Viitorul, iulie 1911 (Anul 5, nr. 1242-1264)

1911-07-31 / nr. 1264

V­1 IT Oft Ö i j R­îilî, Toioană după alții — în lipsă de altul mai cu gravă a fost desem­nat sä ia conducerea Primăriei. Și a întocmit apoi, românul nostru, ime­diat, lista consiliului, cu care să a­­saneze. De prisos să comentăm mai pe larg această listă. De ajuns să spunem că în afară de rude (charité bien ordonnéa commence par soi­­meme), transfugi nerușinați (politeța omoară pe ciocoiu), analfabeți și alcoolici patentați (fidel principiului asanării) nu mai intră nimeni In actualul consiliu comunal, care să poată fi categorist într’altfel. Și odată cu afișarea acestei liste pe zidurile orașului, a afișat d. Pe­­șacov, în numele guvernului și al său, și ceea ce astăzi în Craiova poartă numele de «minciuna lui Io­­toană» care nu-i da cît programul, cu care d-l Peșakov solicita voturile cetățenilor. «Guvernul a promis două milioane: « Vor da două milioane Craiovei» «Nu vom pune dări noui, ci vom căuta să ușurăm traiul» așa scria cu litere mari ziarul «Lupta» în ajunul ale­gerilor, așa striga d-l Peșakov și ai săi la toate întrunirile și în toate circiumele. Cetățenii cari știau ce-i poate ca­pul lui Totoană, n’au voit să-l creadă pe cuvînt. Unii ziceau că d-l Carp— zeflemist cum este—profită de debi­litatea mintală a viitorului edil și i îndrugă «veni și uscate», și că el, deștept cum este, se crede ; alții ve­deau în chiar modul de alcătuire a listei un act neserios, disprețuitor față de interesele mari ale orașului. In fine, încotro voia să bată d. Pe­șakov, pretutindeni­i se închideau ușile sau era primit cu un zîmbet semnificativ de ironie și compasiune. Cu toate sforțările, compătimitoare și costisitoare de altfel, ce se făceau pentru lista guvernamentală de în­treaga cohortă junimistă, din care nu lipsea nici prinții Știrbey, regi­­gim­ul a fost nevoit să recunoască că altfel nu pot tîlhări pe cetățeni decît numai dacă balivernele debi­tate vor fi confirmate, în public, și de către altcineva mai cu greutate la vorbă, de către un ministru. Și cine putea fi acel ministru, care să nu se rușineze a minți un oraș în­treg, da cît d l Marghiloman, șeful real al guvernului, ministrul care s’a desbrăcat de mult de ori­ce scrupul. «Vom veni în ajutorul Comunei d voastre cu cel puțin două milioane, dacă nu mai mult». «Nu vom mai pune nici un impo­­sit» așa glăsuia d-l Marghiloman, ca ministru de interne, la întrunirea dela Belle-Vue din ajunul alegerilor comunale.* * * Și acum, cînd cele două milioane nu s’au dat, afară numai de cazul, cînd chiar în intențiunea ministe­rială a fost 2 milioane de minciuni— număr, care recunoaștem a fost cu mult în trecut în timpul întrunirilor e­lectorale—ce pot zice cetățenii des­pre d. Marghiloman și despre d. Peșacov decit că au fost și rămîn niște mincinoși în toată puterea cu­­vîntului ? Și cînd departe de a se ținea de cu­­vîntul dat de atîtea ori în întruniri că «Nu se vor pune dări noi, ci se va căuta să se ușureze traiul», din contr­ă ei pun tocmai dări noi de acelea menite să îngreueze traiul, atunci au tot dreptul cetățenii, cari au fost furați de votul lor cu astfel de baliverne, să fie indignați și să găsească epitetul «minciunii» dat unei astfel de procedări prea slab pentru a zugrăvi, potrivit cu reali­tatea faptelor, pe actualii edili ? Dacă d. Marghiloman și cu tova­rășul său d. Peșacov, găsesc alt ca­lificativ mai just pentru cele ce-au săvîrșit, sâ-1 spună: Pînă atunci să se știe de toată lumea, că Țara are un ministru și anume spe acela, care conduce de nas pe toți miniștrii, pe acela cu veleități de șefie,—care s’a înjosit a se asocia la minciună, ne­­ezitind chiar a minți el însuși, în întrunire publică, un întreg oraș. Să se mai știe că d-l Peșakov, primarul Craiovei, prin minciuni spuse de el și susținute de un mi­nistru, a ajuns primar și așa fiind tot ceea ce face la Comună este contra voinței acelora, cari i-au dat votul. Să se ridice un singur cetățean, care să ia apărarea faptelor actualului primar și atunci ne închinăm. Și dacă cumva se va găsi vreunul avem ferma convingere că opinia publică nu va ezita a-l califica și pe dînsul de rău cetățean. Să se știe prin urmare, că cetă­țenii craioveni espiază greu onoarea de a fi auzit in întrunire publică minciunile d-lui Marghiloman și că ei așteaptă lămuriri ministeriale în privința modului nerușinat în care guvernul asanării a înțeles să le fure voturile. De asemenea, cetățenii craioveni doresc să știe, dacă prințul Știrbey, deputatul lor, care cu prezența sa la întrunire a aderat la minciunile ministrului de interne, găsește cin­stită această procedare ? Dacă nu, s’o înfiereze, dacă da, atunci s’o spuie și să mai poftească și altădată la voturile lor. UN OM MIC DESPRE UN OM MARE TACAT E PROTOPOPESCU Tekir-Ghiol, 25 Iulie 1911. Iubite amice. Cu inima strînsă de durere, am aflat moartea iubitului nostru Take Protopopescu și am citit cite­va a­­mănunte relative la viața lui, atît în ziarele liberale, cît și în ale celor­lalte partide. In ziarul «Viitorul», vorbind de generozitatea lui, spune că nimeni din cei ce veneau la el să-i ceară vre-un ajutor nu pleca nemingîiat. Vomu dovedi printr’un act al lui chiar față de mine, că de multe ori ajuta chiar pe cei ce nu-i solicita vre­ un ajutor. Scosesem de sub tipar al op­tulea fascicul din «Istoria războiului independenței», și al noulea și ulti­mul era sub tipar, și nu aveam mij­loace să dau la lumină și acest fas­­cicol. Editorul se disperase de­ atîta chel­­tueală și de puțină încurajare ce primise pînă atunci și nu mai vrea să dea bani. Intr’o zi mă întîlnește regretatul Protopopescu pe calea Victoriei pe­ a­­proape de Teatru, și, acostîndu-mă, îmi zice cu tonul său franc și încu­rajator. Frumos din partea d-tale, tipărești «Istoria războiului» cu atîtea detalii inedite și nu-mi spui nimic, nu-mi trimiți măcar un exemplar ! — N'am trimis la m­ine — i-am răspuns eu, că n’am obiceiut să im­­portunez. — Rău, răspunse el, mai ales că știu că nu ești bogătaș. Fă bunătate ca mine, care îți sunt amic, poar­­tă-te alt­fel, adică mai tranc și mai puțin mîndru. Treci mîine pe la Credit cu zece exemplare din cîte au ești și păstrează-mi zece și din ce­va ași, căci știu ai nevoe de a­­jutor și de sprijin. M’am dus și m’am întors cu cîte­va sute de lei date din punga lui, pe cari le am dat editoralul, și cu ăst ajutor a avut curaj să termine opera începută, care, cu rușine o o spui, nu s-a produs nici acoperi­rea cheltuelelor, de­și pentru acea scriere am primit multe compli­mente măgulitoare. De atunci în­coace a’a înscris de la sine în nu­mărul puținilor ajutători ai Calen­darului mieu cu cîte 200 de lei pe an, pe cari i-a plătit regulat, nesilit de nimeni, cît timp a apărut Calen­darul. Iată in ce mod discret, delicat și spontanen, plînsul dispărut săvîrșea actele sale generoase. Ziarul «Ordinea» făcîndu-i pane­giricul spune c’a fost sectar. Prin rîndurile de mai jos vă voi da exemplu și despre sectarismul !... Intr’o zi de toamnă ,eram în cabi­netul lui de sub-director la Credit, și așteptam să-mi vie rîndul să pot vorbi. După ce termină expedierea unor afaceri urgente, veni la mine unde stăm pe un scaun și mă întrebă de motivul vizitei mele. Pe cînd eram gata să-i răspunz, iată că fără veste ușea cabinetului se deschide cu zgo­mot și intră cu toată opunerea uși­erului, care nu lăsa să intre doi solicitatori de­odată, un om nalt, robust, bine tăcut și încă tînăr, dar care avea figura aprinsă și în­fățișare desperată. Mă sculai să plec, dar d-l Protopopescu îmi făcu semn să rămîn, iar ușierului să iată. După ce acesta închise ușa, sub­directorul Creditului funciar rural zise, adresîndu-se către noul venit: — Ce mai vrei, domnul mieu de la mine ? — Să-mi dai înapoi moșia. Fără ea sunt muritor de foame, răspunse acesta foarte iritat. — Nu ți-am luat-o eu, ci consi­liul de administrație, pentru că n'ai plătit nimic, nici măcar o rată. — Ba d-ta mi-ai luat-o, că mă prigonești că sunt conservator. — Ai scris la gazetele partidului, m’ai înjurat destul, dar n’ai avut dreptate. Dacă plăteai o jumătate de rată măcar, ai fi văzut că rămî­­neai cu moșia neluată. Dac’ați vrea să mă scăpați, n’ați refuza o fată—nu jumătate,—ce vă ofer prin petiția de față, și m’ați a­­juta să mi hrănesc copiii. Dacă nu mă ajutați, să știți că eșind d’aici mă sinucid. . — Nu ajungi la rezultat cu ame­nințările; de nimic nu mă sperim­. Ia să stăm mai bine de vorbă li­niștiți și să vedem ce e de făcut ? Iți ajung 400 de lei pe lună ? — La nevoe, îmi ajung. — Eu, ca să te pun din nou în posesia moșiei, nu pot de­cît după ce vei plăti cîte cinci ratele întâr­ziate. Dar iată ce pot face . Trebue să pun un administrator la moșia d-tale ca s’o administreze în coru­ptul Creditului. Te pun administra­tor al moșiei d-tale, o să ai 400 de lei pe lună și întrebuințarea co­nacului cu ce e în el. Dar să știi că în această calitate nu mai merge să iei veniturile, căci cazi în delic­tul de abuz de încredere și intri în pușcărie. Primește unicul ajutor ce pot să-ți dau, cu prerogativa da a con­tinua să mă mai înjuri în gazetă și cu fizicul de a vedea pușcăria. — Primesc, răspunse proprietarul —cu strigătul omului naufragiat care primește o mină de ajutor ne­aș­teptată. — Să vie d­ l director Constanti­­nescu cu hîrtiile gata prin cari d-1­5.. . e numit administrator al mo­șiei O... din județul X... zise d-1 Protopopescu ușierului ce intrase în biurou. Sînteți mîntuitoril meu­ strigă d-1­5.. . repezindu-se la mina dreapta a sub-directorului, pe care o strînge cu căldură. —Așa știa Protopopescu să-și răz­bune contra defăimătorilor săi. Scrie și asta la gazetă, dacă îți dă mina. D-1 S... n’a scris nimic, dar s’a achitat conștiincios de mandatul ce i s’a încredințat. A administrat mo­șia sa ca un bun părinte de familie, a respins Creditului toți banii prinși din exploatarea moșiei, s’a mulțu­mit cu modesta leafă de 400 lei pe lună, și peste doi ani, a plătit toate ratele, a reintrat în posesiunea mo­șiei și a rămas conservator, fără să se gîndească a-i prigoni cine­va pen­tru credințele sale politice. Iată care iu sectarismul lui Tache Protopopescu. Dacă credeți că me­rită vre-un interes, puteți publica aceste rînduri. Al d-v. devotat amic N. D. Popescu MARILE SERBĂRI din parcul „Carol I“ Liga Culturală a adresat tuturor secțiunilor din țară, următoarea cir­­culară: In chestiunea vitală pentru Liga Cul­turală de a avea succesul țintit cu lo­teria ei, ne adresăm acum mai mult de­cît ori­cînd tuturor secțiunilor Ligei, ru­­gîndu-le să dea atențiunea meritată unui fapt care va contribui în mod simțitor la ajungerea scopurilor noastre. Nu socotim de loc necesar a vă pleda pentru scopul și importanța Ligei. Vă sunt așa de bine cunoscute. Gîndindu-ne la mijloacele mai potri­vite pentru reușita loteriei, am organizat pentru zilele de 28 August (Duminecă), 29 (Tăierea cap. Sf. Ion) și 30 (Luarea Griviței), grandioase serbări populare în parcul Carol I (Filaret). Programul lor va fi cît se poate de variat și atractiv. Vor avea loc în toate zilele reprezentații la Arenele Romane, cinematograf special, expoziție de costu­me, doine cîntate din caval de ciobanii din Vrancea, tombolă, curse, muzici, se­renade venețiane, zboruri cu aeroplane, asaltul de la Grivița, etc. etc. Onor. Minister al Lucrărilor Publice a bine­voit să acorde o reducere gene­rală pe C. F. de 75 la sută, pentru dus și întors din oricare punct al țărei. Re­ducerea aceasta de 75 la sută este vala­bilă pentru ducere dela 25—30 Aug. iar pentru întoarcere dela 28 Aug.— 1 Sep. inclusiv: Pentru călătorie nu e trebuință de nici o carte de legitimație. Biletele de tren se dau oricui își arată la gară dorința de a veni la serbările noastre. E un avantagiu absolut excepțional ș am stăruit ca să-l dobîndim pentru a putea lua parte la ele toți membrii Ligei pînă la cei cu mijloacele cele mai re­­strînse. Serbările dîndu-se pentru plasarea biletelor loteriei, intrarea se va face în schimbul cumpărărei unui bilet de lote­rie (1 leu) fără altă plată. Nouă nu ne mai remîne decît a vă ruga să propoveduiți tuturor de aceste serbări, de programul lor, de avantagiile extraordinare ce-am dobîndit, să faceți să ia cunoștiință de ele fie­care membru al Ligei, și fie­care să facă propagandă printre prietenii, printre rude, printre cunoscuții d-lor, îndemnîndu-i să vină cu toții la serbările noastre. Va fi un lucru care încă nu se întîlnește în analele in­­stituței noastre. Comptînd absolut pe concursul d­v., pe dragostea, pe energia ce știm că veți desfășura pentru aducerea la un splendid succes al acestei întreprinderi, vă rugăm să faceți a da ocazie ca să se întîlnească odată la aceste serbări, toți membrii Ligei Culturale, din toată țara. C­IUMA «Universal» primește știre din O­­dean (27 iulie) că a’au întîmplat a­colo 6 cazări de ciumă. Gravitatea molimei e că n’au ivit cazările fără a se putea da de urma căilor pe cari au căpătat-o. Deci nu este un focar, ci mai multe. E epidemie în regulă, nu co­zuri ce se pot priveghea și izola lesne. Gazgani bolnavi de ciumă s’au găsit în multe părți ale orașului. S’au găsit microbi și la pureci. Pe urmă boala e foarte rea , mor toți bolnavii, pe cînd anul trecut 50 la sută se însănătoșau. S’a mai dovedit că vasele flotei voluntare călătoresc fără a avea doctori pe bord, înțelege ori­cine gravitatea nespusă a faptului. «Universul» aduce un serviciu nespus țerei dînd știrea în vileag. Criminal ar fi serviciul nostru sa­nitar, dacă n’ar lua cele mai straș­nice măsuri de stîrpire a șobolanilor și șoarecilor și de pază la graniță. Mei științifică line de-aseară Craniile Românilor D­l Eugeene Pittard cercetează de mai mulți ani colecții de cranii ro­­mînești. Pîn’seama cercetase o sută patru­zeci , data asta publică, în «Buletinul sec. române de știință» rezultatul cercetărei a încă o sută de tigve de călugări păstrate la mă­năstirea Neamțului. Tigvele stau într’o boltă sub bise­ricuța lui Alexandru cel Bun, în ju­rul căreia a ținterimul. Unele cranii stau în cutii cu geamuri, altele puse pe rafturi. Oasele celealalte sunt în niște boltiți. 4 Arhimandritul încredințează că tig­vele sunt numai de romîni, din Mol­dova, din Muntenia și din Basara­bia. E pentru fie­care craniu cîte o cărămidă cu numele mortului pe ea și cu data morței, vrîsta, etc. Mai de-a­mănuntul a cercetat 30 de cranii. Cel mai vechia e din 1704 și cel mai nou din 1865. Din toate cercetările de pîn’acuma ale­­ sale ese că în Romînia sunt rari craniile zise dolihocefale adică lungi și că mai multe sînt subdoliho­­cefale, adică de lungime potrivită. Firește craniile cele mai multe sînt cele scurte, brahipefale sau aproape de această formă. Asemănînd craniile de bărbați cu cele de femei (da la Văratec și Aga­­pia)­­. Pittard a găsit că la bărbați craniile scurte sunt 70 °­ C , iar la fe­mei, mult mai numeroase, 84%. Lu­­înd mijlocia tuturor craniilor cer­cetate (240), bărbătești și femeești la un loc, a găsit că mijlocia dă cra­nii brahicefale. Deci Romînii după aceste cercetări s’ar clasifica, dacă nu printre rasele brahicefale, dar măcar foarte aproape de ele. Prognatismul e rar la Romîni: e abia de 7.4 %, iar craniile ortognate sunt 51.8 e/0. Deci Romînii nu sunt butoși, adică n’au fălcile și gura scoase înainte. Femeile sunt și mai ortognate de­cît bărbații. încăperea mijlocie a craniilor de la Neamț (după metoda aproxima­tivă a lui Manouvicer) este de 1573 c. c. 7, a celor de la Cocoș (Dobro­­gea) de 1561 c. c., a celor de la Iași (Institutul anatomic), de 1610 c.c. împărțind cele 100 de cranii de la Neamț în grupa de cîte 10, a găsit la grupa întîia, încăpere de 1631 o. o. gi la grupe a 6 a, tot atîta , la celelalte mai puțin. Cea mai mică în­căpere a fost a grupei a 4-a, cu 1516 o. c. Mijlocia Incăperei oranilor romî­­nești este mai mare de ori a celor svbțeriene din Valais. împrejurările au făcut ca d-nul Pittard să ctroeteze mai numai ora* nii de Romîni moldoveni , deci ră­­mîne de văzut, dacă se vor deosebi mult de acestea, cele muntenești. NOUA REPARTIZARE A administratorilor de plăși Fixîndu-se circonscripțiile denu­mirea și reședința pentru organiza­rea comunelor rurale următorii ad­ministratori de plăși au fost repar­tizați după cum urmează : Județul Olt.—D-mi Traian Stroica la plasa Dumitrești, G. Mitescu la Spireni, C. Demetrescu la Potcoava, E. Gartojan la Perieți și M. Costo­­pol la Drăgănești, Județul Gorj.—D-nii Emil Haidu­­cescu la plasa B­rădineni, Octavian Lascar la Ocolul, I. Bibescu la No­vici, V. Danielescu, la Cărbunești, Valeriu Opran, la Hurezani, G. Bă­­dulescu la Bibești, C. Moisescu, la Turceni, D. M. Gîrbea la Pentol, Ilfov.— D­nii Emil Roșianu, la pl. Baneasa, Florian Predescu, la Bolin­­tinu, N. Israel, la Budești, Târqui­­niu Robescu la Buftea Bucovi­neni, Alex. Rădulescu, la Dănești, Aurel Ursescu, la Fierbinți, N. Opran la Oltenița, Virgiliu Stoenescu, la Pantelimon, Socrate Nicolaide, la Pîrlita-Sărulești și Tudor Anastasiu la Vidra, Dîmbovița.— D-nii Petre Bucures­­cu, la pl. Bilciurești, N. Cîmpeanu, la Bogați, G. Sporide, la Găești, Al. Drăghescu, la Pucioasa, Mihail Brăti­­loiu, la Gherghani, Al. Popescu-Tîr­­goviște, la Tîrgoviște, Ioan Iivescu, la Titu și I. Nicolau, la Voinești. BULETIN METEOROLOGIC Iată buletinul atmosferic pe ziua de ai­­­ ■ — Temperatura îm centigrad* CASA MEM­­­­R­C-le 28 Mie 1911 S.a .miezul nopții ....................+ 18 7 ore dimineața.........21 Miezul zilei .............................1* 27 înălțare» scarom strici '60 uii». Starea cerului senin. Barometrul I« staționar vut și timpul de a fi grav bolnav chiar, aproape o lună de zile. Chiar în clipa cînd enumăr numai lucrările multe săvirșite de d-l Iorga într’un timp atît de scurt, în min­tea mea trăsăturile acestui om i­ar­ dimensiuni fantastice ; capul, mîinile, pieptul se lungesc, se lărgesc, încre­­menesc în forme de oțel. Parcă nu mai e un om Par­că e o mașină enormă, o mașină conștientă, un motor de viață și inteligență care lucrează neconte­nit, pus de egomotos, produce fum mult și negru, dar fabrică, fabrică fără încetare cultură și lumină. Cu­rentul pe care-l produce e destul ca să împrăștie întunericul din jurul lui. Să nu se apropie însă nimeni prea mult. «E primejdie de moarte» cum scrne pe toate tăblițele din u­­zinele cu motoare mari. Să-l admiri de departe și să-l urmezi cu sufletul. Cine se atinge de el, riscă să-și piarză o mină sau un picior în angrenajul acelor roate și rotițe multe și pu­ternice cari se învîrtesa mereu și repede. In ultima ea lucrare, «Oameni m azi au fost», d­l Iorga a strîns la un loc, intr’un volum de 500 pagini, o parte din schițele și portretele li­terare publicate în ultimii ani în Se­mănătorul și Neamul Romînesc. E o colecție foarte interesantă. In trăsături repezi, caracteristice, d-l Iorga schițează viata și operile a peste o sută de personalități, străi­ne sau de la noi, cari au desfășurat o activitate folositoare pe vre­unul din tărîmurile muncii omenești. Cu o varietate paleidoscopică se perindă în acest volum siluetele ușoare, schi­țele reușite, portretele de mină de maestru ale atîtor literați, istorici, politiciani, ziariști, patrioți, oratori, ierarhi de seamă, din străinătate, din țara noastră, de peste munți. Cu o rară bogăție de amănunte și ajutat de un extra-ordinar capital de cunoștințe pe toate aceste variate terenuri de gîndire și muncă, d-l Iorga expune viața și lucrările ace­stor oameni de valoare, analizînd sau, mai exact zis, sintetizînd, prin repezi priviri adînc văzătoare, cînd un suflet mare, cînd o extra­ordi­­nară expansiune de activitate de pe urna ch­eia n’a rămas nimic, cînd o mișcare însemnată politică sau culturală, cînd roadele pozitive ale unei intelectualități. Deși nu toate aceste schițe, por­trete, evocări sunt lucrate cu o e­­gală putere de concentrare și sin­teză, totuși nici una nu păcătuaște din punct de vedere al caracteri­­zărei și informației juste,—­cari t­e bue să fie calitățile indispensabile ale acestui gen literar. Ultimul volum al d-lui Iorga, — volum care, pînă la apariția acestor rînduri, s’ar putea, cunoscînd repe­ziciunea cu care d sa lucrează, să nu mai fie cel din urmă, — rezumează felul său de activitate enciclopedică întocmai după cum un strop limpede cuprinde în reflexul multicolor al unei raza, toată bogăția centrului de lumină din care pornește raza. Cum e opera întreagă a d-lui Iorga așa este și acest volum: o vastă desfă­șurare de cunoștințe, o risipă prodi­gioasă de observații originale, un uimitor amestec de tot felul de com­­petințe, o veșnică preocupare de-a spune clt mai mult în cuvinte cît mai puține, — de unde provine și lungimea cîte-odată cam complicată a nervoaselor sale perioade. Iar toate acestea calități și preocupări sunt concentrate, cu o Înv­erșunată pu­tere de stăruință. In jurul aceleia­și idei centrale : deslușirea rosturilor noastre naționale și propășirea noa­stră politică prin ridicarea culturală a poporului, prin stabilirea unui prestigiu de civilizație proprie, iubit înăuntrul hotarelor noastre, stimat dincolo de hotare. Această idea centrală, care nu în­cetează de a preocupa pe d 1 Iorga în nici una din manifestațiunile sale culturale, dă operei sale metodă și doctrină, iar personalităței autorului prestigiu și consecvență de îndru­mător. — A eșit de supt tipar «Apărarea Mitropolitului Athanasie» rostită îna­intea sf. Sinod al sfintei biserici au­tocefale ortodoxe romîne în ședin­țele de la 13, 14, 16, 17, 20, 21 și 22 iunie 1911. Urmată de hotărîrea sf. Sinod, cuvântarea Mitropolitului Athanasie în ședința de închidere a sf. Sinod (25 Iunie), demisiunea sa și Cartea sa pastorală de despărțire de eparhioții săi, iar în Anexe dife­rite documente citate în apărare. Iu­lie 1911. împăcarea.—Cu privire la svo­nurile de împăcare cu takiștii, pe care oamenii guvernului caută să le acrediteze tot mai mult în opinia pu­blică, «Acțiunea» publică era urmă­torul comunicat: Pe timp de vacanță, cînd șefii no­ștri sunt departe de Capitală, juni­miștii iscodesc versiuni cari, dacă le sunt pe plac, nu pot să satisfacă in­teresele morale și aspirațiile mem­brilor partidului conservator-demo­crat. De cîte­va­­zile versiuni de o îm­păcare între noi și carpiștii au cir­culat în Capitală, împrăștiate bine înțeles, de către aceștia din urmă. Noi cari am stat alături de ilus­trul nostru șef, d. Take Ionescu, pînă în clipa cînd dînsul a părăsit Capitala, sîntem în măsură să știm hotărîrea sa neclintită, de a nu re­nunța un singur moment la luptă, la lupta de exterminare a acestui guvern al min­ciunei, destrîului și decăderei morale. După angajamentul solemn luat de șeful nostru în ultimul nostru congres măreț de la «Eforie», ar fi chiar o insultă să dăm crezămînt versiunelor interesate pe cari le răs­­pîndesc junimiști, prin culori. Junimiștii, reduși la neputință, simțindu-se pe pragul petrei cel mai tîrziu la toamnă, se pregătesc să ne întindă iarăși mîini disperate, ca să le sărim într’ajutor. Ar fi umilitor pentru noi să stăm alături cu aceia cari au necinstit și umilit acestă țară prin alegerile lor sălbatice, banditești ; ar fi o rușine să alergăm în sprijinul celor mai neîndurerați vrăjmași ai marilor principii ale partidului conservator­­democrat. Pentru toate aceste ne credem au­torizați să afirmăm sus și tare: Nici nu e probă de împăcare. In chestia Soc. T. C. O scrisoare a d-lui Procopie Dumitrescu D l Procopie Dumitrescu fost pri­mar al Capitalei a adresat urmă­toarea scrisoare ziarului «Conserva­torul» : Domnule Director. In ziarul «Conservatorul» de la 16 ale lunei curente, la care sânt abonat, la întoarcerea mea în Ca­pitală, după o lipsă de mai multe zile, am citit, la rubrica «Polemici și Fapte», o reproducere după zia­­rul «Adevărul», pe care nu l citesc nefiind abonat și din care rezultă că eu primarul liberal de atunci, ași fi făcut o declarație în numele comunei, a doua zi după prima emi­siune, că las jumătatea acțiunilor în folosul acționarilor. Așa cum este reprodus pasajul de mai sus, declar că nu pricep ni­mic din cele ce a voit să spună nu­mitul ziar. Totuși adaug, că la pri­ma emisiune a acțiunilor Societăței Tramvaiului Comunal, nu am fost primar, după cum se poate verifica de ori și cine, prin urmare, nu pu­team să fac o asemenea declarațiune, în numele comunei și nici nu am făcut o asemenea declarațiune, nici odată. Rugîndu-vă să dați publicităței această întîmpinare, la cea di’ntîi aparițiune a stimatului d-voastră ziar, rămîn al d-voastră îndatorat. i. Procopie Dumitrescu fost primar al Capitalei Starea recoltelor in tară — Nooi rapoarte — La ministerul de interne B’au mai primit următoarele rapoarte cu pri­vire la starea ttimpului și a semă­năturilor : Vaslui.—A plouat liniștit în întreg județul. Se continuă cu activitate la secerișul căratul și treeratul păioa­­selor, precum și la cositul fînețelor. Porumburile și limașurile în urma ploei s’au îndreptat în mod simțitor. Dolj.—Timpul a fost senin și căl­duros. Grînele se treară cu activi­tate iar pe unele locuri s’au termi­nat. Porumbul este bun, iar pomii roditori și viile se prezintă bine. Covurlui.—Timpul variabil. Ploaia a fost liniștită și fără grindină. Proprietarii și arendașii au ter­minat secerișul păioaselor continuînd treeratul. Locuitorii pe unele locuri continuă secerișul. Porumbul se menține frumos și merge spre ma­turitate, avînd bobul format. Ima­­șurile și fînețele sunt destul de fru­moase. Vin­e din cauza măsuri și a înghețurilor din urmă vor da o re­coltă sub mediocră.­­A fost distrusă de grindină în a­­cest județ o întindere de peste 40 hectare vie. Botoșani.­Pe teritoriul comune­lor : Deleni și Mănăstireni a căzut grindină de mărimea alunelor cau­­zînd stricăciuni la pîine albă. Se­mănăturile în general sunt frumoase afară de cele cari au suferit pe urma inundațiilor. Griul, orzul, ovăzul și rapița se seceră, iar pe unele locuri se treera. Porumbul e frumos, iar imașurile bune și viile mediocre. Constanța.—Locuitorii se ocupă cu treeratul păioaselor. Iași.—Ploile căzute în acest județ au fost repezi și prin cele mai multe locuri­ torențiale. Apele Jijia și Prutu începuse a crește însă din ziua de 26 Iulie au început a scade. Semă­năturile de toamnă în general sunt bune asemenea și cele de primăvară, mai­­ ales porumburile sunt foarte frumoase și continuă cu secerișul, cositul, adunatul, căratul și treera­tul, însă ploile urmate au împiedi­cat mult aceste lucrări. Viile sunt de mijloc, iar pomi ro­ditori și fînețele dau o recoltă a­­bundentă. Tutova.—Timpul variabil. Semă­năturile sunt bune. Porumburile bune, dar mai au nevoe de ploae. Viile americane bune asemenea și pășunele. Argeș.—Timpul a fost variabil. Ploile căzute în acest județ au adus mult bine porumbului. Semănăturile de toamnă s’au secerat­­ și se con­tinuă cu treeratul lor. Porumbul este frumos și promite o recoltă a­­bundentă. Fînețale parte s’au cosit și s’au strîns. Viile se prezintă bine, pe unele locuri starea pomilor ro­ditori este mediocră. DIFERITE ȘTIRI — Ministerul cultelor a încuviințat sta­tutele societății «învierea» din com­. Pă­­tîrlagele, jud. Buzău. — Ministerul cultelor a dat «Societă­ții femeilor romîne», autorizațiunea de a da o serbare în localul școalei pri­mare din Urlați. — Ministerul cultelor a aprobat să se dea o serbare la școala din com­. Le­­cucești, din jud. Bacău. — Ministerul de externe, a trimis ministerului de interne brevetele celor decorați cu ocazia zilei de 10 Mai,­­ur­­mind a se trimite prefecturilor spre a se remite celor în drept. — D. Adam Andricu sub-comisar în poliția orașului Fălticeni a fost revocat. In locul său a fost numit d. Ion lordă­­ch­escu. D. Ib­ralamb Miulescu sub-comisar cl. III poliția orașului Buzău, a fost revo­cat și în locul său a fost numit d. N. I. Constantinescu. — Ministerul cultelor și al instruc­­țiunei a dat autorizațiune d-lui Vasile Gornescu, institutor in Dorohoi, să pre­gătească în localul școalei de băeți No. 1, din localitate, pe absolvenții cursu­lui primar cari doresc să se înscrie, în licee.­­ Ministerul cultelor a aprobat să se dea o serbare în folosul școalei in localul din comn. Gotești, jud. R.­Sărat. — Direcțiunea generală a poștelor și telegrafelor, a adresat următoarea circu­lară, relativă la scutirea de taxe a co­respondențelor schimbate între cancela­riile Camerei și Senatului și membrii adunărilor legiuitoare. Corespondențele adresate d-lor depu­tați și senatori de către cancelariile Ca­merei și Senatului, fiind în interesul sta­tului, urmează a fi considerate ca ofi­ciale și scutite, în conformitate cu art. 104, din lege, de ori-ce taxe poștale. Luați măsuri, ca de la data prezenta­tului ordin, aceste corespondențe să fie înmînate celor în drept fără a se încărca cu taxa de plată. — D-nii G. Coandă subprefectul plă­­șei Sulina și I. Alexandrescu, sub­pre­fectul plășei Isaccia, au fost transferați unul în locul altuia. CUM E VREMEA? 29 Iulie In țară.­­ Timpul se menține pre­tutim­eni închis, liniștit și răcoros. Eri a mai plouat aproape în toată partea de jos a țărei și numai pe alocuri în cea de sus. Cantități mai mari de apă au fost la: Corabia 22 mm, Mamornița 23, Urziceni (Ialo­mița) 26 și Ghimpați (Vlașca) 30 mm. Temperaturele maxime au va­riat între 32 ° la Calafat și 19 ° la Si­naia iar cele minime între 20 ° la Constanța și 9 ° la Sinaia. Presiunea atmosferică a crescut puțin fiind în mijlociu către 760 mm. 28 Iulie In Europa.­­ Repartițiunea pre slanei atmosferice aproape aceiași ca și în ziua precedentă, ea fiind mai ridicată la N. N­. și vest și coborîtă la SE unde este subt 760 mm. Ploi parțiale au căzut în Au­­stro-Ungaria, Romînia, Peninsula Balcanică și pe alocuri în Rusia. Temperatura este ridicată la vest și în centrul Europei.­­ A apărut și se află de vînzare la librăria Socec un foarte documentat stu­diu original asupra începuturilor Iașului, sub titlul de: Iezătura Iazului Roman—Aquarium— de pe Bahlui, Iașul cetate Romană—Cas­trum Iași. Originea și semnificația nu­melui Iași. Exemplarul un leu. — a apărut în­­ Biblioteca romînă . Cum și cu ce trebuește să ne hrănim, de dr. C. I. Istrati. Broșură în 68 pa­gini. Prețul 1 leu. IN FORMA­ IBMI i­ Din inițiativa d-lor George Dia­­mandy, fost deputat și Al. Davila s'a pus la Constanța bazele unui Yacht-Club­ Romîn, instituție care are de scop de a se desvolta gustul sportului maritim prin înființarea de flotile în porturile noastre de pe marea Neagră și de pe Dunăre și de a construi diferite îmbarcațiuni ce vor servi la organizarea de re­gate în porturi, și în caz de mobi­­lzare să ajute marinei militare la serviciile de transporturi și aprovi­zionare. Ca prezidentă a fost aclamată A. S. R. Principesa Maria, care­ fiind rugată telegrafic a lua clubul sub înaltul Său patronaj și a primi pre­zidenția lui, a binevoit a accepta prin următoarea telegramă: D-lui A. Davila Constanța «Primesc cu cea mai mare plă­cere. Incîntată de a afla că s’a în­temeiat un Yacht-Club, îi urez un viitor frumos. Maria». Au mai fost aleși ca membrii de onoare d nil Filipescu, ministru de război a; Delavrancea, ministru de lucrări publice ; amiralii Murgescu, Urseanu și Eustațiu; iar ca vice­președinți au fost aleși d-nn­ ingi­ner inspector Venert, care va dirija construirea bărcilor, yachiarilor și bărcilor-automobile; căpitan coman­dor N. Negru, care va dirija secția militară a clubului; căpitan coman­dor Toescu, pentru partea privitoare la căpitănia portului, și George Dia­­mandi care va dirija secția civilă a clubului. *­­­oarte darnică pentru Bulgari, «Epoca» le dăruește câte­va cazuri de holeră în Sofia. Cazurile sunt la Varna, dar depeșa fiind din Sofia, ipochimenele le au dăruit capitalei bulgărești. Foarte serios informează «Epoca» pe cititorii săi.­­­ Un număr de 13 elevi ai școa­lei de viticultură din Bulgaria con­duși de profesorul D. Dalgherot au intrat ori după amiază în țară, pe la Giurgiu. Acești elevi, vor vizita Capitala și apoi pepinierele noastre și fer­mele model ale Statului și unele particulare. * In gara Ploești se vor face mai multe lucrări foarte importante la linii. Ast­fel se va mări numă­rul liniilor în gara de triagiu ; se va modifica accesul trenurilor de Predeal și București și se vor în­ființa 48 linii noi, cu șine tip lung. Lucrările acestea vor costa suma de 166.405 lei. Consiliul de miniștri a aprobat să se facă aceste importante modi­ficări pentru o mai mare înlesnire a circulației trenurilor. •i­ Ministerul cultelor și al instruc­țiunei, în dorința de a studia mij­loacele prin cari s’ar putea ajunge ca școalele noastre de comerț să contribue la naționalizarea și propă­șirea comerțului român, a acordat un concediu de doi ani d-lui pro­fesor Praja spre a se ocupa de a­­proape și în tot acest timp de acea­­sta chestiune. * D. Eugeniu Dinescu, profesor de limba latină la Hași, a fost trans­ferat în aceiași calitate la Brăila. i­ Cererile pentru înscrierile la școala de marină din Constanța se vor trimite direct comandamentului marinei la Galați cel mai tîrziu pînă la 15 August curent. La ministerul de război nu se vor primi nici o cerere. * Din Iași ni se comunică înce­tarea din viață a d-rului Gh. Iu­­liano, un statornic și devotat mem­bru al partidului național-liberal. D-rul Iuliano a fost medic primar al Cassei St. Spiridon, medic al os­­piciului Galata, profesor de higienă la școala normală și la seminar. In anul 1901 d-rul Iulianu a fost tri­mis în parlament ca reprezentant al coleg. II de Senat. Transmitem familiei îndurerate sincerile noastre condoleanțe. A f D-1 E. Germani ne roagă să desmințim cum că d-sa face parte încă din comitetul cercului de la cazinoul din Constanța. D-sa s’a dezis chiar din primele zile din această calitate. * D. Hildembrandt Frollo, profe­sor de limba latină la Piatra-Neamț, a fost transferat în aceiași calitate la București. * Agenții prefecturii poliției Ca­pitalei au făcut din noapte o inspec­ție prin mahalale spre a vedea pricina înmulțirii furturilor de prin oase. Cu acest prilej s’a constatat că o mulțime de cetățeni lasă ferestrele deschise, favorizînd astfel stre­curarea pungașilor în locuințele lor, fie măcar scoaterea diferitelor obiecte pe geam prin ajutorul unor bastoane cu pîrlig la vîrf. ROMANUL «VIITORULUI» 40­0 TINEREȚE ÎNTREAGA -------■------­ Ce singurătate! Poetul nu mai avea nici un prieten, nici un ca­marad căruia să-i încredințeze tris­­tețele lui patriotice. Paul Sillery servea în armata de la rîul Loara. Artur Papillon, care manifestase un sgomotos entuziasm la patru Sep­tembrie, făcuse ca să fie numit pre­fect într’un județ din Pirinei, și re­­citindu-și autorii favoriți, vechiul premiant al concursului general cheltuia acolo, mult scuipat și multă prozopopee, și scuipa, dela înălțimea tuturor balcoanelor, logosuri in oari foarte ades era vorba de trei sute de soldați din antichitate, și de oare­care trecere a munților Gre­ciei, nu tocmai necunoscută. In teatrele în care se dădeau re­prezentații în beneficiul ambulan­țelor sau pentru a contribui la tur­narea vre­unui tun, Am­adeu revă­zuse adese­ori pe Jsquelet, care, îmbrăcat într’o bluză largă de răz­boiu și încălțat în niște cisme care-i veneau pînă’n brîu, declama, cui un succes enorm, poezii ocazionale,­­în cari entuziasmul și frumoasele sen­timente țineau locul artei și simțu­rilor comune. Dar ce să spui acto­rului triumfător care se considera ca un Turte și care, la a doua che­mare, era convins că salvase patria și că Bismark și bătrînul Wilhelm n’aveau de­cît să se țină bine? Cît despre Mauriciu Roger, el tri­mesese, la începutul campaniei pe mamă sa, pe nevastă-sa și pe fiul lui la țară, și, purtînd pe tunica lui de schimbaș, dublul galon de aur al locotenentului, era acum în a­­vant-postumi, lîngă vechiul prieten al tatălui său, colonelul Sautz. Căci, din cauza marei lipse de o­­fițeri în care se găsea Franța atunci, se văzu nevoia de a se repescui din fundul birourilor geniului, de la mi­nisterul de război­, pe bătrînul co­lonel, și-l răpiră compasurilor și godeurilor sale. Sărmanul om . A­­mintirile lui de activitate aveau o­­rigina în Crimeea și la Pepenele Verde. De atunci, nu mai văzuse strălu­cind la soare lopata unui săpător. Și iată că i se cerea, acestui onest veteran, ca să se reîntoarcă la re­dută și să pudreze telegramele lui cu pămînt scormonit de ghiulea, ca tunot la Toulon, în bateria oame­nilor—fără—frică. Ei bine, el nu spusese: «Uf!», bătrînul Sautz. După ce sărutase pe frunte pe cele trei fete ale sa­u fără zestre, el scosese dintr’un saltar u­­niforma sa pe jumătate rorsă de mo­lii,scuturess numai decît naftalina și grăunțele de piper, și, cu micul lui păr de conțopist, se dusese ca să puie la lucru pe soldații lui, cît se putea mai departe de întărituri, aproape de tot pe Prusaci. Hei! oamenii geniului auxiliar, domnii cu caschetă americană, nu-și bătu-

Next