Viitorul, ianuarie 1912 (Anul 6, nr. 1402-1427)

1912-01-24 / nr. 1422

K ANUL AL CINCILEA — No. 1422 - as 5 bani 1 ABONAMENTE in țară.........................un an 18 lei .... . țeatse sani 9 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA STRADA­ ACADEMIEI. 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 ANUNCIURI COMERCIALE Linii Ti l Pe ° 00­0ani .în HI ...... . 50 bani ,'n’*....IP 7 P* 0 cob­ani In pagina I?..........................30 bani Inserții si reclame pagina II­ linie 8 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENȚIA EMIL MILDERT MARȚI 24 IANUARIE 1812 5 bani în altăinâtate .... un an 30 lei .... . țeaso luni 18 lei Abonamentele încep la 1 $1­15 ale fiecărei luni Logici și dreptate Un ziar guvernamental ne dă lecții de constituționalism : «Mai multă prudență și mai multă delicateță se impune, cel puțin față de capul Statului, opozițiunei care a guvernat pînă ori și care mai vrea să guverneze. «Nu se face afiș de gazetă cu audiențele la Suveran.» Răspundem însă : Dacă declara­țiunile M­S. Regelui au fost fă­cute d­lui M. Pherekyde cu autori­zațiunea de­ a fi comunicate, nu exi­sta nici un motiv pentru presa li­berală de a nu le da cea mai largă publicitate, lucru pe care de alt­fel l-a făcut și­ celelalte ziare cari nu fac politică liberală., Dar interesant­­ este că pre­sa con­servatoare ne da> a­sta Si&un­ constituționalism, în momentul chiar cînd d. Filipescu a procedat cu demisia sa în ast­fel de mod că nu putea să obțină de la șeful Statului de­cit ceea ce el însuși urmărea. Și odată rezultatul obți­nut de d. Filipescu, presa conser­vatoare nu a ezitat ca să publice soluțiunea dată de M­S Regele demisiunei ministrului de războiu. Partidului conservator îi este deci permis a face uz de declara­țiunile M. S. Regelui, deși aceste declarațiuni și soluțiuni au mult mai redusă importanță de­cît ace­lea cari priveau atitudinea parti­dului liberal în cele mai grele mo­mente ale statului nostru. Dar ceea­ ce este îngăduit partidului de la cîrma, după logica și buna cre­dință a adversarilor noștri, nu poate fi tolerat nouă 1 SITUAȚIA POLITICĂ —PERTUD PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE- Demisia d lui Filipescu Cantacuziniștii și Ministrul­ de război a demisionat Vineri 20 Ianuarie — Comunicatul care a urmat au­dienței d-lui Mihail Ferechi de la ■m'­­Suveran, pusese guvernul d-lui Carp, pentru toată lumea politică,­­ situațiunea care nu mai îngă­­duia nici­ un fel de rezervă asupra gestului, pe care ar fi trebuit să-l facă orice guvern în asemenea­mprej­urări. Un asemenea comunicat asupra represiunei de la 1907, după ce întregul guvern se solidarizase cu declarațiunile d-lui Nicu Fili­­pescu în această chestiune, nu putea avea politicește altă urmare T­ logică, decit imediata demisiune a cabinetului. Dacă demisia era să fie primită ori nu, era o ches­tiune de știut, după ce demisia guvernului ar fi fost prezintată. Atitudinea aceasta părea așa de mult indicată, incit­ala­tă ori dimineață, după apariția în ziare a comunicatului publicat cu în­voirea Coroanei, demisia cabine­tului era o chestiune de cîteva ore pentru toată lumea noastră poli­­ică, chiar și pentru majoritatea cer­curilor guvernamentale. Se așteaptă, în special, ca gu­vernul să ia o atitudine in șe­dința de după amiază a corpu­rilor legiuitoare, fie din proprie inițiativa, fie în urma unei pro­­vocațiuni din partea majoritatei, care sa silească banca ministe­­riala la o lămurire a situațiunei. Adevărul este că provocarea nu a lipsit. Manifestația de mai înainte hotărâtă, cu care majori­tățile din Cameră și Senat au primit pe d. Nicu Filipescu, cu tot caracterul de spontană sim­patie care i se dăduse, era, to­tuși, Dulejul nimerit ca să înles­nească lămurirea ce se­ așteaptă de aproape trei sapte luni din partea guvernului. Nici d. Nicu Filipescu și nici unul dintre ceilalți membri ai guvernului, deși prezenți pe banca ministerială, nu au găsit opor­tun să facă vre­o declarațiune, care să angajeze pentru viitor. La manifestațiunea majorităților, membrii guvernului au răspuns pentr-un mutism surprinzător, deși situația politică impune gu­vernului o explicațiune, care pare a fi ocolită cu intenție. In aceiași zi, însă, după ridi­carea ședinței la Cameră și Se­nat, Epoca, organul personal al d-lui Nicu Filipescu, a apărut în ediție specială, anunțînd demi­sia ministrului de razboiu,­ pe care Coroana o respinsese. Dar ziarul d-lui Nicu Filipe­scu avusese grija să nu precizeze ziua și ora la care ministrul de războiu își prezintase demis­iu­­nea, lăsînd astfel să se creadă că gestul d-lui Nicu Filipescu ur­mase după comunicatul asupra răscoalelor țărănești dela 1907. Adevărul este, insă, altul. Ministrul de război pre­zintase Suveranului demi­sia in dimineața zilei de Vineri 20 Ianuarie, a­ctivă în ajunul audienței d-lui M. Feredhiae și cu 24 de ore înainte de a se publica comunicatul care a urmat după audiența fruntașu­­­­lui nostru la M. S. fle­gele. Acestea sunt fapte cari nu primesc desmințire și, afirmîn­­du-le, desfidem să fie desmințite. Prin urmare, demisia minis­trului de războiu nu are nici o legătură cu comunicatul în ches­tiunea represiunei, întru cit a fost dată înaintea audien­ței d-lui Ferechi de la Su­n­­­veran. Așa fiind, gestul d lui Nicu Filipescu nu are nici explicațiu­­nea, care ar fi putut să i se dea, din punctul de vedere al clarifi­cărei situațiunei politice în gene­re și a guvernului Carp în spe­cial.» a B De alt­fel, mai putem adăuga că guvernul, pentru a nu-și de­moraliza partizanii, hotărîse sa păstreze tăcere asupra demisiunea ministrului de război. Dar după apariția comunica­tului, pentru a cărei publicare d. Ferechide avusese autorizațiu­­nea Coroanei, guvernul a hotărît să anunțe demisia d-lui Nicu Fi­­lipescu, în nădejdea că va con­ y­ura­balansa efectul pe care-l fă­­cuse, și în lumea politică și în opinia publică, cuprinsul acelui comunicat. Acesta e și motivul și explica­­țiunea pentru care demisia mi­­­­nistrului de război a fost ajun­s față prin presa guvernului, fără să se precizeze că fusese pre­zintată cu 24 de ore în­­nainte de a se da publicității comunicatul, care consternase și guvernul și lumea guvernamen­tală. In aceste condițiuni, demisia d-lui Nicu Filipescu nu are nici o semnificațiune din punctul de vedere al limpezim situațiunei guvernului. Aceasta e interpretarea care se dă azi demisiunei acesteia, după ce s­a cunoscut în chip exact ziua în care a fost prezintată de către ministrul de război; — și di­ferența aceasta de 24 de ore își are, ni se pare, o importanță de n­etăgăduit. E locul să adăugăm că însăși Epoca de eri găsește prudent lu­cru să nu mai revie asupra de­misiei ministrului de război;—și tăcerea aceasta își are, socotim, o anume semnificație. Alex. Mavrodi. Mote Greerii prevăzători!... Cunoaștem fabula. Greerul se duce iarna la vecina sa furnică spre a-i cere ajutor. „De ce ai cîntat astă vară, și n’ai strîns ca mine ?“ îi răspunde furnica. Să punem în locul greerului pe artiste și în locul furnicei, pe onorabilul bur­ghez, șî atunci conflictul etern dintre contemplare și spirit practic, ne apar, in deplină lumină. Cine își poartă gîndul dincolo de mă­runta viața cu toate nevoile ei, și cine își alege — ca în balada lui Schiller — cerul albastru ca obiect de contemplație, iar nu pămîntul atît de plin de noroiu și praf, va suferi moralicește mai mult decit burghezul care nu pricepe din lume decit tocmai josnicia micilor nevoi. Greerul e prea artist ca să agonisea­scă pentru la iarnă merindele cu cari se laudă furnica ce nu trăește decit nu­mai pentru gospodărie. Dar une­ori realitatea dă o desmințire fabulei. Iată că și greerii se gîndesc une­ori­, «la iarnă». Spectacolul nu e lip­sit de interes. Dar unde și cînd s’a po­menit ca artiștii să fie prevăzători, să se strîngă pentru a-și apăra interesele breslei lor, și să viseze poate chiar la clădirea unui palat al lor? Unde? In chiar țara noastră, — în țara noastră care pînă mai eri era atîta de străină de artă, și considera pe poeți cu o indife­rență jicnitoare pentru ei, și periculoasă pentru bunul ei renume. Azi timpurile s’au schimbat. Statul și gravii reprezentanți ai națiunei se gră­besc a recunoaște ca persoană juridică Societatea scriitorilor romîni. De acum încolo Societatea va putea strînge fon­duri, va putea să primească daniile a­­celor suflete cari vor fi atrase spre alta, și va putea să-și aibă o avere proprie . Boema visătoare care avea pînă acu­ma, drept bogăție, razele de lună și pie­trele nestimate ale fanteziei lor multi­forme,—boema care-și croia palate de cristal în mijlocul rotogoalelor de fum de la «Fialkowki», de la «Kübler», de la «Terasă», a devenit azi o «societate» recunoscută ca «persoană juridică» ca­pabilă a trescrisa, a-și­­„cumpăra ecare­­turi și a avea bani la Casa de Depu­neri I O timpuri frumoase, cînd greeii rîv­­nesc sa împrumute pe furnica, și cînd ei, printre două cîntece scrise pe porta­tivul razelor de soare, se mai gîndesc și la nevoile lor profesionale 1 Petrouius. DOUĂ FRACȚIUNI, DOUĂ ATITUDINI Banca Națională Vechii conservatori nu aprobă gestul d-lui Nicu Filipescu . Pe zi ne trece, cantacuziniștii în­cep să și manifeste tot mai mult personalitatea și rolul cumpănitor 08-1 au în actualul cabinet. Diferența de vederi dintre junimiști și grupul adevăraților conservatori se accen­tuează pe măsură ce m­oulle proepte de lege se depun, și declarațiunile nesocotite ale unora dintre miniștri îngreunează și mai mult situația gu­vernului. De cît­va timp grupul cantacu­­ziniștilor păstrează o rezervă sem­nificativă față de atitudinea generală a cabinetului — o rezervă pe care mulți dintre junimiști nu se sfiesc s’o ia drept o cursă ce s’ar pregăti d-lui Carp și alor săi. Diferențierea de vederi între unii și alții s’a produs în mod oficial, cu ocazia prezentarea procesului de lege asupra bunurilor de mînă moartă. Chestiunea aceasta însă este în­deajuns de bine cunoscută pentru a mai fi nevoi să insistăm asupra ei. Tot ceea­ ce se mai putea a­­dăuga, este constatarea că prima manifestație ostilă a cantacuziniști­­lor contra tovarășilor lor de guvern a fost încoronată de succes, de­oare­ce, după cum iarăși bine se știe, proiectul d lui La­homari nu va pu­tea lua ființă de cît fiind modi­ficat în mod cu totul radical, a ■ n In timpul însă cînd cale două fracțiuni guvernamentale cădeau de acord asupra proiectului cu bunu­rile de mînă moartă, iată că d. Nicu Filipescu fara la «Eforie» faimoa­sele declarațiuni contra Bancei Na­ționale. Limbajul ministrului de războiu a impresionat în mod cu totul de­favorabil pe bfitrînul coru Iorgu Cantacuzino, care pentru prima oară poate în viața sa, s’a crezut dator să uzeze în mod direct de presa care-i stă la dispoziție, dînd ordin ca ziarele d-lui Griguță Cantacu­­zino sa păstrezi cea mai deplină re­zervă asupra acestor declarațiuni. Cum îmi­ n­în­uări­a impusă Conu Iorga putea fi interpretată și speculată în mod favorabil opoziției, s’a recurs la un așa zis atruct ga­zetăresc și, pentru ca redac­ția să nu-și ia nici o răs­pundere asupra celor publicate, s-a cerut un inter­view d lui Nicu Filipescu, angajând în modul acesta numai pur și sim­plu persoana ministrului de război. O altă probă evidentă cu d l Can­­tacuzino nu aprobă atitudinea d-lui Filipescu, este faptul că președintele Senatului a refuzat categoric să vină și să prezideze ședința în care Ma­turul corp avea să facă manifestație de simpatie pentru d-nul Filipescu, manifestație pe care d 1 Cantacuzino a considerat-o ca o necuviin­ță la adresa Coroanei. Cele spuse pînă acum sunt fapte precise. In afară de astea insă, can­tacuziniștii lasă a se înțelege ne­mulțumirea lor personală contra d-lui Filipescu pe care îl consideră ca pe un încuroă-lume, greu de le­­cuit. Ceva mai mult chiar, d-l Gr. Gh. Cantacuzino, vorbind cu un fruntaș liberal despre eșirea violentă a d-lui Filipescu, a declarat: „ Nu numai că nu aprobăm de­­clarațiunile lui Filipescu, dar in ceea ce mă privește pe mine personal, vă spun că ași fi gata să iau ori­cînd locul primului director demi­sionat la Banca Națională. Iată ce idee au cantacuziniștii de­spre excrocheriile da la Banca Națio­nală, pe care d-nul Filipescu le de­nunță cu verva celui mai perfect Don Quichotte al cabinetului Carp. Un ultim indiciu, în fine, ar fi in­­formațiunea foarte o­­mnificativăi pe care «Seara» de eri o publică în fruntea rubricei. Oficiosul cantacuzi dat anunță că M. S. Regele a deda­­t d­lui Anton Carp că aceeași pro]­o­ție va acorda Băncii Naționale ’si­ne viitor. Alte carticaturi Tr.dem că sunt absolut de prisos. GREUTĂȚILE republici portugheze Tînăra republică portugheză are viața amărîtă. Proclamată la 10 oc­tombrie 1910, ea n’a avut încă o zi de liniște. Monarchiștii, încă nu­meroși, o hîrțuesc din răsputeri. Clericalii, aliații lor, asmut poporul împotriva ei. Iar socialiștii, t­rîți de curentul­ anarh­isto-comunist, puter­nic în țările latine, îi creiază me­reu greutăți. In afară de asta, Re­publica se mai abate în mijlocul unor dificultăți financiare. Bugetul statului soldează un de­ficit de 70 milioane pe an. Funcțio­­narismul, complicat cu nepotismul,­ pe care Republica nu l’a putut stîrpi— absoarbe toate veniturile statului. O­­pera pozitivă pe care o poate face, gu­vernul o face în colonii, unde con­­struește căi ferate, favorizează co­­mercial, pe cînd Metropola e lăsată în părăsire. E evident că guvernul republican n’a corespuns așteptărilor naționale. El nu a realizat decit pe hîrtie refor­mele promise, iar în ce privește partea economică a misiunei sale, se poate spune că mizeria e azi tot atît de mare în Portugalia ca și pe vremea regalităței. In asemenea împrejurări, se înțe­lege că terenul e prielnic pentru nemulțumiri. Ofițerii sunt porniți contra noului regim, la a cărui în­temeiere au contribuit cel mai mult. Glori­alii, cu toată legea separației bisericei de Stat, au încă destule mijloace ca să ducă împotriva Re­publicei o luptă neîmpăcată. Iar lucrătorii, formulîndu-și re­­vendicațiunile economice și sociale, nu se silesc să accepte pînă și con­cursul interesat al monarhiștilor. Față de această conjurațiune a a­­lîtor factori sociali, guvernul repu­blican a fost nevoit să recurgă la ultima Itazie , la suspendarea ga­ranțiilor constituționale în Lisabo­na. Lisabona e azi sub regimul mi­litar al guvernului Carvalhaes. Da cît, într’o republică, mai ales într’una neîndestul de bine înteme­iată, un regim militar e tot­deauna o primejdie. El dfs­crme adversarilor republi­cei, și apoi ispita și ademenirile sunt mari pentru militarul care exercită puteri dictatoriale. In starea actuală nu se știe clar că va aduce ziua de miine. Preșe­dintele Republicei Manuel de Arriaga și primul său ministru August de Vasconcelles, sunt oameni cu mîna slabă. Putea-vor ei să se opună conjurațiilor din năuntru, alimen­tate de acțiunea din afară a ex-re­­gelui Manuel ? Această întrebare e pe bazele tutu­­turor Portughezilor neliniștiți de soarta țării lor. Eastern. ZAVRACURI Biografia d-lui Fleva Adevărul face biografia d-lui Fleva. La inmormîntări totdeauna se face biografia răposaților. Simbol D-l Miile declară, sub iscălitură, că pentru d-sa Nicolae Fleva este un simbol. Nici nu putea să-și aleagă d-l M­ile un simbol mai potrivit de­cît... butoiul fără fund I Aghiuță. POLITICE Demisia d-lui Nicu Filipescu, după ce s’a cunoscut adevărul a­­supra datei la care a fost prezin­tată, a produs un efect cu totul altul de­cît acel, la care nădăjduia guvernul. Comunicatul asupra operei de pacificare de la 1907 urmînd după respingerea demisiunei ministrului de război, a căpătat în­­ lumea po­litică o și mai mare semnificație, întru­cît omiterea datei la care a fost prezintată demisia dovedește și mai mult că guvernul a simțit lovitura. » * • Constatăm că încă pînă azi nu s’a confirmat și nici nu s’a desmințit in­terviewul d­lui general A­­verescu în chestia repre­siunei de la 1907. Tăcerea aceasta dove­dește că interviewul nu era autentic. Parlamentul a luat vacanță pînă Mercur 1. In timpul acesta, guvernul va încerca să aplaneze nemulțumi­rile pe care unii membri ai ma­jorit­atei] le-au manifestat în ul­timele zile cu privire la proiec­tele de legi depuse. * * • Guvernamentalii au făcut zilele acestea noui intervenții pe lingă dt. Ionaș Grădișteanu. Știrile noastre ne dau dreptul să afirmăm că și încercările acestea au rămas fără rezultat satisfăcător pentru guvern. Fostul ministru conservator va profita de cel dinții prilej ca să demonstreze în public contra guver­nului Carp. întrunirea d-lui Fleva D. Fleva decade cu repeziciune. Nevoit să părăsească partidul con­servator-democrat, etribuind la pen­sie a încercat o... lovitură : ținerea unei întruniri publice in Capitală. Duminica trecută d. Fleva a luat parte și a vorbit la o întrunire sin­dicalistă, rugind asistența să-l încu­rajeze și să ia parte la întrunirea pe care a convocat’o pentru eli. Foarte amabili de cînd li s’a adus în țară d lui Rakowsky, sindicaliștii s’au o­ferit să populeze întrunirea d­lui Fleva, după cum deunăzi au popu­lat întrunirea guvernamentală de la Eforie. Singur d l Fleva ț a fost silit să recunoască în așa zisa sa spoveda­nie că întrunirea e... cosmopolită. De altfel, dacă mai era nevoe de confirmare, manifestația sgomotoasă și persistentă ce s’a făcut pentru d-ral Rakowsky, e o dovadă că cli­entela tribunalului a fost pur sindi­calistă. Au asistat ce e dreptul, și cîți­va agenți guvernamentali, dar au fost inecați­ în­ massa sindicalistă. Dar în definit care a fost « spove­dania» bietului d. Fleva ? Nimic, dar absolut nimic nou. «Tribunul» a vorbit trei ceasuri, și a făcut bio­grafia, cu începere de la 1888, a vorbit de alegeri libere, descentrali­zare administrativă, ancheta de la Spineni, oculta de la Banca Națională, chestia națională, chestia finului, afacerea Ghenadie, și a sfîrșit cu chestia tramvaelor. S’a prins că a rămas singur cu conștiința sa și cu... poporul Capitalei l CINEMA-POLITIC SUCCESELE GUVERNULUI DIP. P. Carp: Ține bine tramvaiul, Alecule, că pe Nicu îl dete­gata Banca Națională încurajarea industriei naționale de d-l EMIL. COSTINESCU îi o sorginte foarte largă de ne­dreptăți este scutirea de taxe vamale, ce se acordă unora și se refuzat al­tora. In legea din 1887 nu se putea face alt­fel decît a se da guvernului dreptul să acorde scutiri de text vamale, câci n’aveam un tarif protec­tor, și trebuia săi găsim alte mîj­loace spre a face să nască industria. S’a abuzat însă fără nici o cruțare, și cu totul în contra spiritului legii, de asemeni scutiri, s’a abuzat și din nepricepere și de hatîr și de in­teres. După punerea în aplicare a tari­farii din 1904 abuzul a devenit mult mai mare, apoi unii producă­tori, pe lîngă­ folosul tax­elor protec­toare, mai beneficiau și de scutiri pentru materiile trebuincioase lor, pe cînd cei ce nu se bucurau de a­­ceste soutiri, mergeau spre ruină. Un exemplu: cînd am venit la ministerul finanțelor în 1907 am gă­sit două ateliere mari de lucrări de fier din București scutite de taxe vamale pentru toate felurile de fier ce importau, taxe ce variau între 3 și 5 lei la suta de kilograme. Toți fierarii și toți comercianții de fier reclamau mereu că au pierdut toată clientela, căci ei plătind taxele nu puteau vinde marfa cu prețurile ce­lor favorizați.. Am desființat nedreptatea, dar nu fără mari greutăți și pierderi de timp, ofici­abuzul este un genere tenace. Ceea­ ce era un abuz sub imperiul legii din 1887 va deveni o nedrep­tate legală prin aplicarea legii D-lui Nenițescu. Astăzi au dispărut a­­proape scutirile de vamă, cari sunt o favoare mare pentru unii și o ne­dreptate și mai mare pentru cei mai mulți . D-l Nenițescu, în loc de a le interzice absolut prin lege, le re­introduce. Art. 3, aliniatul 1 reduce cu 50 la sută taxele vamale pentru o ca­tegorie de industrie, care a influen­țat de aproape asupra d-sale. Art. 8 scutește cu totul de taxe vamale o altă categorie, care a influențat și mai de aproape asupra d-sale. Mărturisesc că nu mă așteptam ca asemeni influențe, personal intere­sate, să găsească ascultare pe lingă d-l Nenițescu. Să se gîndească însă bine d-sa, acordînd pe 30 de ani asemeni favoruri, condamnate de principiile cele pure căci lumea știe de ce și de cine este vorba — ele devinț un drept dobîndit și nimeni nu le va mai putea retrage , deci cel care le-a acordat va fi 30 de ani mereu atins de «flerul roșu». Art. 3, aliniatul 1, nu numește lu­crurile pe numele lor, crezînd că ast­fel salvează aparențele. Redac­torul acestui aliniat­ era se vede cam încurcat de a se da astfel de gol, și redacțiunea la care a recurs este un capo d’operă de întortochiare : s’o citim ! «Se acordă reducerea cu 50 la «sută a taxei de vamă asupra fabri­­«satelor sau semifabricatelor între­­­buințate la fabricațiunea ambala­­cjului imediat și inderent expedierii »și vînzării produselor fabricei, în «cazul cînd aceste fabricate și semi­­«fabricate nu se produc în țară». Ghiciți ghicitoarea. Ambalagiile si fac obicinuit cu hîrtie, în lemn, în pachete, în lăzi, în butoaie, dar aceste fabricate și semi­fabricate ssi produc în țară, și apoi ele nu sunt ambegii «imediate și inderente expedierii și vinzării produselor fabricei». Ga rămîne dar? Numai cutiile de tinichea In pari se închid conservele. Pe față și romînește, aliniatul zice următoarele : « Fabricanții de conserve se vor bu­cura de o reducere de 50 la sutfi a taxei de vamă asupra tinichelei în­trebuințate pentru cutiile lor». Pentru ce, într’un proiect, oare are aerul de a desființa în spirit de dreptate, scutirile de taxe vama­l, fabricanți de conserve rssmîn dintre cei puțini privilegiați, ce redeschid calea abuzului? Nu sunt ei destul de ultra -progiați de tariful vamal așa că industria străină nu le mai face nici o concurență ? Mister «imediat și Inherent» celor de aproape ai d-lui ministru. Aci Ii zic ministru, căci d-l Nenițescu n’ar fi făcut nici o dată asemeni salturi lăturalnice de la calea dreaptă. Dar ce să ne mai mirăm că și a­cest procm conține dispoziții perso­nale, cînd de cît­va timp se propun și se fac numai legi personale, cum a fost zilele aceasta legea incompa­­tibilităiților ! O dispoziție personală față de tot este art. 8.«Șantierele navale, fabri­­ bricele de vagoane și locomotive «pentru căi ferate, fabricele de mu­­­nițiuni de r­ăzboi și acelea al căror «fabricat servește la apărarea na­­­țională se vor bucura și de foloa­­sele arătate la art. 7. «Materiile prime, necesare fabrica­nt lunii­lor, vor fi scutite de dreptul *de vamă*. Aci nici nu se mai adaugă măcar «dacă nu se vor produce în țară» ca de obiceiu. Libertate deplină să importe gratis ori și oe. " Și în acest articol redactorul său a căutat săi îmbrobodească adevărul; dar nereușind, a grămădit în jurul scopului principal tot felul de lu­cruri simpatice cititorului, precum munițiunile de război și apărarea națională. Să nu se înșele însă ni­meni, nu e vorba nici de fabrici de locomotive, nici de fabricare de mu­nițim­i de războiu, nici de apărarea națională, este vorba numai de «șan­tierul naval», de un singur șantier naval. Ce este lasă un șantier naval Este o uzină metalurgică, care se o­­cupă nu numai de trebuințele na­vigațiunii, ci și de ori ce alte lu­crări și construcțiuni de fer sau de fer combinat cu alte materiale. Șan­tierul naval, al statului de la Turnu- Severin a lucrat și poduri și podețe de fer, și șarpante metalice și tot felul de așezăminte pe uscat. In scurt, un șantier naval este un ata­lier mecanic și metalurgic cum sunt sute de asemeni ateliere în țară, mai mare poate, dar nimic mai mult. Să ’și închipuiască acum ori­cine, ce va fi un asemenea atelier, care pe lîngă puterea ce-i dă un capital mai mare, va dispune de scutirea de taxele vamale, pe care le vor plăti toate celelalte ateliere. Mai mare nedreptate, mai mare motiv de revoltă printre toate Întreprinderile similare nu se poate imagina. Cum rămîne cu «ferul roșu ?» Mă aștept să se obiecteze că sta­tul are atelier naval, deci el se va bucura de scutiri. Da, are statul unul, dar mai este un atelier naval particular, și tocmai acela singur se va folosi de această favoare enorma. Se va mai adăoga că o fabrica de vagoane și de locomotive, cu capi­tal mare, mai iesna se va înființa de Stat, că munițiunile de război se fabrică la arsenal și la piro­­technie. Deci tot Statul va benefi­­cia de scutire. Și azi e numai pulbere în vchi și mijloc de înbrobodire a scopului principal. Așezămintele Statului, plătind ta­xele vamale, nu plătesc în reali­tate nimic; căci ee plătește minis­terul de război sau ministerul lu­crărilor publice încasează ministe­rul finanțelor, dar trebuie să plă­tească, pentru că alt­fel acele așe­zăminte își vor face prețurile de revenire fără a ține seamă de taxe, și aceasta ar fi de un efect ruină­tor pentru industrie, vara plătește și eare găsește în­trebuințele Sa­tului cel mai de seamă mijloc de desfacere pentru produsele sale. Statul, ca producător industrial, este dator să se pună în condițiuni de egalitate cu industriile similare, iar nu să le facă o concurență rui­nătoare. Procedînd alt­fel, și uzind de puterea marilor sale mijloace financiare, ar face ca însăși țara, adică toți contribuabilii, să-și dea contribuțiunile lor în scop de a ni­mici o parte însemnată din munca națională. In alte țări, referirea la aceste principii ar fi privită ca o banali­tate. La noi însă, sunt mulți cari cred, că așazămintele Statului, plă­tind taxe vamale, aceasta este chel­tuială reală pentru Stat, și chiar se revoltă la idela «a și Statul să plătească taxe. Am văzut oameni însemnați manifestînd asemenea idei. Iată car două dispoziții din prop­iectul de lege, aliniatul 1 și art. 8, sari trebuie să dispară pentru ca noua lege să nu fie mai nedreaptă și mai anacronică de­cît legea din 1887. Asemenea trebue să dispară și scutirile de vamă de la art. 10 pentru «substanțele accesorii» (?) că­ci deși acest articol nu are un ca­racter personal, scutirea este cu a­­tît mai vătămătoare, cu cît nu se determină de ioe ce sunt aceste «sub­stanțe accesorii» și atunci poarta rămîne deschisă abuzului. Dar ciudat lucru este că pe cînd d-l F. P. Carp zice, în expunerea sa de motive la modificarea tarifu­lui vamal, că noua lege pentru în­curajarea Industriei desfințează scu­tirile de taxe vamale, această lege tocmai le introduce. Ea vede că d-l Carp n'a citit legea despre care vorbește. Asemeni scutiri constituesc nu numai o mare nedreptate pentru pro­ducătorii ce nu se pot bucura de dînseie, dar sunt și sorgintea cea mai largă de abuzuri. Dar cauza acestor abuzuri, scuti­ri de taxe vamiale nu se acordă ni­­căeri pe lume. In Ungaria industria este încurajată ca nicăieri, guver­nul merge pînă a da fabrcelor a­­jutoare bănești de suta de mii de coroane, dar scutiri de vamă nu a­­cordă nimănui. Prin eliminarea dispozițiilor rele, prin introducerea oare­căror dispo­ziții de dreptate, pe cari le voi a­­răta, și prin tratarea cu mai multă sinceritate a celor mici și mulți că­rora li se îngreuiază munca și viața din cauza favorurilor de care cei mari se pot singuri bucura, proectul ar putea să devină o bună lege. Intențiunea d-lui Neatredev a fost bună, o repet, dar neavînd expe­riență și cunoștinți personale în a­­ceastă materie, prea a ascultat de mulți interesați și de adresații lor; și, într’un dedar de cereri și de ru­găminte, n’a parvenit să descarce dreptul din nedrept și folositorul din vătămător. Eu sunt unul din industrialii cei mai mari ai țerei, aflindu-mă în ca­pul mai multor industrii importante: plătesc Statului circa 130.000 lei pe an ca taxe vamale, dar nu voi ușu­rări, nu voi scutiri, nici acolo unde perd astăzi, dacă cei mici, din ace­leași ramura da industrii, nu se pot bucura de aceleași foloase. Ea vorbesc ast­fel, fiind­că am și o viață politică întreagă în urma mea, care mi face o datorie de a pune dreptatea și interesul general mai presus de interesul personal; insă străinii, în mare majoritate în industria noastră, și chiar Rominli, pe cari preocuparea interesului ge­neral nu-i tulbură în urmărirea scopului în care au creat o fabrică, caută neapărat mai presus de toate să cîștiga cît s’ar putea mai mult , chiar dacă ar sta cu­ da bine ei de­­și mai bine. Aceștia să deviat

Next