Viitorul, octombrie 1912 (Anul 6, nr. 1670-1700)
1912-10-14 / nr. 1683
îndeletniciri folositoare O operă de artă națională Filmul de artă „Independența României””. Meritul și sacrificiile d-luiplinirea acestei opere. ln vremurile de prozaism în care trăim, rar se mai găsesc oameni care să facă sacrificii pentru îndeplinirea unei opere de artă și încă a unei opere de artă națonală Printre aceștia, cu drept cuvânt se poate înumăra și d. Ion Popescu, mare proprietar agricol și proprietarul teatrului cu acelaș nume, grație căruia și grație sacrificiilor materiale ce a făcut, se datorește înfăptuirea admirabilului film cinemat grafic, care reda unul dintre cele mai însemnate evenimente ale neamului nostru, ale Ruminilor, Războiul pentru Neatîrnare, și care se reprezintă în sala Bailor Eforiei, unde in fiecare seară numărul spectatoriloi crește tot mai mult, pentru a vedea însuflețite atâtea episoade scumpe din timpul Războiului Independenței, de la 1877. Cu atît mai mari sunt meritele d-lui Leon Popescu, cu cu sacrificiile bănești pe cari le-a făcut domnia sa, pentru a reda pe pînza cinematografică, unul din cele mai scumpe episoade din viața țarei noastre, n’a pornit absolut din nici un spirit mercantil, ci numai dintr'un înalt avînt patriotic și national; d. Leon Popescu a fost de la început și este convins, că nici odata nu-și va putea rambursa, sumele de bani, —detul de respectabile,— cheltuite cu întruparea acestui admirabil film cinematografic. 1). Leon Popescu, în fața operei desăvîrșite ce a realizat, a uitat toate peripețiile, fie supărătoare fie glumețe, prin cari a trecut pînă să-și vada opera îndeplinită, și nu are astăzi decit satisfacția morala că știind să grupeze și să pue în serviciul cauzei atitea energii, să redea viața unei opere patriotice și atît de folositoare, educațiunei noastre naționale. Generațiile prezente și viitoare se vor inspira din vitejiile eroilor de la Grivița și Plevna, iar din desfășurarea scenelor eroice din filmul «Independența Românei» sufletul romînesc va culege încrederea în puterile vitale ale neamului. Și fiindcă vorbim de filmul «Independența Romîniei, credem interesant sa povestim peripețiile prin cari a trecut făurirea acestei opere naționale. Prin luna Octombrie anul trecut, regretatul artist Petre Liciu, știindu-l pe d-l Leon Popescu un mare iubitor de arte și un patriot înflăcărat, îi aduce la cunoștință că împreună cu d-nii Nottara, V. Toneanu, I. Brezeanu, N. Soreanu, Pascal Vidrașcu și Gr. Brezeanu, au întemeat o societate in scopul de a reconstitui, printr’un film cinematografic, răsboiul Româno-Ruso-Turc de la 1877— 78 și că au obținut în acest scop, autoriza rampa ministerului de război, care a promis concursul armatei. Regretatul Liciu, stăruia pe lângă Leon Popescu să intre în asociație și să conlucreze la această operă națională și patriotică. După ce d. Leon Popescu studie scenariul filmului și după ce făcu citeva modificări în sensul ca scenariul să fie întocmit absolut în concordanță cu documentele oficiale ale războiului din 1877 — 78, primi cu multă însuflețire sa intra în societate și sa pue la dispoziție fondurile necesare acestei lucrări. Participarea la întreprindere a d-lui Leon Popescu, a avut o mare importanța, caci numai grație fondurilor puse la dispoziție de d-sa, în mod absolut desinteresat, s’a putut înfăptui ideia măreață ce încolțise în mintea cîtorva dintre artiști noștri. Fără ajutorul d-lui Leon Popescu ideia ar fi fost mare, dar greu sau poate imposibil de realizat. • La început s'a arătat d-lui Leon Popescu ca pentru întocmirea filmului va fi nevoe de un fond cam de 45 mii de lei, lucrările însă odată începute, acest fond a fost cu mult depășit căci pînă la terminare s’a c cheltuit cu întocmirea filmului, peste două sute de mii de lei. Nici odată insă d-l Leon Popescu nu a ezitat și nu l-a înspăimîntat enormele cheltueli ce le făcea. Chestia materială il lăsa rece, d-sa ardea de dorința de a vedea mai repede opera desăvîrșită. Leon Popescu Pentru întocmirea tehnică a filmului, s’au adus de la Paris aparatele necesare precum și trei operatori speciali. De asemenea s-a înființat in Capitală un atelier special pentru developat și viraj. Odată terminat filmul, d-l Leon Popescu însoțit de d-nu V. Toneanu, Ar. Demetriade, Gr. Brezeanu și Pascal Vidrașcu, au plecat la Paris pentru a verifica filmul la casa «Pathé Frères». Această plecare s’a făcut într’o epoca foarte prețioasă pentru d-nul Leon Popescu, căci d-sa fiind agricultor, se deplasa tocmai in timpul cînd se începea secerișul. D-sa nu ținu seamă de nimic, căci era pîrjolit da dorul de a-și vedea mai repede opera îndeplinită. La Paris alte greutăți și alte sacrificii bănești, d. Leon Popescu însă le trece pe toate fără șovăire. Filmul fiind rulat în fața d-lui Zeeka primul director al Casei «Pathé Fréres», acesta nu avu destule cuvinte de laudă la adresa înfăptuitorilor lui, iar d. G. Dureau directorul marei reviste parisiene „Ciné Journal“ consacră un articol foarte elogios întreprinderei românești. Cele două săptămîni petrecute la Paris, a fost un adevărat efort de munca, din partea făuritorilor «Filmului Independența». Artiștii cari au întrupat diferitele roluri din acest film, au fost: D-nele Aristița Romanescu, Maria Ciucurescu, Constanța Demetriade, Maria Murgea, Mărculescu, P. Bîrsan, E. Metaxa Doro (de la trupa Grigoriu) și d-rele Maria Filotti, Eu. Zimniceanu, Elena Mihăilescu, Nelly Santa etc. etc. precum și numeroase domnișoare de la Conservatorul de artă dramatică, s-au grăbit să-și dea concursul. Domnii artiști au întrupat rolurile următoare : Nottara (Osman Pașa) , Ar. Demetriade (Domnitorul Carol); I. Niculescu (Cogălniceanu) ; A. Atanasescu (Peneș); A. Barbelian (Maiorul Candiano Popescu); Duțulescu (Valter Mărăcineanu); Guțulescu (Cobuz); Soreanu, Toneanu, I. Brezeanu (Flăcăii din Vaslui) ; Cyprian (Primarul); I. Dumitrescu (Generalul Cernat); Machauer (Țarul); Vîrgolici (I. C. Brătianu) ; Melișeanu (neral Davila); Gr. Brezeanu (un erou); Bulandra (Colonel Cerkez) ; etc. etc. Numeroși domni ofițeri din armata romînă, au primit să reprezinte numeoase personalități eroice. Un puternic concurs au dat domnii Colonel Scărlătescu, delegat special al Ministerului de război ca să supravegheze ordinea lucrărilor, d. Maior Cantacuzino (din infanterie) și d. Maior Botez (din geniu), precum și alți domni ofițeri ale căror nume ne scapă. D. căpitan Toma Demetrescu Racoviță, a condus evoluțiile militare ale armatei pe cîmp. Pe lingă concursul ofițerilor, soldații au contribuit cu multă rîvnă și entuziasm la această măreață operă națională și patriotică. Nu putem încheia aceste rînduri fără să aducem cele mai meritate elogii, d-lui Lyod Popescu sufletului întreprinderei despre care ne-am ocupat mai sus.____________Fest. Leon Popescu într’n Inds Ședința consistoriului SUPERIOR BISERICESC Alegerea comisiunilor Consistoriul superior bisericesc a ținut oriședință, sub prezidenția I. P. S. S. L.onon A. Donici, Mitropolit Primat, și Pimen, Mitropolitul Moldovei. Ședința s’a deschis la orele 9 a. m. După citirea și aprobarea sumarului ultimei ședințe, s’a procedat la întocmirea diferitelor comisiuni. Ca secretari de ședință au fost aleși: Ea. Gosma Petrovici, I. Mălăescu, Iliescu și Yengoni. Au fost aleși in comisia de petițiuni: P. S. S. Valerian, Ec. Gosma Petrovici și N. Iancu. In comisia pentru parocii: P. S. S. Antim Botoșâneanu, Ec. P. Ghisnescu și G. Ionescu. Pentru programe și studii religioase : P. S. S. Bartolomeu Stănescu- Bacovanul, Ec. G. Nazarie și Gotcu. Pentru întreținerea Bisericilor și Mănăstirilor : P. S. S. Evghenie Piteșteanu, Stareții Dionisie și Teoctist Stupeanu. Pentru construirea și îngrijirea bisericilor: Ec. loan Severin, I. Antonovici și N. Gheorgiu. Pentru cîntări bisericești: Ec. Lungulescu, Procopiescu și Vingoni. Pentru cercetarea cărților didactice : Ec. Mălăescu, Antonovici și Savin. Pentru cercetarea cărților de ritual: Ec. C. Nazarie, G. Ionescu și Ilie Teodorescu. In urmă s’au dat citire diferitelor cereri și comunicări, cari s’au repartizat la comisiunile respective. Ședința s’a ridicat la orele 12, anunțindu-se cea viitoare pentru Marți. — 1 — Moartea .UNUI VECHI LIBERAL Eri a încetat din viață, după o lungă suferință preotul Matei D. Protopopescu, parohul bisericei Iancu Vechi din Capitală. Preot distins și foarte apropiat de enoriașii săi regretatul defunct a știut intotdeauna să se ție aproape de sufletele conmatalagiilor săi cari îl iubeau și îl venerau pentru calitațile sale distinse. Preotul Matei D. Protopopescu a fost un vechi și neclintit membru al partidului național-liberal, in rindurile căruia a luptat ca soldat devotat un lung șir de ani și a fost secorat cu ordinul «Coroana Romîniei» în gradul de cavaler. Transmitem mult întristatei familii cea mai sinceră expresiune a condoleanțelor noastre. Inmormîntarea regretatului defunct se va face Duminică 14 a. c., la orele 1 jum. p. m. la cimitirul Belu. r Buletin Meteorologic CASA MEN & Cie Temperatura pe centigrade 12 Octomnre 1912 La miezul nopței ... . 1- 7 ore dimineața ................. ...1- 3’ Miezul zilei .... .... 4- 7‘ înălțimea barometriS, 763 mm. Economice-Financiare Agricultură — Sumert SITUAȚIA I AGRICOLA Recolta porumbului se găsește într-o situație puțin favorabilă, aceasta din cauza temperaturei prea reci pentru acest anotimp. Cursurile porumbului în ultima săptamină a avut o medie pe 100 de kgf. de 15121 la Brăila si 1525 la Constanța, față de 16.85 la Budapesta, 15.50 la Anvers, 15.21 la Liverpool și 11.32 la NewYork. Proveniențele din La Plata sunt căutate. Situațiunea griului în cursul ultimei săptămîni, a fost următoarea: pe 100 de kgr., prepari imediate. Media în Brăila 18.15 cu 1 la sută c. str. 80—81 kgr . 17—43, 4 la sută c. str. 78—10 kgr. 17.08 5 la sută c. str. 75—76 kgr. și la Constanța 18.20 1 la sută c. str. 80—81 kgr. 17.53, 4 la sută c. str. 78 — 78 kgr. 17.06 5 la sută c. str. 75—76 kgr. S-au înregistrat scăderi față de săptămîna trecută care variază între 0.10 și 0.37. După statisticele definitive ale Ministerului agriculturei, producția în anul acesta a fost de 31.336.822 față de 33 milioane din 1911 și 39 milioane în 1912. Trebue să notăm, însă, că expedițiunile sunt restrînse și în interior,ceea ce va contribui la scumpirea vieței, și ne putem deci aștepta la urcarea prețului prinei. Totalul exportat în cursul săptămânei se ridică la 75.114 000 kgr. grîu, 1 milion kgr. orz, 60 mii kgr. făină, 4.476 mii kgr. porumb fără a mai nota și celelalte exporturi. Bar evenimentele de bursă și pozițiunea băncilor au o repercusiune nefavorabilă asupra agricultorilor noștri și asupra țârlănimei, cea dinții care e mai teribil lovita cînd se produce criza. Pentru săteni, cum am mai spus, sunt băncile populare care trebue să le acorde creditul necesar, și datoria Casei centrale e să nu imite mișcarea băncilor rectrîngînd creditul tocmai în astfel de momente. O companie de transporturi și camionaj.— D-na Al. D. Ștefânescu, I. L. Niculescu, I. D. Protopopescu, Gr. I. Constantin, Toma Dinischiotu, I. M. Dumitrescu-Vadem, Corneliu Quintessu, au convenit a forma o societate anonimă sub denumirea de: «Compania de transporturi internaționale și camionaj», pe baza acestui act și alăturatelor statute subscrise de ei, care impreună compun actul său constitutiv. Dispozițiunile speciale ale acestui act constitutiv sunt cele următoare: Capital social este de lei 500.000 împărțit în 2500 acțiuni a 200 lei fiecare acțiune, conform art. 6 din statute. Ele s’a subscris intregal și s’a vărsat 30 la sută adică 150.000 precum se arată mai la vale și această sumă s’a și depus la Casa de depuneri și consemnațiuni, precum se constată din reaipisa ei No.. Societatea are ca scop efectuarea de expedițiuni internaționale precum și transporturi de persoane, de mărfuri, de orice natură în țară, în orașe și în orice localitate. Situația financiară.O delegațiune a bancherilor și industriașilor din Iași a cerut ministerului nostru de comerț: 1) A se interveni la ministerul de comerț pentru ca să se facă demersurile necesare pe lingă Banca Națională ca aceasta să acorde avansuri asupra grînelor depozitate. 2) Sa se intervie pe lingă guvern ca să se dea un comunicat prin «Monitorul Oficial» arătindu-se în mod oficial situația financiară a Romîniei în momentul de față. Prin acest comunicat va dispare cu siguranță panica neîntemeiată ce domnește. 3) Camera de comerț să intervină arătînd tuturor Camerilor de comerț din străinătate, caselor financiare și fabricelor străine că în Romînia nu există de fapt nici o criză și că nu poate fi vorba de nici o teamă. Se va arăta că este vorba de o mică jenă trecătoare care își are cauza în primul rînd în întîrzierea exportului de grîne. Ministerul poate satisface ultimele două cereri. Cu privește cea dinții care este și cea mai însemnată, aceasta depinde numai de Banca Națională și operațiunile acestei bănci sunt bine fixate de lege. Plățile de ultimul Octombrie sunt așteptate cu multă teamă. Industrie intTo chestie personală D-na Elena Bacaloglu, membră în «Asociația pentru înaintarea și răspîndirea științelor» ne trimite următoarea scrisoare pe care o publicăm cu plăcere, regretînd insă că din cauza lipsei de spațiu nu putem da publicitatei și textul scrisorei adresate d-lui Țițeica, președintele societăței. Cetitorii noștri insă pot înțelege despre ce este vorba, din însăși scrisoarea d-nei Bacaloglu care este perfect suficientă. Domnule Director, Citesc în „Viitorul“ de eri. 12 Octombrie, un articol elogios la adresa mea și la care doresc sa răspund prin cîteva rinduri, rugîndu-vă a le publica, împreună cu scrisoarea oficială pe care am adresat-o d-lui Țițeica, Președintele Asociației pentru răspîndirea și înaintarea științelor. Pentru că în scrisoarea de mai jos mă întind pe larg, rezum d-voastre direct, numai următorul lucru : o cauză mare și bine servită—căreia recunoașteți că m'am devotat și încă cu succes—nu poate să trăiască și să dea roade, dacă nu e respectată și mai ales de compatrioți. Ideile trăesc prin persoane. Eu trăesc prin mine și prin cauza cu care m'am identificat, definită de președinta fondatoare a asociației literare din Milan, ca servind bunătatea morală, frumusețea artistică și dragostea de neam. Toate trei sunt de actualitate ; toate trei sunt în război cu lumea și în legătură strînsă între ele. Broșura oficială adresată contelui de San Martino, cuvîntarea din Galați și munca mea de ani literară și națională consacrată pînă și de Nuova Antologia (cea mai mare și serioasă revistă din Italia) formează unul și acelaș lucru. Cine se interesează de conferințele cu subiect romînesc făcute de o romîncă în străinătate, trebue să se intereseze și de chestiunea relevată la Galați. E de ordin public nu de ordin personal. Chiar „Amorul Bianchii Milesi și George Asaky (cum l'ați intitulat dv.) nu are importanta și mai ales în momentele de față decit ca un izvor de patriotism, de care m'am ocupat tot din patriotism și ca să-l dau de pildă. Mulțumiți-vă, totuși, de cele scrise ori, în foarte prețuitul dv. ziar, vă rog să primiți tot deodată cu expresiunea celei mai deosebite stime și salutările mele cele mai distinse. Elena Bacaloglu. Membră a „Asociației pentru înaintarea și răspîndirea științelor“. „Cel mai de seamă“ PIESA IN DOUĂ ACTE de CONST RÎULEȚ De curînd d-l Constantin Rîuleț a scos la iveală o nouă lucrare dramatică «Cel mai de seamă». D-sa este autorul a două volume de epigrame, care conțin tot ceea ce epigramistica, are mai bun, mai scintector ca spirit și mai ales în literatura noastră. In afară de aceste lucrări, a mai scris, în colaborare cu d. Alex.T. Stamatiad piesa intr’un act „Femeile ciudate””, jucată de campania d-lui Alex. Davila, care a avut un succes bine meritat; de asemenea Un rege Lear al mahalalei s’a repurtat de către artiștii Teatrului Național cu un brio comic cu ■« rar s’a văzut in grădinile noastre de vară. Piesa despre care ne ocupăm în cele ce urmează s’a pus în repetiție la Teatrul Național din Craiova și se va juca în cursul acestei stagiuni. „Cei mai de seamă“ prezintă o importanță deosebită din două puncte de vedere: întii, pentru că concretizează un conflict moral, lupta cinstei cu necinstea, lupta adevărului împotriva minei unei etc.; al doilea, pentru că e o piesă de teatru cu calități necontestate. E vorba de un biet corector la o gazetă, Ion Răzor, care muncește zi și noapte pentru gloria unui oarecare om politic cu influentă, Manovici, directorul Ioaei în chestie. In sufletul amărît de muncă, de deziluziile vieții ce le intimpină un vizionar in mediul nostru, copleșit de ideea unei victorii finale — căci Răzor lucrează pe ascuns, fără știrea nimanuia la o operă monumentală — se pleacă sub greutatea jugului de rob intelectual, care îi îndoaie umerii. Astfel ni-l prezintă autorul în actul Iău, lucrînd la un articol pentru Manovici, care iscălește lucrările literare și articolele de gazetă ale corectorului său. Pe de altă parte ne apare antipodul visătorului, condus de ideal și înconjurat de scrupule la fiecare pas, ne apare canalia, parvenitul care se agațâ în drumul său de toate numai să ajungă mai sus pe scara socială, omul fără conștiință care dărîmâ totul cînd poate, care atinge extremități neobișnuite, care face acte de barbar cind e vorba ca să-și înlăture dușmanul, să-l nimicească sub povoara propriei infamii. Canalia și visătorul ! Lupta în societatea de astăzi se dă între aceștia. Și juste dezastre nu înregistrăm in fiecare zi, ciți scumpi tovarăși de ideal nu cad J victime cetei nenumărate de hiene, cari pîndesc la toate colțurile, care despoae in numele marilor idei sociale, cari iși mențin situațiile în numele frumoaselor idealuri artistice, cari omoară pe cei buni în interesul mediului, pe care îl înșeală cu rodomontadele lor, il amețesc cu lingușirile lor de demagogi nerușinați, ca să trăiască in fruntea acestui mediu, să-i exploateze slăbiciunile, în folosul bunei stări personale. Răzor plănuește lovitura. Vrea să-și dea lucrarea la tipar. In cursul acțiunei se furișează ideea de dragoste dintre Constantin, fiiul lui Manovici și Alexandrina, fata lui Răzor. Desen de B’Arg Gazeta merge din ce în ce mai bine. Campania împotriva guvernului e pe sfârșite. Manovici amenință să ajungă ministru «Tout est mieux dans le meilleur des mondes possibles», totul surîde parvenitului, doar un mic nour îi prevestește ceva rău : bănuiala că Răzor lucrează la ceva fără să știe el. Atunci canalia se deșteaptă. Omul de acțiune—o calitate mare a lui—ese la suprafață. Pindește. In vremea asta are explicații cu soția sa, Elena, cu privire la unirea fiului lor cu fata corectorului. Manovici gesticulează, se opune. Elena îl roagă îl amenință,dar un zadar. Un fapt neașteptat face să izbucnească furtuna, indignarea din pieptul tuturora. Se anunță un început de incendiu la casa lui Răzor. Un reporter il pune în curent pe Manovici, care se repede ca fulgerul spre locuința nenorocitului, ii găsește manunscrisul temut intr’un sertar și vin de acasă. Aici îl aștepta Elena— Canalia jubilează. Viitorul ei este senin de acum înainte. Viața dușmanului său, binefăcătorului său, o ține în mâini — desigur că va abuza de această superioritate. Rînjind, cu toate protestările Elenei, el aruncă manunscrisul in foc, fericit că a putut scăpa. Soția lui de-abia poate să-i smulgă cite-va file. Ea îi îndirjită, revoltată. Ii spune totul in față, toată minciuna situației lui. Manovici tace, această izbucnire nu’l înspăimîntă, el va merge înainte. Il anunță cineva de căderea guvernului. Face parte din noul cabinet. Pleacă. Elena rămîne singură. Răzor întră disperat, că visul lui, că opera lui, singurul lucru ce-i dedea putere ca să trăiască pe lume s’a dus. Bănuește pe Manovici. Elena îi reproșează trecutul de om lipsit de voință; el a ridicat canalia, el, prin scrisorile ce i le dicta lui Manovici a hotărît-o să-l ia de soț. Tot el ia făcut situația politică prin articolele ce i le dicta. Debordarea aceasta de sentimente nobile ale unei femei din lumea „bună»,pentru un nenorocit ne-ar părea cam deplasată. Par să nu uităm, că femeile să apropie mai mult de visători. Ele găsesc în el atmosfera existenței femenine, reveria și sentimentalitatea. De aci la femei nu e prăpastie de castă, nu sunt șanțuri care să nu fie depășite, totul e posibil. Elena ar iubi pe Răzor, ar face tot pentru el, dar e prea slab, prea șovăelnic și bărbatului îi trebue hotărîre, energie, tind nenorocitul află totul, cînd femea la care el sperase sprijinul din urmă, consolarea, îi arată filele scăpate de flăcări, atunci el cade și nu curind, după cite-va minute sau ore se va stinge. Așadar Răzor moare. Elena se desparte de Manovici care ajunge ministru. Constantin se însoară cu Alexandrina. Răzor și Manovici trăesc, sunt tipuri ale realităței. Primul e artistul nedisciplinat, care trăește intr’un haos, care e copleșit de mediu, neavînd tăria să se ridice deasupra lui. In Franța sau Germania acest lucru ar părea că face parte din domeniul patologiei. La noi e un tip normal. Nici cultura, nici tradiția, nici anumite cercuri literare nu dau artistului de la noi posibilitatea să trăească independent, să se concentreze, să fie ceea ce sunt și au fost marii artiști ai străinătății, disprețuitori ai mediului, care a trebuit la urmă să-i urmeze. Ca exemplu clasic cităm pe Wagner: Toți scriitorii noștri de seamă au avut ceva din Răzor. Ce privește pe Manovici, e tipul desăvirșit al canaliei, al parvenitului din acest bizanț, care e Capitala noastră, unde se încrucișează toate rasele, unde se desvoltă toate buruenele rele și unde se stinge de multe ori tot ce-i mare și frumos. Prin aceste două tipuri piesa d-nului Rîuleț capătă un relief neobicinuit la lucrările noastre de teatru. Adăugind la aceasta dialogul vioi, o limbă literară aleasă și pe lângă acestea, acțiunea fiind condusă cu multă indeminare, reese clar că ne găsim in fața unei piese asupra căreia trebue să se vorbească, iar publicul nostru s’o aprecieze și cu el întreaga noastră lume literară, mai ales că autorul e scriitor de teatru recunoscut, un epigramist din cei mai buni și un cunoscător al Scenei și al artei dramatice. I. F. — La noi și in străinătate — Conferința Camerilor de Corner! — SED1MTA DE — Chestiunea repauzurii Duminica și jenei financiare,loțiuniie votate Reprezentanții Camerilor de comerț din țară s’au întrunit ori după amiaza în ședință publică. Prezidează d. Bagi Tudorachy președintele Camerei de Comerț din București, asistat de d. Chr. D. Staicovici, secretarul Camerei de comerț din București, și Russu de la Tulcea, secretar de ședința. S’a început discuțiunea asupra repausului duminical. D. Coandă (Pitești). E de părere ca repausul duminical să fie de o jumătate zi, începind de la ora 1 p. m., înnainte. V. Gorgescu (Constanța). Cere menținerea actualei legi a repausului duminical compiect insă cu uniformizarea repausului, atît la orașe cit și la vâtfinindu-se și Camerilor de comerț puterea prin lege, ca să aplice excepțiunile pentru unele ramuri de comerț și industrie, dupa interesele regiunei. D. D. Țețu. Cere aplicarea repausului complect, după regiuni. D. Saila (Craiova). Face un scurt istoric al repausului Duminical la noi. Cere ca legea să fie alcătuita conform dezideratului Camerelor de comerț din București, adîca compleot, ori cu excepțiuni cari să privească întreaga țara, iar nu numai satele. D. D. Bagi Tudoraky (București). Dacă ne întoarcem cu ochii spre timpurile mai vechi, găsim pe negustorii români, cari țineau Duminica prăvălia închisă, și se duceau la biserică în fruntea băeții lor din prăvalia lor. Acești bieți crescuți de ei, ajungeau adevărați urmași ai lor. Acesta este rolul nostru de astăzi, să educam pe negustorul de mime. Dapa nu o vom ii pe aceasta, comerțul romînesc va pierde. Așadar ar trebui sa avem pentru ei școale de adulți unde sași petreacă repausul, să asiste la reprezentații cinematografice pentru ei, sa facem Case de economii unde sa’și depună micul lor prisos. La cea dintâia instituție de acest fel eu voi darui 20.000 lei. Dacă nu vom proceda astfel, atunci nu vom mai avea negustori romini în această cameră. Datoria noastră este de a așeza pe baze cît mai solide comerțul romînesc. Această educație nu le-o putem face, dacă eau vor avea o zi de repauz pe suptauiînâ. Eu sînt de părere ca să menținem repauzul duminical complet. Procedînd așa, eu cred ca în scurt timp comerțul nostru va fi curat național. D-1 Cerchez (Iași). Chestiunea repauzului duminical este foarte însemnată, și a produs multe tulburări. Pe lângă întreaga opinie publică, ea interesează trei clase sociale însemnate din țara noastră. Pe comercianți, și publicul consumator că trebue luată în considerare și sunt. Iar vedere religios. Mă voiu ocupa de aceasta. Este foarte adevărat ce spunea d. H. Tudorachy, de vechii noștri negustori. In 40 de ani însă noi am progresat în toate direcțiunile. Din această cauză în comerțul nostru au intrat tot felul de oameni. Aceștia însă sunt detailiști, cari singuri servesc pe consumatori în prăvăliile lor. In acelaș timp marele consumator la noi este țăranul, pentru care o zi de muncă tace foarte mult. Legea nu s’a aplicat de cînd s’a promulgat cu toate străduințile ce ș’au lat autoritățile prin multe localitați. Ar fi de descoperit de țara noastră dacă ne-am închipui că nu s’au s’a reușit să se facă aceasta din pricină că autoritățile nicieni nu ș’au înțeles misiunea că n’au făcut’o din neglijență sau din alte motive; iarâși nu pot să-mi închipui că murmurele care se aude în această chestiune de la un capăt la altul al țarei provine din un interes mercantil al negustorilor. Pentru mine adevăratul Motiv a neaplicerei legei este cel puțin pentru ceea ce privește moldova că moravurile sătenilor care din tată în fiu le-a dat deprinderea de a tîrgui Duminica precum și ocupațiunile cîmpului care-i țin strîns lipiți in tot cursul săptăminei de oganle lor, fac ca comerțul comercianților mici se stagnesc. O lege n’a putut prinde vre-o dată de cînd spiritele au fost pregătite ce le primească, decit cînd au corespuns unei necesități. De aceea se permit a face prezicerea că pînă ce țara noastră nu sa fi din punt de vedere economic destul de înaintat, ca elanul de muncă se poată fi stînjenit, o lege a repausului Duminicas nu poate prinde. In legiuiri trebue să fim drastici. Trebue că în legiuirile noastre să ne pălauzim de nevoile ce le avem. Conchid în un repauz de 24 de ore piuă Luni la amiază, dupa necesitățile fiecărei localități. D. Safta (Craiova). E mai mare interesul ce trebue sa-1 purtăm viitorului comerțului nostru, decit cel de care ne vorbește d. Cerchez. Prin legea învielilor agricole, s’a prevăzut 2 zile pe săptamînă, în care țăranii sunt liberi să-și facă afacerile și tîrguelile lor. Sunt de părere ca să se înlăture orice excepțiune. D Georgescu ^(Constanța). Sătenii au tîrguesc Duminica in toate regiunile. Se asociază la cele spuse de d-na Saita. D. Panaitescu (Galați), împărtășim și noi principiul repausului duminical de 24 ore. Noi însă reprezentăm aici interesele comerțului. In Moldova și alte regiuni, sătenii tîrguesc Duminica. D. S. Borș (Tulcea). Repausul trebue să fie Duminica, căci in altă zi este imposibil. Și țăranul nostru s’ar obișnui să meargă in altă zi la tîrg, decit Duminica. Țăranul din Dobrogea Duminica se odihnește, ocupindu-se de școală, biserică și alte nevoi ale comunei. D. Găgilescu (Brăila). Cere repauzul duminical complect, lăsînd libertatea oamerilor de comerț de a hotărî excepțiunile. Se citește următoarea moțiune propusă de d. Sigmund Prager in chestiunea jenei financiare, pe care Gamera o votează: Președinții și secretarii Camerilor de comerț din țară, întruniți astăzi 12 Octombrie 1912 în localul Camerei de comerț și industrie conform votului dat de congresul Camerilor de comerț din Tulcea luînd în mod incidental, în cercetare propunerea d-lui L. Prager cu privire la situațiunea actuală a comerțului și industriei noastre. In urma discuțiunilor armate : Avînd în vedere că războiul Italo- Turc, care din fericire a luat sfirșit, a avut de urmare o restrîngere a exportațiunilor noastre prin închiderea Dardanelelor. Avînd în vedere, că cu toate împrejurările climaterice neprielnice, recoltele din acest an nu sunt sub mijlocia recoltelor obișnuite. Avînd în vedere că cu toate acestea, stocurile de cereale și rezervele bănești particulare sunt mai mari ca oricînd în țara noastră. Avînd în vedere starea înfloritoare a tezaurului nostru public și a instituțiunilor financiare dependite de Stat. Avînd în vedere desvoltarea ce a luat-o industriile în anii din urmă. Consideră situațiunea economică și financiară a țării ca destul de bună, cu toată jena financiară ce se resimte acum, mai ales că băncile noastre cu sprijinul Băncii Naționale, continuă a menține creditele acordate pînă acum și că in curînd exportațiunile noastre de cereale, prin măsurile chibzuite ce trebuesc luate, vor putea să-și reia mersul lor regulat. • Ședința se suspendă. La redeschidere se votează următoarea moțiune: Președinții și secretarii camerilor de comerț din țară întruniți în comisiune la Camera de comerț și industrie din București astăzi 12 Octombrie 1912, in baza hotărirei luate în congresul camerilor de comerț de la Ploești din 1911. Avînd în vedere discuțiunile armate și hotărîrile luate în congresele precedente al camerilor de comerț (București 1906). Au căzut de acord pentru : Menținerea actualii legi a repauzului duminical complect, însă cu uniformizarea sistemului de aplicare al repauzului atît la orașe cît și la sate, dindu-se camerilor de comerț și industrie puterea prin lege ca să aplice excepțiunile pentru unele ramuri de comerț și industrie după interesele regiunei. Camera de comerț, din Ploești și Pitești, cer să se consemneze in procesul verbal, că ele sunt pentru o jumătate de zi. D. Cerchez (Iași). Fiindcă chestiunea falimentelor este foarte importantă, roagă biroul ca să amine discuțiunea pentru săptămîna viitoare. Se amină discuțiunea pentru Vinerea viitoare. I. Irim-C. Informatiuni ❖* *Din sorginte guvernamentala ni s’a asumat, după consiliul de miniștri de aseară, că ordinul de mobilizare la noi se va da de îndată ce criza politică internă va gâsi o soluție definitivă. E probabil ca mobilizarea corpului V de armată să fie supusă semnăturii M. S. Regelui chiar Luni. ***Citim în marele ziar Le Temps: «Se afirmă că Regele Carol a contribuit mult la încheierea pacii între Turcia și Italia intervenind pe lângă Sultan. Sultanul ar fi exprimat mulțumirile sale Suveranului României». • * titlul Cu ocazia dezvălirei monumente bronz al lui G. Barițiu la Sibiu, d. Andrei Birseanu, președintele asociației literare și culturale «Arta», a dat cetire următoarei telegrame a Academiei Române: «Academia Romina vă roagă să o reprezintați la serbarea pentru desvălirea monumentului lui Gheorghe Barițiu, neuitatul său membru și președinte, și să fiți interpretul sentimentelor sale de adîncă recunoștință pentru acela care, ca publicist, a fost unul din îndrumătorii cei mai de frunte „ai Romînilor de peste munți in cultură națională. In Academie el a lăsat neștearsă amintirea despre activitatea sa desvoltată și conștiincioasă în serviciul culturii românești. **« Preotul Gr. Popescu-Breasta, licențiat în teologie și drept, profesor de religie la Craiova și revizor eclesiastic, a dat la lumină o broșură «Către Preoțimea Amină». Broșura distinsului preot cuprinde o serie de articole foarte interesante, privitoare la starea bisericească de la noi, la felurite lipsuri sau îmbunătățiri observate în decursul anilor față de Biserică , la diferitele instituțiuni bisericești, la cler și alți servitori ai bisericei. Lucrarea preotului Popescu-Breasta este dedicată d-lui P. Gîrboviceanu, fost administrator al Casei Bisericii. • »In FLACĂRA jubiliară, care apare azi Simbătă 13 Octombrie, poetul ST. O. IOSIF publică un sguduitor imn patriotic inspirat de singeroasele evenimente din Balcani, imn care arată Intr’o nouă fază talentul acestui scriitor. Tot în acest număr excepțional se publică bucăți în versuri și proză de d-mi G. Coșbuc, Ion Gorun, G. Diumendi, Ion Minulescu, Victor Eftimu, Ceanu D. Socolescu, G .p. Hasnaș, P. Locusteanu, etc. De asemenea Mefisto publică o splendidă gazetă rimată. Tot in acest număr se află fotografiile tuturor colaboratorilor acestei interesante reviste. Prețul acestui număr tot numai 10 bani. 1 ‘ in pas. mi Tragerea loteriei Statului. — Senzaționala arestare de la Cotroceni. — România și alianța Balcanică. — Mișcarea in armată.— Cronica Judiciară.—Capitala«