Viitorul, iulie 1911 (Anul 5, nr. 1242-1264)
1911-07-24 / nr. 1258
Y y ANUL AL PATRULEA—NO 1258- ABONAMENTE In țară.................... un an 13 lei..............șease luni 9 lei In străinătate .... un an 30 lei..............șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni —PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI: 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22 39 ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III..................... Linia corp 7 pe o coloană în pagina VI.....................30~1îanT’ Inserții și reclame pagina III linia...............................8 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENȚIA EMIL MELBERT , CUMINECA 24 IULIE 1911 —fI — ■ bani MOTIVELE CAMPANIEI contra Soc. comunale de tramvaie Din prima zi în care a izbucnit pătimașa și neonesta campanie oficiala contra societăți comunale de tramvaie, am afirmat că această campanie nu era inspirată de dorința de a apăra interesele pretins lezate ale Comunei, ci de scopuri politice, cu totul străine obiectului în discuțiune. Am afirmat, — și evenimentele ce se desfășoară confirmă pe de-a’ntregul afirmațiile noastre, — că lupta conservatorilor și a presei străine sau înstrăinate, împotriva nouei societăți romînești de tramvaie, este de aceeași natură cu campaniile pe cari samsarii intereselor străine le-au dus înpotriva tuturor instituțiilor noastre economice cu caracter național, în primii ani ai ființărei lor. Și Banca Națională, și Creditul Urban și* Creditul Rural au fost calificate de conservatorii noștri «pungășii», cu prilejul nervoaselor discuții ce-au stirnit întemeerea lor.* Și cu toate acestea, în ciuda tuturor străinilor cari vad fugindu-le de sub picioare terenul speculațiunilor primejdioase țărei noastre, aceste «pungășii» azi sunt considerate de toata lumea ca niște instituții de temelie economică, cu cari orice Romín se poate mîndri. Am mai afirmat că lupta desperată înpotriva nouei societăți comunale era mai mult o luptă prin care se încerca să se discretizeze, in fața opiniei publice, șeful partidului național-liberal, a cărui popularitate și putere, bazate pe însăși popularitatea și forța partidului nostru, jicnea profund impopularitatea și neputința d-lui Marghiloman și a partidului conservator guvernamental. In sprijinul acestei afirmațiuni se produc azi documente nesperat de prețioase. Și valoarea acestor documente este cu atât mai mare cu cit ele ne sunt furnizate chiar de Adevărul,—acest ziar care din necinstea lui profesională și-a făcut armă contra tuturor oamenilor cinstiți și scut de apărare a tuturor uneltirilor ministrului de interne. Ei bine, acest ziar care, în calitate de monitor al tuturor excrocheriilor și șantajelor, de mijlocitor public al tuturor poftelor străinilor, a dat și continuă să dea d-lui Marghiloman un concurs atît de suspect, publică o convorbire cu un fruntaș de marcă al partidului guvernamental, cari fruntaș îi face următoarele mărturisiri cu privirile la mobilul care a determinat campania contra societăței comunale de tramvaie: «Dacă n’am fi avut pe tapetehe știa aceasta, am fi profitat de cea dintîia împrejurare pentru a administra o lecție dinastiei, așa ca să se știe de la un capăt la altul al țărei, și în străinătate, mai ales în străinătate, că Romînia nu este moșia Brătienilor, că partidele celelalte nu sunt la discreția partidului liberal, că mai sunt și alții cari pot guverna fără voia Brătienilor, că nu e nevoie numai de asentimentul Brătienilor ca să te poți mișca pe pămîntul acestei țări. Iată pentru ce am pornit lupta». Iată car, după chiar propriile mărturisiri ale unui influent amic politic al ministrului de interne, că toată această campanie, toate nebuneștile intervenții oficiale pe care ea le-a determinat, toate perturbările provocate și toate interesele pe care aceste perturbări le pun în joc, nu sunt opera solicitudine pe care guvernul conservator o poartă intereselor pretins lezate ale Statului sau comunei, ci pur și simplu efectul unui curios acces de omnipotență care a cuprină, așa, din senin, pe d-l Marghiloman, în toiul căldurilor. D-l Marghiloman vrea să arate d-lui Brătianu, țărei și chiar... străinătăței că *și d-s-a poate ceva în această țară! Și pentru a-și sluji aceste suspecte veleități de putință politică, ministrul de interne provoacă atîtea perturburări, anulează jurnale ale consiliilor de miniștri, vrea să desființeze legi! ‘Veșnica poveste a pisicei cu clopoței, care cu cît face zgomot mai mare, cu atît e în stare să facă treabă mai puțină! ___________________P — Din ale regimului -4000 de zile de prestație — In baraca guvernamentală din Tecuci, iar a început să miroasă a praf de pușcă. Conflictul ivit silele acestea între d-l C. Bobeica, prefectul județului și d l Paul Balș, fruntaș conservator și autor al mai multor întreprinderi cu înclinație bruscă, promite să treacă într'o fașă ma unuia. Recunoaștem însă că de data asta prefectul județului are dreptate. Dar ce poate face un prefect nu tocmai agreat de dl Marghiloman cînd d l Balș amenință cu pierderea alegerilor județene... Să povestim însă motivele conflictului. D-l Balș avînd nevoe să construiască pe hotarul moșiei sale Ivești un dig, care să oprească revărsările Birladului, a profitat de vîlva ce se face în țară cu ocazia inundațiilor din Moldova și a cerut prefectului să pună la dispoziție 4IOOO (patru mii) de zile de prestație sub cuvînt că acest dig ar apăra și satele de prin prejur. 4000 de zile de prestație puse în serviciul unui particular !... Cazul devine cu adevărat senzațional. S’a întîmplat însă că prefectul a cerut și avizul inginerului șef al județului și acesta — mai mult om de știință decît om al guvernului— a opinat că digul lui Balș, neservind decît la apărarea moșiei sale, nu i se poate pune la dispoziție atîtea zile de prestație cînd ele sînt neapărat necesare județului pentru construirea și repararea șoselelor. Bineînțeles că prefectul a trebuit să pună rezoluția în sensul avizului inginerului. D-l Balș insă amenință cu scandalul și cum peste două săptămîni au loc alegerile județene, se șoptește că de voe, de nevoe, prefectul ar fi căzut la învoială și că afacerea s’ar face cu 2000 (două mii) de zile de prestație. Noi sfătuim pe d-l Bobeica să nu se joace cu zilele de prestație de care județul are mai multă nevoe decît particularul din Balș. ACCIDENT SAU SINUCIDERE? GINETTE LÂNTELME Unele ziare franceze cântă Încă să deslege pretinsul mister care ar Invățai moartea regretatei artiste Lantelme Sfîrșitul tragic al celei mai frumoase și cochete artiste parisiene, d-na Genevieva Edwards, care pe scenă își păstra încă numele de d-șoara Lantelme, iar pentru prietenii săi intimi acela de Ginette, nu numai că a impresionat în mod active cercurile artistice și mondene ale Parisului, dar au dat chiar prilejul unor ziare să se întrebe dacă moartea ei nu ascunde oare vreun mister. înecarea ei în apele Rinului a fost explicată printr’un accident Se putea însă foarte bine să fie vorba și de o sinucidere iar unii spun chiar un asasinat. Svonurile senzaționale cari s’au răspîndit in jurul acestei morți neașteptate, deși nu merită nici o luare aminte, totuși ele sunt considerate ca un fel de lovitură pe care soarta o dă tocmai aceluia care este considerat în Franța drept părintele reportajului senzațional. D-l Edwards, fondatorul ziarului «Le Matin* și bărbatul d-șoarei Lanivliuu a «cuvui >1» ți«*— »——b.* și puternice emoții de cititor, el oare pe vremuri seria tocmai pentru a emoționa și Inspăiminta chiar pe petitorii ziarului său. Pentru un om care iși iubește nevasta chiar cind este mai bătrin cu 36 de ani de olt dlnsa, și pa care o pierde In conditiuni atit de dureroase, nu poate de sigur să-i fie plăcut faptul că unii din foștii lui confrai caută să-i speculeze această nenorocire intimă, întrebindu-se în mod pervers, dacă nu cumva e vorba de o sinucidere sau asasinat. Toate aceste lucruri, d. Edwards le-a declarat cu o profundă mihnire unui ziarist care-l vizita chiar a treia zi după întîmplarea nenorocirii pe bordul yahtului «L’Aimée» de la fereastra căruia Lantelme se zice a fi alunecat în apele Rinului. — «Mi-aduc aminte, spunea d. Edwards, că la vîrsta de 18 ani, am debutat în ziaristică inventînd o descriere macabră a unui naufragiu care nu se intîmplase. Ei bine astăzi soarta se întoarce în contra mea și mă pedepsește. Confrații mei inventează un mister pe bordul yahtului meu, un mister care nu există și care se reduce pur și simplu la proporțiile unui accident nenorocit, victimă căruia a trebuit să cadă tocmai iubita mea soție». «Abia astăzi recunosc ce rău poate face asemenea știri menite să excite curiozitatea publică și să rănească sufletele deprimate ale celor cari se găsesc în cauză fără să poarte pe conștiință cea mai mică vină. «Sorții jurnalului d-voastră ceea ce vă spun și ceea ce vă poate declara toți prietenii de pe bordul yahtului care, ca și mine, au fost tot atât de străini de cele ce pretind unele ziare parisiene. «A fost un accident și nimic mai mult. După căldura tropicală din timpul zilei, spre seară am ancorat yahtul în plin curent al apei și am cYt pe punte pentru a face uz de băuturi reporitoare. Lantelme a făcut abuz însă, și pe la miezul nopței cînd a coborît în cabina sa să se culce s’a aplecat pe fereastră, pentru a ’și face toaleta~în 2 yi ® Jn aerul răcoros al nopței. O mișcare bruscă și neașteptată a vasului însă, a aruncat-o în apă. Iată adevărul asupra acestei nenorociri pe care cei cari voose s’o explice într’altfel comit o mare nedreptate la adresa mea, ce nn merit a fi pedepsit mai mult decît m’a pedepsit fatalitatea». Mișcătoarea mărturisire a d-lui Edwards nu poate fi decît adevărată, cu atît mai mult cu cît o mulțime din prietenii familiei călătoreau pe bordul yahtului. Nenorocirea aceasta însă, în condițiile în care a fost comentată, eBe cu totul afară din cadrul faptelor de la ordinea zilei, cînd după cum văzurăm, cel care avea să pufere mai mult după urma reportajului de senzație este chiar părintele lui în Franța, d-l Edwards. îndemnuri sriminale D 1 Miile și Evreii cari trăesc în jurul său grație toleranței codului penal, a legilor noastre de poliție prea îngăduitoare, d 1 Miile și inconștienta bandă de șantagiști care-l înconjoară, după ce au scăpat ca prin urechile acului de pușcărie cu ocazia mizerabilului atentat al lui Jelea, provocat de îndemnurile lor criminale acum fac noul apeluri la crimă. «Am mărturisit și mărturisesc și acum, — spune declasatul Const. Miile, sub proprie - ul w ■«, ~~ *, ce se va face la potriva Dinastiei de către oricine, va fi aprobat de noi». Prin urmare, văzînd că încercările sale infame de a calomnia pe niște bărbați politici de un prestigiu ireproșabil, ca dnli Brătianu, nu reușesc, mizerabilul pamflet din str. Sărindar face din nou apel la atentate criminale. Îi trebue Adevărului un nou releu, pentru ca, imediat după comiterea crimei să-i poată pleda din nou imbecilitatea în fața justiției și să poată trîmbița iar că a fost instrumentul... poliției de siguranță. Guvernului actual nu putem să i atragem atenția asupra acestor îndemnuri la fapte „calificate de crime“ — după cum singur inconștientul Miile mărturisește—fiindcă nu se știe dacă nu cumva și aceste nebunii n’au fost inspirate Adevărului tot de d-l Marghiloman. in schimb, vom ști să tragem pentru viitor toate consecințele din această primejdioasă recidivă a Adevărului. Pentru că,—și sperăm că toți oamenii cu scaun la minte vor fi de acord în această privință — un ziar care se transformă în agent de ațîțare la crimă, nu mai are dreptul să beneficieze de libertățile acordate de Constituție presei. Redactorii unui asemenea ziar nu sunt decit niște ordinari criminali și, deci, locul lor este cu totul în altă parte, decît printre privilegiații condeiului. Prin urmare, să bage bine de seamă declasatul Millo și Evreii săi cari, încurajați de prezența la ministerul de interne a unui politician pe care însuși d-l Filipescu l’a calificat de bandit, fac apel azi „la oricine“ ca să lovească, în orice fel, pe d-nii Brătianu 1 I ZAVRACURI Mișcare antisemită Adevărul anunță că partidul liberal pregătește mișcări antisemite. _ Pe cît știu eu nici un membru al partidului liberal n'a promis că va repeta... «mișcarea» antisemită a d-lui Filipache Corlătescu t Iapa tWni Ciurcu D-l Al. Ciurcu anunță prin Adevărul că are o iapă care, deși la anul va serba jubileul de 200 de ani de activitate, totuși e în deplinătatea facultăților ei de cal femenin. Invidiază sau admiră d-l Ciurcu pe bătrîna sa iapă ? De ce? Tot d-l Ciurcu propune să se înființeze o societate romînească pentru creșterea cailor. De ce ? Ca să mai aibă d-l Marghiloman ce desființa ? ________________Aghiuță. pe Note Cînd devii bătrîn ? Iată una din cele mai delicate probleme, de care bărbații se interesează foarte rar, iar femeile aproape nu se interesează de loc. De la care anume virată, un om are dreptul să se considere bătrîn ? Expresia «are dreptul» poate fi oarecum exagerată. De fapt, întrebarea ar trebui pusă astfel: De la care anume vîrstă, un om este forțat să recunoască că e bătrîn ? Cu privire la femee, problema pare a fi fost rezolvată de către d-na Heglen, faimoasă artistă pe vremuri, oare supărată fiind pe un ziarist german care îi imputa vîrsta prea înaintată, îi respundea printr’o scrisoare deschisă următoarele: «Domnule, am treizeci și nouă de ani. Am deci exact vîrsta la care în Franța, femeea atinge apogeul talentului și al frumuseței.* Balzac mersese numai pînă la 30 de ani. Dna Heglon mai adaugă nouă ani. Dar ce însemnează nouă ani în viața unei artiste... franceze. Dar dacă pentru femei, chestiunea pare aproape tranșată, mai puțin norocoși, bărbații așteaptă și azi rezolvarea ei. UTn Ai.nfitnFa onnni«! n nn»A " -» a'' noasa idee de a deschide o anchetă cu privire la vîrsta de la care un bărbat se poate considera bătrîn. Răspunsurile n’au întîrziat de a sosi. In total s’au primit 30.000 dintre cari unele foarte importante deși difereau diametral unele de altele. Un Don Juan a răspuns: «Mă voi considera bătrîn în ziua cînd ca și poetul Campoamor voi putea spune că fetele și femeile pe cari le am iubit mă sărută ca pe o icoană sfintă. Icoană sfintă!... Iată o comparație foarte măgulitoare pentru un Don juan spaniol!... Ce aveți de aiugat, Doamnele mele?... Un burghez însă care abia se însurase, a răspuns: «începi să devii bătrîn, opt zile după căsătorie». Numai după opt zile?.. Ce spuneți tineri căsătoriți?... . Ce trebue să spună atunci bărbații cari se căsătoresc de clte două, ba chiar trei ori în viață ? Oare d-l Edwars, bărbatul artistei Lanthelma care s’a înecat zilele trecute în Rin, era bătrîn ? .. Oare d-l Artur Mayer, directorul ziarului «Le Gaulois», e bătrîn cu toate că s’a căsătorit la vîrsta de 63 de ani?.. Dar Marchizul de Priola ?... Noi credem că bâtrla nu ești decit atunci cind grațiile femenite nuți mai provoacă decît imboldul adorărilor religioase și platonica. Pote să fim greșiți. Dar părul alb sau vîrsta, mai ales la bărbați, nu înseamnă astuși da puțin a fi renunțat la patrimoniul tinerețai. Tinerețea este atît de fluidă că nu poate fi încătușată în nici o formulă. Totul depinde de persoană și da viața pa care ai trăit-o. Koh-i-noor. SPANIA și conflictul marocan Intre Rege și Primul Ministru In timp ce tratativele dintre Franța și Germania cu privire la Maroc își urmează cursul lor, Spania debarcă zilnic trupe noi, destinate localității El-Kzar unde se știe că s-au petrecut regretabilele incidente cu consulul francez și unul din ofițerii instructori ai armatei șerifiene. Pe lîngă armata metropolitană, garnizoana de la El-Kzar se mai mărește și cu dezertorii marocani cari trec în lagărul spaniol cu arme și cu cai. In urma intervenției sultanului de a se înapoia armele, primul ministru spaniol de Canalejas a conferit cu regele asupra atitudinea pe care trupele spaniole trebue s-o aibă față de dezertorii marocani. Ilustrația noastră reprezintă una din aceste conferințe înainte de plecarea regelui Alfons în Anglia. Tripoul de la Lacul-M ~ Parchetul de Brăila declară că nu poate lua nici o măsura, deoarece tripoul din Lacul Sarat este deschis cu autorizația ministerului de interne . Sub regimul de «reparație socială» al d-lui Carp, tripourile în stațiunile noastre balneare par a fi devenit tot așa de indispensabile ca și obișnuitele instalațiuni de cură. Conservatorii își urmiază tradiția cu o precisiune uimitoare. Exemplul de la Ojm.st.n.n.t.a. nu minta la Lacul Sărat și cine știe dacă la toamnă nu vom vedea pe d-l Marghiloman prezentînd Parlamentului o lege prin care tripolii să fie considerat ca facind parte din confortul neapărat al stațiunilor noastre balneara. Un proprietar din Brăila, al cărui nume îl putem chiar da, la nevoe, ne trimite următoarea scrisoare din care se poate vedea ușor, cum înțelege actualul guvern să administreze băile statului și cam ce anume distracții oferă suferinzilor : Domnule director, In bufetul Cazino, din stațiunea balneară Lacu-Sărat, s’a înființat, ino. «io In 6 iinia u.. . mno.iil Honorop—numit Căișori — pentru distracția bolnavilor și decavarea buzunarilor. D-nii Vasile Lăuțescu, Petre Gruber și un anume Vasilescu Bubi, care se zice că e funcționar la domenii și care are și rolul mardiașului, la jos—cîte și trei patroni ai jocului, au acreditat variunea că, pentru tolerarea acestui tripou, a intervenit d i Theodora, secretar general la interne. Am reclamat parchetului local care a rezolvat petițiunea mea panînd următoarea nemai pomenită rezoluție: «La dosar, Intru cit d-le prefect ne-a comunicat »că jocul de cAlșori in «stațiunea Lacul Sarat »este autorizat». Voi fi, ea, un naiv; nu cred însă că un delict Infamant, prevăzut și pedepsit de codal penal poate autorizat. Unde vom ajunge cînd vom fi călăuziți de astfel de interpretări ! I Se poate oare admite o asemenea rezoluțiune, pasă de un reprezentant al ministerului public ? Petițiunea mea adresată procurorului local este înregistrată la No. 5845 din 21 Iulie curent. Am reclamat și administratorului băilor Lacul-Sărat printr’o petițiune trimisă, prin Aftrinrui Amp.nma.hi HI o. ro de la 19 iulie, cu reíoac resípisa cu No. 115, in care am făcut atent pe d. ad-tor, că în cazul cinci nu va lua măsuri contra jocului se va face vinovat de refuz de serviciu legalmente datorii. Am reclamat de asemenea prefectului și parchetului. Reclamațiunile mele însă au fost puse la dosar și cu drept cuvint, dacă faptul este adevărat că tripoul a fost autorizat de ministerul de interne. La rândul nostru, întrebăm pe d. Marghiloman, dacă are cunoștință de cele ce se practică la Lacul Sărat, dacă autorizația căișorilor a fost dată de d-sa. de d. boi auru sau ne cine unui, și dacă această autorizație nu este oarecum în contrazicere cu legea, care oprește în mod formal jocurile de noroc. Așteptăm.____________ NOUTATI Domnișoara doctor în fizică și chimie, Gertrud Moker, acum docență privată la Bern, se mută la Leipzig unde va fi profesoară la Universitate și va priveghea lucrarea «Dicționarului biografico-literar a istoriei științelor exacte». E fiica învățatului Philipp Moker, profesor la Universitatea din Bern. Fiică-sa Gertrud s-a deosebit in matematici și științi naturale. A făcut și mai multe sinteze de combinații organice. Răsfoind cărți... „Le Cantique de l’Aile“ de Edmond Rostand De-abia isprăvisem de citit prefața pretențioasă și foarte puțin clară care precede traducerea, lipsită de culoare și energie a poemului Poliphem,—prefață în care autorul constată că in literatura franceză contimporană nu există nici un nume care să se poată opune unui Corneille sau unui Hugo, cînd a apărut, în L’llustration, minunatul poem al lui Edmond Rostand : Le cantique de l’aile. Nu putem preciza dacă autorul nemuritor al lui Cyrano de Bergerac și L’Aiglon a scris acest poem înadins ca să dea o genială desmințire decretului atît de categoric al d-lui Rașca, de la Iași. Dar, la urma urmei, nici nu ne interesează această chestiune de ordin, ași putea zice, intim, care privește numai pe d. Rașca și pe marele său contimporan francez. Sau vice-versa. Prin urmare, pentru noi prefața d-lui Rașca are mai mult valoarea unei... auto-legitimări a modului insuficient cum autorul ei a tradus poemul lui Albert Samain, iar Le cantique de l’aile rămîne, în ciuda competentului protector al lui Corneille și Hugo, un poem de genială inspirație, în care Edmond Rostand apare în lumina și retușurile de umbră ale strălucitelor sale calități și defecte, cel mai inspirat și cel mai artist poet al vremurilor in cari trăim. Dacă d. Rișeu refuză lui Edmond Rostand și celorlalți mari contimporani ai săi locuri de onoare, alături de Corneille și Hugo, în panteonul nemurire!, oricît de nemîngîit va rămîne marele poet francez de această expulzare polițienească, traducătorul lui Poliphem nu va putea impiedica pe restul contimporanilor săi, mai indulgenți decit d-sa, să vadă în autorul lui Cyrano de Bergerac pe artistul care a izbutit să sensibilizeze, cu cel mai tînăr entuziasm și cu cea mai poetică formă, geniul poporului francez, într’o vreme de materialism, naturalism și naturism feroce, după o înfrîngere care a umilit mîndria națională franceză și a făcut să se coboare, pentru un răstimp, acest popor, înzestrat cu însușiri atît de nobile și cu ji un temperament atît de fericit, de pe treapta cea dintîiu a paterei, la care se ridicase prin vitejia brațelor și geniul minții lui proprii, romantismul lui Edmond Rostand a reușit să învingă deprimarea provocată de prezent și să deștepte încredere energică în viitorul Franței, prin senzibilizarea genială a marilor calități ale sufletului francez, prin cea mai entuziastă apoteozare a geniului acelui popor. Și Cyrano de Bergerac și L’Aiglon și Chantecler nu fac decît să exalteze însușirile strălucite ale rasei galice și rolul providențial al Franței. Iar Le cantique de l’aile este strigătul de bucurie entuziastă, este poemul care consacră triumful final. Poetul vibrează din toate coardele sufletului său și din această profundă vibrare pare să se încheagă o chemare formidabilă: Franța, mre a fost umilită la 1871, din pricina unui trecător moment de orbire națională, s’a deșteptat, s’a întremat și, prin geniul ei neperitor, se ridică azi cu aripi de vultur, deasupra hotarelor zadarnice pe cari cuceririle brutale le statornicesc. Le Héres, qui s’itait retire sous sa tente Comme le híres grec, Vient d’arracher soudain la toile oalpitante Pour s’envoller avec! Și cu c'tă mîndria exclamă, peats oîteva strofe, poetul, fermecat de viziunea éiröerirei devăvîrșite a aerului: France, nous savions bien qu'en toutes Ies Histoires Les hommes de Ion sol Seraient toujours debout sur tous Ies promontoires D'ou Von peut prendre un voi; Maisqu’ils l’aientpris si haut, Quand desjoueurs de flăte Menaient déjá ton deull, C’est de quoi s’arréter pendant une minute Pour avoir de Vorgueil / Fiecare strofă din acest poem, in care mîndria națională freamătă în orice vers,conține cîte o idee de înaltă inspirație poetică și o aluzie la triumful suprem al Franței, care formează sentimentul fundamental al acestui poem. Cîteva exemple : Depuis que cette chose impérieuse existe Qui veut qu’on aille aux deux, La France est le pays des mérés â l’oeil triste Mais au front glorieux / Sau : II est temps de chanter le Cantique de VAile Qui veut que nous ayons Une roate â jamais montante, et paraltiti Au trajet des rayons ! Sau: Bonaparte, ce sont—dât, au fond des poémes, Ton Algle s’en fâcher /— Les fils de tes soldats qui voleront eux-ménes De clocher en clocher / Sau : Et sache-le, pays qui ne cesses toi-méne D’aller te dínlgrant, Nal peuple.pour antant qu’il s’admire et qu’il s’aime, Nul peuple n’est plus grand Que celui qui, tandis que sa force profondt E prouvée aujourd’hui, Pour prouver son horreur de peser sur le monde, Voie au-dessus de lui l Nici odată mîndria înfiiată a Francezilor n’a putut să-și ia o mai poetică revanșă ; nici odată victoria Germanilor n’a primit o sfidare mai usturătoare. Nici chiar dacă Berlinul ar fi fost silit să capituleze in fața armatelor franceze, nici chiar dacă mindrul împărat Wilhelm II ar fi fost nevoit să predea spada d-lui Joffre, generaliamul Franței, poporul francez n’ar fi putut să obție o revanșa mai complectă decît înalta satisfacție ce i-a hărăzit sfidarea marelui poet. Și e foarte firesc să fie așa: înfrîngerea Francezilor azi nu mai durează, Berlinul dacă ar fi silit să capituleze ar reînvia, pe cîtă vreme gealalul poem de triumf și sfidare al lui Rostand va trăi de-a lungul veacurilor ca o răzbunare continuă ce planează sus de tot, peste tot și peste toate. Deși istoria nu va putea spune despre marele poet francez că a contribuit la izbînda aviației,—cum va spune, de pildă, despre compatriotul nostru d. Al. Ciurcu), — totuși Edmond Rostand rămîne artistul care a dat cea mai înaltă semnificare națională sborului francez. Și această semnificare culminează, atît ca înțeles simbolic cît și ca valoare estetică, în următoarele două strofe din urmă : Plus haut toujours plus haut, pilote et gloire aux hommes De grande volonté / Glolre ă ces dirobeurs de flamme que nous sommesl Gloire ă VHumunité / Glolre au vielt Enchaîni qui, supputant la jole De planer ă son tour, Etudia, pendant qu’il lui rongeait le foie, Les ailes du vautour! ...Și acum, o rugăciune . Dacă d-l Rașcu de la Iași dorește să-și justifice întru cîtva, cel puțin pentru Romînii cari nu știu franțuzește, gestul competent prin care a refuzat lui Edmond Rostand joc de onoare în panteonul cemurirei, alături de Corneille și Hugo, îl rog fierbinte să nu neglijeze de-a traduce în romînește Le Cantique de l’aile, în aceeași impecabilă formă și cu același pios respect al fondului, cu care a tradus poemul Poliphem. P. Locusteanu ") A se vedea în «Adevărul un articol în care d-l Ciurcu mărturisește meritul de a fi cheltuit sume însemnate pentru isbînda aviației franceze.