Viitorul, ianuarie 1912 (Anul 6, nr. 1402-1427)
1912-01-28 / nr. 1426
ANUL AL CINCILEA No. 142625 baut ! ABONAMENTE In țară ....... un an 18 lai .... . șease luai 9 lei în străinătate .... un «n 80 Ui .... . șease inai 18 lei Abonamentele încep la ! §15 sie fiecărei luni —PENTRU PREOT! SI SHVÜTITOR! PREȚUL »BURAWEHTULU! PE JUMfTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI: 17. BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ATH. I ft 18T RAȚIA: TELEFON 23/31 AM ÜN CIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III,. . . . . . 50 bani Linia corp 7 pe o coloanăn pagina IV ,. . ... . 30 bani Inserții 51 reclame pagina HI lima . . . ..................3 lei ! SE »BRES6 L8 AQ!«IK!STRAT1E S! Lfi AGENȚIA Elíil ÍEL0E8T SIMBATA 28 IANUARIE 19« D. N. Filipescu și tovarășii ce și-a ales, urmează pe căi piezișe ceea ce pe alte căi nu le-a fost permis să continue. In «Adevărul» se publică acte pretinse secrete și cari nu se pot afla decît deia ministerul de război. Am crezut că un interes mare, —pe cari nul poate înțelege sufletul pătimaș al aceluia căruia îi este încredințată azi soarta oștirei noastre,—ordona ca o atare discuțiune să nu fie deschisă. Neputînd sta, însă, nepăsător înaintea inițiativei de șantaj ce îndrăznea s-o facă fățiș în acel moment ministrul de război, partidul național-liberal a cerut Regelui, — deoarece guvernul său provocase discuțiunea,—ca ea să fie lămurită pe de-a întregul, nu prin discuțiuni de polemici, ci prin singura cale, pe care o asemenea chestiune putea fi judecată. M. La Regele a dat ministrului său o secțiune fără precedent în viața noastră constituțională. Prea lacom de putere pentru a trage concluziile firești, d. N. Filipescu a eschivat într o formă necuviincioasă urmările actului regal,iar, pe de altă parte, servindu-se de suflete și de căi piezișe, a reînceput discuțiunea pe calea insinuărilor din interviewuri și a pus la dispoziția «Adevărului» arhivele trunchiate ale ministerului de război. Asemenea împrejurări pun chestiunea întreagă a anarhiei în care trăim. Regele, conștiința publică și oștirea vor judeca scopul și mijloacele d-lui Nicolae Filipescu, precum și rezerva patriotică, in care se mai menține pînă azi partidul naționalliberal- Obrăznicie eioedască Inaugurînd, probabil, o serie de articole, un anume ziar guvernamental reeditează, sub o altă formă, atacurile d-lui Nicu Filipescu împotriva Băncii Naționale și, mai ales, în contra d-lui Vintilă Brătianu, unul dintre directorii acestei instituțiuni. ]. Tema atacurilor acestora ? a Aceeași invariabilă temă, în care se oglindește mentalitatea ciocoilor din partidul de la putere: Banca Națională este o instituțiune a partidului liberal și d. Vintilă Brătianu, deși director al Băncei, își permite să discute cu simandicoasele obrazuri din guvern, cari și-au făcut o specialitate din atacurile inpotriva acestui director al Băncii Naționale. E, desigur, o afirmațiune cu nimic dovedită aceea că la Banca Națională se face o anume politică nici un fapt ** concret nu îndrituește afirmația aceasta, care s’a inventat ad-hoc, pentru trebuința susținerei unei anume cauze. La Banca Națională se face administrație, administrație bună și administrație cinstită, care a asigurat și propășirea instituției și aceea a comerțului țârei, care a găsit la Bianca aceasta un sprijin și un concurs hotăritor. Faptul este prea mult evident, ca să poată fi pus la îndoială. Ceea ce, însă, e excepțional de ciudat în seria atacurilor acestora, e mentalitatea, care servă drept criteriu de judecată a acțiunei d-lui Vintilă Brătianu. Domnii aceștia, cari se ridică împotriva d-lui Vintilă Brătianu, se socotesc în dreptul lor să-i atace zi cu zi, se cred în dreptul lor să atace pe tema cinstei personale un om, a cărui viață și publică și privată îi pune la adăpostul oricărei bănueli; și,cu toate acestea, domnii de la guvern tăgăduesc unui om astfel atacat dreptul să se apere j—și-i contestă acest drept, numai pentru cuvintul ca e director al Băncii Naționale. Ca un cuvînt, d-lui Vintilă Brătianu nu-i este permis aceea ce, în chip logic și omenește, este îngăduit oricârui om,— mai ales domnilor de la guvern, —atunci cînd discuția se pune pe tarimul cinstei personale. După judecata îngustă și mentalitatea strivită a domnilor acestora, d. Vintilă Brătianu, D+ director al Băncei Naționale, nu are dreptul de aparare, comun noua, tuturor, decit daca ar părăsi Banca Națională, care găsește însă că nu se poate lipsi de serviciile și bune și cinstite, pe cari acest director le aduce instituției. D. Vintilă Bratianu nu face politică la Banca Națională ;— dar d. Vintilă Brătianu, unul dintre directorii instituției acesteia, uzeaza de dreptul de apărare firesc și natural al oricărui om, care e atacat cu rea Cibutuia din uuulia trind.«i*fcns lucrurilor, de către niște adversari prea mult pătimași. Trebue, în adevăr, să fii ciocoi, și, mai ales, trebue să fii ciocoi obraznic, ca să mergi cu inconștiența până la acolo, încit să* recunoști pentru tine dreptul atacurilor celor mai nepermise, la cari nu admiți, însă, ca cei atacat să răspunda și să se apere. In acțiunea sa, d. Vintilă Brătianu nu face decît să uzeze de dreptul acesta, să se apere împotriva calomniatorilor de meserie și fără scupule, cari își varsă veninul împotriva unui om cinstit, numai pentru cuvintul că a știut să fie și să rămână cinstit. E, o recunoaștem, o calitate și un merit, care e în afara mentalităței unor adversari pătimași, a* căror dreaptă judecată,* dat fiind și oamenii și sufletul lor, nu* poate fi nici mentalitatea și nici judecata unor oameni cinstiți. Întru cît privește zvonurile cari se pun în circulație cu privire la intențiunile guvernului față de Banca Națională, ele sunt zvonurile neputincioșilor, cari se pot să provoace, pe drumuri piezișe, un joc de bursă defavorabil acțiunilor acestei instituțiuni. Punînd în circulație asemenea svonuri, guvernul nădjduește să repete șantajul de doua ori încercat până acum, șantaj datorită căruia «Banca Regatului», Haitz, Marcay și celelalte tripouri conservatoare speră să intre, pe un preț redus, in stăpinirea unui număr de acțiuni ale Bancei Naționale. Șantajul acesta premeditat va da faliment, ca și celelalte două șantajuri anterioare, cari s-au întors tocmai împotriva celor din al căror calcul îngust și pătimaș au fost puse la case. Acțiunile Băncei Naționale sunt acțiuni la dispoziția tuturor celor cari, ca oameni cinstiți, înțeleg să le cumpere pe valoarea cursului de toate zilele al acțiunilor acestora. Șantajul însă, poate fi doar calea ciocolnei obraznice, căreia partidul liberal a făcut greșala să-i dea mîna de ajutor, în clipele de grea cumpănă, ajutor fără de care azi partidul d-lui Carp ar fi avut, in istoria noastră politică soarta unei aventuri politice oarecare. DOSARUL MARGhILOMAN ERI: Soldat dezertor . AZI: Miniștrii de interne Marie mai învață omai cît trăește !... Pe d. Marghiloman bnaioară, cine ar crede că nu-l cunoaște pa de-a’ntregul, cînd, de an sa și mai bine, numele ministrului de Interne, trece din gară în gură de la an cap la altul al ț&rei. Ei bine, pentru a putea cunoaște pe d. Marghiloman, nu este destul să trăești încă multă vreme de aci înainte, dar trebue să fi avut norocul ca să trăești și ceva mai înainte de intrarea sa în politica militantă. Nu mai încape îndoială că în rîndările partidului conservator de la guvern, d. Marghiloman joacă astăzi rolul celui mai incomparabil soldat. Și cu toate acestea, actualul ministru de interne, deși liberal din armată cu gradul de caporal, poartă pe galbenul teilor două galoane de lună, cea mai rușinoasă pată cu care și-ar fi putut ilustra scurta sa carieră militară. Povestea de mai jos este adevărată și poate fi oricînd controlată, resfoindu-se arhivele regimentului de roșiori, unde există o corespondență prin care se dovedește că soldatul Alexandru Marghiloman a fost declarat dezertor in fața dușmanului. La «mai 1877, d-l Marghiloman, care era înscris ca voluntar în acest regiment, își făcea studiile la Paris Cînd apăru în Monitor ordinul de mobilizare al întregei armate române, toate concodiile fără, firește, revocate. D l Alexandru Marghiloman însă, care era soldat, în loc să și facă datoria să se întoacă în țară și să-și ia locul în front, după cum făcuseră toți camarazii săi de studii, remuse la Paris și nu respunse la ordinul de chemare, fiind astfel dat ca dezertor în timp de război. In țară ami pe cîmpiile Bulgariei, războinicul nostru ministru de Interne și-ar fi expus desigur viața; la Paris însă, d-l Marghiloman nu-și putea periclita decît cel mult... sumele pariate la cursele de cai. Nu sorim aceste rînduri pentru a arunca un nou discredit asupra trecutului tulbure al d-lui Marghiloman, ei pentru a aminti un fapt uitat, pe care presa l a mai discutat încă odată, în luna Decemvrie a finului 1890, cînd d. Marghiloman a luat cuvintul în Cameră pentru a vorbi în numele armatei și cînd intervenția d-lui Marghiloman a dat naștere unui nesfîrșit șir de întreruperi glumețe și adesea ori crude chiar pentru orator. Dar de-atunci și pînă azi, a trecut vreme multă, d. Marghiloman a trecut cu buretele peste petele tinereței și a prospa în permanența leader al fracțiune junimiști;, d-nul Marghiloman a luat pnolator în Parlament ca un specialist universal și în justiție și în finanțe, și în domenii și în lucrări publice și în armată. Asemenea amănunte însă din viața unui om de talia d-lui Marghiloman sînt interesante mai ales pentru aceia oh ri ma tîrziu își vor lua sarcina să scrie istoria anecdotică a actualului nostru ministru de interne. ANOMALII CONSERVATOARE D-Dii AL Marghiloman și C. C. Arion contra Contenciosului l’rocotui (te lege ei aui uușu ueui&ouzino prin cete el are în vedere reînființarea așa zisului «Contencios administrativ», nu este și niai nu poate fi pe placul d lor Marghiloman și Arion, doi jurisconsulți de seamă ai partidului conservator care, la 1905, le’a a ridicat contra lui iar, la 1910, au aprobat desființarea lui de către liberali. Contenciosul administrativ, chiar așa după cum este prezentat ca o anexă a înaltei Curți de casație, constitue totuși o autoritate anticonstituțională, deoarece i se dă cu mici deosebiri atribuțiunile vechiului consiliu de stat desființat și el în urma revizuirei constituției de la 1866. Fluctuațiile politice însă te silesc de cele mai multe ori să-ți schimbi atitudinile de est motivate pe principii sănătoase și să accepți în mod tacit o stare de lucruri pe care în forul tău interior o dezaprobi. Acesta este și cazul d lor Al. Marghiloman și C. C. Arion, colegii de oancă ministerială ai d-lui Mișu Cantacuzino, pentru cari reînființarea Contenciosului administrativ a fost și rămâne un act anticonstituțional. Pentru a dovedi lucrul acesta, vom da cuvintul fiecărui ministru in parte, transportîndu-i cu 7 ani în urmă. Iată ce spunea d-l Marțililomua Ia 1905 cînd se avusese in Parlament discuția inființarei Contenciosului administrativ. •Discuțiunea mea va fi scurtă.* •Nu discut dispozițiunile de doctrina, ale legei pentru că afirm din întreagă conștiință, nu se discută necunoscutul. Se poate face cel mult conjecturi asupra Lui, dar soluțiuni practice nu se pot da Legea care se prezintă este absolut necunoscutul*. Și mai departe. •■Este însă un lucru domnii mei, pe care nu-l primim cu nici un chip : creiarea organului inutil, care se înființează prin legea de față. Contenciosul dv. administrativ, nu este un scop; el este un pretext, căci făra acest contencios nu s’ar putea adăuga șapte consilieri La Curtea de casație». Iar întru’cît privește anticonstituționalitatea lui, d-l C. C. Arion spunea: «Experiența și stadiul mă conduc nu numai să mă îndoesc de constituționalitatea acestei legi, dar să spun că în credința mea de jurisconsult legea este anticonstituțională» . Iar ca încheiere : «Cel dintți triumf ai legalităței ar trebui să fie acela ai Constituiei.. . » Ga alte cuvinte, desființarea contenciosului administrativ de către partidul liberal atît, după d l Marghiloman cît și după d-l Arion, asigura triumful legalității deoarece se avea în vedere în primul rînd Constituția care desființează pentru totdeauna instituțiunea Contenelor Unit. iu»*merani»» Astăzi triumful iagalităței este asigurat de d. Mișu Cantacuzino, care reînființează acelaș contencios pe care d-nii Marghiloman și Arion l’au combătut la 1905 ca anticonstituțional și pe care astăzi îl găsesc perfect conform cu Constituția. Noi înțelegem solidarizare cu banca ministerială, dar pînă la acest punct, nu înțelegem să te solidarizezi cu colegii tăi de bancă atunci cînd acțiunea lor, nu ți-a dat prilejul ați lua angajamente anterioare, cînd cazul se prezintă pentru întîia oară și cînd aprobarea tacită nu te angajează la nimic în viitor. Dar cînd ai luat cuvintul în Parlament pentru a combate o lege pe care astăzi o aprobi pentru simplul motiv că trebue să fii solidar cu banca ministerială, aceasta însemnează lașitate politică și atîta tot. Și în cazul acesta se găsesc azi d-nii Al. Marghiloman și C. C. Arion. Ecouri Sub numele «prise du français» mulți publiciști constată un rău real și de mctualitate. Foarte mulți francezi nu știu de sorie franțuzește și fac greșeli cari nu ar fi permise nici unui școlar din clasele primare. Frumos este că unii publiciști trec cu expresiie dincolo de ceea ce el cugetă. Unul scria că d-na Curie a descoperit «radium care produce copii timp de 3000 ani, ca și animalele». Se vede că și în Franța există «O beție de cuvinte» ca și la noi! In Budapesta apare o revistă Juventus, scrisă toată în latinește. Ea conține anecdote, proverbe, cronici sportive, enigme, versuri, etc. Nu se poate spune că Ungurii nu sunt Originali! Dar ar fi Interesant de știut cam cîți lectori chiar din înnalta lietă a magnaților ungari, citesc această revista?... In Olanda s’a constituit un comitet cu scopul de a se preia la Haga o academie de drept internațional Jurisconsulții din toate națiile, cari reprezintă o autoritate In dreptul ginților, vor fi Invitați ca să țină conferințe. Palatul Păcei, al cărei terminare se apropie — se crede că aceasta se va întîmpla în 1913 —va fi rezervat pentru conferințe de acest fel. S'a calculat că realizarea acestui pian ar costa anual 200.000 lei. Această sumă ar putea fi pusă la dispoziția academiei de la Haga de către fondația Carnegie, care dispune de un capital de 10 milioane de dolari, cu scopul de a contribui la menținerea păcii în lume. POLITICE In genere a fi început să se discute asupra necesităței inchiderei Parlamentului la 15 Februarie. Nu s'a luat, însă, pînă acum vre-o hotărîre, întrucît unii dintre miniștri susțin să se prelungească sesiunea pînă la 1 Martie . Guvernul a găsit, în sfîrșit, soluția în chestia bisericească. Marele colegiu electoral va fi convocat pentru începutul lunei Februarie, cînd va avea să complecteze numai cele două vacanțe episcopale de la Argeș și Roman. Faptul e confirmat chiar de «Epoca», care recunoaște astfel că guvernul e silit să nu complecteze și vacanța mitropolitană. Se poate oare soluție mai bună și succes mai colosal ? Nu alegi mitropolit, fiindcă ești neputincios să o faci și asta se cheamă soluția crizei din biserică. Succes și mai colosal, Hiteliaj continuăl — «Banca Națională nu e instituție de Stat» — Un ziar oficios îndrăznește să scrie din nou, în primul său articol: «Mai întîi Banca Națională, nu este o instituție de Stat, deci nu se poate cere unui ministru ca să vorbească cu menajamente, pe cari le pretind liberalii. Apoi, de fapt Banca Națională nu este o instituție națională menită să facă servicii generale publicului». Mărturisim că acest limbagiu din partea unui ziar direct inspirat de membrii guvernului, este atît de necugetat, nicit nu ne am mira dacă amorul articolului ar fi însuși d. Filipescu. Căci este mai mult decât o greșală politică, este o neinteligență patentă a spune că Banca Națională nu este o instituție strâns legată de interesele Statului. Cum n’ar fi o Bancă de Stat, acea care garantează prin stockul ei metalic moneda liberatorie și fiduciară a Statului ? Cum nar fi legată cu Statul o Banca intermediară între Statul este ăingorineaW Mîrâit de susceptibilitate cînd cerem a se vorbi cu deferență de Bmca Națională, tind ea este aceea în al cărei portofoliu cad aproape toate tratele de comerț ? A discredita o Bancă, atît de strînsă cu creditul țarei, atît de interesată în bunul mers al finanțelor, atît de legată cu progresul comenial, ni se pare că este din partea guvernanților, mai mult decît o greșală ; ei fac operă mișelească și nedemnă. Profită de vremelnica putere pentru a rămîne de pe urma lor aceeași amintire care a rămas lumei de pe urma operei Vandalilor. Se va vorbi de aci încolo de guvernul Carp Marghiloman-Filipescu ,o de o epocă în care lozinca a fost distrugerea temeliilor Statului, perturbarea ordinei publice și slăbirea tuturor instituțiilor țârzi au așteptat mult să vină la putere,—dar în fine și-au creiat o amintire ce greu se va șterge 1 Note „Noi și ele“ Firește «noi», suntem sexul tare — pentru a nu întrebuința celalt epitet mai puțin agreabil — și «ele» sunt ființele cărora le găsim mereu defecte, ceea ce nu slăbește întru nimic iubirea și interesul ce le purtăm. Dar d. Haralamb Leca, de cînd nu mai pune cu meșteșug pe teatru conflictul dintre «ele» și «noi», s’a mulțumit cu expunerea de pe tribuna Ateneului a felului cum bărbații, înțeleg pe femee. "Subiectul tratat de d. Leca, în conferința sa, merită firește tot interesul, căci el atinge o problemă fundamentală și eternă: problema femeei. Și cîte nu s’au spus cu privire la «eternul femenin» ? Incepind cu literatura care de secole a zugrăvit sufletul femenin, și sfirșind cu studiile savante asupra femeei, privită ca o anormalitate trecuiți pe Lombroso I) ea a fost un obiect etern de cercetare predilectă. Numai că savanții nu sunt ei cei chemați să-și dea părerea asupra femeei, pe care o cunosc din cărți. Și poate că ncrede și dificultatea unui studiu conștiincios asupra femeei, căci omul ca să facă acest studiu e greu de găsit. El trebue să aibă acel spirit de analiză, acea răbdare și obișnuință de îndelungată și obiectivă cercetare, care face pe adevăratul savant. Dar un atare savant nu va putea ajunge la un rezultat apreciabil, dacă nu-i va plăcea femeia, ca femeie, dacă nu avea în el ceva din stofa lui Don Juan, acel cunoscător al femeei, fără să fi fost savant. Sufletul femeei va trebui astfel să rămână un mare necunoscut, căci cei ce-l studiază e un pasionat amator al sexului frumos, și atunci nu mai e un grav savant,—sau este un savant tipic și atunci femeia rămâne pentru el necunoscută ! Credem că d. Leca, nefiind un savant morocănos, va fi fost mai aproape de sufletul femeei, și deci cu atît mai interesant în «Noi și ele». Și in vremea aceasta in care femeile voesc să se identifice cu noi, și cînd rivnesc la rolurile virile, sunt foarte nimerite opiniile noastre asupra lor, expuse ceram popula, in fața publicului atît de împestrițat și felurit care asistă la conferințele ateneiste. D. Leca trebue sblicitat și de «noi și de ele» pentru deferea robinetul)!),,, Petronius COMEMA POLITICI 0R D SN 0 21 DI J V. Filipescu : Ordinul meu e să să aii săbiile și să luați conde pe tentru a apăra guvernule Emanciparea femeei — De vorbă cu un prieten — ....Și mototolind nervos ziarul, îl aruncă joa, continuînd să-mi vorbească ! «Ea nu mai pricep nimic din toate acestea. Acelaș refren îi andrast?u ! Emanciparea; aceleași discursuri veoinice, în cari sa lamentează de dini ostile, f»ță da cai can van astfel, cum ar trebui să fia temei». Și in realitate ce vor? Drepturi și iar drepturi ! Și pentru ce toate acestea ? Parcă nu sunt destul de libere , că nu e clipă. In care să nu te întilnești cu temei , că nu poți ocupa dimineața un loc în tramvai, de temelie funcționare, întotdeauna grăbite, să nu se Inchiză registrele de prezență. Aceiași frămînt are vecinică le preocupă . Emanciparea. Știi ce impresie îmi fac mie ? Impresia unor revoltate, fără judecată. Și îmi închipui, că dacă ar reuși la întreprinderile lor, adică dacă ar veni vremea, să fie tot ceea ce astăzi sunt bărbații, dacă ar fi guvernatoare de popoare sau de partide, la un moment dat ar dădena orașe, ar arde cetăți, ar distruge biblia și tot ceea ce le-ar putea aminti vreodată, că au fost imnul, că au avut un etap în și atunci restaurind din nou Paradisul. L’ar transforma în cetate de femei și dincolo de el, ar îngădui bărbaților să-și așeze o mică instalație sub ordinul uneia din ele și la cea mai mică nesupunere, o, cejudecăți grozave, ce răzvrătire; iar cînd vendeta acestora s’ar mări, ai vedea războaie între armata femeilor și a bărbaților, ai vedea cruciade pentru o dragoste, ai vedea în sfirșit tot ceea ce nu există, O lume nouă ! Și toate acestea, nu pentru că femeia n'ar putea avea inteligența unui bărbat—căci o are—dar fiindcă în sîngele ei are să rămină pururea [ura] contra noastră, pentru că toate actele lor ar fi conduse da răzbunarea unor vremuri, în cariere nu însemnau nimic sau mai nimic. Vezi, pisicile, poartă în suitul lor, de veacuri, ura și răzbunarea fanatică a idolilor căzuți și femeile vor purta pe aceea a idolilor făcuți iar nu născuți. Tot una, daci ai căzut sau te-ai ridicat, o egală părere de rău îți roade inima, și mai ales cînd inima este a unei femei. Căci știi ce ar însemna să fie ele ce suntem noi ? Ar însemna să se răstoarne definitiv toată ordinea de pînă acum. Despre judecată și morală, n’ar mai fi vorba. Căci dacă astăzi, în programul lor nu este scris distrugerea acestui pasaj, va veni desigur pe urmă. Căci de vor ieși extenuate, obosite, după promulgarea unei legi, după desch sierile unui proces mare, o vor lua a leneia pas, și primul prieten ce-l vor întîlni, va fi și Ioî; na va mai fi o rușine să-ți schimbi bărbatul, fără să iubești chiar; nu va mai fi o desconsiderare vizitarea localurilor ușoare, aceasta presupunînd-o pentru femeile de stat, pentru femeile onorabile ; ce el asta, nu se vor mai deosebi decit prin lipsa personalității intelectuale ; căci corpul care conduse țări, care se luptă in războaie, poate fi suveran atunci asupra prejudecăților, can astăzi mai ține balanța ordinei in societate. Iată ceea ce ar fi, dacă, femeia, ar deveni, ceea ce visează. Am presupus asta, ca o exagerare a unei imiginațîuni perspicace. Dar, nu sa va întîmpla aceasta, dacît atunci cînd planetele moarse, vor reînvia, cînd știința ar fi capabilă să practice o comunicare cu Martem Venus și atunci, sa poate ca toata femeile, cari vor să domnească, să conducă una din aceste planete, pentru ca cu mijlocul acesta, să rămină Pămîntul cu vechea tradiției a existenței. Hici dacă scfesticila unui suflet, dacă trîmbițez deschiderea nouilor drumuri în artă, dacă vreau ca fameia să fie o artistă, cu sufletul și cu tendințele — apoi nu mă gîndesc de joc și nu aș concepe nici într’an cu z emanciparea femeei, așa cum o gîndește ea. Nici nu-și închipue femeia, cit ar pierde,dacă s’ar egaliza cu noi. Toate farmecile ei, toate drăgălășiile, pa cari le savurăm acum, după orice neplăcere pe care o petrecem afară din casă, după toate grijile cotidiane, ar dispare atunci și chiar dacă ar răc și ea să devie un tovarăș demn ocupațiunilor noastre— sufletul nostru ar fi lipsit de cea mai dragă hrană a lui. O asociație de idei, îmi amintește versul lui Baudelaire: «Chirobjet di pnes peines quotidiennes». O, atunci acelea și griji ale noastre le-ar împărtăși și ele. — Poate ar rămîne copiii, singura consolare a grijilor noastre, răspunsei eu. —• Dacă ar mai avea vreme să’i conceapă, da. Din nici într’un caz, copiii nu ar putea înlocui ceea ce perdem prin femea. Nu mă gîndesc, ca prin ideile mele să vexez vr’un fel de asociațiune de femei, cu asemenea tendințe, nu vreau chiar să fac impresia că duc campanie contra ei, dar îmi spun părerile mele, cari da altfel, poate să nu le mai gîndești nimeni, și le spun eu convingerea că nu vei mai face din ele un foileton de ziar și cu convingerea pe care mi-a inspirat o tovarășa mea, prin atitudinile și gîndirile ei de femeie credincioasă bibliei. Priola-fiul îmbunătățirea rasei vitelor — Sumele alocate ministerului de domenii — Îmbunătățirea rasei și înmulțirea vitelor este o chestiune foarte importantă și foarte de actualitate. De la o vremi, toate guvernele Ba îarres a face cu mai mult în această direcție, luînd măsurile cale mai eficace și alocîndu-se sume importante în scopul de a se înmulți și a se îmbunătăți rasa vitelor. Pentru anul viitor, pe lângă sumele prevăzute în budget, s'a mai alocat ministerului domeniilor și agriculturei, o sumă de 440 000 lei din excedentul budgetului în curs, în scopul arătat mai sus. Această sumă se va repartiza astfel : lei 150.000 pentru cumpărare de producători; lei 100.000 pentru înființarea unei stațiuni permanente de montă, de armăsari și de tauri, la București; lei 100.000 pentru înființarea tamastloului de vaci și tauri «Symenthal-Schwtz» și o lăpărie cooperativă la Curtea de Argeș, lei 50 000 pantru construcția unui mendi închis și somințe pentru personal, la hergheia Gași,lei 40 000 pentru cumpărarea de vite de prăstia, de lapte și de muncă.