Viitorul, noiembrie 1910 (Anul 4, nr. 1038-1062)

1910-11-26 / nr. 1059

2 Joi 2 ș Noembrie CALENDAR Ortodox: Mart. Ecaterina și Mercuriu Catolic: Consiliul Măriei MEMENTO Autorități.— Toate autoritățile des­chise. Judiciare. — Toate tribunalele des­chise Muzeul zoologic (șoseaua Kise­­lef).—Deschis Duminica și sărbătorile, de la 10 dimineața.— 4 d. a., și Joi de la 11 a. m.—3 d. a. Ateneul român (vizitarea localuri­lor și colecțiilor sale). Deschis în fie­care zi 9—12 dim. 2—4 d. a. Taxa de intrare 50 bani. Cinema Liedertafel str. Aca­demiei. 20 —Program ales și schimbat în fie­care Marcare și Sîmbătă. Matineuri la fie­care Luni, Marți, Mercuri, Vineri la orele 5 și un sfert, iar în fie­care joi, Sîmbătă Duminică și zilele de sărbători 2 Matineuri, unul la 3 și un sfert pînă la 5 și al doilea de la orele 5 pînă la p. m. Sala Eforiei.­­ In fie­care seară reprezentațiuni date de teatrul cinema­tograf sub conducerea electricianului Bo­tez. Vederi instructive și interesante. Cinematograful Voita (str. Doa­mnei. Reprezentațiuni zilnice cu tablo­uri noi și variate. In fie­care seară. Incepînd de la 5 p. CINEMATOGRAFE m. spectacole orare de cinematogr­af, Mer­­curea și Sîmbăta program nou. MUZEE-BIBLIO­TECI Muzeul de antichități, (Universi­tatea) Deschis Duminica și Joia de la 11 dim. pînă la 3 d. a., iar pentru vi­zitatorii streini sau cei din provincie, în toate zilele între aceiași ore. Muzeul etnografic și de artă națională (Monetăria statului, șoseaua Kiselef). Deschis Joia și în zilele de săr­bătoare de la orele 10 dim. pînă la 5 d. a Muzeul Aman, str. Clemenței, este deschis Marțea, Joia, Duminica și sărbă­torile de la 10 12 a. m. și 2—4 p. m. Muzeul A. Sim­u (str. Mercur, des­chis : Duminică, și Joi de la orele 11 dim. pînă la 3 d. a. .,Arta“ (str. Lascar Catargiu 17). Ex­poziție permanentă de pictură, sculptură și atelier artistic de fotografiat. nu se va opri la aceste facilități însemnate acordate personalului te­­legrafo poștal, ci va urmări cu tot dinadinsul ameliorarea în cît mai largă măsură a situației acestor la­­borioși funcționari, încărcați de atît de mari răspunderi. In ceea­ ce privește situația /i­­nan­ciară a instituției, d-1 P. Za­hariade a făcut de asemenea foarte mult. Așa, a echilibrat budgetele, întocmindu le pe cifre reale, a re­gulat și achitat creanțele rămase din anii 1907 908 și 1908-909 în va­loare de aproape 4 milioane, sumă care fusese cheltuită în trecut peste prevederile budgetare, a legitimat creditele pentru construcțiile de lo­caluri și a regulat creanțele respec­tive după exercițiile în care au fost angajate, a desființat cea de-a II-a casierie care funcționa la depozitul central al timbrelor și care a înles­nit în trecut unele cheltueli nejus­­tificate, a dispus verificarea și sta­bilirea bilanțului pentru mandatele cărții poștale ce au circulat în anii 1907-1908 și a luat măsuri pentru a se aduce la cur­ent lucrările de la di­vizia comptabilității. Aceiași preocupare largă a dat d-1 Zahariade și poștelor rurale. Așa, d-sa a modificat regulamentul Casei de ajutor și retragere a per­sonalului poștal rural, lărgind aju­toarele ce se acordau în trecut și introducînd noui condițiuni pentru viitor; a obținut mărirea fondurilor pentru întreținerea serviciului poștal rural cu 200.000 lei, din cari s’a îmbunătățit situațiunea personalului și s’au făcut modificările de curse imperios cerute, pentru a se asigura cît mai mult efectuarea serviciului în bune condiții; a înființat mai multe biurouri poștale rurale (agen­ții speciale) în localitățile prea izo­late și prea depărtate de vre-un ofi­ciu telegrafo-poștal, a dispus ca VvLtxvotxt’11« T»patala rurale sur con­­tule speciale), în număr de 65, să efectueze și serviciul de mesagerii, făcîndu­se prin aceasta o însemnată înlesnire atît autorităților cît și pu­blicului, care în trecut era nevoit să parcurgă distanțe mari pentru a expedia sau primi asemenea trimi­teri. Și cîte altele !... în apropiere de satul său. Boii și-au continuat drumul pînă acasă, iar cada­vrul victimei, a fost găsit aruncat în șan­țul șoselei, fiind oribil mutilat. Toate cercetările de atunci, au dat rezultate infructuoase, pentru aflarea criminalilor. Acum cîte­va zile, parchetul a primit un denunț, prin care se arătau oare­cari îndrumări pentru ..dovedirea asasinilor. D-nii I. Cireșanu, judecător de ins­trucție și N. Păunescu, procuror, au plecat imediat în­ comuna Măgureni, de unde fusese primit denunțul. După două zile de minuțioase­ și abile cercetări, cei doi magistrați, au repurtat succes, descoperind pe ucigași. Ei se numesc Ion Ciufu, de 35 ani și Ioniță Coman, de 40 ani, din Cătunul Cocorăști-Capri. Ei au mărturisit că au asasinat pe Constantin Șerban, prin lovituri de cio­mag în cap și apoi l-au jefuit de banii ce au găsit la el. Cei doi magistrați s’au înapoiat eri, aducînd cu dînșii și pe o­­morîtori. Epidemia de scarlatina Printre copii din oraș a început să bîntue, cu mare furie, epidemia de scar­­latină. In toate școlile s’au ivit cazuri de scar­­latină. La institutul de fete «Regina E­­lisabeta», a fost și un caz mortal, vic­tima fiind copila Marcela, fica d-lui Ion R. Chițu, președintele camerei de me­serii. Pe ziua de Marți, s’au ivit două­zeci noui cazuri de scarlatină. In asemenea împrejurări închiderea școalelor este imperios cerută. _____________ I­­G. S. ♦ Cronica din Ploești Răspunsul d lui Brătianu Ploești, 24 Noembrie. — Am arătat în numărul precedent, textul telegramei, pe care au expediat-o d-lui I. Brătianu, șe­ful partidului național-liberal, liberalii din localitate, cu prilejul consfătuirei de reorganizare a partidului, ce a avut loc la club Duminică și prin care, făceau cunoscut, că adunarea l’a proclamat pre­ședinte de onoare, al organizației parti­dului liberal din Prahova. D-l I. Brătianu, a răspuns la această comunicare, prin următoarea telegramă: D-lui N. CrapeleanuZ Ploești. Primesc cu recunoștință expresiunea sentimentelor ce binevoiți ami transmite și urez din inimă, național-liberalilor din Prahova, ca însuflețiți întotdeauna de grija intereselor obștești să menție vechea tradițiune a Ploeștenilor. Ion I. C. Brătianu. Agape politice D. Petre Cinta, ajutor de primar, membru fruntaș al partidului național­­liberal, continuă în fie­care săptămînă, să reunească la cîte o agapă pe amb­ii săi politici, avocați, doctori, comercianți, profesori, etc. Viitoarea agapă, va avea loc mîine seară Joul. Vor fi invitați și d-nii Gh. Becescu- Silvan, Emil Flavian, colonel Păucescu, Suciu și veterinar Popescu-Daia, noui încriși în partidul liberal. Descoperirea unor cri­minali In noapte de 26 Octombrie a. c., a fost asasinat și jefuit de suma de 140 de lei, locuitorul Constantin Șerban, din comuna Bănești, satul Urleta, pe șosea CRONICA JUDICIARA Pentru 1 leu Gheorghe Dumitru zis Gogu, un tînăr oacheș, nărăvit într’ale găinăriei, s’a fo­losit de faptul că femeea foița precu­peață, era distrată în timpul unei toc­meli și i-a furat acesteia din buzunar un leu. Femeea, mai puțin supărată de pagubă de­cît de imoralitatea lui Gheor­ghe Dumitru, a dat în judecată pe hoț și a obținut condamnarea lui de către judecătorie la 15 zile închisoare. Dumitru a făcut apel și a implorat pe magistrați să nu-i pedepsească atît de aspru pentru un leu furat. Tribunalul i-a respins cererea. Atentat sau ultragiu ? înaintea Curței de casație secția II-a s’a prezintat recursul în contra sentinței Curței cu juri din Prahova, care a ca­lificat ca simplu ultragiu, iar nu tentativă de omor, fapta lui Petre Curevale care, ducînd vitele la păscut în foc îngrădit și interzis accesului, la somația guar­dului, a tras un foc de revolver asupra acestuia, fără a-l nimeri însă. Curtea a amînat pronunțarea. Moștenirea Anghei Teodoru Tribunalul Ilfov secția II, a ascultat em­ pledoariile în cererea de sechestru judiciar asupra averei de 1.246.000 lei, lăsată de defunctul Anghel Teodoru. Mandat de arestare confirmat Mandatul de arestare emis în contra lui Ion Rădulescu, falsificator de monede, a fost confirmat. Ghiața artificială in comerț — Propunerea consiliului de higieni al Capitalei — Consiliul de igienă al Capitalei a ținut ședință sub prezidenția d-lui d-l Botescu, ajutor de primar. După aprobarea înființărei mai multor stabilimente industriale, s-a luat în discuție chestiunea exluderei gheței naturale din comerț. Intru­c­t această ghiață se ia din niște bălți murdare din jurul Capi­talei, ea e improprie pentru conser­varea alimentelor și băuturilor în timpul verei, putînd primejdui se­rios sănătatea publică. Fabricele de ghiață artificială existente azi— cele particulare și aceea a primăriei— ar putea să procure depozitarilor, pe iarnă, cantități suficiente de ghiață, curată, cu prețuri cît se poate de convenabile. A rămas a se stabili modul în care va putea începe aprovizionarea de­pozitelor. VII După patru zile de deliberațiuni solemne, adunarea emise un oare­care număr de hotărîri, din cari iată principiile: In fie­care țară, din acele cari vor ad­era la convențiunea pro­pusă de biuroul Genevei, un comi­tet va fi format, în scopul de a con­cura, în timp de resbel, de va fi loc, prin toate mijloace posibile la serviciul sanitar al armatelor. El se va organiza însu­și în modul ce-i va pare mai convenabil și se îm­parte în secțiuni, după trebuințe. Fiecare comitet se va adresa gu­vernului țărei sale, spre a face ca serviciile sale să fie agreate. In timp de pace, comitetele centrale și co­mitetele secționare, se vor ocupa de mijloacele de a fi utili în toată pu­terea cuvîntului în timp de resbel, mai cu deosebire preparînd ajutoa­rele materiale de tot fel, căutînd a forma și a instrui infirmieri volun­tari. In caz de resbel, comitetele națiunelor beligerante vor da, în măsura resurselor lor, ajutoare ar­matelor lor respective. Ei organi­zează infirmieri voluntari, îi pun în activitate și instalează, în acord cu autoritatea militară, localuri pentru îngrijirea răniților. In urma unui apel sau, cu permisiunea autorităței militare, comitetele trimit pe cîmpul de bătaie infirmieri voluntari, sub ordinele șefilor militari și sunt da­tori a purta toți, ori­ cărei țeri ar aparține ei, un brasard alb cu o crucie roșie. Conferința emise după aceasta mai multe dorințe de o mare importanță. Ea cerea, mai cu deosebire, ca am­bulanțele, spitalele, personalul sani­tar oficial, infirmieri și locuitorii di­feritelor țări cari ar ajuta pe răniți, să fie cu totul neutralizați, ca un semn distinctiv să fie admis diplo­­maticește pentru corpurile sanitare ale tuturor armatelor, în fine ca un drapel identic să fie adoptat în toată țările pentru ambulanțe și spitale. Comisiunea geneveză fu numită « Comitet internațional». Ca atare, acest comitet fu însărci­nat a supraveghea execuțiunea de­­cisiunelor conferinței, înainte de a se despărți, în urma propunerei doc­torului Basting, membri conferinței voiră să dea comitetului o manifes­tațiune solemnă de aprobare și ho­­tărîrea următoare fu votată , c­ăzînd importanța de căpetenie ce trebue să fie atribuită generoa­sei inițiative luată de d. Henry Dunant cît și de societatea gene­veză de utilitate publică, în che­stiunea ajutoarelor de dat răniților pe cîmpurile de bătaie și, apreci­ind imensul răsunet ce măsurile proiectate de către Conferință vor avea în toate țările, în sînul clase­lor cele mai interesate în această chestiune, mem­orii conferinței inter­naționale, la încheerea lucrărilor lor, declară că d. Henry Dunant, care a provocat prin stăruitoarele sale sfor­țări, studiul internațional al mijloa­celor ce sînt de aplicat pentru a veni în ajutorul răniților pe cîmpul de bătae, în mod eficace, și­ socie­tatea geneveză de utilitate publică, sprijinind cu concursul său gene­roasa idee de care d. Dunand s’a făcut organul, au bine meritat de la omenire și au dobîndit titluri stră­lucite la recunoștința universală».­­ Biuroul genevez se constitui în comitet internațional cu generalul Dufour ca președinte, M. G. Moynier, ca vice-președinte și Dunant ca se­cretar. De la Noembrie 1863, comitetul redactă darea de seamă a ședințelor conferinței și adresă un chestionar tuturor statelor europene. Acest chestionar era astfel con­ceput : 1. Guvernul al... este el dispus a acorda înalta sa protecție comitetu­lui de ajutor pentru răniți, care se formează de către­ supușii săi, în urma hotărîrilor conferinței din Geneva și a-i înlesni, cît va fi posibil, îndepli­nirea mandatului său? II. Guvernul ... ar adera la o con­­versațiune internațională, avind de obiect: A. Neutralizarea, în timp de răz­­boiu, a ambulanțelor, și a spitalelor militare , a personalului de serviciu sanitar oficial, a infirmierilor volun­tari, recrutați de comitetele de aju­tor, a locuitorilor din țară cari vor merge în ajutorul răniților și a mi­litarilor răniți? Vineri 26 Noembrie HENRY DUNANT O lămurire — In chestia transferarei judecătoru­lui D. D. Demetriu de la ocolul Priscov (Buzin) — Ziarul «Epoca» cu ușurința-i o­­bișnuită, reproduce un numărul său de ieri, sub titlul «Inamovibilitatea d-lui Stelian> inteligentele reflexiuni ale unei forțe de provincie relativ la transferarea judecătorului D. Q.De­­metriu de la ocolul Priscov din ju­dețul Buzău la ocolul Scărișoara din județul Romanați. Pentru edificarea acelor cari vor T*C'Lz?SX‘,ni.ifi’rr­piu pe cele ce se scriu Vfl CISGM6716(Z SCU/Of­yinuxjitv «/v. •'ț'— că acea transferare s’a încuviințat de Consiliul superior al magistra­­turei, constituit conform legei, prin următoarea deciziune : «Avînd în vedere că prin art. 135 «al. b) al legei de organizare jude­­­cătorească, să prevede că magis­­­trații inamovibili pot fi transferați «cu avizul conform al Consiliului «Superior al Magistraturei, întocmit «conform art. 178, pentru rațiuni și «în interesul unei bune administra­­­țiuni a Justiției, cînd magistratul «are rude, legături sau interese în «județul unde Curtea sau tribunalul «își are reședința. «In vedere dar a modului cum «acest domn judecător își exercită «atribuțiunile funcțiunii și a situa­­­țiunei pe care și-a creat-o în loca­­­litate. Consiliul găsește că rațiuni «de serviciu public și în interesul «unei bune administrațiuni a Justi­­­ției cer ca d nul judecător Demetriu «să fie transferat în altă localitate— «în puterea dispozițiunilor art. 135 «al. b) din legea de organizare ju­­­decătorească. «Pentru aceste motive Consiliul «decide transferarea». Semnați: M. Julian, D. Giuvani, A. D. Dobriceanu, Oscar Niculescu, D. A Buzdugan, I. E. Dobrescu și Ioan Goandă. BULETIN METEOROLOGIC sau­ buletinul atmosferic pe ziua de azi Temperatura în centigrade 24 Noembrie 1910 La miezul nopții ..................-­- 1 ° 7 ore dimineața.......... ...........-1­ 3 ° Miazăzi ....................................5 ° Înălțarea barometrică 769.5 mm. Starea cerului noros. Barometrul în scădere. (A. A C­ ia). PENTRU AEROPLANUL LUI BRUMARESC­U LISTA de SUBSCRIPȚIE Sume precedente lei 13.718.30 Au mai subscris : C. F. R. (Inspectoratul de mișcare, Craiova) 510.50 C. P. R. (Divizia de Inți­­nere, Iași) 86.— Total 14 314.80 Subscripțiile se primesc la admi­nistrația ziarului «l’Indépendance Roumaine» * i * i al ffiffifrim­i Articolul lui Goga «Copiii nimă­nui»—în care poetul arăta greută­țile, pe cari studențimea romînă le întîmpină la Universitățile din Un­garia, a avut un adînc răsunet în cercurile romînești. Din toate păr­țile s’au ridicat glasuri, cari cer ca publicul să intervină pentru ajuto­rarea studenților români din Unga­ria, cari — pe lîngă multele greu­tăți materiale — mai sunt lipsiți și de mijlocul de a-și face o cultură națională romînească. Cel care a răspuns mai întîiu la apelul poetului, a fost marele mece­nat, d. Vasile Stroescu. Iată scrisoarea pe care acest no­bil suflet romînesc o adresează d-lui Miha­­­i Par­is, 12­­25. Noemvrie. Părintelui copiilor nimănui, Mult stimate Domnule, D-l Octavian Goga, în articolul său publicat în numărul 240 al «Tribunei», în inspirația sa de poet vă înseamnă de părinte al copiilor nimănui. Denumirea aceasta ar tre­bui generalizată și asupra tuturor Romînilor, cari sunt copiii nimănui, ca o turmă fără păstori. Sunt multe de făcut și s’ar găsi și chipuri, dar trebuiește conducă­tor luminat, energie, care să știe să vroiască, să impue și să ducă la îndeplinire lucrurile plănuite. Privirile tuturor Romînilor sînt îndreptate asupra d-voastră. La înființarea bibliotecei studen­țești din Cluj, vă dau zece mii de coroane. Astăzi scriu la Sibiiu băn­cii «Albina», ca să înmâneze acea sumă. Cu toată stima, Vasile Stroescu.» Nădăjduim că nobila faptă a d-lui Stroescu va găsi și alți imitatori în um­ea romînească. marea majoritate fiind stăpînită de egoism, nu poate concepe o adevă­rată solidaritate în care oamenii s’ar ajuta, în afară de mecanica formulă, do ur des. Prin urmare Tolstoi, susținînd și trăind ideile largi, căpătate printr’o mare desvoltare a conștiinței sale, a procedat ca un om ce ar trăi într’o omenire superioară. Nu’l putem socoti dar ca abătut din drum, și sîntem siliți în fața a­cestei icoane vii, a privi împrejurul nostru și a ne convinge că omeni­rea, e încă învăluită de întune­cime și de barbarie, și’n neputință de a înțelege pe fii ei cei mai buni. Căci istoria e azi, ce a fost și ieri în anume privințe, și cei ce nu-l înțeleg pe Tolstoi, nu l-au înțeles nici pe Galilei, nici pe Giordano Bruno, nici pe Columb, nici pe mulți alții din toate vremurile. Dar de ce, se întreabă unii, Tols­toi nu privea împrejurul său pentru a se convinge că printre oameni sunt mulți șerpi și multe bestii ? Dar e ușor sâ-l înțelegem și în această privință. Un om a cărui conștiință și al că­rui suflet e liber, poate privi și ve­dea realitatea materială cu toate deosebirile și nuanțele ce o încon­jură. Un Beethoven sau un Tolstoi insă, ridicați în sferi aproape abso­lute, fiind ei înșiși plini de simță­minte înalte și de idealuri, nu mai văd relele și chiar cînd le văd, trec pe deasupra lor, căutînd a re­vărsa valuri de armonii sau de idei și de simțiminte generoase pentru a ridica întru cît­va nivelul obș­tesc. Și oare n’au ei dreptate? De ce un Beethoven, spre pildă, ar res­pecta toate privilegiile sociale, cînd pentru dînsul, toate formele și glo­riile exterioare s’ar putea stinge fără nici o pagubă ? Din înălțimea stărei lui de con­știință el judeca pe oameni nu după formule din afară, ci după însuși­rile lăuntrice. De asemenea cu Tolstoi. Și acest lucru îl găsim și la mulți socialiști. Dar nici lumea nu se lasă mai pe jos. Toți cei ce au ambiția a putea înțelege totul și toate, nu pot să se convingă pe ei înșiși, că de multe ori sunt lucruri ce-i depășesc. Un critic e obișnuit a-și da verdictul; și cît e de ridicat adese ori, a vedea un pigmeu agățîndu-se de haina unui uriaș ! NI vezi cum s’a­gață, cum încearcă să se țină, alergînd ca vai de el, gîfîind, pe cînd eroul pășește; și’n țiine asudat și obosit, scapă colțișorul de haină de care se tră­gea, cade pe drum și cu pumnii în­cleștați își jură că se va răsbuna. Se’ntoarce acasă, moae pana în clondirul cu cerneală, și-ți face cri­tica gigantului. Dar să citești, dar ce vezi, în loc de un om, găsești... un omunculus ! Și lumea privește la omunculus multă vreme, pînă ce oamenii în­­cepînd a’nțelege, descoper pe omul adevărat! Cei ce au dreptate a-l critica pe Tolstoi sunt oamenii de guvernă­­mînt. Un cîrmuitor, ce are răspun­derea ordinei, nu poate da drumul pușcăriașilor, și nici nu poate su­prima legile și constrîngerea, căci atunci toate cestiile anti­sociale s’ar năpusti omorînd, prăpădind și dis­­trugînd începutul de civilizație al omenirei. Dacă toți oamenii ar fi Beethoveni și Tolstoi, atunci și legile ar fi altele , și poate chiar că n’ar mai fi legi de loc. Dar aci e punctul slab de care socialiștii nu țin seamă în destul. Pentru socialiști relele sunt în­totdeauna de partea celor de sus, celor ce au, celor ce cîrmuesc. Dar nu văd ei oare că aceștia sunt aci prin firea lucrurilor, prin evo­luția Istoriei, sunt ei pentru că nu puteau să fie alții? In fine și o altă deosebire. In do­meniul artelor, al filozofiei, al reli­giei, e mai ușor omului a se înălța în absolut, adică tot într’o stare de relativitate, dar cu orizonturi mai largi. Pe tărîmul însă al vieții prac­tice, al raporturilor sociale zilnice, absolutul e de multe ori vătămător în­tocmai după cum în anumite ca­zuri o doză mică de otravă poate însănătoși, pe cînd o cantitate mai mare ar fi funestă. Doctrinele tol­­stoică, sau pur creștină, sau curat socialistă, pot fi foarte înalte ca mo­rală, ca solidaritate civică, și chiar ca fericire individuală. Dar pe tă­rîmul social adese­ori e o nenorocire a sări de la o fază la alta, fără a trece și prin treptele intermediare. Cînd Tolstoi ne propovăduește evanghelia sa, el nu e alucinat, dar cînd un cîrmuitor ar suprima în ziua de azi legile și organizațiile actuale de tot felul, fapta acestuia ar fi descreerată. Absolutul pentru noi nu există, căci acesta nu-i de­cît o relativitate lărgită. Așa că nici cei ce și bat joc de doctrinele platonice, creștine sau tolstoice n’au dreptate, și nici cei ce cred că starea actuală e matură pentru asemenea doctrine. Să privim dar pe Tolstoi ca pe un premergător, dar să nu uităm că adese­ori într’ale vieții «le mieux est l’ennemi du bien». * La Cameră DISCUȚIA LA ADRESA Ședința de la 24 Noembrie 1910 Ședința s’a deschis la orele 2 20 sub președinția d-lui M. Pherekyde. Discursul d-lui Take Ionescu D. Take Ionescu: Anul acesta, ca în toți anii, e o parte a Adresei la care ma asociez. E partea care exprimi omagii și devotament Coroanei, îmi vine cu atît mai ușor să fac asta, cu cît toată lunga mea viață politică am fost un de­votat dinastic. Nu se găsește în trecu­tul meu vre­ o urmă de acel sport de a ataca Coroana. Mă asociez de asemenea și la partea privitoare la politica externă. Atît pasa­­giul din Mesagiu cît și cel din Adresa Camerei sunt potrivite cu situația noas­tră externă. Însemnătatea noastră poli­tică merge crescînd. Trebue să ne păs­trăm independența de acțiune. Nu pot admite teoria după care cineva care vrea să obțină prietenia noastră, trebue să se adreseze in altă parte, nu la București. Dacă nu e alianță între noi și Turcia, e insă o comunitate de interese. Noi do­rim ca Renașterea Turciei să se săvîr­­șească în pace și in liniște. Nu e nici un stat in Europa care să aibă un mai mare interes ca noi la reinoirea Turciei. Ea ar fi cea mai bună soluție a chestiei bal­canice, și o garanție de pace. In ce privește Bulgaria, trebuie să fim în relații bune. Am luat de două ori parte la crearea Bulgariei, și nu avem nici o invidie, nici o gelozie față de a­­cest stat. Dacă nu același spirit se ma­nifestă de dincolo, lucrul nu trebuie să ne ingrijască, de­oare­ce superioritatea noastră e evidentă. Și din punctul de vedere al întărirei relațiilor noastre cu Bulgaria, regenerarea Turciei e de dorit. Eu cred că nu avem misiunea de a combate slavismul, cum ni se spunea a­­nul trecut. Menirea statului nostru e alta : întărirea și prosper­area neamului nostru. S’a spus er­ că nimeni nu ridică la noi chestia romînilor din Ungaria. Eu cred că nu se aduc in parlament decit chestiuni cari primesc o soluție practi­că. Ace asta pentru seriozitatea parla­mentului. In parlamentul vienez această chestie poate fi adusă. Nu e nimeni ca­re să nu știe că pentru noi chestia ro­mînilor de peste munți este a doua în însemnătate, după existența și siguran­ța Regatului. (Apl.). Pină aci sunt de acord cu Mesajul. De­ aci ne despărțim pentru simplul cu­­vint că sunteți un partid, suntem un alt partid. Mesajul ni se pare un panegiric. Au mai fost sfirșituri de sesiune, dar atmo­sfera n’a fost atât de melancolică. Eu nu pot ști care e pricina acestei stări, căci nu sunt ghicitor. Atmosfera însă îmi spune că suntem la o schimbare de gu­vern. Se zice că această schimbare nu e în legătură cu alegerile parțiale, fiind-că e vorba ca striviții să ia locul guvernu­lui, nu cei cari au cîștigat alegerile. De aceea nu pricep situația, dar o văd. t Poate că datoria mi­a ar fi fost să tac. Dar nu vreau ca, prin acest mod, să mă fac complice la cee­a ce consider o scădere a vieței noastre publice. Sunt împotriva teoriei care consideră guver­nul ca o moșie cu arendă, la care cei doi arendași vin pe rind, să ia in pose­siune moșia, oaAiciu-u­rma Mesagiul. Veți vota legea fi rezolvată decit de'un'im­fla­­n jam­ă­­nătăfei publice, pe care l’am cerut încă de la 1906. Trec mai departe. După părerea mea, nici d-voastră nu puteți face istorie, in ceea ce privește reformele agrare, nici noi nu o putem face, ca unii ce le-am combătut. De aceea cred că e mai profitabil să spun ce ar fi de făcut. Ce-am fi vrut noi să facem ? Credem că soluția problemei era să se facă o altă proporție între proprietatea mare și cea mică. Am mai cerut atunci o con­lucrare între cele două partide, — erau numai două atunci. Credeam că conlu­crarea partidelor la opera agrară, ar fi dat nu numai o legiuire mai bună, dar ar fi ridicat însuși prestigiul Statului atât de înjosit de răscoale. Conlucrarea s’a redus numai la mica chestiune a izlazurilor. Dar destul cu trecutul. Ați făcut legea de arendare a moșiilor Statului la obștii. Vă felicit și vă invi­diez, căci am încercat și noi o asemenea lege, dar n’am avut norocul să o reali­zăm. Dați moșiile Statului și instituții­lor publice in arendă la țărani fără lici­tație. Eu ași preferi ca aceste moșii să se împartă la țărani în loturi. De aseme­nea ar fi bine ca lucrările publice să se dea la asociații de meseriași, tot fără licitație. In chestia islazurilor, au­ mers prea încet. Primejdia a trecut, și islazurile s’au scumpit azi prea mult. Eu cred că o treime din islazuri ar trebui să se ia de stat, să se treacă asupra datoriei publice. Ar fi un act de­­ prevedere și de solidaritate socială. Trec la Casa rurală. Avea drept d. Diam­andy să-mi facă imputări. Cînd a venit proiectul de lege al d-lui Aure­lian, rău Întocmit, e adevărat că parti­dul conservator a greșit. Datoria noas­tră nu era să facem politică negativă, să combatem fără să propunem o altă soluție in loc. Dar oare n’ați stat de atuncea ani în­delungați la guvern, de ce n’ați reali­zat Casa Rurală ? E cu putință ca com­baterea noastră să vă fi paralizat atâta acțiunea ? Noi am vrut să facem o vastă anche­tă agrară, să numim inspectori agricoli cari să supravegheze cu strictețe apli­carea legei invoelilor. Am vrut să fa­cem un proiect de lege pentru vînzarea moșiilor statului la țărani. Am făcut la 1906 un proiect de Bancă Agrară, iden­tic cu Casa Rurală a D-voastră, dar ați refuzat să o discutați. Am vrut să depun acest proiect în toiul răscoalelor, dar d. Em. Costinescu ne-a amenințat cu vio­lențe. D-și se ridică împotriva faptului că la acea bancă erau să fie și acțio­nari ; cu toate acestea Casa Rurală s’a făcut tot prin acțiuni. Deci, dacă noi v’am împiedicat într’o vreme să faceți Casa Rurală, ne-ați împiedicat și d-voas­tră s’o facem noi. Dar, așa cum e, Casa Rurală are un cusur, e prea unilaterală, nu crează o adevărată burghezie rurală, nu crează o proprietate mijlocie. Casa Rurală ar tre­bui să opereze în toată țara, și pe por­țiuni de moșii, nu numai pe moșii în­tregi. Dar cred că cu timpul Casa Ru­rală se va perfecționa. Dar fiind­că e vorba de o instituție națională, de cea mai mare însemnătate, eu cred că țăra­nii ar trebui să plătească numai 4 la sută dobîndă, iar restul să treacă asu­pra datoriei publice. E o propunere care nu are nimic anormal intr’însa și s’a făcut și in Rusia. In privința învoelilor agricole, in loc de maximum și minimum, eu am propus să se lase libertatea absolută, lăsind fa­cultatea de a se adresa justiției pentru invoelile uzurarii. Se zice că legea se eludează cu mare ușurință. Acesta e un păcat, și nu e bine ca o lege să fie ast­fel făcută în­cît să se poată eluda. Cred că maximul și minimul nu poate fi des­ființat, cum am auzit aci la Decembrie trecut, fără să se pună alt­ceva in loc. Nici aci nu e bună politica negativă. Chestia agrară va rămine încă multă vreme principala noastră preocupare, pină cînd vom avea o țărănime conști­entă și instruită. Nu avem in țara noas­tră un lanț de clase, e prea mare deo­sebirea intre orășeni și țărani. Pricina e că tot ce produce capital în această țară vrea să cumpere pămînt. Datoria bărbaților de stat este să remedieze a­­cest rău. In ce privește pe muncitorii de la o­­rașe, sunt partizanul asigurărei obliga­torii, cu o întreită cotizație : a patroni­lor, a lucrătorilor și subvenția statului. E nevoe de o reformă a impozitelor și in același timp e drept să se degreveze de impozit funciar partea de moșie gre­vată de datorii lungi, căci funciarul e un impozit pe venit. Trecind la reforma administrativă, oratorul sus­ție inamovibilitatea prefec­ților, cari să fie oameni de carieră. Dar negreșit, numirile prefecților vor trebui să se facă de guvern in acord cu opo­ziția. De altfel, de cîți­va ani asistăm la un curent de creștere al principiului inamovibilităței funcționarilor. Mai e nevoe de o descărcare a atri­buțiilor biroterației, in folosul corpu­rilor constituite. Trebue mai multă viață locală, comunală și județeană. Se vorbește de ocretare de provincii, reformă ce se propune și în Franța. E o chestie constituțională, dar putem să o discutăm, căci toată lumea simte că o revizuire bate la ușă. La noi o asemenea reformă nu ar fi potrivită. Cred că tre­bue să lăsăm județele, dar să facem pe prefect administrator de carieră, și să dăm mai multă viață locală județelor. In materie judiciară, cred că reînfiin­țarea contenciosului se impune ; mai cred că e bine să acordăm gradații ma­gistraților, pentru a mai insim­a dorința de înaintare a lor. In ce privește învățămîntul, toți cerem școli și învățători cît mai mulți. Eu cred că trebue să scurtăm învățămîntul se­cundar, căci e prea lung, oamenii încep să producă prea tirziu. E o măsură de­mocratică. O a doua măsură e înființa­rea învățămintului primar superior. Gimnaziul e un lucru fără rost, un crim­­peiu de invățăm­int secundar. Școala pri­mară superioara va da o cultură, com­­pactă, și cu timpul va fi dus și la sate. Reforma d­v., in Biserică nu e nună. Consistoriul bisericesc va trebui să fie ales întreg, să fie mai numeros și să­ i se dea atribuții însemnate cu adminis­trarea Casei Bisericei, și altele. Avem două categorii de Episcopi, cu scaun și fără scaun. Eu cred că trebuie să le dăm la toți scaune, să avem 16 episcopi (mișcare). In chestia armatei, am acut criticele noastre, cu ocazia bugetului. Nu voiu reveni. E insă un lucru pe care toate partidele îl doresc armatei: să o țină cit mai departe de luptele politice. A fost o vreme cînd credeam că aceasta s’a intimplat. Cred că generalii miniștri de răsboi nu trebue să se prezinte înaintea cole­giilor electorale, căci mandatul țării nu poate fi considerat ca un fel de codiță a unei funcțiuni. Trec acum la reforma electorală. Ședința se suspendă la orele 3 și 35. La redeschidere, orele 4. D-1 Take Ionescu continuă. Opera d-voastră de guvern nu trebuie desființată întru cît nu lovește princi­piile partidului nostru. De pildă desfiin­țarea contenciosului e o operă de distrag­­ere­­,­ea va treb­ui reînființată, totală. Partidul nostru datorește recu­noștință actualului corp electoral. Aceasta însă nu ne-a împiedicat să punem re­forma electorală în programul nostru. Nici aci n’am făcut politică negativă, n’am căutat să ne astupăm urechile, să nu ascultăm glasul opiniei publice. Par­tidele care fac politică negativă, n’au viață. Priviți in Franța. Partidul conservator n’a înțeles că chestia despărțirei Biseri­cei de Stat nu se poate aminti. Reforma s’a făcut contra lor, fără dînșii, și rezul­tatele au fost mult mai dezastruoase pen­­tru ei. Alt exemplu din Anglia, încă de acum 15 ani se vedea că principiul eredităței in materie de parlamentarism, nu se mai potrivește cu ideile moderne. Dacă lorzii ar fi înțeles aceasta, nu am asista astăzi la sguduirea pe care o vedem. Intr’o convorbire pe care am avut’o cu d. Carp în ianuarie 1908, eu ;­am spus că lorzii vor fi înfrînți, pe cînd d-sa mă asigura de isbînda conservatorilor. Evenimentele mi-au dat dreptate. Nu se putea ca poporul englez să consimtă ca lorzii să-și ia un drept,—acela de a respinge budgetul—la care renunțaseră de 200 de ani. Dar ce e o lege electorală . Un mijloc nu un scop. E mijlocul cel mai apropiat pentru ca voința națiunei să se mani­feste. Deci aci nu poate fi vorba de interese și privilegii. Ori­ce lege electorală nu pote merge de­cît pină acolo pină unde nu se compromite independența alegăto­rului. In privința aceasta, ne putem re­feri la experiența noastră. Se poate concepe la noi sufragiul uni­versal . E cu putință să credem că ță­ranul e destul de independent . La 19u7, cînd era vorba de legiferare pentru ță­ran, cînd se spunea că guvernul are me­nirea de a înbunătăți soarta „clasei ru­rale, de ce nu s’au lăsat acestui colegiu independența de a alege pe cine vrea . Desigur fiind­că colegiul nu e destul de matur, D. Diamandy a recunoscut ignoranța țăranilor noștri. D. Diamandy : Educația cetățe­nească se face prin libertate și dreptul de vot. D. Take Ionescu: Cunosc și a­­ceastă teorie, dar trebue să recunoașteți că e un salt în necunoscut. Avem am patrimoniu național, să-l riscăm oare ? Cr­d că cu două decenii de cezarism nu plăti prea scump experiența. Și votul universal ne duce sau la cezarism sau la anarhie. (Aplauze pe băncile minori­­tăței cons.-democrate). Colegiul unic . Avem 15.000 de alegă­tori de col. I, 32 000 de al II-a și 52.000 de colegiul al III-a. Ar urma că, dacă am unifica colegiile, am îneca pe cele­lalte două colegii în al treilea. La cole­giul al treilea, s’au ales pînă acuma nu­mai candidații nesimpatici, «decret»­­urile politicei noastre. N’am lăsat cole­giului al treilea să-și facă educația cetă­țenească, ne-am bătut joc de ei, căci nu i-am lăsat independența. Unii candidați aleși la colegiul III, n’au văzut nici județul, necum pe alegători Eu cred că după cum am trecut de la 4 colegii la 3, trebue să trecem de la 3 la 2. Acestea ne-ar da putința să in­troducem și representa­rea minorităților. In județele prea mici, am putea să schim­băm circumscripțiile electorale. Ar tre­bui să împuținăm numărul alegătorilor indirecți, și să mărim pe a celor direcți. In Senat ar trebui să fie representate, ca corporații, și Camera de comerț și Camerele de meserii. De asemenea ar trebui să se rezerve un număr de locuri pentru cei cari au fost un număr de ani consilieri ai Tro­nului. Nu cred că va fi taxată de reac­ționară această măsură. In or­ce caz reforma noastră electo­rală nu se va putea face de o singură organizație politică. Trei chestii : cons­­tituționalizarea contenciosului adminis­trativ, a inamovibilităței magistraturei, și reforma electorală, vor cere în curînd o revizuire a Constituției. Am mai spus că nu sîntem într’o si­tuație normală, din cauză că un partid care n’a avut pentru el asentimentul o­­piniei publice, are pretenția de a prezida la viitoarea consultare a corpului elec­toral. Pretențiunea aceasta s’a formulat și aci în parlament, de d. Carp, care a spus că va desființa maximul și minimul și va înființa dregătoriile. Nu vomu discuta meritele celor două partide, căci ele nu există față de voința țărei. Se vorbește de drepturi istorice? Ele nu pot exista fără voința națiunei. Numai dinastiile ereditare cari s’au în­ființat înainte de înființarea statului, au drepturi istorice ; la un partid politic, aceasta nu se poate admite. Din 18 co­legii electorale, nu a reușit partidul d-lui Carp de­cît într o jumătate de alegere. E cu putință să se afirme că ele n’au nici o însemnătate . Dacă noi am fi cîștigat una, și d-lor 9, noi nici pe sub mese nu ne-am fi vă­zut t (Ilaritate). Avem un regim parlamentar. Datoria noastra a tuturor e să facem ca acest regim sa fie real, nu o ficțiune. De aceea s au luat atâtea măsuri pentru garantarea independenței alegătorului. Viața noastră politica se caracterizează prin trei iper­­trofii: ipertrofia șefilor de partide asu­pra partidelor, ipertrofia guvernelor a­­supra parlamentelor, și ipertrofia parti­delor de la guvern asupra alegătorilor. Nu vom putea restabili echilibrul, decit dacă vom desființa minciuna electo­rală. Dar, 8'a spus că acest sistem a permis ca țara să fie guvernată de cei mai buni oameni politici. Cînd o țară ca a noastră a avut două deșteptări, un dezastru fi­nanciar și un dezastru social, nu trebue să ne lăudăm cu guvernarea trecută. In ultimele alegeri de la București, am­ propus o colaborare a acestor două opoziții, numai pentru a vedea­­ trium­­­fînd un principiu : căderea unui guvern prin alegeri. Am fost însă refuzat. Să presupunem însă că ar veni d. Carp. Nu e cu putință să dureze un a­­semenea guvern împotriva țărei. Nici dizolvarea repetată, nici cartelările elec­torale nu vor putea face să dăinuiască acel guvern. Alegeri strașnice . Forța baionetei ? Dar cu baioneta poți face ori­ce, numai să te așezi pe ea nu poți ! Starea de asediu? Dar cu starea de a­­sediu și patrupedele pot guverna, cum a zis Cavour. Acesta e idealul politic al Romîniei moderne . Noi credem cu stăruință în putința țărei de a se guverna prin ea în­săși ! Altfel n’am găsi în noi imboldul necesar de a ne sacrifica pentru soarta națiunei,­­adlause pe băncile minorităței conserservator-democrate). Ședința se ridică la orele 5 și 10. D. RUDOLPHE BRODA IN BUCUREȘTI Sîmbătă 27 Noembre ora 9 seara, va avea loc în sala Atheneului Ro­mân, o conferință ținută de d. Ro­­dolphe Broda, avînd drept subiect: Ce pot învăța popoarele unele de la altele. D. Broda, directorul marei reviste internaționale «Les documents du progrès», care apare simultan în lim­bile franceză, engleză, germană și rusă — a întreprins o călătorie în toată Europa, pentru a face un ciclu de conferințe asupra mai multor ches­tiuni sociale la ordinea zilei. D-sa se află actualmente la Belgrad de unde Aihintiih­ JAviulistsR­jar in Sofia, d. R. Broda a înființat Institutul pentru răspîndirea experiențelor sociale, ai cărui membri întreprind cicluri de conferințe în întreaga Eu­ropă, cu scopul de a se răspîndi pre­tutindeni concluziunile precise ale celor mai recente studii sociologice. Institutul numără printre membrii săi și pe compatriotul nostru, d. D. Drăghicescu—­conferențiar de socio­logie la universitatea din București— care a fost invitat să facă­­ aseme­nea conferințe la Paris, Bruxelles și Geneva. Pentru că socotim că fericita idee a creerii acestui institut va aduce reale servicii lumii civilizate, îndem­năm pe cetitori să asiste la această conferință a d-lui R. Broda. Intrarea liberă. Noile parohii Pe ziua de 1 Noembrie s’au înfiin­țat următoarele parohii: 1) In eparhia Sf. Mitropolii a Un­­gro-Vlahiei, jud. Teleorman: Parohia Olteanca (comuna Oltean­ca), cu biserica parohială Sf. Dimi­­trie ; 2) In eparhia Sf. Episcopii a Rtm­­nicului Noului Severin, județul Me­hedinți : Parohia Traian (comuna Traian), cu biserica parohială Sf. Ioan Bo­tezătorul, din cătunul Poroinița, care se deslipește de la parohia Rogova. CAII SCHIMBAȚILOR — Ministerul de războiu are nevoie de 1200 cai.— Condițiile în cari cum­pără caii — Ministerul de războiu avînd ne­voie de 1200 cai, pentru schimbași, dispotează aprovizionarea lor prin bună învoială în următoarele condi­­țiuni: Prețul fie­cărui cal este de 620 lei predat la frontieră sau în țară la o stație de cale ferată. Caii trebue să corespundă strict condițiunilor pre­văzute prin paetul de sarcini, publi­cat în «Monitorul Oficial» No. 190 din 25 Noembrie anul curent. Oferte se primesc în conformitatea artico­­lelor 2, 3, 4 și 5 din paetul de sar­cini. Ministerul primește numai ofertele însoțite de garanția hotărîtă prin art. 6 din caetul de sarcini și cel mai tîrziu pînă în ziua de 4 Decembrie curent cînd va hotărî asupra celor pe cari le admite. — A apărut Studiu asupra interven­ției Statului între muncă și capital de d. N. Petrescu-Comnen, lucrare premiată de Academia Romînă cu premiul G. San-Marin. Prețul 3 lei. — A apărut Căminul nostru No. 2, cu următorul cuprins : Poezii inedite ale Văcăreștilor. Con­stanța Hodoș, Maialul (Amintiri din co­pilărie). A. Popovici Bănățeană, Beati­­tude (poezie), S. A. împăcarea Romîni­lor cu Ungurii (Cronica chestiei națio­nale), Cronicar. Dare de seamă (Doi că­lători romîni în străinătate : Dinicu Go­­lescu și Ion Codru Drăgușanu), B. Con­gresul profesorilor de științe. Poșta Re­acției. ■w MC * y

Next