Viitorul, octombrie 1908 (Anul 2, nr. 322-352)
1908-10-26 / nr. 347
PLANUL n No. 347 ABO KAM EKiSINET gr .. an iif ț*r ;V. ....... o im e |fetrlrtttat* ..... sgy. 80 tal (8 l«T Ab«Minantal« incep fat Mi| Mo fiacarsf fgÄ Pantra praofi ol InviJited praful aborvftm. pO|úirtt& fcfDAOT!** 68, Dalaa Victori*!, *6, •* 0«iM«#96 ■I ifruwn tEU^ON 014IT wih.i r mm i mr n © ._ _ Proprietatea individuală în democrație Unii oameni politici de la noi au o ciudată concepție de regimul democratic pe care, în mintea lor, îl confundă, când cu colectivismul, când cu tirania masselor populare, când cu demagogia și chiar cu anarhia. Se înțelege că, în formularea unei asemenea concepții, e confuzie din partea unora, rea-credință din partea altora. Noi n’am ajuns încă la stabilirea unui regim democratic propriu-zis. Și acei cari se străduesc a ponegri acest regim, a-1 înfățișa în culorile cele mai posomorâte, țin probabil să dovedească că dintre toate sistemele de guvernământ cunoscute, el ar fi cel mai primejdios, în tot cazul cel mai puțin prielnic unei bune dezvoltări a statelor. Să fie oare adevărat aceasta ? Experiența făcută în timp de vreo trei sferturi de veac de unele state moderne, precum și aceia făcută de Grecia veche și întrucâtva de Roma, e cea mai bună dovadă a netemeiniciei unor astfel de critici. Totuși, o îngrijorare anticipată și cu totul neîndreptățită a cuprins pe cei ce se zic, nu fără oarecare mândrie, apărători ai ordine cu ÜÄce nei. Până și un frate de peste munți, cărturar cu rană, și-a simțit obligat să părăsească lupta sfântă ce se dă acolo pentru apărarea neamului și să vină la noi, să ne deschidă ochii, să dea alarma contra pericolului cu care ne-ar fi amenințând progresele democrației. Mai mult , fratele în chestie, în dorința de a ne mântui, și-a pus mintea la grea trudă spre a găsi formule pentru o mai bună cârmuire a țărei în viitor. Și după atâta strădanie, în care ne-a lăsat să întrezărim prudența mironeistului în ale politicei, el s’a oprit la ceva vag și învechit : la aristocrația patrioților, la oligarhia aleșilor, la guvernământul bogaților, găsind că toate sunt mai bune decât democrația. Intocmai ca Ariel, geniul idealismului din dramele filozofice ale lui Ernest Renan, vajnicul luptător se pune în slujba aristocrației conservatoare, care, după el, ar fi partidul mântuirei. In zadar istoria neamului nostru îi spune că adevărul nu e așa, că oligarhile, indiferent de denumirea lor, au fost incapabile de a îndruma țara pe calea propășirei, și că, în fine, elau și-au trăit traiul. In zadar glasul vremei noastre îi strigă că democrația e forma inevitabilă de guvern a societăților moderne, precum și atmosfera în afară de care nu se mai poate trăi. In zadar întreaga viață contemporană îi arată că a te împotrivi acestei îndrumări a spiritului public e ceva utopic și că a pregăti și organiza democrația e fapt de patriot înțelept. Cei mai mulți fac o greșală de neiertat, fie cu voință, fie fără voință , ei confundă democrația cu socializmul. In realitate, partizanii concepției democratice, atât teoreticianii cât și oamenii politici practici, sunt adversari ai socializmului. Ei socotesc tocmai că organizarea și desăvârșirea democrației e mijlocul cel mai puternic pentru a combate tot ce este exagerare, absurditate și utopie în socializm. La noi mai ales, când se vorbește de lărgirea drepturilor politice ale poporului, sau de îmbunătățirea stărei materiale și morale a acestuia, se socotește acest lucru ca un pas făcut spre dezordine, spre atingerea dreptului de proprietate individuală. Nimic mai fals. Oare în Franța, în Elveția, în Belgia, în Statele Unite, și pretutindeni unde democrația e mai înaintată, au încetat ordinea și proprietatea privată de a mai ființa ? Din contră, noi vedem cu totul altceva în aceste state: [noi vedem o mare dezvoltare a bunei stări generale, o creștere însemnată a bogățiilor naționale, o riguroasă respectare a proprietății private până în cele mai mici amănunte, răspândirea luminei în straturile populare, progresu sociabilității și al compasiunei pentru suferințele omenești și, în sfârșit, o colosală desfășurare de activitate și de energie. Dreptul de proprietate individuală s-a întărit și a intrat acolo adânc în sentimentul poporului. Aceasta de altfel, era și firesc, de vreme ce acum numărul proprietarilor e cu mult mai mare decât în trecut: toată luimea, apioapis, etilica majoritatea poporului, are ceva al său de păstrat. Așa că, tocmai micii proprietari rurali sunt apărătorii și scutul ordinei, în țările democratice, pe lângă că munca lor rodnică contribue foarte mult la prosperitatea economică a acelor țări. La noi, când țăranii vor fi în număr cât mai mare proprietari ai pământului când vor fi scoși din ignoranță și vor deveni destoinici de a face o agricultură mai bună, nu va fi, desigur altfel. Țăranul român nu plămădit din alt aluat, și prin urmare, nu e mai puțin păstrător decât țăranul din alte state. El a păstrat dealungu veacurilor credințele, datinele, limba, pământul patriei și tot ce alcătuește patriotismul nostru național. Fie dlar liniștiți așa zișii apărători ai ordinei. Luminarea și întărirea țărănimei noastre, democratizarea țărei, nu vor fi deloc o primejdie pentru proprietatea individuală. J. G. Br. ZIAR DE DIMINEAȚA Scrisori din Belgrad Mare panică.—Intervenția consulilor străini.—Serbia dă satisfacție Austriei Belgrad, 22 Octombrie. — Ziua de azi a fost una din cele mai agitate zile de la izbucnirea crizei balcanice. Pe străzi, prin cafenele, pe la diferitele cluburi, nu se vorbesc decât despre izbucnirea războiului cu Austro-Ungaria. De dimineață circulă zvonul că trupele austriaca au trecut Dunărea și au năvălit în Serbia, pe care vor ocupa-o militărește ca pe Bosnia și Herzegovina. Alte zvonuri spuneau că peste noapte trupele austriace vor ataca Belgradul dinspre Zimony. Agitația a crescut și mai mult spre seară, când s-a sunat alarma. Graba soldaților de a ajunge cât mai în grabă la cazarmă, zorul cu care aceștia căutau pe ofițerii răspândiți prin oraș, toate acestea au produs o panică de nedescris. Publicul se grămădi pe străzi, căutând să afle dacă este adevărată vestea năvălirei armatelor austriace. Multe femei începură să plângă. Groaza a cuprins și mai mult spiritele, când soldații, in frunte cu drapelul și cu muzica au pornit afară din oraș. Numai seara târziu a început a se mai potoli agitația, când s’a aflat că trupele au făcut un simplu marș de noapte nu departe de Vișin în cercurile politice de aici a produs multă nemulțumire atitudinea consulului austro-ungar Forgach și a consulului german, englez și italian care au intervenit pe lângă guvernul sârbesc să pună odată capăt demonstrațiunilor și acțiunei de boicotare a negustorilor și a mărfurilor austriace. Prin astfel de procedeuri, Serbia nu va face decât să-și instreineze simpatia tuturor puterilor. Guvernul sârbesc, răspunzând la această îndrumare a consulilor streini, a declarat, că — oricât de agitată și de înfuriată ar fi populația din Serbia în contra Austro-Ungariei—guvernul însă va căuta pe cât va fi posibil să urmeze calea cea mai pașnică. Roagă însă pe representanții marilor puteri să aibă în vedere cererile cuprinse în nota guvernului sârb. In ce privește boicotarea mărfurilor austriace, guvernul nu poate porunci sârbilor ce sentimente să aibă față de streini. Se va năzui însă din toate puterile să apere pe negustorii austriaci Până acuma guvernul sârb a dat în două cazuri satisfacția Austro-Ungariei . A destituit pe prefectul Lazăr Stancovici care nu a apărat destul de bine edificiul consulatului austriac, așa încât mulțimea a rupt drapelul de pe acest edificiu, și a dat ordin ca toate ziarele, cari atacă pe Frantz Iosef, să fie confiscate. Coresp. Cam este judecat în Anglia împăratul Wilhelm Deputatul Carl von Bellaios, fost ofițer de marină a explicat în chipul următor spusele împăratului Wilhelm cu privire la amestecul său în războiul anglo-boer : împăratul Wilhelm se crede că e expert militar, și nici un fapt militar chiar întâmplat oricât de departe nu poate trece, fără a fi fost cercetat de împărat. Când a venit la Portsmouth acum vreo câțiva ani, s’a oprit în fața cazărmilor cari se construiau acolo și cari trebuiau să se servească în cazarmarei șoferilor marinei. împăratul a întrebat: — Câți oameni vor locui aici? — Trei mii Lire, i se răspunse. — Trei mii ? sistemul nu e bun. E imprudent să ții mai mult de 1200 oameni sub autoritatea directă a unui șef de corp. împăratul nu s’a putut abține de a interveni în această chestiune în care a avut dovada calităței sale de expert prin cele petrecute la Portsmouth, „Ar fi absurd să zici că nu ar fi intervenit într’o cestiune militară, fiindcă se ocupă de toate, absolut de toate“. „Până în 1903, adresa în mod regulat regelui Eduard copia după tabloul comparativ al flotelor engleză și germană pe care le făcea pentru Reichstag. Dresând planul războiului anglo-boer, n’a făcut decât să se suspună spiritului său, de expert jni- Va fi războiul"!"TM!""1TM111" prințului George al Serbiei Părerea unui diplomat francez D. Flourens fost ministru de externe al Franței a făcut următoarea declarație relativ la interviewul împăratului Wilhelm : Suntem in prezența unei manopere al cărei scop nu poate fi decât o ceartă între Anglia și Rusia. Germania în momentul acesta are cel mai mare interes să frângă cercul triplei înțelegeri. In cazul unui conflict armat sau numai diplomatic, Germania s'ar afla într’o situație cât se poate de rea in fața Franței, a Rusiei sau în fața acestor două aliate sprijinite de Anglia. Conflictul balcanic— nu mai am nici cea mai mică îndoială în această privință— este opera Germaniei. Tot chiar spune, fiindcă știu, că există o înțelegere secretă între Austria, Bulgaria și Germania Și acuma, ce se poate întâmpla[[ Mi se pare imposibil ca Anglia să nu întrebuințeze singurul mijloc care mai rămâne : o demonstrație navală. După mine, ea va trimite o escadră în fața gurilor Cattaro ; cei 70.000 de Austriaci cari ocupă piața aceasta, se vor afla între gurile de tun ale Angliei și munții groaznici ai Muntenegrului, și atunci va trebui să se ia o hotărâre. Ioni ministru German la București O telegramă sosită din Berlin ne anunță că d. de Schoen fost secretar de stat la departamentul afacerilor streine, care după cum se știe a căzut bolnav în urma incidentului provocat de ultimele declarațiuni ale împăratului Wilhelm va fi trimis ca ministru plenipotențiar al Germaniei la București locul d-lui Kiderlen-Wacherer a fost chemat la Berlin să ia în care direcția departamentului afacerilor streine. Această schimbare în diplomația germană se face cu voia d-lui de Schoen, care după cum se știe și-a dat demisia pe motiv de boală D. de Schoen NOUTĂȚI In anul 1896 Monsegniorul Melnini a adus la cunoștința principelui Ferdinand al Bulgariei excomunicarea pronunțată de Papa, pentru faptul că și-a botezat moștenitorul în ritul ortodox Cu ocazia proclamărei independenței Bulgariei, Mgr. Melnini a condus o procesiune a catolicilor din Bulgaria, care au întâmpinat pe rege și i-a dat în drum binecuvântarea sa. Papa Piucă, care a fost foarte supărat de faptul că un principe sacrifică conștiința sa pentru interese politice, nu știe ce hotărâre să ia, în fața purtărei meșcgniorului Meunini, care a dat totuși binecuvântarea sa principelui. Guvernul rus a cerut cunoscutului aeronaut francez Lebaudy să-i construească un balon dirijabil pentru armată. * Expoziția franco-engleză de la Londra s’a închis zilele trecute printr’o serbare grandioasă la care a luat parte peste o sută de mii de persoane NOTE POLITICE A doua conferință ce se va ține sub auspiciile ligei de propagandă conservatoare, va fi aceea a d-lui C. Bacalbașa, care va vorbi despre chestia cărciumarilor. Nu știm dacă există o atare chesiune, dar constatăm că liga de propagandă teoretică a d-lui Filipescu a ajuns repede repede la agitațiune eminamente practică. De la Dunăre, la o cârciumă,ne place orbita descrisă de noua ligă „Epoca“ pretinde că n’am înțeles despre ce libertăți e vorba, că nu vorba despre libertățile publice, care sunt câștigate, ci despre libertatea economică. „Epoca“ se înșeală. Nu numai am înțeles că este vorba despre această libertate, și nu despre asta, dar ne am ridicat înpotriva liberalismului conservatorilor carpiști tocmai pentru că fiind vorba de libertatea economică, conservatorii vreau să acopere sub o mantie frumoasă interese egoiste de clasă cari nu pot găsi adăpostul altor drapeluri nici justificări teoretice Dacă „Epoca“ se supără că nu lăsăm partidul d-lui P. P. Carp să se pue sub acest drapel, care fost făcut pentru alte aspirațiuni ne pare rău. Dar nu putem face altfel și nici nu vom face altfel Am furat noi „Dimineața“ ? „Adevărul“ de Joi seara și „Dimineața“ de ori au publicat un sugestiv articol Cum ne fură „ Unul versul“ și „Viitorul“, în care pretinde că noi am fi furat interviewul luat de corespondentul ieșan al celor două ziare prințului George al Serbiei. Și între altele, corespondentul acuzator povestește astfel săvârșirea faptului incriminat: — „Prezentându-mă la oficiul telefonic din Iași pentru a obține legătura cu „Adevărul“, am pus în vedere funcționarului de serviciu să facă ce știe pentru ca secretul convorbirei să fie garantat. Funcționarii mi-a promis , dar când am eșit din cabină, am surprins pe corespondentul „Universitții“ și „Viitorului“ luând note după convorbirea mea cu „Adevărul“. Am atras atenția acelor domni asupra procedeului lor nepermis și dânșii mi-au dat cuvântul de onoare că nu vor face uz de cele auzite“. • Povestea acestui interview se cunoaște... astfel că am fi fost poate îndreptățiți să nu ne mai ocupăm de el, dar acuzația de „furt“ care ni se aducea era prea gravă, și atunci am cerut relațiuni d-lui I. Maxim, corespondentul nostru din Iași, ca să putem restabili adevărul. Și iată acum declarațiile corespondentului nostru: „Știam că d. dr. Steuerman a plecat la Ungheni cu Mențiunea de a solicita un interview prințului George al Serbiei. La întoarcerea d-sale din Iași, câțiva gazetari, cari ne aflam pe peronul gării. Vam întrebat dacă a putut obține interview-ul. La întrebarea noastră, d. dr. Steuerman, cu un aer foarte plictisit, ne a declarat textual că prințul e un copil de la care n’ai ce scoate. Totuși d. dr. Steuerman a adăugat că a isbutit să-l întrebe pe prinț cu ce impresiuni se întoarce de la Petersburg, dacă va face vre-un popas în țară și dacă se duce la Belgrad sau la Kragujewatz. I-am cerut atunci ă lui dr. Steuerman îngăduirea de a transmite Viitorului“ aceste declarațiuni, și dsa m’a autorizat s’o fac cu condițiunea de a arâta că au fost obținute de dsa. Am procedat apoi conform înțelegerii. * Cu drept cuvânt ne întrebăm acum unde-i furtul și mai ales procedarea necinstită de care pomenesc „Adevărul“ și „Dimineața Dacă e vorba de necinste, ea poate fi cu succes atribuită aceluia care a încercat să ne mistifice nu numai pe noi ci și întreaga opinie publică 1 înțelegerea turcobulgară imposibilă într-un articol de fond „Vecerna Pesta“, constată că tratativele turcobulgare se prezintă sub două forme Tratative pe baze largi și tratative pe baze înguste. Tratativele pe baze largi ar fi pentru d. Leopceff și delegația bulgară ca să rezolve cât mai curând chestia neatârnării, chestia liniilor ferate orientale, chestia exarhatului, chestia bulgarilor macedoneni, chestia tributului etc., dar d. Leopceff, continuă gazeta, când pune toate aceste chestiuni, i se răspunde de către Poartă da mai târziu; i se răspunde da și nu Vechea politică a forței de a se temporiza lucrurile de azi pe mâine prin acordarea constituției a dispărut de sub forma ei veche, dar s’a inaugurat aceiași politică sub altă formă Faimosul „faron“ (mâine) nu mai e la ordinea zilei, dar este cuvântul modern constituțional : deschiderea Parlamentului. La orice propunere a d-lui Leopceff i se răspunde la deschiderea Parlamentului. Turcia face toate acestea ca să câștige timp, să se prepare, și ceea ce acum o face pe care pașni o va impune Bulgariei pe cale amenințătoare. Vecinia Poșta scrie în această privință : „Nu mai putem răbda modul cum actualul guvern procedează la împăcare. Noi nu vrem și nu vom voi ca sa cumpărăm prin bani independența noastră, și ceea ce se face la Constantinopole cu totul rușinea pentru noi. Poarta târguește în jurul unui singur lucru : răscumpărarea liniei ferate și plătirea tributului, lucru pe care nu trebue să-l primim așa cum ni-l prezintă Poarta. D. Malinoff dacă a declarat neatârnarea ca să-și câștige popularitatea pentru partidul său și pe urmă să facă târguadă asupra independenței noastre n’are ce căuta la guvern. Cam în acești termeni se exprimă ziarul, blamând procedarea guvernului. Bulgarii nu vreau să auză măcar de tribut, și asupra acestui punct Poarta nu va creadă niciodată. Mărginirea Porței ca să discute acum numai chestia liniei ferate orientale este baza îngustă pe care pun turcii tratativele. Toate celelalte le amână la deschiderea parlamentului. „Nu putem suferi rușinosul târg, dacă Poarta vrea sa continue mai departe, misiunea d-lui Leopceff e terminată. Sa facem un târg din independența noastră e o rușine. D. Malinoff va purta blestemul întregului popor bulgar, când a declarat neatârnarea, fără s-o poată menține demnitate. Turcii au nevoe de parale, finanțele lor sunt ruinate. Bulgarii nu vor dispune ca să cedeze despăgubiri, demnitatea, starea lor rea financiară nu-i îndemnă la așa ceva. De aci putem deduce că tratativele turco-bulgare au rămas tot încordate, mai încordate de cum au fost vreodată până aenna, O interpelare în chestia discursului împăratului Wilhelm Interpelarea pe care deputatul Wassermann o va face în numele imputaților naționali-liberali din Reichstagul german, după cât se poate prevedea, va da naștere la discuții vehemente. La această interpelare se vor asocia și alte fracțiuni din majoritatea Reichstagului. Iată textul acestei interpelări : Este domnul Cancelar al imperiului, conform constituției, gata a lua răspunderea pentru publicarea în „Daily Telegraph“ a acestor serii de conversațiuni, pe care MS. împăratul le-a avut cu diferiți diplomați , la domnul cancelar al imperiului răspunderea pentru faptele publicate în articolul din „Daily Telegraph“ ? Este interesant în textul interpelării cuvântul faptele, cari vor da naștere la discuții, nu numai în ce privește originea celor publicate în jurnalul englez, ci și asupra conținutului interviewului împăratului german. Tägliche Rundschau scrie : Conducătorii diferitelor fracțiuni politice s’au înțeles pe deplin în ce privește aprecierea situației. Este sigur că toate partidele politice se vor pronunța în favorul lui Bülow, iar centrul nu va avea nimic de observat. Duminecă 20 Octombre (8 Noembrie) 1908 Un pyint^ ? eahtu Sko to* n f Amnóims BOMEROI A LET Unla de 6trjs ? po o «alean* In pag. III • 40 Ban Idem „ „ „ IV . 30 Balanse»luni sirostume Unit........................... 3 Lei Amute=ro* 0 fag(si«ținul» ce primesc 1« Admirij»^•Asesatul ta Agențiile <ta Publichat* asaSa* AQtaMflÂWMSfl&i O#!« Victor«, 8«, rtusPON Legea repauzului Mftlia. Cum înțeleg unii comercianți aceasm.jk^>f! ■ " Printre legile nerespectate la noi cu mai multă râvnă și cu mai mare folos aparent, e tocmai una dintre legile cele mai utile, mai binefăcătoare , aceea a repauzului duminical. Țara noastră a fost printre primele de pe continent, cari recunoscând nevoia de odihnă pentru muncitor, a istituit prin lege acest repaus. Dar starea înapoiată a unora dintre cei cărora li s’a cerut să respecte această lege, a făcut ca repauzul duminical să nu mai fie decât o recreație de 4—5 ore Duminica, care nu e în stare să compenseze surplusul de trudă la care e supusă toată muncitorimea, industrială și comercială, înainte și după această recreație. Aiurea repauzul hebdomador, însemnează odihna de 24 de ore pe săptămână, pentru orice om care muncește. Scopul legei In mod clar, e acela de a garanta respectarea unei măsuri higienice prin care omul păstrează mai îndelung vigoarea fizică și morală chiar și apoi dă prilej muncitorului să desvolte și să îmbunătățească viața sa socială. La noi, repauzul nu e de 24 de ore pe săptămână și mai ales nu e pentru toată lumea. Obiceiurile noastre, moravurile, au pricinuit o legiferare specială, în care anumite categorii de muncitori formează excepțiunile la legea de care ne ocupăm. Cârciumile, farmaciile, brutăriile, spre exemplu, se bucură de această excepție; bărbierii și coaforii se bucură și ei în parte de prilejul excepțiunei. Dar aceasta nu însemnează că spiritul legii noastre diferă da al legilor da aiurea; nu însemnează că legea e utilă unora numai și că ea n’ar fi un „dig de apărare socială“, cum ar fi fost poreclită, pentru toți. Negustorii noștri nu vor să înțeleagă deslușit scopul pe care îl urmărește legea repauzului duminic, după cum de altfel refuză să înțeleagă utilitatea ei. De aci urmează o adevărată ridiculizare a repauzului de duminică. Cea mai mare parte dintre negustori și meseriași prelungesc lucrul Sâmbătă seara, cu 2, 3 și chiar patru ore, din cauza repauzului de dumineca. Istovirea aceasta nu se mai poate compensa prin vacanța de o jumătate de zi pe săptămână. Duminică seara se întâmplă însă altceva : mulți negustori de prin mahalale își deschid magazinele Duminecă seara de când se înoptează sub motiv că legea repauzului impune numai repauzul de după prânz. Prin mahalale magazinele se închid Duminica pe la 12 și jum. sau chiar la 1 d. a. și se redeschid pe la 6 sau chiar 5 seara în timpul ernei. De aceia se și văd bieții întrebuințați în prăvăliile acestea, eșind în haine de duminecă pentru vre-o 2—3 ore și reluând lucrul de seară îmbrăcați în aceste haine; prin unele părți ale orașului, băeții aceștia sunt culmea caraghioslâcului. Aceasta dovedește în tot cazul, că o stare anormală, ridiculă, a fost creată prin legea repaosului duminical. Sânt cârciumarii, cari au atașate cârciumei lor și o băcănie și se folosesc de intrarea cârciumei spre a continua negoțul de băcănie, care nu se bucură de excepție în lege, în tot timpul repauzului legal. Sânt apoi lăptării, care vând duminica produse de lăptărie, pricinuind astfel pagube băcăniilor, cari desfac de asemenea mari cantități de produse de acestea și cari nu pot ține deschis duminica. Se mai văd în multe părți, Duminică seara, redeschizându-se bărbieriile care n’au fost închise decât la ora 4 p. m. numai spre a satisface insistențele presante ale sergentului de stradă. Măsurile cari ar fi de luat spre a se îndrepta răul le vor găsi fără îndoială cel îndrept. Dar răul rezidă în spiritul dezordonat al cetățenilor noștrii, și mai mult trebue vizat acesta, din care pot decurge și altarele, mai grave, decât aplicarea în exacta ei literă, a legei pentru odihna hebdomadară. Aspectul prăvăliilor Dumineca după amiază. Mișcarea de la serviciul sanitar Ia serviciul sanitar s-a făcut următoarea mișcare: D-na Constanța Baldovin a fost numită farmacistă ajutoare la depozitul farmaceutic din București; D-na Eufrosina Moldovanu a fost numită moașă a orașului Mizil; d. Victor Carnabat a fost numit secretar al consiliului de higienă și al medicului primar al județului Vlașca, în locul decedatului H. Zisu; d. M. Logojanu, actual subchirurg la spitalul Balș (Romanați), și d. I. Șoimescu, subchirurg intendent la spitalul Florești (Tutova) au fost transferați unul în locul celuilalt; d. Gh. Jianu a fost numit subchirurg dezinfector la echipa de dezinfectare a orașului Ploești, în locul d-lui N. Georgescu, rămas în disponibilitate; d. Ion Dobrinescu a fost numit subchirurg intendent la spitalul din R.Vâlcea, în locul d-lui Lazăr Nicolau, transferat; d. Lazăr Nicolau actual subchirurg intendent la spitalul din R.Vâlcea, a fost transferat ca agent sanitar la cercul Govora, din județul Vâlcea, în locul d-lui I. Iorgulescu, rămas la disponibilitate. MIȘCAREA ALBANEZILOR ar fi pornit din Capitala noastră — Scopul mișcărei — Telegramele din Constantinopole, au anunțat că albanezii fără distincțiune de religie, au luat hotărârea fermă de a opune celor cari vor încerca să atace interesele imperiului osmaniiilor —turcesc—toate energiile de care vor putea dispune. Hotărârea lor se va împuternici mai mult încă, în cazul când probabila conferință europeană s’ar atinge de hotarele Albaniei—socotită azi ca trup din imperiul osmanicilor—spre a servi compensatiuni statelor vecine cu Albania, adică Serbiei și Muntenegrului. S-au cerut tuturor albanezilor din imperiu și în special celor învecinați cu Serbia și Muntenegrul să fie gata pentru orice eventualitate. Tot poporul albanez a răspuns apelului acestuia. Ideea acestei mișcări a pornit din București. Mișcarea de care e vorba ar fi avut de scop înainte de toate să redeștepte poporul albanez, ale cărui interese îi dictează să apere pe acelea ale Turciei. Dar o mișcare analoagă a mai avut loc după tratatul din Berlin, când după îndemnul însuși al Turciei, Albanezii s-au opus Muntenegrului și Serbiei, când aceștia au voit să ia în stăpânire hotarele stabilite prin tratat. De aceea nu se știe cum a prins rădăcini și s’a întins atât de repede mișcarea aceasta : prin influența Turcilor sau e numai acțiunea singură a albanezilor ? Convorbitorul nostru ne-a spus ca în acest moment, mai ales când teritoriul albanez e obiectul de pradă urmărită, pentru Austria și Italia. Albanezii ca și Românii din Macedonia, ca și Turcii și ca toate celelalte naționalități, erau datori să pornească o mișcare de redeșteptare, pentru garantarea teritoriului. Apoi mișcarea aceasta mai are în tot cazul o semnificație și un scop. Ea va aminti junilor turci, că imperiul mreeue nu trebue și nici nu va putea fi transformat într’un imperiu și mai absolutist decât acela de acum cinci veacuri, nesocotind—cum pare a face actuala constituție—aspirațiile naționalităților făcând astfel să piară toate naționalitățile din imperiul otoman. Convorbitorul nostru ne spune că tocmai intențiunile junilor turci au provocat evenimentele din Bulgaria și Austria a căror consecință firească trebuia să fie mișcarea albaneză. In ceea ce privește răsplata pe care ar avea-o Albanezii pentru angajamentul ce și l-au luat de a apăra imperiul otoman convorbitorul nostru e încă sceptic. Actuala constituție —din 76— opreciează naționalitățile. Dacă însă, conducătorii mișcării din Albania vor fi obținut în mod oficial asigurarea intereselor lor naționale, atunci datoria lor e să verse fără șovăire sângele lor pentru apărarea imperiului. Dacă din potrivă conducătorii mișcărei din Albania își fac socotelile fără hangiu, și se pun la dispoziția Turciei numai pentru scăparea ei, atunci conducătorii nu pot fi decât imprudenți și își iau o răspundere față de Albania întreagă, la care nu vor putea răspunde. Cu toate acestea Europa care știe suferințele creștinilor de acolo va sprijini desigur pe cei cari sunt gata să se hotărască la o acțiune mai folositoare naționalităților de acolo. Se poate însă, ca mișcarea să se fi făcut în bună înțelegere între turci și albanezi și în acest caz inimile tuturor vor fi într’acolo îndreptate. Faptul însă, că constituțiunea din 1876 a fost restabilită fără intențiunea de a fi modificată după nevoile tuturor naționalităților din Turcia, • un motiv puternic de îndoială. Constituția trebue modificată—termină interlocutorul nostru—și atunci toți locuitorii Turciei vor fi gata ori când nevoia va cere. Despre modificarea Constituției altă dată.