurile pentru menți­nerea liniștei, împrăștiind cu dăr­nicie în jurul Bursei muncei forțe polițienești. Pe trotuare, cameloți revoluțio­nari, cu bgrantina roșie la buto­nieră, împart numărul special din „La Votec du Peuple„, jurnal abso­lut revoluționar. In interior, în marea sală, reu­niunea coșarilor ce trebuia să aibă loc astăzi, fu transformată într un adevărat meeting de protestare. Furia oratorilor fu nutrită întru­câtva prin prezența mai multor ră­niți din ajun. Afară de acest meeting, un nu­măr oarecare de sindicate au ținut ședințe secrete în sălile de comi­siune. Până în momentul­ de față, nici o decizie precisă nu a fost luată. Faptul însă că sindicatul bijutie­rilor și al tipografilor au distribuit pretutindeni manifeste de protes­tare și de îndemn la grevă, face pe mulți să creadă că mai curând, sau mai târziu, greva generală va isbucni în mod definitiv. Barbu Mișcarea din ministerul domeniilor și agriculturei Următoarea mișcare a avut loc în administrația centrală a ministerului de domenii și agricultură . D. Ștefan Gingiu licențiat în drept, este numit advocat al Statului pe lângă instanțele judecătorești din jud. Vaslui în locul d­lui G. Cihodariu, demisionat; D. Anghel Petrescu, licențiat în drept, este numit impiegat cl. II în locul rămas vacant în administrația centrală a ministerului; D. C. Agapiade, actual impiegat cl. II, este avansat la gradul de im­piegat cl. I în locul d-lui I. Nedel­­ceanu, avansat; D. N. T. Anastasia se numește co­pist la serviciul moșiilor în locul ră­mas vacant prin transferarea d-lui I. C. Nicolau; D. I. C. Nicolau, fost copist la ser­viciul moșiilor, a fost transferat în serviciul exterior în locul rămas va­cant ; D. I. Nedelceanu, licențiat în drept, fost impiegat cl. I, a fost avansat la gradul de șef de birou cl. III-a în serviciul domenial Dobrogea în locul rămas vacant. DIN UNGARIA Reforma electorală Budapesta 20 Iulie.­Reforma e­­lectorală este decisivă pentru vii­torul politicei în Ungaria. Acesta este lucru știut de toată lumea. Ceea ce însă nu se știe cu siguranță, este felul cum se va face această reformă. Stadiul în care se găsește această reformă abia este cunoscut câtorva intimi ai contelui Andrássy. De altfel nici chiar ministru de in­terne ungur nu știe, nu poate să­­și dea seama de rezultatele, la cari va ajunge. Ziarele vin cu fel de fel de a­­firmațiuni, toate cele scrise sunt însă mai mult conbinații ale fan­­taziei, cu date precise n’a venit până acuma nici un singur ziar. Andrássy nu vrea să dea nici o deslușire relativă la proectul său. Unele ziare ungurești scriu că proiectul nu este gata, altele—ce­­ea ce de altfel este mai probabil — spun că monarhul nu a voit să a­­probe proectul, alcătuit în vederea intereselor rasei maghiare. Alte ziare spun că proiectul e gata, mo­­narh­ul și-a dat consimțământul și majoritatea îl va vota — spre bu­curia și fericirea popoarelor Un­gariei. Adevărul este că proiectul nu este încă redactat definitiv, din a­­numite împrejurări — de ordin mai înalt. Cu ocazia audiențelor, pe care le-a avut la Viena, împă­ratul Frantz Iosef, și-a spus pă­rerile sale­ favorabile pentru po­poarele nemaghiare și guvernul ungar și Andrássy vor fi nevoiți să țină seama de ele. In vacanța aceasta proiectul va fi gata. După cât se spune, votul va fi plural. Este interesant însă că tocmai comutiștii din centrala 1­oaliție au făcut atâta zgomot — fiind în opoziție — pe tema votu­lui universal secret, egal pentru toți alegătorii. Astăzi însă—stăpâni ai situației ei caută să ocolească acest punct din programul lor, și ar vota bu­curos proiectul lui Andrássy, în sensul­ în care el vrea. Totuși, spre a nu se arăta lu­­mea câ-și calcă cuvântul acum, de­clară că—până când toți cetățenii, toți alegătorii nu vor ști ungurește se vor face unele restricții cu pri­vire la cei ce nu știu scrie și vorbi limba statului. Iată tot ce se știe despre mult trâmbițata reformă electorală în Ungaria: Pentru naționalități se pregătesc zile de lupte egale. A­­cum se va hotărâ și soarta poli­ticei noastre. Făcându-se reforma electorală după modelul acelei din Austria viitorul ne poate rezerva surprize plăcute poate. Triumfând însă curentul șovinist, foarte greu vom putea câștiga ceva pentru vii­tor. Coresp. Din țara Yanckeilor D. Ștefan Lauzanne, în substan­țiala sa lucrare „Instantanées d'A­­mérique“ în care acest fin obser­vator economic, a schițat și definit așa de bine silințele așa de cu­rioase ale americanilor miliardari: Carnegie, Hartman, Pierpont Mor­gan, Vanderbilt și Rockeffeler, con­siderați ca adevărații regi ai isto­riei noastre economice contempo­rane, povestea următoarea anec­dotă întâmplată „bunului miliar­dar” Carnegie. Intr’o zi, după un lung peleri­naj pe care „regele oțelului“ îl fă­cuse prin regatul bogățiilor sale, ajunse din întâmplare la poarta unui umilit templu al negrilor ca­tolicizați. Pătrunzând înăuntru unde tocmai se celebra oficiul se așază pe una din ultimile bănci din fundul templului. Către sfârșitul serviciului după obiceiul bisericei,a f începu a se um­bla cu discul și ajungând la curio­sul necunoscut, .Carnegie puse în taler fără ostentație, o bancnotă de 250 lei. Ca de obicei, după ce s’a socotit ce­ a adus discul, preotul se întoarse hotărât către credincioși.­­ Fraților, zise el, Dumnezeu și-a întins astăzi mila lui prote­guitoare asupra noastră. Este drept că discul a adus 4 lei și 50 bani, dar dacă bancnota pe care bătrânul cu barba căruntă din fundul bise­­ricei a pus-o în taler este bună, ar face tocmai 254 lei și 50 bani. In genunchi dar fraților și să rugăm pe bunul Dumnezeu, ca bancnota să nu fie falsă. D. Lauzanne, care a consacrat pagini întregi lumei politice, și de finanțe, din America precizând așa de bine moravurile așa de curioase ale Yankeilor,își termină astfel des­crierea sa, asupra miliardarului Car­negie : In toată viața sa, cu toate actele sale de mărinimie, Carnegie nici­odată nu va reuși să întindă mâna unui cetățean, fără a provoca critică și neîncredere, și a fi bănuit de toată lumea. Pentru cei cari nu cunosc de a­­proape obiceiurile ciudate și de cele mai multe ori neexplicate, ale acestor locuitori ai lumei noui, a­­firmațiunile d-lui Lauzanne nu vor părea câtuși de puțin răutăcioase. Țara Yancheilor a fost și rămâne țara bizareriilor fie ele în literatură, sau în viața economică și politică. 2 Joi 24 Iulie (6 August) 1908 Un număr v­e­c­h­i u 8­0 bani Linia de petit pe o coloană în pag. nr . 80 Ban? Idem „ „ „ „ „ „ „ IV . 20 Ban» In­erțiani ți raclam» linia............................... $ Cel Aninoturil» ți­nus«r»;lunile »• primase numai !a ROSe ® U ® TRAȚIA: O«­«» Victoriei, 88, TELEFON 18­47 -----—------L-j Era nouă a teatrului nostru­ Noul repertoriu,—Ce"s’a făcut pentru scenă, pentru artiști și pentru autorii dramatici. Teatrul nostru, trecut prin mai multe faze, de dibuire și de tul­­burări, a intrat de data asta într’o fază cu totul nouă. Stagiunea viitoare e tocmai faza care va forma începutul temeliei, erei noi. Credem deci folositor să dăm în scurt programul de activi­tate al nouei direcțiuni. D. Pompiliu Eliade trebuia să realizeze de­odată o sistemă, care opunându-se natural aceleia care domnea în teatru de mai multă vreme, să fie destul de largă — spre a se putea aplica deodată, să fie simplă — și totuși să însemneze o reformă. Sarcina, se vede, era grea și profităm de privij «prea recunoaște noi întâi, că d. Pompiliu Eliade a izbutit să împlinească o reformă aplicabilă deodată, și care va în­semna o eră nouă de prosperitate și pentru literatura noastră, și pentru morala și educația pe care poporul le câștigă prin teatru, ca și pentru artiști și technica tea­trului. In ceea ce privește repertoriul, e remarcabil faptul că de unde într’o vreme afișele purtau titluri inge­nioase, suggestive, sub care se ascundea un nume necunoscut, afișele teatrului nostru vor purta de azi înainte titlurile operilor geniilor literare. Aceasta înseamnă, că de unde până acuma teatrul era marfă care trebuia vândută cu reclame inge­nioase — titlul — de acuma înainte va fi ceea ce au înțeles uriașii gân­­direi omenești că trebue să fie. Garanția e mai serioasă din ori­ce punct de vedere : estetic, moral, educativ, etc., etc. Și acum a­rată repertoriul: La femme de Claude, de Dumas fils, tradusă de d. Lecca și îndrep­tată de comitetul teatrului. Les idées de Mme Anbry de Du­mas fils, tradusă de d. Bengeseu- Dabija. Maître Gu^rin, de Emile Augier, tradus de d. Brätescu- Voinești. Les corbeaux, de Henry Becque tradus de d. Sadoveanu. L’amour veille de Caillavet, tradus de d. Aughel. Egmont de GoeGie, tradus de d. St. 0. losif. Don Carlos, de Schiller, tradus de d. G. Coșbuc. La femme nue, de Henry Bataille, tradusă de d. G. Rinetti. Der Teufel, de Molnár, tradus de d. Gusty. Un faliment de Björnson, tradus de d. I. B. Hétrat. D-na Jager, de Ibsen și Trufaldino, de Goldomi, traduse de H. Frolio. Povestea unei nopți de iarnă, de Shakespeare, tradusă de d-na Mil­ler-Verghy. S’au mai admis două bucăți ori­ginale : Mărul, de d. Z. Bârsan și Cometa de d-nii D. Anghel și St. O. losif. Ceea ce spuserăm mai sus, sa ade­verește prin valoarea operilor apre­ciate aiurea, prin autorii lor ge­niali și prin valoarea traducătorilor. Spuneam cu simțul certitudinei, că teatrul va fi folositor prin acest repertoriu. Iată acuma și vre­o câteva re­forme în sânul teatrului: Artiștii vor avea rolurile distribuite astfel încât aceeași piesă va putea fi ju­cată deodată la București și pe o scenă din provincie de artiștii tea­trului național. Adică, se intro­duce sistemul dublei echipe, care va stimula talentele tinere și le va pune în evidență fără să se îngroape de nevoe un rol într’un interpret incomplect, prevenindu-se în acelaș timp cazurile escepționale în care un artist reținut de vre-o cauză, ar putea să provoace relușul. Echipa dublă va folosi în­deosebi teatrelor din provincie, cari sunt lipsite de justa interpretare a ope­relor dramatice. D. Pompiliu Eliade și-a mai luat sarcina obligatorie de - a face în­­nainte de punerea în repetiție a unei piese, conferințe explicative, în care să analizeze opera, în ge­neralitatea ei, subiectul; să se facă apoi analiza psihologică a persona­giilor și o conferință asupra auto­­rului. Ce vor fi aceste conferințe, pen­tru artiști, se înțelege; pentru noi, cari așteptăm să vedem sub aspectul adevărat sau cât mai per­fect opera, se vede de asemenea. Pretindem că teatru e un focar de cultură, dar uităm că, de multe ori, focul sacru al scenei îl for­mează spirite simple, cari de multe ori, n’au nici elementele necesare înțelegerei operelor de artă. Cultura nu va mai fi reprezin­­tată în teatru prin frontispiciu, ci de către înșiși elementele institu­­țiunei. Artiștii nu pot fi ținuți în situa­­țiunea în care își fac debutul și afară de aceasta pentru răspândi­­rea artei dramatice printre locui­torii din orașele de provincie, ne trebuesc oameni preparați, din toate punctele de vedere pentru conducerea unei scene. Pentru aceea d. Pompiliu Eliade a luat măsuri, ca artiștii să îm­pli­­neas­ă pe rând, funcțiunea de di­rector de scenă fără a se înlocui totuși actuala direcție de scenă, care rămâne pentru diriguirea si­gură a scenei teatrului din Capi­tală. Teatrul Național devine ast­fel școala din care se vor recruta, di­rectorii de teatre și scene ale tea­trelor din provincie. Spre a se îmbunătăți situația ar­tiștilor, li s-au mărit pe de o parte salariile, iar de altă parte au fost contopiți ca funcțiune cu profe­sorii secundari și funcționarii mi­nisterului de culte spre a putea face împrumuturi la casa de credit a corpului didactic. Se mai acordă artiștilor în fie­care an trei burse de câte 1000 lei spre a se duce în străinătate. In anul acesta bursierii teatrului au fost : D-mni Soreanu, Bulandra și d-ra Voiculescu. Artiștii nuli, au fost înlocuiți fie ei gagiști ori societari. S’au făcut reparațiuni sălii de r­epetiție și salonului pentru ar­tiști cari cu toate acestea n’au cos­tat mai mult de 600 de lei. In schimb artiștii se vor găsi mai bine în sălile acestea reînoite. Teatrul a fost înzestrat cu o bi­bliotecă ale cărei volume, au fost rânduite după naționalitate și e­­pocă. Astfel clasicii greci, latini, francezi, etc., sânt clasați spre a putea fi cercetați cu mai multă u­­șurință și mai mult folos în acelaș timp. Pentru costume și mobilier a că­ror ordine lăsa de dorit s’au adus cataloage cari vor ușura căutarea costumelor și mobilierului de care teatrul are nevoe. Programul acesta de reforme trebuia să se complecteze prin sti­mulente pentru scriitorii drama­tici și pentru artiști. Pentru aceea, s’au creat premii cari vor răsplăti cele mai bune lucrări și cele mai bune interpretări. Trei premii se vor decerne au­torilor dramatici, și trei premii ar­tiștilor cari la­o­laltă, vor culege nu numai aplauzele publicului ci și laurii dispăruți de mult dintre mijloacele de stimulare. Se vede încă o dată că măsurile luate sunt imediat aplicabile și în întregul lor formează o reformă care va fi o eră nouă pentru tea­trul românesc. Q. D. Teatrul D. Pompiliu Eliade în bibliotecă Național Mișcarea de la lucrarile publice «Monitorul Oficial» de eri publică următoarea mișcare, făcută în per­sonalul teh­nic al ministerului lucră­rilor publice. D. V. Cristescu, inginer șef cl. 2 aflat in concediu nelimitat, a fost rechemat in activitate și numit șef de divizie la serviciul lucrărilor noi din administrația căilor ferate.

Next