Viitorul, noiembrie 1908 (Anul 2, nr. 353-382)
1908-11-26 / nr. 378
rjÂNTTL II No.:378 ’j-i* , . UH AN »A»e LUNI bi (art . . , . . . .... 18 lel » Ini In Strălnlteta............................80 lel HS lei Atonamantal» theep te fi 18 al« flaelal luni. Pufstrv pravi Ü invățttori praful abonam. pa Jumb NIDAOȚIA: 69, Calea Victoriei. $8, Bucure*«. H I ■rwimaa TELEFON IB/4? tus.-^ntuim ...un •• Reintrarea d-lui Fleva în viața politica Takiștii anunță cu mare pompă că d. Nicolae Fleva și-a dat demisia din postul de ministru plenipotențiar la Roma și că a primit să figureze printre candidații lor la alegerile parlamentare parțiale din Capitală. Este bunul drept al d-lui Fleva de a reintra, după un destul de lung repaos diplomatic, în viața politică militantă, și de a’și fixa simpatiile politice, așa cum crede de cuviință. Nu’l vom întreba măcar dacă partidul conservatordemocrat îi oferă garanția unei politici de program cum a cerut d-sa în interviewul, ce ni-a făcut onoarea să ni-l acorde astă-vară, iar dacă i s’a dat asigurări de ordin programatic, asupra căror puncte anume a căzut de acord cu d. Take Ionescu. Dealtmintrelea, ne închipuim că înțelegerea trebue să fi fost ușoară, de vreme ce d. Fleva, înainte de a primi de la guvernul Carp postul diplomatic, pe care îl părăsește, a avut în d. Take Ionescu nu numai un coleg de minister, dar și un mentor. Nu i-a fost greu d-lui Fleva să se înțeleagă perfect cu d. Take Ionescu, a doua zi după ce d-sa, d. Fleva, a eșit din partidul liberal, în care i-a plăcut în întotdeauna să reprezinte liberalismul clasic și să apară ca un liberal ireductibil. Cu atât mai lesne îi va fi să stea astăzi alături de d. Take Ionescu, când de atâta timp a părăsit organizarea și ideile partidului liberal și când este legat de fostul ministru de finanțe prin amintirea comună alnei solidarități ministeriale, pe care nici opinia publică nu a uitat-o încă. Redeșteptări du-se în d-sa ardorile și energiile de luptător, era firesc să-și ia locul acolo unde temperamentul său poate găsi o mai largă desfășurare și unde îl cheamă o vădită comunitate de simțiminte și înclinări. Tot așa de firesc este ca d-l Take Ionescu și amicii săi să se bucure de această achiziție, sau mai bine zis de această regăsire. Găsim însă că takiștii exagerează peste măsură, când vor să facă din reintrarea d-lui Fleva în viața politică, și în special din intrarea d-sale în partidul lor, chiar sub forma de candidat la unul din scaunele vacante dela col. II de Ilfov, un eveniment politic. O „lovitură“ poate să fie, dar un eveniment nu este și e departe să fie,nici chiar pentru partidul conservatordemocrat. Un eveniment ar fi fost, dacă nu pentru mișcarea politică generală, dar cel puțin pentru partidul d-lui Take Ionescu, dacă d-l Fleva ar fi omul de idei și concepțiuni, creatorul de curente, făuritorul de revendicări mari ce pun în mișcare gândirea politică și conștiința cetățenească a straturilor largi ale unei națiuni. De un asemenea om partidul conservator-democrat are o mare și dureroasă nevoe. Dar un plămăditor al aluatului electoral, oricât de iscusit ar fi el, nu este un om de a cărui intrare sau reintrare în viața politică se poate zice că este un eveniment. Partidul conser*vator-democrat poate să aibă nevoe de temperamentul, numele și pornirile d-lui Fleva. Insă nici pentru el nu însemnează mai mult decât o candidatură prezentabilă și un ministeriabil serios. Cu aceasta nu vrem să micșorăm pe d. Fleva și rolul ce l’a jucat în lunga și frământata sa carieră politică, pe care d-sa singur a crezut la un moment dat că e bine s’o închee. Suntem convinși însă că însuși fostul ministru de domenii e conștient de exagerarea ce se face cu faptul reintrării d-sale în lupta politică. NOUTĂȚI In luna Ianuarie va avea loc la Toulon lansarea noului chiurasat francez Voltaire, unul din cele mai puternice unități de luptă ale flotei franceze. Noul chiurasat va avea lungimea de 145 de metrii, 18 mii de tone, cu viteză de 20 de noduri, 32 de tunuri și două aruncătoare de torpile. In fața Curiei cu jurați din Riom, s-a început zilele acestea un proces care va rămâne celebru în analele justiției franceze. E vorba de vestitul Thomas care a reușit să cambrioleze cele mai de seamă biserici din Franța, și să fure lucruri neprețuite. Thomas a declarat că îi plăcea petrecerile și neavând bani îndeajuns decât să fure de la particulari prejudiciindu-i s’a gândit să fure din biserici lucruri de preț care de altei nu foloseau la nimic nici statului nici preoților. forța militară a Turciei — Declarațiile unui general turc— Situația critist prin care trec astăzi popoarele balcanice interesează toată lumea. Sunt interese mari în joc, sunt idealuri vechi și aspirații noi. De multe ori s’a vorbit despre forța armată a statelor balcanice, în special de acea a Turciei. Cu această ocazie s’au pus în cirulare multe știri nerxate asupra puterei acestui din urmă stat Am crezut important săi dăm aici declarații unui general turc asupra forței reale a armatei turcești. „Ziarele streine sunt rău informate asupra puterei noastre și ar fi bine ca să arăt forța morală și numerică a armatei noastre. Noi, corpul al III-lea de armată din Salonic, a continuat pașa, dispunem în caz de război de 16 diviziuni jum. de infanterie 1 diviziune jum. de cavalerie, 1 diviziune de artilerie, 2 regimente de tren de echipaje, o brigadă de artilerie de munte, 3 batalioane de vânători, 2 batalioane de trupe de geniu, în total aproape 300.000 de oameni, la care se mai poate adăuga aproape 60.000 de albanezi. Corpul al II-lea numără 200.000. Adăugăm aci: 2 diviziuni la granița greacă și 2 la granița Muntenegrului, Bosniei și Serbiei, așadar noi dispunem fără corpul I care servește pentru apărarea Capitalei, de peste 400.000 de oameni. Așa încât la un război deschis cu Bulgaria noi n’avem nevoe de trupele din Asia Mică. Cât despre puterea morală a armatei noastre ea, s’a văzut în războiul ruso-turc și greco-turc, înainte vreme armata noastră era comandată de generali fără o cultură specială, ci numai crescuți pe câmpul luptei. Acum comandanții noștri sunt elevi ai lui von der Goltz și ai altor ofițeri de valoare. Cea mai mare parte din ofițerii noștri și-au făcut studiile în Germania, avem un stat major care nu e inferior altor state din Europa. Adăugăm la aceasta și aciunea de sino a statului major fără să depindă de ordinele din Constantinopol, cum a fost sub vechiul regim, de unde se decidea începutul și sfârșitul luptei. Consiliul de război poate astăzi să ia hotărâri pe câmpul de luptă și să evite marile greșeli ce se săvârșeau cu vechiul sistem de comandă. Se consideră ca o slăbiciune a armatei noastre a răspuns mai departe generalul, lipsa de manevre. Dar aceasta e o mare greșeală. Noi manevrăm mai bine ca Bulgarii. Armata noastră în veșnice mobilizări, luptând în contra bandelor grecești, bulgare și sârbești a făcut înnoire mai mari sau mai mici după împrejurări, și am fost siliți fără voia noastră ca să înfruntăm moartea fără frică. Și dacă am avut eșecuri de multe ori, aceasta provenea de acolo că totul pornea de la Constantinopol. Noi am fi putut nimici bandele fără ajutorul jandarmeriei europene de reforme, dacă sistemul de guvernare și comandă n’ar fi fost păcătos. Ce e drept pregătirea și înarmarea noastră nu este la înălțimea celorlalte state din Europa, dar aceasta se va schimba in curând. Cât privește pe soldații noștri, pot să răspunză toți aceia cari au fost atașați străini în războiul cu Rusia și cu Grecia. Insă soarta războiului ru stă numai în armată și ofițeri ci și în personalități războinice. Noi am suferit mult de pe urma bandelor, și am avut multe greșeli din vechiul regim fatal, pe cari nu le puteam îndrepta la câteva luni. Și treue sft ne îndreptăm atenția și să ne așteptem la imbunătățiri din ministerului da care depinde Turei»!“. r partea soarta ZIAR DE DIMINEAȚA l Afacerea Steinheil D-na Steinheil e supusă unui al doilea interogatoriu, în care judecătorul de instrucție a căutat să precizeze mai multe puncte cari privesc relațiile pe cari eroina acestei afaceri celebre le-a avut cu mama sa d-na Japy asasinată într-un scop care nu poate fi determinat. Se știe că și în potriva soțului ei, pictorul Steinheil, d-na Steinheil a invocat motive de personalitate spre a se justifica de mărturisirile făcute unor amici că „nu mai poate sufla nici pe soț nici pe mama sa, fiindcă aceștia trăesc din triada ei și că caută să se scape de această povară. Între d-na Stenheil și familia sa Japy, relațiile au încetat cu totul, pe la familia Steinheil nu mai venea decât fratele d-nei, un profesor. Iată partea cea mai însemnată din interogatoriu : — Ați epus—zice judecătorul către d-na Stenheil la fața mai multor peroane printre cari și d. Borderel că „urâți pe d-na Japy, mama dv. și pe soțul dv . fiind atras din truda dv.“ și le-ați mai spus că „vă vați scăpa de ei*. Nu veți putea nega aceste mărturisiri Ștu d- ce urați pe d. Steinheit dar nu Înțeleg de ce pe mama dv. D-na Steinhell a refuzat întâi să răspundă, dar judecătorul o constrânse și obținu în jocul declarațiunei așteptate următoarele : — După fiica mea, n’am iubit pe nimeni mai mult decât pe mama. Judecătorul nesatisfăcut de acest răspuns răsfoește dosarele și se adreseazâ dnei Sieiuhe 1 astfel : — Iată , ați spus de mai multe ori, că nu Veți erta niciodată mamei dv. greșala de a mă fi măritat când avați 18 ani, cu un pui a cărui vârstă era aproape de 3 ori mai mare. D-na Steinhell e silită să vorbească. — Credeam, când am dat consimțământul meu, ca mama mă silește să contractez căsătoria aceasta în scopul de a mâ ferici... Am văzut însă că era cu totul altfel... Judecătorul o silește săă întregească gândirea. — înțeleg—răspunse dna Steinheil—că au fost incintați de faptul că putea să mă căsătorească fără sacrificii, din cauza pasiunei pe care i-am inspirat-o pictorului. D. André vrea mai multă precizie, dar d-na Sternhell nu poate sau nu vrea sfid»a. Reese totuși din declarațiunile femeei, că după înzestrarea surorilor sale, d-na Jppy, mama si poseda încă o avere de vreo 80.000 fr. și adaogă: — O femee de vârsta mamei mele ar fi trebuit cu această sumă să trăiască liniștită la provincie ; or, mama me a se găsea vecinie la situațiuni grele și se înțeleg« că mă hărțuia cu cererile... — Va să zică — întrerupse judecătorul — mama d-v. v’a dai averea la care aveaț dreptul spre a o împărți surorilor d-v. ? — Așa e și nemulțumită de faptul că m-a despuiat, a trăit fără întrerupere din banii mei. Mama știa tot ce fac... cunoștea resursele mele, și totuși nu mi-a spus niciodată nimic în această privință. Când avea nevoe de bani încă reproșa luxul, recepțiile, relațiile mele mondene și știa cu acestea că fără aceste recepții, fără seratele pe care le dădeam, n-ași fi putut niciodată să împlinesc dorințele ei... Judecătorul de instrucție mai vrea să știe, dacă în epoca asasinatului, d-na Steinbeil se simția la nevoi mari de bani. — Datorați sume enorme, furnisorilor d-v., îi zice judecătorul. D na Steinbeil revoltată răspunde : — Nu e adevărat! nu e adevărat! v’am mai spus odată că „Tante Lily“ îmi dădea tot dauna sumele de cari aveam nevoe. Judecătorul insistă și atunci d-na Steinbeil și răspunde astfel: — Când aveam nevoe de bani trimeteam pe Mariette la unul dintre amicii mei pe care îl credeam mai în măsură să mi satisfacă nevoile Mariette mi-a spus de multe ori că spre a învinge ezitările pe care se simțea începea să plângă și să spue că „d-na e rău bolnavă și nenorocită ... Cu cei 200 de napoleoni pe cari vii cere.i ați reda sănătatea“ și atunci îmi aducea 200 napoleoni 1... Interogatorul s-a terminat cu acesta. Al treilea interogator urmează. NOTE POLITICE „Adevărul" vrea cu orice chip să facă din d Lancar Antoniu un mare personagiu. Avocatul bădăranist din Iași nu poate scrie două rânduri fără ca „Adevărul" și „Dimineața" să reproducă articolul d-sale în extenso ca și cum ar avea o influență hotărâtoare asupra mersului afacerilor publice. Nu poate d. Lascar Antoniu aă spue două cuvinte la un banchet, fără ca cu litere tot atât de groase ca și pentru d. Take Ionescu „ Adevărul" să îi reproducă discursul. Va fi având d. Lascar Antoniu drepturi speciale la recunoștința Adevărului", dar oricât de fictivă și factice ar fi viața noastră publică, tot nu se pot crea astfel reputațiunile, căci sunt oameni în România care citesc presa d-lui Anonia și alții care ascultă discursurile sale. • Un mare pericol amenință doctrina politică, care și-a întins stăpânirea peste Europa întreagă. Această doctrină in fața căruia a trebuit să capituleze autocrația rusească cu tot aparatul militar și polițienesc pe care se sprijinea ; această doctrină In fața căreia mai zilele trecute împăratul Wilhelm a trebuit să depue armele, va trebui de sigur să capituleze și să depue armele la rândul ei, căci d. Aurel C. Roppovici i a jurat peirea. Săracă democrație... * «Epoca de la deschiderea Camerelor are în fiecare zi cel puțin două coloane de presupuse intrigi parlamentare, inventează tot felul de combinațiuni machiapelice și să atribue anumitelor personagii politice cuvinte pe care nu le-au rostit niciodată sau intenții pe care nu le-au avut. Pe lângă că aceste informațiuni sunt inexacte, nu putem împărtăși felul acesta post bizantin de a concepe afacerile publice. In loc să discute chestiunile de politică internă și externă, marele curente de idei ce agită țara și ce 'și au repercuțiunil firești în parlament,ziarul caipist s’a pus să imite genul „Adevărului", pe care îl critica pretutindeni..... Dar uitam că conservatorii au făcut întotdeauna politică ă la Capșa. Scrisori din Italia — Alianța Italiei cu Rusia •— Roma, 21 Noimbrie.— Ministrul de externe al Italiei, în ședința de azi a parlamentului, a declarat că între Italia și Rusia s’a încheiat o alianță. Guvernul italian a urmărit de mult politica unei apropieri cât mai strânse între aceste două țări. Rezistatul năzuințelor acestora a fost alianța italo-rusă, care însemnează o importantă schimbare în politica europeană. Situația, care părea a se clarifia, a devenit și mai încurcată în urma acestei alianțe. Situația Austro- Ungariei în Balcani a slăbit mult până acuma singură Italia îi arătase o prietenie sinceră. Acum însă acest stat caută să se debaraseze le prietenia unui stat, a cărui politică falsă a produs atâta indignare. Italia a ajuns la convingerea că urmând și mai departe politica sa austrofilă, Austria va cauta să tragă singură toate foloasele. Probă evidentă este anexarea Bosniei și a Herțegovinei. O astfel de prietenie nu mai putea conveni poporului și guvernului italian. A accentua mrea prietenie cu Italia, pe cănd italienii din Austria sunt persecutați, a vorbi de o politică comună. In Balani, in timp ce Austria ocupa cele 2 provincii turcești, erau lucruri, cari fatal trebuiau să ducă la răcirea relațiilor dintre Italia și Austria. Asigurările d-lui Tittoni, că Italia a rămas cu toate acestea credincioasă triplei alianțe, rămân simple vorbe. Când Italia merge alături cu Rusia în chestiunile balcanice, ce rost mai au aceste asigurări ? Atât guvernul din Petersburg cât și cel din Roma a promis ca va interveni și cu forța armată Căci întinderea influenței austriace in Balcani e un pericol pentru interesele Italiei în Albania și Macedonia. Aici domnește un puternic curent de simpatie pentru italieni, care curent ar fi înăbușit de politica austriacă. Prin anexarea Bosniei și a Herțegovinei, politica orientală a Austro Ungariei s-a arătat în cea mai revoltătoare față pentru toate puterile interesate în Balcani. De aceia aceste puteri caută acum să pună stavilă poftelor de cucerire ale Austriei. In cuvintele de pace ale lui Tittoni se ascunde o categorică amenințare pentru Austria. Cel puțin așa cred toate cercurile politice. Afară de acestea, ultimul discurs al fostului pri-ministru Fortis, care a produs o extraordinara senzație nu numai în Italia dar și în Europa, ne îndreptățește să credem că Italia va renunța să mai facă parte din tripla alianță. ALIANȚA HALIEI cu RUSU Viena, 24 Noembrie. — Ziarele vieneze nu dau mare importanță alianței dintre Rusia și Italia și susțin că această alianță nu va slăbi întru nimica tripla alianță. In cercurile diplomatice, din contră, se afirmă că înțelegerea dintre cele două state însemnează ieșirea Italiei din tripla alianță. Italia și Rusia vor cu orce preț să împiedece Înaintarea Austriei în peninsula b«h»nifă. învățământul industrial Ne-am ocupat în câteva rânduri despre școalele de ucenici, ee ministerul industriei și comerțului voește să organizeze în Capitală cu concursul corporațiunilor. Gestiunea prezintând un interes deosebit, d. ministru a numit o comisiune compusă din d-nii ingineri Virgil Toroceanu și Penescu-Kertsch, dela serviciul industriei, și d. I. Gâdei, inspectorul general al meseriilor. Comisiunea s’a întrunit într’o ședință, săptămâna trecută, și a hotărât studierea cestbmei in mod amănunțit, după care se vor mai întruni a doua oară pentru întocmirea unui program. Credem că cel mai târziu în cursul sptămânei acesteia, comisiunea pentru organizarea învățământului industrial se va întruni din nou și in această ședință se va ocupa cu stabilirea programului și organizarea acstui învățământ în școli industriale, "școli de meserii și școli de ucenici, întocmind și un raport care va fi înaintat d-lui ministru. Vom reveni la timp asupra lucrărilor comisiunei. Flavus Mercuri 26 Noémim (9 Decem »ne/ 1908 BANI AN&mvm COMEROIALE Linia de corp 7 pe o ««Ioană In pag. III ■ 40 Bani d«"1 .. .. IV • 80 B“ni Invarțiuni si reclam« linia........................... 8 Lai Asiunclgpüa fi ln«ara|Umila ca prlmaae 1a Admlnia•aotac» trafU fl I« A*;anpHa da Fublleltata mmmm ADMINISTRAȚIA: Oalaa Vlctarlal, M, BueurafC «============» TELEFON 18/47. Noul palat al Adunărei Deputaților Am dat în preajma deschiderei sesiunei parlamentare o vedere generală interiorului și fațadei noului palat al adunărei deputaților. In vremea aceea fațada nu era liberă din cauza așezărei scărilor, ori, fațada principală a fost terminată, după cum se vede din fațada de mai sus, luată ori fumilziței.Poporul se înfurie și după prânz, ne revoltă. Convențiunea la revo a Monarchii și Mamonarchii Imperialismul financiar al lui Rockefeller . Un publicist erman, Theodor uimeden, a publicat zilele acestea o carte sub titlul ingenios de Monarchii și Mamonarchii, în care firește trebuia să vorbească în primul rînd de marele mamon al petroleului, de Rockefeller. Oricât s’a scris despre acest straniu personaj, se pare că tot a mai rămas ceva nescris. Atât de complex e el ! Autorul a fost importator de petrol din America, și în calitatea aceasta a avut de-a face cu extraordinarul om, care l’a ruinat. împrejurarea aceasta l’a făcut pe d. Th. Duimchen să publice cartea din care extragem câteva părți, ce credem că va interesa pe cititorii noștri. Ce fel de tip, de specie de om este acest cuceritor In epoca noastră de capitalism ? Eate oare o personalitate covârșitoare un Napoleon al industriei? Departe de aceasta răspunde Duimchen. Sobru, bisericos, fără nici un scrupul, iată cine este Rockefeller, apoi autorul mai adaugă : „Rockefeller nu e un om inteligent în sensul nostru al cuvântului, nu el un cap foarte mărginit, n’are nici un interes pentru preocupările de un ordin mai înalt intelectual ; e un om cu totul prosaic, trist și melancolic ca un castravete. Viața lui sufletească și-o satisface cu două feluri de ocupațiuni : cu stupidul serviciu divin și cu acumularea de tesaure. Pentru a face bani el are un instinct brut, ce nu vrea să știe de nici o considerațiune, de nici un scrupul de conștiință, de nici o pedecă. Caracteristica aceasta a lui Roch. Liser se potrivește cu aceea făcută de un multimilionar american Thomas W. Lowson (care se cunoaște și el în metodele de to make money) care l-a numit pe Rockefiller : „personificațiunea unei magma de făcut bani". Același Lowson mai zice de Rokefeler : Acest mare geniu de negustor în fond nu e decât un scamator financiar, a cărui avere s’a format din cărți măsluite, dar fals, monede false, și cu ajutorul judecătorilor corupți. Alții au avut idei, alții au introdus ameliorări de toc felul în exploatarea petroleului, în fine alții au fost pionerii industriei petrolifere. Particularitatea lui Rockeffeller a fost că a ținut în mod magistral să confisce pentru sine beneficiile lor. Monarhul de azi a intrat în afaceri de petrol cu foarte puține mijloace, ca un mic negustori. Dar el pricepea de atunci că pricopseala în comerț se face cu banii altora. Când vedea că o întreprindere avea șansa să reușească, nu se vâra el cu banii săi (mulți puțini câți îi avea) ca să se avânte mai departe singur, ci punea la cale combinațiuni între miile de exploatatori noroioși, cari la cele de pe urmă lucrau pentru el. Erau pe vremea aceea trei drumuri di fer ce duceau din regiunea petroliferă la coaste; dacă s’ar putea pune mâna pe ele, (iși zicea fockefoller), atunci toată regiunea cade de sine în stăpânirea celui care ar poseda liniile ferate. Și Rockefeller lucră în așa mod că puse mâna pe cele trei linii ferate. El, necunoscutul, și fără mari mjloace pecuniare, își aservi companiile ,cele mari al drumurilor de fer în chestiune. Intrigând cu o companie în contra celeilalte, el reuși să aducă lucrurile până la convențiunea odioasă din 1872, când companiile dublară prețurile de transport, dar Rockefeller obținu plusul resultând ca rabat pentru sine și pentru ai săi. Acum înființă el o societate a sa proprie numită „south improvement Company“ ce avea expediția petroleului la coaste, în stațițiuni avea tot felul de instalațiuni de facilitare. Dacă primul pas: Rockefeller avea monopolul pentru transportul petroleului. Atunci se puse o greutate de plumb ce paraliza întreprinderile petrolifere din Pensilvania. Toată lumea își perdea curajul. Nimeni nu pricep la cum s’a putut întâmpla așa ceva. Falimente, sinucideri și cazuri de nebunie se înregistrau zilnic, încet încet însă lumea începu să priceapă rostul convențiunii misterioase. Trebue să se știe că Rockefeller era și este până în ziua de azi cel mai discret om. Intimilor săi, el are obiceiul să le spună cu insstență . Despre aceasta să nu vorbiți cu nevestele voastre ! Dar urziala convențiunii oricât cată. Dar numai pe hârtie, deoarece Rockefeller a procedat cum proceda mai târziu când trebuia să cedeze, fondul convențiunilor și contractelor remânea nealterat, numai forma se schimba. Miliardarul e un maestru neîntrecut în operațiuni de acestea. El se pricepe într’un mod admirabil în înființarea de „Bogus-Companies” In crearea de societăți de oameni de pae, cu cari In aparență mergea mână la mână sau concura, și Iudărătul cărora el trăgeau firele și păcălia publicul. In realitate tot Rockefeller era acela care profita de rabatul liniilor ferate. Acestea niciodată n’au putut să scuture jugul ce și l’au impus cu capitalurile lor proprii. O companie, din cele trei linii pensilvanice, care cuteză să scape de Rockefeller, a fost adusă aproape la faliment, și nu scăpă de bancrută, decât acceptând condițiunile lui Rockefeller și sacrificând pe directorul ei. Stăpân pe monopoul petroleului, la 1875 mamocarchul constrânse toate rafineriile de petrol să intre în Standard Oil Company înființat de el. Pe niște prețuri de batjocură au trebuit ele sft vândă instalațiunile lor, iar acele rafinerii cari erau înființate pe acțiuni, trebuiau sa-și vânze jumătate plus una din acțiunile lor, și In modul acesta directorii și consilierii cari nu se supuneau lui Rockefeller erau dați afară din puști consiliile de administrațiune. )e ura poporului expoatat, puțin le păsa trusturilor, când vedeau că furia poporului devenia amenințătoare se schimba firma, și din Standard Oil Company la 1882 s’a făcut Standard Oil Trust, iar la 1893 s’a format din acesta : Standard Oil Corporation, ceea ce Intond tot una și aceeași companie de exploatare era însă. Trustul Rockefeller n’a cumpărat sursele de petrol, proprietara lor erau și așa și așa. Intr’un fel sau altfel, tributara lui, deoarece el avea în puterea sa liniile de fer, conductele și rafineriile. Pentru el era și mai profitabil ca să fie „liber“, căci putea fixa prețurile după cum voia. Când cumpăra petrol, scădea prețurile, când vindea, le înzecia. Astfel ajunse Rockefeller stăpân absolut, nu numai en gros dar și en detail, pe toată vânzarea de petrol atât în America cât și în Europa. INDUSTRIILE CASnICE IN FRANȚA Industriile de casă pe care noi le-am renoit fiindcă de mult ne-am dat seama că formează un izvor fecund de bogăție, au început a fi reînoite și în Franța. In curând se va deschide în Paris o expozițiune de produse ale industriei casnice franceze. Marchiza de Bea-Hébert explică astfel expozițiunea și scopul ei: „La 14, 15 și 16 Decembrie st. m vom deschide în sala societăței de horticultură expozițiunea precedând-o de o serată, al cărei program cuprinde cântece și dansuri naționale în costumele locului. Scopul nostru e să reînviem industriile casnice rurale, cari în veacurile trecute au afirmat prin produsele lor gustul francez. Aceste industrii vor reține de altfel la vatră pe cei cari desrădăcinați locului lor, vin să se piardă în orașe. Produsele cari se vor vedea expuse sunt țesături în cea mai mare parte sculpturi făcute cu briceagul și altele cari sunt adevărate minuni“. Faptul că și uima industriile casnice sunt reînviate, deși din interese mai puțin fundamentale pentru economia națională trebue pentru noi să fie un imbold puternic întru protegiarea sinceră a acestor industrii al căror viitor va fi numai un tezaur economic dar și artistic ca pentru alții. Expozițiuni pentru popularizarea și răsplătirea trudei țăranilor noștrii în acest sens are folositoare și se vor organiza desigur mereu mai sistematic. Incidentul dintre d. dr. Steuerman și soc. „Solidaritatea din Iași Iași, 24 Noembrie.—Intr’o „scrisoare din Iași“ publicată de ziarul „Adevărul“ se făceau niște aluzii tendențioase la adresa societâți stundențești „Solidaritatea“ și la deosebi asupra modului cum își desface societatea biletele pentru serbările ce organizează. Ca urmare studenții s’au prezentat atunci la locuința d-lui dr. Steuerman, autorul „scrisorii“ cu pricina, cerând să-i vorbească. Li s’au răspuns, însă, că nu-i acasă. Totuși studenții fiind hotărâți să ceară retractarea celor scrise sau un caz contrar, să obțină satisfacție pe orice cale, a. i.