Viitorul, octombrie 1908 (Anul 2, nr. 322-352)
1908-10-27 / nr. 348
ANUL n No; 348 ASOtfAMEtifU Ü țtrl .*"i................................O fel |r dtrWrdU!« . . . . . . , 80 !«| Aponeaientele mespie | 9 IS &l» fiecărei fan| Pentru proțî *1 inulțători ptstui aboiumi, $« JeraJfe MDAOTMit *6, OaUk Victori«!, ®»s TEUFON iâM7 «ese. •A »8 um 0 fel 18 lat 'Sasufe rti, Luni 27 Octombre (9 Noembrie) 1903 HIăM șec ti Iubari Im mosmi qymeroâli Linia de ears* 7 pa o eeiveni in pag. III . *0 Sin Idam „ „ » „ „ 8 „ IV . 30 Ba fi «sstam ® linia....................... Stel AmMosfe«îl* lft*«rațiunii« «a»rimuo ta Adminlassbbií» fiia Agenții»« da PubllefUi* -m-t ■ [UNK] ADMiMISfgțftgtta Ofctaa VlfjjMwî*», 9% Btawrafti YtttJgFON I«#*7 «ssssc* D. Take Ionescu și capitalurile streine La întrunirea conservatorilor-democrați, d. Take Ionescu a declarat ca d-sa nu face război capitalurilor streine, fiindcă pentru el e național orice capital care ridică bogăția țărei, și a mai adăugat că liberalii caută să pornescă lumea înpotriva capitalurilor independente, sprijinind capitalurile tirane. Să ne lămurim. Față de capitalurile streine se pot lua două atitudini: 1) Să le deschizi largi toate porțile, să le dai în exploatare toate bogățiile și să iiții că se sporește bog țârei, deoarece intră bani în țară, se dă de muncă populațiunei, se mărește exportul și se pun în valoare isvoare de bogăție până atunci neproductive. 2) Să cauți să asiguri capitalului românesc toate isvoarele principale de producțiune, și unde acest capital este insuficient să-l alimentezi prin capitalurile streine, dar în așa formă încât inconvenientele lor să fie reduse la minimul posibil, puterea lor toxică să fie cât se poate de slabă. Deosebirea între aceste două școli stă în acea ca partizanii celei de a doua nu cred că se mărește bogăția țărei prin faptul că vin aci bani străini și să dă de muncă la câțiva oameni. Nu e acolo îmbogățire națională, ci miragiul unei înavuțiri. Pentru câteva taxe de transport trecătoare și pentru câteva salarii derisorii asvârlite personalului inferior, adică pentru un blid de linie, se sleiesc forțele vii ale țărei și se pompează în streinătate bogății pentru totdeauna pierdute în economia națională In sine, partizanii celei de a doua școli susțin, și cu drept cuvânt, că atunci când se va admite introducerea în România a capitalurilor streine sub forma primei școli, poporul român va fi rodul capitalurilor streine, și independența țărei nu va mai fi decât un cuvânt, atât din punctul de vedere economic cât și din punctul de vedere politic. E bine, takiștii sunt azi în România partizanii primei școli, iar partidul liberal reprezintă pe cea de a doua. Takiștii, în dorința lor de a vedea bani curgând pe piață, nu se îngrijesc nici de mândria națională nici de pericolul național. Partidul liberal are prea mult simțul mândriei naționale și prea mult grija de viitorul neamului și prea mare încredere în forțele și resursele’’țării, pentru a dori creațiunea unor industrii ,, a l’espagnole“ sau pentru a râvni pentru România soarta Portugaliei. Ca să concretizăm și mai bine punctul nostru de vedere, să dăm câteva pilde. D. Take Ionescu sfia să dea pe mâna capitalurilor germane toată bogăția petroliferă a țărei. Partidul liberal a zis : s’o dau capitalurilor românești, sau să n’o dau deloc cât timp nu voi avea putința să găsesc o formulă să asociez capitalul capitalului național rel, încât să pierd eeastă împreunare momentan necesară, cât mai puțin D. Take Ionescu a voit masa rurală unui mare strein în așa din a consorțiu de capitaliști englezi, cari în schimbul unui aport de 300 de milioane ar fi fost stăpâni de fapt ai jumătăței pământului românesc. Liberalii au zis: nu. Fac o societate cu capital românesc, în care Statul va intra, căci are datoria să intre, și în care obligațiunile, chiar dacă în parte se vor plasa în străinătate, direcțiunea, conducerea, puterea reală cu alte cuvinte, va fi în mâinile țărei. Diferența profundă între naționalismul concepțiunei iberale asupra capitali streine și între concepțiunea takistă este deci prea limpede și prea luminoasă, pentru a putea fi întunecată prin protestări de naționalism, prin diversiuni abile, sau chiar prin insinuări perfide, ca acela ce i-a scăpa d-lui Take Ionescu, că partidul liberal nu ascunde sub naționalismul său economic decât solicitudinea sa pentru anume întreprinderi particulare. la chestia interviewului împăratului Wilhelm Publicistul Sidney Whitman a fost întrebat de un redactor al ziarului Standard, dacă este adevărat zvonul că dânsul ar fi redactat articolul cu interviewul împăratului Wilhelm al Germaniei, publicat în Daily Telegraph. Whhhtman a declarat că dacă ar redactat dânsul acel interview, ar fi putut atribui împăratului Wilhelm afirmațiunea că majoritatea poporului german este dușmană Angliei. Ceea ce se petrece acuma este ultimul act al procesului de eliminare a elementelor personale din viața politică. Dacă parlamentul german și-ar îndeplini cu mai multă energie chemarea sa, rolul suveranului în politică s’ar micșora mult. Dacă presa germană, fără deosebire de culoare politică, ar lua o atitudine în toate cazurile analoage cu cd de acum, puterea ei ar crește enorm. In ce privește persoana cancelarului german Whitman crede că acesta e vrednic de toată stima. NOTE POLITIC La întrunirea takistă din culoarea de albastru s'au spus câteva f cruri interesante. D. Disescu, de pildă, care a avut desigur un moment de distracție a spus între altele că ceea ce face forța takiștilor e că au cap și inimă. Capul îl are șeful; inima are partidul... Ce vor 'zice iluștrii fruntași de această decapitare ? Alta. Ceea ce caracterizează pe d. Take Ionescu, după ilustrul maestru, este cinstea politică. Aci n’a mai fost distracție ci amnezie.* D. Take Ionescu, foarte sensibil la învinuirile legitime de nenaționalism ce i se aduc, protestează de câtva timp prin toate discursurile lui împotriva acestor acuzațiuni, și ține cu orice chip să dovedească că a făcut naționalism. Să fie oare începutul pocăinței . Facem și noi cartel cu d. Take Ionescu pentru o singură dată. Cerem și noi ca la Dacia să citească d. C. Bacalbașa și discursul d lui P. P. Carp asupra legei cârciumelor. Tot interview-ul,, Dimineții“ Ziarele „Dimineața“ și „Adevărul“, furioase că au fost desmințite pentru închipuitul interview luat A. S. R. Prințului George al Serbiei, au început să atace pe Panaitescu, directorul siguranței generale a Statului. E bine să se știe că dezmințirea interviewului a fost dată chiar de A. S. R. Prințul George, în gara Pitești, prin d. I. Panaitescu, care a transmis-o ministerului de interne spre a se da la ziare. De altfel d. I. Panaitescu, care primit pe prințul moștenitor la Ungheni-Ruși și care a voiajat chiar în acelaș compartiment cu prințul moștenitor de la Ungheni- Ruși și până la Severin, afirmă că nici un ziarist n’a fost primit de prințul moștenitor al Serbiei, și că d. dr. Steuerman dela Iași, chiar în fața d-lui Panaitescu, n’a făcut altceva decât a întrebat pe A. S R. : „Cum ați călătorit Alteță la care prințul i-a răspuns : „Foarte bine“. Apoi prințul s’a urcat în vagon și a plecat spre Iași. NOUTĂȚI „Comedia“ a cerut cititorilor ei, să-i spue cari sunt după părerea lor cei mai frumoși ochi. Iată rezultatul: 39 persoane au spus că cei mai frumoși ochi sunt ai d-rei Lavallière, 32 ai d-rei Régina Badel, 27 ai d-rei Robismé, 16 ai d-rei Glady Maxhauce, 11 ai d-rei Ventura, 11 ai d-rei Otero, 9 ai d-rei Bérangere. Apoi, Segond Weber, Vallandri, Cléo de Merode, Marie Max, Gilda Darthy, Hania Rontcliine, Lucienrie Bréval, Jeanne Rosny, Hugette Villars, Marthe Brandes, Soiner, Marguerite Merval, Marie Charbonnei.* Republicanii din Portugalia au pătruns în consiliile municipale ale mai multor centre, fără a avea împotriva lor nici o candidatură monarhist. Nouii consilieri din Lisabona au declarat că nu vor face politică, ci se vor ocupa numai de înfrumusețarea orașului și mai ales de restabilirea finanțelor orașului care se află într’o stare deplorabilă. Republicanii au mai eșit învingători la Alcoșet, Aldejallega, Molta și Villafranca. Din Viena ne vine știrea că ofițerii chemați pentru examenele de maior, au fost invitați să se întoarcă numaidecât la garnizoanele lor și examenul a fost amânat pentru o dată nehotărâtă. Ziarele comentează ordinul ministrului de război atribuindu-i crizei balcanice și posibilităței izbucnirei unui apropiat conflict. Ziarul Gaulois posedă din sursă autorizată știrea că Monsegnorul Cabriere, arhiepiscopul din Montpellier, își va pune candidatura la Academia franceză pentru scaunul rămas vacant prin moartea cardinalului Mathieu. împăratul Frantz Iosef a primit în audiență solemnă pe principele Elias de Bourbon și soția sa Maria Ana, cari veniseră să prezinte omagiile lor împăratului, cu ocazia jubileului său de 60 ani de domnie. Consiliul comunal al orașului Fiume a adus hotărârea de a obliga pe profesoarele și institutoarele din acest oraș să demisioneze din postul Ierii cazul când vor ce mărite, In jurul alegerei d-lui Taft Fantezia americană nu cunoaște margini. Spiritul de reclamă și imaginația inventivă a americanilor înmărmurește pe Europeni cari au prilej să asiste la desfășurarea calităților acestora, cu prilejul alegerei Președintelui republicei, mai ales. De alegerea lui depinde adevărate transformări economice și sociale. Astfel, între altele, 700.000 persoane—după statistică—așteapta sâ ocupe diferite funcțiuni, în urma schimbării președintelui. Numele candidaților la președenție, e strigat de lume prin tot soiul de mașini. Reflectoare imenise proiectează numele candidatului favorit a cărui fotografie în mărimi imense, e purtată de femei înălțată pe case sau atârnat de fațadele imense ale caselor în 40 de etaje. Vânzătorii cari vând butoane, ace de cravată și o mulțime de alte obiecte de amintire cu portretul candidaților, apar în ziua alegerei cu zecile de mii. Prăvăliile mai toate își umple vitrinele cu aceleași obiecte. Poporul se adună cu miile în fața ziarelor, toate hotelurile și restaurantele se pun în legătură cu telefonica, cu posturile urgent informate și înscriu cu litere imense rezultatele comunicate din toate părțile. E indiscriptibilă mișcarea din ziua aceea; oricine de altfel își poate închipui febrilitatea din ziua cea mai importantă pentru poporul acesta, care e mai febril decât noi chiar în viața de toate zilele. Dar, ziua alegerei președintelui nu are înfățișarea unei zile de luptă, ci a unei zile de mare sărbătoare. Un far iMjamiMiMmmii Üti Criza din Austria în Austria a izbucnit iarăși criza. Lupta între popoarele cari locuesc în imperiul habsburgic a ajuns într-un astfel de stadiu încât nu putem ști dacă deocamdată se va putea ajunge la o înțelegere. De când popoarele din Austria au început a pretinde drepturi pentru limba lor națională, viața politică a acestui stat este un lanț neîntrerupt de crize, întreaga viață a acestui stat este zdruncinată și această stare de lucruri datorește organizației lui interne. Austria este un stat locuit de neamuri, cari au cu totul alt trecut, altă limbă, altă credințe și alte aspirații. Este ușor de înțeles că, astfel stând lucrurile, e greu să se ajungă la o înelegere, la o conlucrare frățească, atunci când națiunea cea mai favorizată încearcă să înăbușe desvoltarea celorlalte națiuni. Actualul președinte al consiliului, baronul Beck este un om politic de rară istețime. El speculează orice moment, orice eveniment, orice ambiție personală în favorul său. Prin concesiuni naționale caută să împace popoarele nemulțumite, prin promisiuni și hatâruri împacă ambițiile personale și în chipul acesta știe totdeauna să mențină în imperiu o pace relativă. A scăpa însă o dată pentru totdeauna Austria de zbuciumările interne îi este imposibil. Numai abilității sale are să-i mulțumească baronul Beck rămânerea cabinetului său vreme atât de îndelungată la putere. Actuala criză este a treia care s’a declarat până acuma în guvernul său de coaliție. Prin introducerea votului universal, el și-a câștigat simpatia mulțimei. El a împăcat partidele și s’a năzuit să împace și popoarele nemulțumite, prin primirea în minister a reprezentanților lor. Cehii și Germanii, cari s-au luptat decenii întregi unii contra altora au încetat ostilitățile îndată ce Bohemii și-au căpătat reprezentanții lor în minister. Era interesul conducătorilor politici ca de astă dată certele să înceteze. Actuala criză este urmarea neînțelegerilor din dieta provincială a Boemiei, a obstrucției începute de deputații germani de acolo și a demonstrațiilor zgomotoase de stradă, cari au avut loc zilele trecute. Cu alte cuvinte actuala criză este urmarea certurilor dintre Nemți și Cehi. Nemții înțeleg că ei pierd tot mai mult teren și că Cehii se întăresc tot mai mult în Austria. Atât Cehii, cât și Slovenii au ajuns la acel grad de conștiință națională, când nu mai permit să li se nesocotească nimica din cererile lor. Evenimentele de la Laibach dovedesc foarte bine ce sunt în stare să facă Slavii din Austria atunci când cererile lor nu sunt îndeplinite. Miniștrii cehi și-au înaintat demisia. Așadară tot Cehiii au provocat și această criză ministerială în Austria. Și este interesant că baronul Beck nu aranjează odată definitiv toate diferendele. De mult promite că va veni cu un proect de lege relativ la limba oficiala, și cu un proiect de reforme sociale și naționale. Dar numai promite, căci știe, că din momentul ce ar veni cu aceste proecte, zilele guvernului lui sunt numărate. El va cerca desigur să împace lucrurile tot pe calea concesiilor și a hatârurilor personale. De la izbânda acestei încercări atârnă soarta cabinetului său, bătând ceea ce ei înșiși doreau cu ardoare. Acești ofițeri erau nemulțumiți și așteptau de câte un moment favorabil ca sa-și manifeste cu toții nemulțumirea lor, revoltător sufletească. Și a fost de ajuns pasul unui simplu maior, ca întreaga Turcie, apăsată, înlănțuită, să rupă fiarele absolutismului și să salute aurora unei Turcii nouă, constituționale. Prin urmare revoluția turcească există de fapt. Hordele ce cutreerau imperiul nu erau decât cei nemulțumiți cu funestul regim. S’a săvârșit o evoluție existentă de mult la proclamarea constituției, nu o revoluție după cum s’a zis. Grecii, doar, grecii cari nu trăiesc decât din trecut, grecii, cari astăzi și întotdeauna n’au trăit decât cu minciuni, grecii singuri cu clerul lor criminal, dorea absolutismul, ca să fie în întuneric pe aromâni, pe bulgari și pe albanezi, ca aceștia să nu-și cunoască sentimentele lor naționale, și să rămâe exploatați de călugări. Vechile privilegii ale patriarhiei în imperiu, cari formau un stat în stat, nu mai au valoare, de aceea este explicabilă conduita patriarhului ecumenic, care protesta înpotriva constituției, când lumea întreagă o aclama cu bucurie. Toată lumea luptă ani mai înainte pentru un ideal național. Lupta dintre naționalități era mai crâncenă ca oriunde, cu toate reprimările draconice ale regimului absolutist. Sub Turcia liberală, lupta a început din nou, lupte febrile între greci și bulgari, bulgari și turci. Bulgarii sunt în majoritate. Ei vor avea la alegeri preponderanță. Toate naționalitățile au înființat cluburi. Grecii pun toate piedicele, și uzează de toate mijloacele ca să restrângă avântul bulgarilor și aromânilor, cari stau rău de tot. In sangiacul Bitolia se vor alege vreo doi deputați bulgari, unul turc , și poate un român, grecii n'au voturi destule. Bitolia fiind un centru de cultură al tuturor naționalităților, școlile și-au reînceput mersul cu vechile lupte și cu vechile intrigi bizantine, dar nu-și mai bine nu pot aduce imperiului. Dragomir. Scrisori din Macedonia Lupta dintre naționalități Monastir, 21 Octombrie, 1908.—Orașul Bitolia, Monastir cum ii zic Turcii, este așezat în centrul Macedoniei și sediul corpului al 3-lea de armată, devenit așa de faimos prin ofițerii săi, în timpul din urmă, căci centrul mișcării liberale din Turcia, care a avut ca rezultate acordarea constituției, a fost orașul nostru. In Menastir și Salonic era concentrată floarea tinermii turce. Timp de 20 de ani, acești ofițeri priveau cu durere cum patria lor merge spre ruină, dar gurile le erau încătușate și nu puteau vorbi nimic, căci cea mai mică bănuială de liberal din partea autorităților, era ispășită cu moartea cea mai crudă: ștreangul, închisorile lemenului, fundul Bosforului, soartă de care nu a putut scăpa nici marele Midhat Pașa, inițiatorul și apostolul fervent al Turciei liberale. Starea Turciei de la revoluția Bulgarilor din 1903, care a fost reprimată în modul cel mai barbar, starea Turciei ajunsese pustiită : în lungul și în latul Imperiului nu erau decât cadavre. Absolutismul ajunsese la paroxismul său, spionajul secret ramificat în toate colțurile Imperiului, și cel mai mic semn, cel mai neînsemnat propus de o manifestare liberală era sfărâmată cu strășnicie. Și în aceste momente lupta dintre naționalități era mai acută, mai sângeroasă. Nu era zi, ca să nu avem în orașul nostru câte 5 victime; nu erai sigur că ducându-te până la un prieten vei scăpa cu viața : turc, bulgar, aromân, grec, orice ai fi fost. Starea populațiunei era de plâns, oamenii mureau de foame, căci n’aveau de lucru, ogoarele erau părăginite, comerțul imposibil, când viața era în pericol chiar la tine acasă. Câmpiile rămăseseră nesămănate, foametea bântuia pretutindeni. Nu le rămânea altceva oamenilor decât să emigreze, dar aceasta numai până la un moment, mai târziu fu oprită și emigrarea. Erai condamnat să stai acasă, să aștepți moartea crudă, nemiloasă... Musulmanii trăiau și mai rău decât creștinii: pe lângă toate calamitățile unui regim absolutist fără pereche în istorie, ei mai făceau și armata, timp de 10 și chiar 20 de ani. Veșnic mobilizați, goi, flămânzi, luptând cu un dușman nevăzut, putem pricepe ușor starea lor sufletească. Mai ales ofițerii duceau o viață ticăloasă, urmăriți de mii de spioni, nepermițându-li-se să citească cea mai neînsemnată revistă din străinătate, luptând și ei prin munții Macedoniei, prin deșertările Arabiei, fără altă ținuți decât atamânați ca sclavi, cemi ■ «■■aagHaaBmMMinaMBBam Din spiritul altora }SU} 3 UBÂjy a Rezultatul luptei pentru preșidenția republicei Statelor Unite, a fost anunțată de un mare ziar printr’o gravură, în care învingătorul, d. Taft, râdea, iar Bryan are înfățișarea tristă. In același ziar a apărut gravura de mai jos, care reprezintă pe d. Taft, și care fiind întoarsă reprezintă pe d. Bryan. D. Taft râde Starea sănătăței I P. 8. 8. Mitropolitului Primat După cum se știe, starea sănătăței I. P. S. S. mitropolitului primat, de căteva zile este foarte ingrijitoare. I. P. S. S. a suferit mult în aceste câteva zile, în urma unor emoragii vesicale. Eri boala agravânduse și bătrânul prelat simțindu se covârșit de slăbiciune, s’a hotărât un consiliu de medicina cari au asistat d-nii d-rn Buicliu, Leonte, Bărdescu, Ghiorghian și Moscu. S’a crezut un moment că emoragiile sunt provocate de un cancer și s’a hotărât ca I P. S. S. trebue să sufere o operație. In urma avizului consiliului de medici, d-nii d-rn Leonte și Bărdescu au procedat la orele 11 dimineața la operație Cum însă vârsta prea înaintată a Mitropolitului la care se mai adaogă starea așa de slăbită în urma suferințelor cauzate de boală, s'a opiniat a se face operațiune cu stornină, așa că I. P. S. S. nici n’a putut fi adormit. «!« După operație am avut o mică convorbire cu d-nii d-ri Gheorghian și Leonte. D. dr. Gheorghian mi-a declarat că deși se credea la început inexistența unui cancer, in urma operației s'a constatat existența unor varioli vesicale provenite din cauza bătrâneței. I. P. S. Sa a fost tamponat După operație starea sa este mai bunișoară, dar este extrem de slăbit. In jurul patului stă in permanență de dr. Moscu și Gheorghian și este foarte des vizitat de d Gornoiw O cugetare pe zi Capriciul, la femei, e foarte aproape de frumusețe, pentru a fi antidotul ei și pentru ca dânsa să vatăme mai puțin bărbaților, cari, altfel, nu s’ar vindeca fără remediu anume. La Bruyăre ■i'-twr-sragrr. IN ZIUA DE SFINȚI DUMITRU — IMPRESII — Ce pacoste ! Sunt exact șase luni de când am jurat solemn, luândumi conștiința și pe D-zeu ca martori că nu mă voi mai muta niciodată. Și totuși iată-mă în ce stare de plâns mă găsesc și cu calabalâcul meu de asemenea ! Câte neajunsuri am avut atunci, acum șase luni — ; mă cuprinsesese o revoltă, pe care nu o puteam asemăna decât cu acela a unui popor imens, care s’a ridicat împotriva unui apropiat naufragiu social, și îneacă tot văzduhul în clamuri; și întâia dată în viața mea, am blestemat, dar azi aveam parcă blesteme ucigătoare, ca fulgerile lui Jupiter. In timpul răsboiului acesta cu mine însumi, ași fi vrut să străbat ca o furtună lumea, să răstorn ca potopul tot ce se găsește pe pământ, și să ascult apoi murmurul prelung al liniștei. Nu găseam răzbunare mai întreagă, decât în partea tuturor celor cari privind jalea de care eram cuprins, îmi aruncau priviri meschine, cari mă înveninau tot mai mult. Copiii săreau de bucurie că se mută, se certau pentru locul care li se oferea în camion spre casa a nouă, iar eu... plângeam amarnic Când am urcat primul obiect în camion, mă găseam în aceiași stare de suflet cu a celui care privește ștreangul pregătit spre a-i curma viața. Și doară nu sunt eu vinovat de mutare. Când m’am mutat întâia dată, am trebuit să’mi scot bagajele, fiindcă se dublase aproape chiria și nu’mi puteam ruina de dragul casei, echilibrul vieței. A doua oară, fiindcă nu găseam casă după cum îmi trebuia, cu o chirie potrivită mie, m’am hotărât să stau la mahala, departe, să fac un ceas drum prin noroac până la servici, și apoi să stau și într’o casă urâtă. M’am mutat iar, înscriind în budgetul meu o urcare pentru chiria casei, dar aveam pretențiunea ca în schimbul acestei urcări să stau mai bine. Nu s’a realizat visul.—O I dar când sa realizează I— și m’am mutat iar. Am avut mai târziu nevoe de o odae în plus — alt vis — căci îmi creștea familia. Și n’am isbutit astfel niciodată să pun în acord chiria casei cu nevoile și intențiunile mele. Eu nu mai simt nevoia de a mă muta, dar sunt gonit de nu știu cine să colind toate mahalalele. Am întâlnit studenți cari își cărau după un cărucior calabalâcul ; a fost singura clipă în care am întrezărit un zâmbet pe buzele peregrinilor cari se întâlnesc — sărbătorind astfel pe sfinții Gheorghe și Dumitru— în stradă. Studenții sunt ca și copiii, se salută zgomotos, râd, sar de veselie, când se încrucișează bagajele lor cu ale unui coleg. Ași fi vrut să fiu și eu student; visul mi-a fost risipit de căderea din camionul ajutoiului meu, în care mai pusesem niște vase! Numai vreau să plâng ruinile acestea, vreau să-mi economisesc mai bine sănătatea și după o clipă de înmărmurire, pun și eu umărul de a ridica din drum butoiul, care s’a prefăcut în mormântul serviciului meu de masă. In sfârșit, înainte de a descărca bagajul, duc în casă simbolul fericirei mele viitoare: felia de pâine și sarea. După descărcarea lucrurilor și îngrămădirea lor în casă, am așezat în grabă masa și făcând pentru întâia oară colinda pe la negustorii de hrană din jurul locuinței celei noi, am luat cina, care mi s’a părut mai tainică decât cea sfântă. Pereții goi, necurățenia lăsată de chiriașul pe care am trebuit să-l gonesc, cerul întunecat de norii deși grămădiți să albească tot pământul, cernesc frontispiciul locuinței mele. Spre seară, am așezat paturile, am adormit greu. Mă simțeam străpuns de înghețul păreților ăștia străini, respiram o atmosferă lipsită de familiaritate. Dar în sfârșit, am adormit și barem cu atâta m-am ales după atâta trudă, am visat o feerie fără pereche. M-am deșteptat de vreme, era întuneric și am căutat să refac spectacolul pe care-l făurise visul. Am adormit din nou și m-am pomenit târziu cu urletul deșteptătorului, care nu știam pe unde era ascuns. Până să-l găsesc—era într’un coș printr’o mulțime de alte lucruri— își sfârșise urletul și sculase toată lumea. Casa tot streină mi se părea, și copiii nu mai erau nici ei, ca ea, veseli, zgomotoși, căutau ceva care să-i readucă în atmosfera casei lor. E trist spectacolul. Mai târziu numai, după o sâptămână-două, când se agață de perete un tablou care a spus în lungul anilor atâtea lucruri sufletului nostru, când toate lucrurile își reiau înfățișarea lor curată și orânduită revine liniștea, îi simți farmecul cu multă intensitate, și dorești să fie cât mai îndelungă. Studenți care se mută ÎNMORMÂNTAREA lui Remus Opreanu ori după amiază la orele 2 s’a săvârșit înmormântarea rămășițelor pământești ale consilierului de Casație, Remus Opreanu. La locuința defunctului au sosit devreme numeroase persoane de distincție printre cari remarcăm pe d-nii : Toma Stelian ministrul de justiție, Anton Carp ministru de domenii, Vintilă Brătianu primarul Capitalei, Nicolae N. Săveanu secretarul general al minist. de interne, Scarlat Popescu prim-președinte al Curței de Apel, Const. Dissescu fost ministru,C Nacu prof. univers., Ion Atanasiu, prefectul de Tulcea, Dim. Protopopescu, dr. Petrini Paul, Scarlat Pheredyde, președintele Curții de Casație, I. Duca, Alexandru Constantinescu, vicepreședinte al Senatului C. F. Robescu, dr. Șuțu-junior, Victor Demetrescu, general N. Constantinescu, etc. Pe catafalc se aflau depuse numeroase coroane din partea Curții de casație, ministerului de justiție și de interne, orașului Constanța, prefecturii de Tulcea, baroului Capitalei, etc. precum și din partea membrilor familiei. După oficiarea serviciuli divin d. Mandrea a rostit o cuvântare arătând meritele celui dispărut ca magistrat, prefect și secretar genral la interne. A terminat spu- Carul cu bagage