Viitorul, ianuarie 1912 (Anul 6, nr. 1402-1427)
1912-01-24 / nr. 1422
K ANUL AL CINCILEA — No. 1422 - as 5 bani 1 ABONAMENTE in țară.........................un an 18 lei .... . țeatse sani 9 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI. 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 ANUNCIURI COMERCIALE Linii Ti l Pe ° 000ani .în HI ...... . 50 bani ,'n’*....IP 7 P* 0 cobani In pagina I?..........................30 bani Inserții si reclame pagina II linie 8 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENȚIA EMIL MILDERT MARȚI 24 IANUARIE 1812 5 bani în altăinâtate .... un an 30 lei .... . țeaso luni 18 lei Abonamentele încep la 1 $115 ale fiecărei luni Logici și dreptate Un ziar guvernamental ne dă lecții de constituționalism : «Mai multă prudență și mai multă delicateță se impune, cel puțin față de capul Statului, opozițiunei care a guvernat pînă ori și care mai vrea să guverneze. «Nu se face afiș de gazetă cu audiențele la Suveran.» Răspundem însă : Dacă declarațiunile MS. Regelui au fost făcute dlui M. Pherekyde cu autorizațiunea de a fi comunicate, nu exista nici un motiv pentru presa liberală de a nu le da cea mai largă publicitate, lucru pe care de altfel l-a făcut și celelalte ziare cari nu fac politică liberală., Dar interesant este că presa conservatoare ne da> asta Si&un constituționalism, în momentul chiar cînd d. Filipescu a procedat cu demisia sa în astfel de mod că nu putea să obțină de la șeful Statului decit ceea ce el însuși urmărea. Și odată rezultatul obținut de d. Filipescu, presa conservatoare nu a ezitat ca să publice soluțiunea dată de MS Regele demisiunei ministrului de războiu. Partidului conservator îi este deci permis a face uz de declarațiunile M. S. Regelui, deși aceste declarațiuni și soluțiuni au mult mai redusă importanță decît acelea cari priveau atitudinea partidului liberal în cele mai grele momente ale statului nostru. Dar ceea ce este îngăduit partidului de la cîrma, după logica și buna credință a adversarilor noștri, nu poate fi tolerat nouă 1 SITUAȚIA POLITICĂ —PERTUD PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE- Demisia d lui Filipescu Cantacuziniștii și Ministrul de război a demisionat Vineri 20 Ianuarie — Comunicatul care a urmat audienței d-lui Mihail Ferechi de la ■m'Suveran, pusese guvernul d-lui Carp, pentru toată lumea politică, situațiunea care nu mai îngăduia nici un fel de rezervă asupra gestului, pe care ar fi trebuit să-l facă orice guvern în asemeneamprejurări. Un asemenea comunicat asupra represiunei de la 1907, după ce întregul guvern se solidarizase cu declarațiunile d-lui Nicu Filipescu în această chestiune, nu putea avea politicește altă urmare T logică, decit imediata demisiune a cabinetului. Dacă demisia era să fie primită ori nu, era o chestiune de știut, după ce demisia guvernului ar fi fost prezintată. Atitudinea aceasta părea așa de mult indicată, incitalată ori dimineață, după apariția în ziare a comunicatului publicat cu învoirea Coroanei, demisia cabinetului era o chestiune de cîteva ore pentru toată lumea noastră poliică, chiar și pentru majoritatea cercurilor guvernamentale. Se așteaptă, în special, ca guvernul să ia o atitudine in ședința de după amiază a corpurilor legiuitoare, fie din proprie inițiativa, fie în urma unei provocațiuni din partea majoritatei, care sa silească banca ministeriala la o lămurire a situațiunei. Adevărul este că provocarea nu a lipsit. Manifestația de mai înainte hotărâtă, cu care majoritățile din Cameră și Senat au primit pe d. Nicu Filipescu, cu tot caracterul de spontană simpatie care i se dăduse, era, totuși, Dulejul nimerit ca să înlesnească lămurirea ce se așteaptă de aproape trei sapte luni din partea guvernului. Nici d. Nicu Filipescu și nici unul dintre ceilalți membri ai guvernului, deși prezenți pe banca ministerială, nu au găsit oportun să facă vreo declarațiune, care să angajeze pentru viitor. La manifestațiunea majorităților, membrii guvernului au răspuns pentr-un mutism surprinzător, deși situația politică impune guvernului o explicațiune, care pare a fi ocolită cu intenție. In aceiași zi, însă, după ridicarea ședinței la Cameră și Senat, Epoca, organul personal al d-lui Nicu Filipescu, a apărut în ediție specială, anunțînd demisia ministrului de razboiu, pe care Coroana o respinsese. Dar ziarul d-lui Nicu Filipescu avusese grija să nu precizeze ziua și ora la care ministrul de războiu își prezintase demisiunea, lăsînd astfel să se creadă că gestul d-lui Nicu Filipescu urmase după comunicatul asupra răscoalelor țărănești dela 1907. Adevărul este, insă, altul. Ministrul de război prezintase Suveranului demisia in dimineața zilei de Vineri 20 Ianuarie, activă în ajunul audienței d-lui M. Feredhiae și cu 24 de ore înainte de a se publica comunicatul care a urmat după audiența fruntașului nostru la M. S. flegele. Acestea sunt fapte cari nu primesc desmințire și, afirmîndu-le, desfidem să fie desmințite. Prin urmare, demisia ministrului de războiu nu are nici o legătură cu comunicatul în chestiunea represiunei, întru cit a fost dată înaintea audienței d-lui Ferechi de la Sunveran. Așa fiind, gestul d lui Nicu Filipescu nu are nici explicațiunea, care ar fi putut să i se dea, din punctul de vedere al clarificărei situațiunei politice în genere și a guvernului Carp în special.» a B De altfel, mai putem adăuga că guvernul, pentru a nu-și demoraliza partizanii, hotărîse sa păstreze tăcere asupra demisiunea ministrului de război. Dar după apariția comunicatului, pentru a cărei publicare d. Ferechide avusese autorizațiunea Coroanei, guvernul a hotărît să anunțe demisia d-lui Nicu Filipescu, în nădejdea că va con yurabalansa efectul pe care-l făcuse, și în lumea politică și în opinia publică, cuprinsul acelui comunicat. Acesta e și motivul și explicațiunea pentru care demisia ministrului de război a fost ajuns față prin presa guvernului, fără să se precizeze că fusese prezintată cu 24 de ore înnainte de a se da publicității comunicatul, care consternase și guvernul și lumea guvernamentală. In aceste condițiuni, demisia d-lui Nicu Filipescu nu are nici o semnificațiune din punctul de vedere al limpezim situațiunei guvernului. Aceasta e interpretarea care se dă azi demisiunei acesteia, după ce sa cunoscut în chip exact ziua în care a fost prezintată de către ministrul de război; — și diferența aceasta de 24 de ore își are, ni se pare, o importanță de netăgăduit. E locul să adăugăm că însăși Epoca de eri găsește prudent lucru să nu mai revie asupra demisiei ministrului de război;—și tăcerea aceasta își are, socotim, o anume semnificație. Alex. Mavrodi. Mote Greerii prevăzători!... Cunoaștem fabula. Greerul se duce iarna la vecina sa furnică spre a-i cere ajutor. „De ce ai cîntat astă vară, și n’ai strîns ca mine ?“ îi răspunde furnica. Să punem în locul greerului pe artiste și în locul furnicei, pe onorabilul burghez, șî atunci conflictul etern dintre contemplare și spirit practic, ne apar, in deplină lumină. Cine își poartă gîndul dincolo de mărunta viața cu toate nevoile ei, și cine își alege — ca în balada lui Schiller — cerul albastru ca obiect de contemplație, iar nu pămîntul atît de plin de noroiu și praf, va suferi moralicește mai mult decit burghezul care nu pricepe din lume decit tocmai josnicia micilor nevoi. Greerul e prea artist ca să agonisească pentru la iarnă merindele cu cari se laudă furnica ce nu trăește decit numai pentru gospodărie. Dar uneori realitatea dă o desmințire fabulei. Iată că și greerii se gîndesc uneori, «la iarnă». Spectacolul nu e lipsit de interes. Dar unde și cînd s’a pomenit ca artiștii să fie prevăzători, să se strîngă pentru a-și apăra interesele breslei lor, și să viseze poate chiar la clădirea unui palat al lor? Unde? In chiar țara noastră, — în țara noastră care pînă mai eri era atîta de străină de artă, și considera pe poeți cu o indiferență jicnitoare pentru ei, și periculoasă pentru bunul ei renume. Azi timpurile s’au schimbat. Statul și gravii reprezentanți ai națiunei se grăbesc a recunoaște ca persoană juridică Societatea scriitorilor romîni. De acum încolo Societatea va putea strînge fonduri, va putea să primească daniile acelor suflete cari vor fi atrase spre alta, și va putea să-și aibă o avere proprie . Boema visătoare care avea pînă acuma, drept bogăție, razele de lună și pietrele nestimate ale fanteziei lor multiforme,—boema care-și croia palate de cristal în mijlocul rotogoalelor de fum de la «Fialkowki», de la «Kübler», de la «Terasă», a devenit azi o «societate» recunoscută ca «persoană juridică» capabilă a trescrisa, a-și„cumpăra ecareturi și a avea bani la Casa de Depuneri I O timpuri frumoase, cînd greeii rîvnesc sa împrumute pe furnica, și cînd ei, printre două cîntece scrise pe portativul razelor de soare, se mai gîndesc și la nevoile lor profesionale 1 Petrouius. DOUĂ FRACȚIUNI, DOUĂ ATITUDINI Banca Națională Vechii conservatori nu aprobă gestul d-lui Nicu Filipescu . Pe zi ne trece, cantacuziniștii încep să și manifeste tot mai mult personalitatea și rolul cumpănitor 08-1 au în actualul cabinet. Diferența de vederi dintre junimiști și grupul adevăraților conservatori se accentuează pe măsură ce moulle proepte de lege se depun, și declarațiunile nesocotite ale unora dintre miniștri îngreunează și mai mult situația guvernului. De cîtva timp grupul cantacuziniștilor păstrează o rezervă semnificativă față de atitudinea generală a cabinetului — o rezervă pe care mulți dintre junimiști nu se sfiesc s’o ia drept o cursă ce s’ar pregăti d-lui Carp și alor săi. Diferențierea de vederi între unii și alții s’a produs în mod oficial, cu ocazia prezentarea procesului de lege asupra bunurilor de mînă moartă. Chestiunea aceasta însă este îndeajuns de bine cunoscută pentru a mai fi nevoi să insistăm asupra ei. Tot ceea ce se mai putea adăuga, este constatarea că prima manifestație ostilă a cantacuziniștilor contra tovarășilor lor de guvern a fost încoronată de succes, deoarece, după cum iarăși bine se știe, proiectul d lui Lahomari nu va putea lua ființă de cît fiind modificat în mod cu totul radical, a ■ n In timpul însă cînd cale două fracțiuni guvernamentale cădeau de acord asupra proiectului cu bunurile de mînă moartă, iată că d. Nicu Filipescu fara la «Eforie» faimoasele declarațiuni contra Bancei Naționale. Limbajul ministrului de războiu a impresionat în mod cu totul defavorabil pe bfitrînul coru Iorgu Cantacuzino, care pentru prima oară poate în viața sa, s’a crezut dator să uzeze în mod direct de presa care-i stă la dispoziție, dînd ordin ca ziarele d-lui Griguță Cantacuzino sa păstrezi cea mai deplină rezervă asupra acestor declarațiuni. Cum îmi nînuăria impusă Conu Iorga putea fi interpretată și speculată în mod favorabil opoziției, s’a recurs la un așa zis atruct gazetăresc și, pentru ca redacția să nu-și ia nici o răspundere asupra celor publicate, s-a cerut un interview d lui Nicu Filipescu, angajând în modul acesta numai pur și simplu persoana ministrului de război. O altă probă evidentă cu d l Cantacuzino nu aprobă atitudinea d-lui Filipescu, este faptul că președintele Senatului a refuzat categoric să vină și să prezideze ședința în care Maturul corp avea să facă manifestație de simpatie pentru d-nul Filipescu, manifestație pe care d 1 Cantacuzino a considerat-o ca o necuviință la adresa Coroanei. Cele spuse pînă acum sunt fapte precise. In afară de astea insă, cantacuziniștii lasă a se înțelege nemulțumirea lor personală contra d-lui Filipescu pe care îl consideră ca pe un încuroă-lume, greu de lecuit. Ceva mai mult chiar, d-l Gr. Gh. Cantacuzino, vorbind cu un fruntaș liberal despre eșirea violentă a d-lui Filipescu, a declarat: „ Nu numai că nu aprobăm declarațiunile lui Filipescu, dar in ceea ce mă privește pe mine personal, vă spun că ași fi gata să iau oricînd locul primului director demisionat la Banca Națională. Iată ce idee au cantacuziniștii despre excrocheriile da la Banca Națională, pe care d-nul Filipescu le denunță cu verva celui mai perfect Don Quichotte al cabinetului Carp. Un ultim indiciu, în fine, ar fi informațiunea foarte omnificativăi pe care «Seara» de eri o publică în fruntea rubricei. Oficiosul cantacuzi dat anunță că M. S. Regele a dedat dlui Anton Carp că aceeași pro]oție va acorda Băncii Naționale ’sine viitor. Alte carticaturi Tr.dem că sunt absolut de prisos. GREUTĂȚILE republici portugheze Tînăra republică portugheză are viața amărîtă. Proclamată la 10 octombrie 1910, ea n’a avut încă o zi de liniște. Monarchiștii, încă numeroși, o hîrțuesc din răsputeri. Clericalii, aliații lor, asmut poporul împotriva ei. Iar socialiștii, trîți de curentul anarhisto-comunist, puternic în țările latine, îi creiază mereu greutăți. In afară de asta, Republica se mai abate în mijlocul unor dificultăți financiare. Bugetul statului soldează un deficit de 70 milioane pe an. Funcționarismul, complicat cu nepotismul, pe care Republica nu l’a putut stîrpi— absoarbe toate veniturile statului. Opera pozitivă pe care o poate face, guvernul o face în colonii, unde construește căi ferate, favorizează comercial, pe cînd Metropola e lăsată în părăsire. E evident că guvernul republican n’a corespuns așteptărilor naționale. El nu a realizat decit pe hîrtie reformele promise, iar în ce privește partea economică a misiunei sale, se poate spune că mizeria e azi tot atît de mare în Portugalia ca și pe vremea regalităței. In asemenea împrejurări, se înțelege că terenul e prielnic pentru nemulțumiri. Ofițerii sunt porniți contra noului regim, la a cărui întemeiere au contribuit cel mai mult. Glorialii, cu toată legea separației bisericei de Stat, au încă destule mijloace ca să ducă împotriva Republicei o luptă neîmpăcată. Iar lucrătorii, formulîndu-și revendicațiunile economice și sociale, nu se silesc să accepte pînă și concursul interesat al monarhiștilor. Față de această conjurațiune a alîtor factori sociali, guvernul republican a fost nevoit să recurgă la ultima Itazie , la suspendarea garanțiilor constituționale în Lisabona. Lisabona e azi sub regimul militar al guvernului Carvalhaes. Da cît, într’o republică, mai ales într’una neîndestul de bine întemeiată, un regim militar e totdeauna o primejdie. El dfscrme adversarilor republicei, și apoi ispita și ademenirile sunt mari pentru militarul care exercită puteri dictatoriale. In starea actuală nu se știe clar că va aduce ziua de miine. Președintele Republicei Manuel de Arriaga și primul său ministru August de Vasconcelles, sunt oameni cu mîna slabă. Putea-vor ei să se opună conjurațiilor din năuntru, alimentate de acțiunea din afară a ex-regelui Manuel ? Această întrebare e pe bazele tututuror Portughezilor neliniștiți de soarta țării lor. Eastern. ZAVRACURI Biografia d-lui Fleva Adevărul face biografia d-lui Fleva. La inmormîntări totdeauna se face biografia răposaților. Simbol D-l Miile declară, sub iscălitură, că pentru d-sa Nicolae Fleva este un simbol. Nici nu putea să-și aleagă d-l Mile un simbol mai potrivit decît... butoiul fără fund I Aghiuță. POLITICE Demisia d-lui Nicu Filipescu, după ce s’a cunoscut adevărul asupra datei la care a fost prezintată, a produs un efect cu totul altul decît acel, la care nădăjduia guvernul. Comunicatul asupra operei de pacificare de la 1907 urmînd după respingerea demisiunei ministrului de război, a căpătat în lumea politică o și mai mare semnificație, întrucît omiterea datei la care a fost prezintată demisia dovedește și mai mult că guvernul a simțit lovitura. » * • Constatăm că încă pînă azi nu s’a confirmat și nici nu s’a desmințit interviewul dlui general Averescu în chestia represiunei de la 1907. Tăcerea aceasta dovedește că interviewul nu era autentic. Parlamentul a luat vacanță pînă Mercur 1. In timpul acesta, guvernul va încerca să aplaneze nemulțumirile pe care unii membri ai majoritatei] le-au manifestat în ultimele zile cu privire la proiectele de legi depuse. * * • Guvernamentalii au făcut zilele acestea noui intervenții pe lingă dt. Ionaș Grădișteanu. Știrile noastre ne dau dreptul să afirmăm că și încercările acestea au rămas fără rezultat satisfăcător pentru guvern. Fostul ministru conservator va profita de cel dinții prilej ca să demonstreze în public contra guvernului Carp. întrunirea d-lui Fleva D. Fleva decade cu repeziciune. Nevoit să părăsească partidul conservator-democrat, etribuind la pensie a încercat o... lovitură : ținerea unei întruniri publice in Capitală. Duminica trecută d. Fleva a luat parte și a vorbit la o întrunire sindicalistă, rugind asistența să-l încurajeze și să ia parte la întrunirea pe care a convocat’o pentru eli. Foarte amabili de cînd li s’a adus în țară d lui Rakowsky, sindicaliștii s’au oferit să populeze întrunirea dlui Fleva, după cum deunăzi au populat întrunirea guvernamentală de la Eforie. Singur d l Fleva ț a fost silit să recunoască în așa zisa sa spovedanie că întrunirea e... cosmopolită. De altfel, dacă mai era nevoe de confirmare, manifestația sgomotoasă și persistentă ce s’a făcut pentru d-ral Rakowsky, e o dovadă că clientela tribunalului a fost pur sindicalistă. Au asistat ce e dreptul, și cîțiva agenți guvernamentali, dar au fost inecați în massa sindicalistă. Dar în definit care a fost « spovedania» bietului d. Fleva ? Nimic, dar absolut nimic nou. «Tribunul» a vorbit trei ceasuri, și a făcut biografia, cu începere de la 1888, a vorbit de alegeri libere, descentralizare administrativă, ancheta de la Spineni, oculta de la Banca Națională, chestia națională, chestia finului, afacerea Ghenadie, și a sfîrșit cu chestia tramvaelor. S’a prins că a rămas singur cu conștiința sa și cu... poporul Capitalei l CINEMA-POLITIC SUCCESELE GUVERNULUI DIP. P. Carp: Ține bine tramvaiul, Alecule, că pe Nicu îl detegata Banca Națională încurajarea industriei naționale de d-l EMIL. COSTINESCU îi o sorginte foarte largă de nedreptăți este scutirea de taxe vamale, ce se acordă unora și se refuzat altora. In legea din 1887 nu se putea face altfel decît a se da guvernului dreptul să acorde scutiri de text vamale, câci n’aveam un tarif protector, și trebuia săi găsim alte mîjloace spre a face să nască industria. S’a abuzat însă fără nici o cruțare, și cu totul în contra spiritului legii, de asemeni scutiri, s’a abuzat și din nepricepere și de hatîr și de interes. După punerea în aplicare a tarifarii din 1904 abuzul a devenit mult mai mare, apoi unii producători, pe lîngă folosul taxelor protectoare, mai beneficiau și de scutiri pentru materiile trebuincioase lor, pe cînd cei ce nu se bucurau de aceste soutiri, mergeau spre ruină. Un exemplu: cînd am venit la ministerul finanțelor în 1907 am găsit două ateliere mari de lucrări de fier din București scutite de taxe vamale pentru toate felurile de fier ce importau, taxe ce variau între 3 și 5 lei la suta de kilograme. Toți fierarii și toți comercianții de fier reclamau mereu că au pierdut toată clientela, căci ei plătind taxele nu puteau vinde marfa cu prețurile celor favorizați.. Am desființat nedreptatea, dar nu fără mari greutăți și pierderi de timp, oficiabuzul este un genere tenace. Ceea ce era un abuz sub imperiul legii din 1887 va deveni o nedreptate legală prin aplicarea legii D-lui Nenițescu. Astăzi au dispărut aproape scutirile de vamă, cari sunt o favoare mare pentru unii și o nedreptate și mai mare pentru cei mai mulți . D-l Nenițescu, în loc de a le interzice absolut prin lege, le reintroduce. Art. 3, aliniatul 1 reduce cu 50 la sută taxele vamale pentru o categorie de industrie, care a influențat de aproape asupra d-sale. Art. 8 scutește cu totul de taxe vamale o altă categorie, care a influențat și mai de aproape asupra d-sale. Mărturisesc că nu mă așteptam ca asemeni influențe, personal interesate, să găsească ascultare pe lingă d-l Nenițescu. Să se gîndească însă bine d-sa, acordînd pe 30 de ani asemeni favoruri, condamnate de principiile cele pure căci lumea știe de ce și de cine este vorba — ele devinț un drept dobîndit și nimeni nu le va mai putea retrage , deci cel care le-a acordat va fi 30 de ani mereu atins de «flerul roșu». Art. 3, aliniatul 1, nu numește lucrurile pe numele lor, crezînd că astfel salvează aparențele. Redactorul acestui aliniat era se vede cam încurcat de a se da astfel de gol, și redacțiunea la care a recurs este un capo d’operă de întortochiare : s’o citim ! «Se acordă reducerea cu 50 la «sută a taxei de vamă asupra fabri«satelor sau semifabricatelor întrebuințate la fabricațiunea ambalacjului imediat și inderent expedierii »și vînzării produselor fabricei, în «cazul cînd aceste fabricate și semi«fabricate nu se produc în țară». Ghiciți ghicitoarea. Ambalagiile si fac obicinuit cu hîrtie, în lemn, în pachete, în lăzi, în butoaie, dar aceste fabricate și semifabricate ssi produc în țară, și apoi ele nu sunt ambegii «imediate și inderente expedierii și vinzării produselor fabricei». Ga rămîne dar? Numai cutiile de tinichea In pari se închid conservele. Pe față și romînește, aliniatul zice următoarele : « Fabricanții de conserve se vor bucura de o reducere de 50 la sutfi a taxei de vamă asupra tinichelei întrebuințate pentru cutiile lor». Pentru ce, într’un proiect, oare are aerul de a desființa în spirit de dreptate, scutirile de taxe vamal, fabricanți de conserve rssmîn dintre cei puțini privilegiați, ce redeschid calea abuzului? Nu sunt ei destul de ultra -progiați de tariful vamal așa că industria străină nu le mai face nici o concurență ? Mister «imediat și Inherent» celor de aproape ai d-lui ministru. Aci Ii zic ministru, căci d-l Nenițescu n’ar fi făcut nici o dată asemeni salturi lăturalnice de la calea dreaptă. Dar ce să ne mai mirăm că și acest procm conține dispoziții personale, cînd de cîtva timp se propun și se fac numai legi personale, cum a fost zilele aceasta legea incompatibilităiților ! O dispoziție personală față de tot este art. 8.«Șantierele navale, fabri bricele de vagoane și locomotive «pentru căi ferate, fabricele de munițiuni de război și acelea al căror «fabricat servește la apărarea națională se vor bucura și de foloasele arătate la art. 7. «Materiile prime, necesare fabricant luniilor, vor fi scutite de dreptul *de vamă*. Aci nici nu se mai adaugă măcar «dacă nu se vor produce în țară» ca de obiceiu. Libertate deplină să importe gratis ori și oe. " Și în acest articol redactorul său a căutat săi îmbrobodească adevărul; dar nereușind, a grămădit în jurul scopului principal tot felul de lucruri simpatice cititorului, precum munițiunile de război și apărarea națională. Să nu se înșele însă nimeni, nu e vorba nici de fabrici de locomotive, nici de fabricare de munițimi de războiu, nici de apărarea națională, este vorba numai de «șantierul naval», de un singur șantier naval. Ce este lasă un șantier naval Este o uzină metalurgică, care se ocupă nu numai de trebuințele navigațiunii, ci și de ori ce alte lucrări și construcțiuni de fer sau de fer combinat cu alte materiale. Șantierul naval, al statului de la Turnu- Severin a lucrat și poduri și podețe de fer, și șarpante metalice și tot felul de așezăminte pe uscat. In scurt, un șantier naval este un atalier mecanic și metalurgic cum sunt sute de asemeni ateliere în țară, mai mare poate, dar nimic mai mult. Să ’și închipuiască acum oricine, ce va fi un asemenea atelier, care pe lîngă puterea ce-i dă un capital mai mare, va dispune de scutirea de taxele vamale, pe care le vor plăti toate celelalte ateliere. Mai mare nedreptate, mai mare motiv de revoltă printre toate Întreprinderile similare nu se poate imagina. Cum rămîne cu «ferul roșu ?» Mă aștept să se obiecteze că statul are atelier naval, deci el se va bucura de scutiri. Da, are statul unul, dar mai este un atelier naval particular, și tocmai acela singur se va folosi de această favoare enorma. Se va mai adăoga că o fabrica de vagoane și de locomotive, cu capital mare, mai iesna se va înființa de Stat, că munițiunile de război se fabrică la arsenal și la pirotechnie. Deci tot Statul va beneficia de scutire. Și azi e numai pulbere în vchi și mijloc de înbrobodire a scopului principal. Așezămintele Statului, plătind taxele vamale, nu plătesc în realitate nimic; căci ee plătește ministerul de război sau ministerul lucrărilor publice încasează ministerul finanțelor, dar trebuie să plătească, pentru că altfel acele așezăminte își vor face prețurile de revenire fără a ține seamă de taxe, și aceasta ar fi de un efect ruinător pentru industrie, vara plătește și eare găsește întrebuințele Satului cel mai de seamă mijloc de desfacere pentru produsele sale. Statul, ca producător industrial, este dator să se pună în condițiuni de egalitate cu industriile similare, iar nu să le facă o concurență ruinătoare. Procedînd altfel, și uzind de puterea marilor sale mijloace financiare, ar face ca însăși țara, adică toți contribuabilii, să-și dea contribuțiunile lor în scop de a nimici o parte însemnată din munca națională. In alte țări, referirea la aceste principii ar fi privită ca o banalitate. La noi însă, sunt mulți cari cred, că așazămintele Statului, plătind taxe vamale, aceasta este cheltuială reală pentru Stat, și chiar se revoltă la idela «a și Statul să plătească taxe. Am văzut oameni însemnați manifestînd asemenea idei. Iată car două dispoziții din propiectul de lege, aliniatul 1 și art. 8, sari trebuie să dispară pentru ca noua lege să nu fie mai nedreaptă și mai anacronică decît legea din 1887. Asemenea trebue să dispară și scutirile de vamă de la art. 10 pentru «substanțele accesorii» (?) căci deși acest articol nu are un caracter personal, scutirea este cu atît mai vătămătoare, cu cît nu se determină de ioe ce sunt aceste «substanțe accesorii» și atunci poarta rămîne deschisă abuzului. Dar ciudat lucru este că pe cînd d-l F. P. Carp zice, în expunerea sa de motive la modificarea tarifului vamal, că noua lege pentru încurajarea Industriei desfințează scutirile de taxe vamale, această lege tocmai le introduce. Ea vede că d-l Carp n'a citit legea despre care vorbește. Asemeni scutiri constituesc nu numai o mare nedreptate pentru producătorii ce nu se pot bucura de dînseie, dar sunt și sorgintea cea mai largă de abuzuri. Dar cauza acestor abuzuri, scutiri de taxe vamiale nu se acordă nicăeri pe lume. In Ungaria industria este încurajată ca nicăieri, guvernul merge pînă a da fabrcelor ajutoare bănești de suta de mii de coroane, dar scutiri de vamă nu acordă nimănui. Prin eliminarea dispozițiilor rele, prin introducerea oarecăror dispoziții de dreptate, pe cari le voi arăta, și prin tratarea cu mai multă sinceritate a celor mici și mulți cărora li se îngreuiază munca și viața din cauza favorurilor de care cei mari se pot singuri bucura, proectul ar putea să devină o bună lege. Intențiunea d-lui Neatredev a fost bună, o repet, dar neavînd experiență și cunoștinți personale în această materie, prea a ascultat de mulți interesați și de adresații lor; și, într’un dedar de cereri și de rugăminte, n’a parvenit să descarce dreptul din nedrept și folositorul din vătămător. Eu sunt unul din industrialii cei mai mari ai țerei, aflindu-mă în capul mai multor industrii importante: plătesc Statului circa 130.000 lei pe an ca taxe vamale, dar nu voi ușurări, nu voi scutiri, nici acolo unde perd astăzi, dacă cei mici, din aceleași ramura da industrii, nu se pot bucura de aceleași foloase. Ea vorbesc astfel, fiindcă am și o viață politică întreagă în urma mea, care mi face o datorie de a pune dreptatea și interesul general mai presus de interesul personal; insă străinii, în mare majoritate în industria noastră, și chiar Rominli, pe cari preocuparea interesului general nu-i tulbură în urmărirea scopului în care au creat o fabrică, caută neapărat mai presus de toate să cîștiga cît s’ar putea mai mult , chiar dacă ar sta cu da bine ei deși mai bine. Aceștia să deviat