Viitorul, octombrie 1912 (Anul 6, nr. 1670-1700)

1912-10-14 / nr. 1683

îndeletniciri folositoare O operă de artă națională Filmul de artă „Independența României””. Meritul și sacrificiile d-lui­plinirea acestei opere. ln vremurile de prozaism în care trăim, rar se mai găsesc oameni ca­re să facă sacrificii pentru îndepli­nirea unei opere de artă și încă a unei opere de artă naț­onală Prin­tre aceștia, cu drept cuvânt se poate înumăra și d. I­on Popesc­u, mare proprietar agricol și proprietarul tea­trului cu acelaș nume, grație căruia și grație sacrificiilor materiale ce a făcut, se datorește înfăptuirea admirabilului film cinem­at grafic, care reda unul dintre cele mai în­semnate evenimente ale neamului nostru, ale Ruminilor, Războiul pen­tru Neatîrnare, și care se reprezintă în sala Bailor Eforiei, unde in fie­care seară numărul spectatoriloi crește tot mai mult, pentru a vedea însuflețite atâtea episoade scumpe din timpul Războiului Independenței, de la 1877. Cu atît mai mari sunt meritele d-lui Leon Popescu, cu cu­ sacrifi­ciile bănești pe cari le-a făcut domnia­ sa, pentru a reda pe pîn­­za cinematografică, unul din cele mai scumpe episoade din viața țarei noastre, n’a pornit absolut din nici un spirit mercantil, ci numai dintr'un înalt avînt patriotic și national; d. Leon Popescu a fost de la început și este convins, că nici odata nu-și va putea rambursa, sumele de bani, —de­tul de respectabile,— cheltuite cu întruparea acestui admirabil film cinematografic. 1). Leon Popescu, în fața operei de­­săvîrșite ce a realizat, a uitat toate peripețiile, fie supărătoare fie glu­mețe, prin cari a­­ trecut pînă să-și vada opera îndeplinită, și nu are as­tăzi de­cit satisfacția morala că știind să grupeze și să pue în serviciul cau­zei atitea energii, să redea viața unei opere patriotice și atît de folositoare, educațiunei noastre naționale. Gene­rațiile prezente și viitoare se vor in­spira din vitejiile eroilor de la Gri­­vița și Plevna, iar din desfășurarea­ scenelor eroice din filmul «Indepen­dența Românei» sufletul romînesc va culege încrederea în puterile vitale ale neamului. Și fiindcă vorbim de filmul «Inde­pendența Romîniei, credem intere­sant sa povestim peripețiile prin cari a trecut făurirea acestei opere na­ționale. Prin luna Octombrie anul trecut, regretatul artist Petre Liciu, știin­­du-l pe d-l Leon Popescu un mare iubitor de arte și un patriot înflă­cărat, îi aduce la cunoștință că îm­preună cu d-nii Nottara, V. Toneanu, I. Brezeanu, N. Soreanu, Pascal Vi­­drașcu și Gr. Brezeanu, au întem­eat o societate in scopul de a reconsti­tui, printr’un film cinematografic, răs­­boiul Româno-Ruso-Turc de la 1877— 78 și că au obținut în acest scop, autoriza rampa ministerului de răz­boi, care a promis concursul ar­matei. Regretatul Liciu, stăruia pe lângă Leon Popescu să intre în asociație și să conlucreze la această operă na­țională și patriotică. După ce d. Leon Popescu studie scenariul filmului și după ce făcu citeva modificări în sensul ca scena­riul să fie întocmit absolut în con­cordanță cu documentele oficiale ale războiului din 1877 — 78, primi cu multă însuflețire sa intra în socie­­tate și sa pue la dispoziție fondurile necesare acestei lucrări. Participarea la întreprindere a d-lui Leon Popescu, a avut o mare im­portanța, caci numai grație fondu­rilor puse la dispoziție de d-sa, în mod absolut desinteresat, s’a putut înfăptui ideia măreață ce încolțise în mintea cîtor­va dintre artiști noștri. Fără ajutorul d-lui Leon Popescu i­­deia ar fi fost mare, dar greu sau poate imposibil de realizat. • La început s'a arătat d-lui Leon Popescu ca pentru întocmirea filmu­lui va fi nevoe de un fond cam de 45 mii de lei, lucrările însă odată începute, acest fond a fost cu mult depășit căci pînă la terminare s’a c cheltuit cu întocmirea filmului, peste două sute de mii de lei. Nici odată insă d-l Leon Popescu nu a ezitat și nu l-a înspăimîntat enormele chel­­tueli ce le făcea. Chestia materială il lăsa rece, d-sa ardea de dorința de a vedea mai repede opera desă­­vîrșită.­ Leon Popescu Pentru întocmirea teh­nică a fil­mului, s’au adus de la Paris apara­tele necesare precum și trei opera­tori speciali. De asemenea s-a înfi­­ințat in Capitală un atelier special pentru developat și viraj. Odată terminat filmul, d-l Leon Popescu însoțit de d-nu V. Toneanu, Ar. Demetriade, Gr. Brezeanu și Pas­cal Vidrașcu, au plecat la Paris pen­­tru a verifica filmul la casa «Pathé Frères». Această plecare s’a făcut într’o e­­poca foarte prețioasă pentru d-nul Leon Popescu, căci d-sa fiind agri­­cultor, se deplasa tocmai in timpul cînd se începea secerișul. D-sa nu ți­nu seamă de nimic, căci era pîrjo­­lit da dorul de a-și vedea mai re­pede opera îndeplinită. La Paris alte greutăți și alte sa­crificii bănești, d. Leon Popescu însă le trece pe toate fără șovăire. Filmul fiind rulat în fața d-lui Zeeka primul director al Casei «Pathé Fréres», acesta nu avu destule cu­vinte de laudă la adresa înfăptuito­rilor lui, iar d. G. Dureau directorul marei reviste parisiene „Ciné Jour­nal“ consacră un articol foarte elo­gios întreprinderei românești. Cele două săptămîni petrecute la Paris, a fost un adevărat efort de munca, din partea făuritorilor «Fil­mului Independența». Artiștii cari au întrupat diferitele roluri din acest film, au fost: D-nele Aristița Romanescu, Maria Ciucurescu, Constanța Demetriade, Ma­ria­­ Murgea, Mărculescu, P. Bîrsan, E. Metaxa Doro (de la trupa Grigoriu) și d-rele Maria Filotti, Eu. Zimniceanu, E­­lena Mihăilescu, Nelly Santa etc. etc. precum și numeroase domnișoare de la Conservatorul de artă dramatică, s-au grăbit să-și dea concursul. Domnii artiști au întrupat rolurile ur­mătoare : Nottara (Osman Pașa) , Ar. Demetriade (Domnitorul Carol); I. Ni­­culescu (Cogălniceanu) ; A. Atanasescu (Peneș); A. Barbe­lian (Maiorul Candiano Popescu); Duțulescu (Valter Mărăci­­neanu); Guțulescu (Cobuz); Soreanu, Toneanu, I. Brezeanu (Flăcăii din Vas­lui) ; Cyprian (Primarul); I. Dumitrescu (Generalul Cernat); Machauer (Țarul); Vîrgolici (I. C. Brătianu) ; Melișeanu (­neral Davila); Gr. Brezeanu (un erou); Bulandra (Colonel Cerkez) ; etc. etc. Numeroși domni ofițeri din armata romînă, au primit să reprezinte nume­­oase personalități eroice. Un puternic concurs au dat dom­nii Colonel Scărlătescu, delegat spe­cial al Ministerului de război ca să su­pravegheze ordinea lucrărilor, d. Maior Cantacuzino (din infanterie) și d. Maior Botez (din geniu), precum și alți domni ofițeri ale căror nume ne scapă. D. căpitan Tom­a Demetrescu Raco­viță, a condus evoluțiile militare ale armatei pe cîmp. Pe lingă concursul ofițerilor, soldații au contribuit cu multă rîvnă și entu­ziasm la această măreață operă națio­nală și patriotică. Nu putem încheia aceste rînduri fără să aducem cele mai meritate e­­logii, d-lui Lyod Popescu sufletului întreprinderei despre care ne-am o­­cupat mai sus.____________Fest. Leon Popescu într’n Inds­ Ședința consistoriului SUPERIOR BISERICESC Alegerea c­omisiunilor Consistoriul superior bisericesc a ținut ori­ședință, sub prezidenția I. P. S. S. L.onon A. Donici, Mitropo­lit Primat, și Pimen, Mitropolitul Moldovei. Ședința s’a deschis la orele 9 a. m. După citirea și aprobarea sumaru­lui ultimei ședințe, s’a procedat la întocmirea diferitelor comisiuni. Ca secretari de ședință au fost aleși: Ea. Gosma Petro­vici, I. Mălăescu, I­­liescu și Yengoni. Au fost aleși in comisia de peti­­țiuni: P. S. S. Valerian, Ec. Gosma Petrovici și N. Iancu. In comisia pentru paroc­ii: P. S. S. Antim Botoșâneanu, Ec. P. Ghisnescu și G. Ionescu. Pentru programe și studii religi­oase : P. S. S. Bartolomeu Stănescu- Bacovanul, Ec. G. Nazarie și Gotcu. Pentru întreținerea Bisericilor și Mănăstirilor : P. S. S. Evghenie Pite­­șteanu, Stareții Dionisie și Teoctist Stupeanu. Pentru construirea și îngrijirea bi­sericilor: Ec. loan Severin, I. Anto­­novici și N. Gheorgiu. Pentru cîntări bisericești: Ec. Lun­­gulescu, Procopiescu și Vingoni. Pentru cercetarea cărților didactice : Ec. Mălăescu, Antonovici și Savin. Pentru cercetarea cărților de ritual: Ec. C. Nazarie, G. Ionescu și Ilie Teo­­dorescu. In urmă s’au dat citire diferitelor cereri și comunicări, cari s’au repar­tizat la comisiunile respective. Ședința s’a ridicat la orele 12, a­­nunțindu-se cea viitoare pentru Marți. — 1 — Moartea .UNUI VECHI LIBERAL Eri a încetat din viață, după o lungă suferință preotul Matei D. Protopopescu, parohul bisericei Iancu Vechi din Capitală. Preot distins și foarte apropiat de enoriașii săi regretatul defunct a știut in­totdeauna să se ție aproape de sufletele conmatalagiilor săi cari îl iubeau și îl venerau pentru cali­­tațile sale distinse. Preotul Matei D. Protopopescu a fost un vechi și neclintit membru al partidului național-liberal, in rin­­durile căruia a luptat ca soldat de­votat un lung șir de ani și a fost­­ secorat cu ordinul «Coroana Rom­î­­niei» în gradul de cavaler. Transmitem mult întristatei fami­lii cea mai sinceră expresiune a con­­doleanțelor noastre. Inmormîntarea regretatului de­funct se va face Duminică 14 a. c., la orele 1 jum. p. m. la cimitirul Belu. r Buletin Meteorologic CASA MEN­ & C­ie Temperatura pe centigrade 12 Octomnre 1912 La miezul nopței ... . 1- 7 ore dimineața ................. ...­­1- 3­’ Miezul zilei .... .... 4- 7‘ înălțimea barometriS, 763 mm. Economice-Financiare Agricultură — Sumert SITUAȚIA I AGRICOLA Recolta porumbului se găsește într-o situație puțin favorabilă, aceasta din cauza temperaturei prea reci pentru acest anotimp. Cursurile porumbului în ultima săptamină a avut o medie pe 100 de kgf. de 15121 la Brăila si 15­25 la Constanța, față de 16.85 la Bu­dapesta, 15.50 la Anvers, 15.21 la Liverpool și 11.32 la New­­York. Proveniențele din La Plata sunt căutate. Situațiunea griului în cursul ultimei săptămîni, a fost urmă­toarea: pe 100 de kgr., prepari imediate. Media în Brăila 18.15 cu 1 la sută c. str. 80—81 kgr . 17—43, 4 la sută c. str. 78—10 kgr. 17.08 5 la sută c. str. 75—76 kgr. și la Constanța 18.20 1 la sută c. str. 80—81 kgr. 17.53, 4 la sută c. str. 78 — 78 kgr. 17.06 5 la sută c. str. 75—76 kgr. S-au în­registrat scăderi față de săptă­­mîna trecută care variază între 0.10 și 0.37. După statisticele definitive ale Ministerului agriculturei, produc­ția în anul acesta a fost de 31.336.822 față de 33 milioane din 1911 și 39 milioane în 1912. Trebue să notăm, însă, că ex­­pedițiunile sunt restrînse și în interior,­­ceea ce va contribui la scumpirea vieței, și ne putem deci aștepta la urcarea prețului prinei. Totalul exportat în cursul săp­­tămânei se ridică la 75.114 000 kgr. grîu, 1 milion kgr. orz, 60 mii kgr. făină, 4.476 mii kgr. porumb fără a mai nota și cele­lalte exporturi. Bar evenimentele de bursă și pozițiunea băncilor au o reper­cusiune nefavorabilă asupra a­­gricultorilor noștri și asupra țâ­­rlănimei, cea dinții care e mai teribil lovita cînd se produce criza. Pentru săteni, cum am mai spus, sunt băncile populare care trebue să le acorde creditul ne­cesar, și datoria Casei centrale e să nu im­ite mișcarea băncilor rectrîngînd creditul tocmai în astfel de momente. O companie de transporturi și camionaj.— D-na Al. D. Ștefânescu, I. L. Niculescu, I. D. Protopopescu, Gr. I. Constantin, Toma Dinischiotu, I. M. Dumitrescu-Vadem, Corneliu Quintessu, au convenit a forma o societate anonimă sub denumirea de: «Compania de transporturi interna­ționale și camionaj», pe baza acestui act și alăturatelor statute subscrise de ei, care impreună compun actul său constitutiv. Dispozițiunile speciale ale acestui act constitutiv sunt cele următoare: Capital social este de lei 500.000 împărțit în 2500 acțiuni a 200 lei fie­care acțiune, conform art. 6 din statute. Ele s’a s­ubscris intregal și s’a vărsat 30 la sută adică 150.000 precum se arată mai la vale și a­ceastă sumă s’a și depus la Casa de depuneri și consemnațiuni, precum se constată din reaipisa ei No.. Societatea are ca scop efectuarea de exp­edițiuni internaționale precum și transporturi de persoane, de măr­furi, de ori­ce natură în țară, în o­­rașe și în ori­ce localitate. Situația financiară.­O delegațiu­­ne a bancherilor și industriașilor din Iași a cerut ministerului nostru de comerț: 1) A se interveni la ministerul de comerț pentru ca să se facă demer­surile necesare pe lingă Banca Na­țională ca aceasta să acorde avansuri asupra grînelor depozitate. 2) Sa se intervie pe lingă guvern ca să se dea un comunicat prin «Mo­nitorul Oficial» arătindu-se în mod oficial situația financiară a Romîniei în momentul de față. Prin acest comunicat va dispare cu siguranță panica neîntemeiată ce domnește. 3) Camera de comerț să intervi­nă arătînd tuturor Camerilor de co­merț din străinătate, caselor finan­ciare și fabricelor străine că în Ro­­m­înia nu există de fapt nici o criză și că nu poate fi vorba de nici o teamă. Se va arăta că este vorba de o mică jenă trecătoare care își are cau­za în primul rînd în întîrzierea ex­portului de grîne. Ministerul poate satisface ultimele două cereri. Cu­ privește cea dinții care este și cea mai însemnată, a­­ceasta depinde numai de Banca Na­țională și operațiunile acestei bănci sunt bine fixate de lege. Plățile de ultimul Octombrie sunt așteptate cu multă teamă. Industrie intTo chestie personală D-na Elena Bacaloglu, membră în «Asociația pentru înaintarea și răs­­pîndirea științelor» ne trimite urmă­toarea scrisoare pe care o publicăm cu plăcere, regretînd insă că din cauza lipsei de spațiu nu putem da publici­­tatei și textul scrisorei adresate d-lui Țițeica, președintele societăței. Cetitorii noștri insă pot înțelege despre ce este vorba, din însăși scrisoarea d-nei Ba­caloglu care este perfect suficientă. Domnule Director, Citesc în „Viitorul“ de eri. 12 Octom­brie, un articol elogios la adresa mea și la care doresc sa răspund prin cîteva rinduri, rugîndu-vă a le publica, îm­preună cu scrisoarea oficială pe care am adresat-o d-lui Țițeica, Președintele Asociației pentru răspîndirea și înain­tarea științelor. Pentru că în scrisoarea de mai jos mă întind pe larg, rezum d-voastre direct, numai următorul lu­cru : o cauză mare și bine servită—că­reia recunoașteți că m'am devotat și încă cu succes—nu poate să trăiască și să dea roade, dacă nu e respectată și mai ales de compatrioți. Ideile tră­­esc prin persoane. Eu trăesc prin mine și prin cauza cu care m'am identificat, definită de pre­ședinta fondatoare a asociației literare din Milan, ca servind bunătatea mo­rală, frumusețea artistică și dragostea de neam. Toate trei sunt de actuali­tate ; toate trei sunt în război cu lu­mea și în legătură strînsă între ele. Broșura oficială adresată contelui de San Martino, cuvîntarea din Galați și munca mea de ani literară și națională consacrată pînă și de Nuova Antolo­gia (cea mai mare și serioasă revistă din Italia) formează unul și acelaș lu­cru. Cine se interesează de conferințele cu subiect romînesc făcute de o ro­­mîncă în străinătate, trebue să se inte­reseze și de chestiunea relevată la Ga­lați. E de ordin public nu de ordin per­sonal. Chiar „Am­orul Bianchii Milesi și George Asaky (cum l'ați intitulat d­v.) nu are importanta și mai ales în mo­mentele de față decit ca un izvor de pa­triotism, de care m'am ocupat tot din patriotism și ca să-l dau de pildă. Mulțumiți-vă, totuși, de cele scrise ori, în foarte prețuitul d­v. ziar, vă rog să primiți tot de­odată cu expresiunea celei mai deosebite stime și salutările mele cele mai distinse. Elena Bacaloglu. Membră a „Asociației pentru înaintarea și răspîndirea știin­­țelor“. „Cel mai de seamă“ PIESA IN DOUĂ ACTE de CONST­ RÎULEȚ De curînd d-l Constantin Rîuleț a scos la iveală o nouă lucrare dra­matică «Cel mai de seamă». D-sa este a­­utorul a două volume de epigrame, care conțin tot ceea ce epigramistica, are mai bun, mai scintector ca spirit și mai ales în literatura noastră. In afară de aceste lucrări, a mai scris, în colaborare cu d. Alex.T. Stamatiad piesa intr’un act „Femeile ciudate””, jucată de campania d-lui Alex. Davila, care a avut un succes bine meritat; de ase­­menea Un rege Lear al mahalalei s’a repurtat de către artiștii Teatrului Na­țional cu un brio comic cu ■« rar s’a văzut in grădinile noastre de vară. Piesa despre care ne ocupăm în cele ce urmează s’a pus în repetiție la Tea­trul Național din Craiova și se va juca în cursul acestei stagiuni. „Cei mai de seamă“ prezintă o im­portanță deosebită din două puncte de vedere: întii, pentru că concretizează un conflict moral, lupta cinstei cu ne­cinstea, lupta adevărului împotriva min­ei unei etc.; al doilea, pentru că e o piesă de teatru cu calități necontestate. E vorba de un biet corector la o ga­zetă, Ion Răzor, care muncește zi și noapte pentru gloria unui oarecare om politic cu influentă, Manovici, directo­rul Ioaei în chestie. In sufletul amărît de muncă, de deziluziile vieții ce le in­­timpină un vizionar in mediul nostru, copleșit de ideea unei victorii finale — căci Răzor lucrează pe ascuns, fără ști­rea nimanuia la o operă monumen­tală — se pleacă sub greutatea jugului de rob intelectual, care îi îndoaie u­­merii. Astfel ni-l prezintă autorul în actul I­ău, lucrînd la un articol pen­tru Manovici, care iscălește lucrările li­terare și articolele de gazetă ale corec­torului său. Pe de altă parte ne apare antipodul visătorului, condus de ideal și înconjurat de scrupule la fiecare pas, ne apare canalia, parvenitul care se agațâ în drumul său de toate numai să ajungă mai sus pe scara socială, o­­mul fără conștiință care dărîmâ totul cînd poate, care atinge extremități neo­bișnuite, care face acte de barbar cind e vorba ca să-și înlăture dușmanul, să-l nimicească sub povoara propriei infamii. Canalia și visătorul ! Lupta în socie­tatea de astăzi se dă între aceștia. Și j­uste dezastre nu înregistrăm in fiecare­­ zi, ciți scumpi tovarăși de ideal nu cad J victime cetei nenumărate de hiene, cari­­ pîndesc la toate colțurile, care despoae in numele marilor idei sociale, cari iși­­ mențin situațiile în numele frumoase­lor idealuri artistice, cari omoară pe cei buni în interesul mediului, pe care îl înșeală cu rodomontadele lor, il a­­mețesc cu lingușirile lor de demagogi nerușinați, ca să trăiască in fruntea acestui mediu, să-i exploateze slăbiciu­nile, în folosul bunei stări personale. Răzor plănuește lovitura. Vrea să-și dea lucrarea la tipar. In cursul acțiunei se furișează ideea de dragoste dintre Con­stantin, fiiul lui Manovici și Alexan­drina, fata lui Răzor. Desen de B’Arg Gazeta merge din ce în ce mai bine. Campania împotriva guvernului e pe sfârșite. Manovici amenință să ajungă ministru «Tout est mieux dans le meilleur des mondes possibles», totul su­­rîde parvenitului, doar un mic nour îi prevestește ceva rău : bănuiala că Ră­zor lucrează la ceva fără să știe el. A­­tunci canalia se deșteaptă. Omul de acțiune—o calitate mare a lui—ese la suprafață. Pindește. In vremea asta are explicații cu so­ția sa, Elena, cu privire la unirea fi­ului lor cu fata corectorului. Manovici gesticulează, se opune. Elena îl roagă îl amenință,dar un zadar. Un fapt neașteptat face să izbucnea­scă furtuna, indignarea din pieptul tuturora. Se anunță un început de in­cendiu la casa lui Răzor. Un reporter il pune în curent pe Manovici, care se repede ca fulgerul spre locuința neno­rocitului, ii găsește manunscrisul te­mut intr’un sertar și vin de acasă. Aici îl aștepta Elena— Canalia ju­bilează. Viitorul ei este senin de acum înainte. Viața dușmanului său, bine­făcătorului său, o ține în mâini — de­sigur că va abuza de această superio­ritate. Rînjind, cu toate protestările Ele­nei, el aruncă manunscrisul in foc, fe­ricit că a putut scăpa. Soția lui de-a­­bia poate să-i smulgă cite-va file. Ea îi îndirjită, revoltată. Ii spune totul in față, toată minciuna situației lui. Manovici tace, această izbucnire nu’l în­­spăimîntă, el va merge înainte. Il a­nunță cine­va de căderea guvernului. Face parte din noul cabinet. Pleacă. Elena rămîne singură. Răzor întră dis­perat, că visul lui, că opera lui, singu­rul lucru ce-i dedea putere ca să tră­iască pe lume s’a dus. Bănuește pe Ma­novici. Elena îi reproșează trecutul de om lipsit de voință; el a ridicat cana­lia, el, prin scrisorile ce i le dicta lui Manovici a hotărît-o să-l ia de soț. Tot el i­a făcut situația politică prin arti­­colele ce i le dicta. Debordarea aceasta de sentimente nobile ale unei femei din lumea „bună»,pentru un nenorocit ne-ar părea cam deplasată. Par să nu uităm, că femeile să apropie mai mult de vi­sători. Ele găsesc în el atmosfera exis­tenței femenine, reveria și sentimen­talitatea. De aci la femei nu e prăpas­tie de castă, nu sunt șanțuri care să nu fie depășite, totul e posibil. Elena ar iubi pe Răzor, ar face tot pentru el, dar e prea slab, prea șovăelnic și bărbatului îi trebue hotărîre, energie, tind nenorocitul află totul, cînd fe­­mea la care el sperase sprijinul din urmă, consolarea, îi arată filele scă­pate de flăcări, atunci el cade și nu cu­­rind, după cite-va minute sau ore se va stinge. Așa­dar Răzor moare. Elena se des­parte de Manovici care ajunge minis­tru. Constantin se însoară cu Alexan­drina. Răzor și Manovici trăesc, sunt tipu­­ri ale realităței. Primul e artistul nedis­ciplinat, care trăește intr’un h­aos, care e copleșit de mediu, neavînd tăria să se ridice deasupra lui. In Franța sau Germania acest lucru ar părea că face parte din domeniul patologiei. La noi e un tip normal. Nici cultura, nici tra­diția, nici anumite cercuri literare nu dau artistului de la noi posibilitatea să trăească independent, să se concen­treze, să fie ceea ce sunt și au fost marii artiști ai străinătății, disprețuitori ai mediului, care a trebuit la urmă să-i urmeze. Ca exemplu clasic cităm pe Wagner: Toți scriitorii noștri de seamă au avut ceva din Răzor. Ce prive­ște pe Manovici, e tipul desăvirșit al canaliei, al parvenitului din acest bi­zanț, care e Capitala noastră, unde se încrucișează toate rasele, unde se desvol­­tă toate buruenele rele și unde se stinge de multe ori tot ce-i mare și frumos. Prin aceste două tipuri piesa d-nului Rîuleț capătă un relief neobicinuit la lucrările noastre de teatru. Adăugind la aceasta dialogul vioi, o limbă lite­rară aleasă și pe lângă acestea, acțiunea fiind condusă cu multă indeminare, reese clar că ne găsim in fața unei piese asupra căreia trebue să se vorbească, iar publicul nostru s’o­ aprecieze și cu el întreaga noastră lume literară, mai ales că autorul e scriitor de teatru recuno­scut, un epigramist din cei mai buni și un cunoscător al Scenei și al artei dramatice. I. F. — La noi și in străinătate — Conferința Camerilor de Corner! — SED1MTA DE — Chestiunea repauzurii Duminica­ și jenei financiare,loțiuniie votate Reprezentanții­­ Camerilor de co­merț din țară s’au întrunit ori după amiaza în ședință publică. Prezidează d. Bagi Tudorachy pre­ședintele Camerei de Comerț din Bu­curești, asistat de d. Chr. D. Staico­­vici, secretarul Camerei de comerț din București, și Russu de la Tulcea, secretar de ședința. S’a început discuțiunea asupra re­pausului duminical. D. Coandă (Pitești). E de păr­ere ca repausul duminical să fie de o jumătate zi, începind de la ora 1 p. m­., înnainte. V. Gorgescu (Constanța). Cere men­ținerea actualei legi a repausului duminical compiect insă cu unifor­mizare­a repausului, atît la orașe cit și la vâtfi­nindu-se și Camerilor de comerț puterea prin lege, ca să a­­plice excepțiunile pentru unele ra­muri de comerț și industrie, dupa interesele regiunei. D. D. Țețu. Cere aplicarea repau­sului complect, după regiuni. D. Saila (Craiova). Face un scurt istoric al repausului Duminical la noi. Cere ca legea­­ să fie alcătuita con­form dezideratului Camerelor de co­­m­erț din București, adîca compleot, ori cu excepțiuni cari să privească întreaga țara, iar nu numai satele. D. D. Bagi Tudoraky (București). Dacă ne întoarcem cu ochii spre timpurile mai vechi, găsim pe ne­gustorii români, cari țineau Dumi­nica prăvălia închisă, și se duceau la biserică în fruntea băeții lor din prăvalia lor. Acești bieți crescuți de ei, ajun­geau adevărați urmași ai lor. Acesta este rolul nostru de astăzi, să educam pe negustorul de mime. Dapa nu o vom i­i pe aceasta, co­merțul romînesc va pierde. Așa­dar ar trebui sa avem pentru ei școale de adulți unde sași pe­treacă repausul, să asiste la repre­zentații cinematografice pentru ei, sa facem Case de economii unde sa’și depună micul lor prisos. La cea din­­tâia instituție de acest fel eu voi da­rui 20.000 lei. Dacă nu vom proceda ast­fel, a­­tunci nu vom mai avea negustori ro­mini în această cameră. Datoria noa­stră este de a așeza pe baze cît mai solide comerțul romînesc. Această e­ducație nu le-o putem face, dacă e­­au vor avea o zi de repauz pe sup­­tauiînâ. Eu sînt de părere ca să menținem repauzul duminical comple­t. Procedînd așa, eu cred ca în scurt timp comerțul nostru va fi curat na­țional. D-1 Cerchez (Iași). Chestiunea re­­pauzului duminical este foarte în­semnată, și a produs multe tul­burări. Pe lângă întreaga opinie publică, ea interesează trei clase sociale în­semnate din țara noastră. Pe co­mercianți, și publicul consumator că trebue luată în considerare și sunt. Iar vedere religios. Mă voiu ocupa de aceasta. Este foarte adevărat ce spunea d. H. Tudorachy, de vechii noștri ne­gustori. In 40 de ani însă noi am progresat în toate direcțiunile. Din această cauză în comerțul nostru au intrat tot felul de oameni. Aceștia însă sunt detailiști, cari singuri ser­­vesc pe consumatori în prăvăliile lor. In acelaș timp marele consumator la noi este țăranul, pentru care o zi de muncă tace foarte mult. Legea nu s’a aplicat de cînd s’a pro­mulgat cu toate străduințile ce ș’au lat autoritățile prin multe locali­­tați. Ar fi de descoperit de țara noas­tră dacă ne-am închipui că nu s’au s’a reușit să se facă aceasta din pri­cină că autoritățile nicieni nu ș’au înțeles misiunea că n’au făcut’o din neglijență sau din alte motive; iarâși nu pot să-mi închipui că murmurele care se aude în această chestiune de la un capăt la altul al țarei provine din un interes mer­cantil al negustorilor. Pentru mine adevăratul Motiv a neaplicerei legei este cel puțin pen­tru ceea­ ce privește moldova că mo­ravurile sătenilor care din tată în fiu le-a dat deprinderea de a tîrgui Du­minica precum și ocupațiunile cîm­­pului care-i țin strîns lipiți in tot cursul săptăminei de oganle­ lor, fac ca comerțul comercianților mici se stagnesc. O lege n’a putut prinde vre-o dată de cînd spiritele au fost pregătite ce le primească, decit cînd au corespuns unei necesități. De aceea se permit a face prezi­cerea că pînă ce țara noastră nu sa fi din punt de vedere economic des­tul de înaintat, ca elanul de muncă se poată fi stînjenit, o lege a repau­sului Duminicas nu poate prinde. In legiuiri trebue să fim dras­tici. Trebue că în legiuirile noas­tre să ne pălauzim de nevoile ce le avem. Conchid în un repauz de 24 de ore piuă Luni la amiază, dupa ne­cesitățile fie­cărei localități. D. Safta (Craiova). E mai mare in­teresul ce trebue sa-1 purtăm viito­rului comerțului nostru, decit cel de care ne vorbește d. Cerchez. Prin legea învielilor agricole, s’a prevă­zut 2 zile pe săptamînă, în care ță­ranii sunt liberi să-și facă afacerile și tîrguelile lor. Sunt de părere ca să se înlăture orice excepțiune. D Georgescu ^(Constanța). Sătenii au tîrguesc Duminica in toate regi­unile. Se asociază la cele spuse de d-na Saita. D. Panaitescu­ (Galați), împărtășim și noi principiul repausului dumini­cal de 24 ore. Noi însă reprezentăm aici interesele comerțului. In Moldo­va și alte regiuni, sătenii tîrguesc Duminica. D. S. Borș (Tulcea). Repausul tre­bue să fie Duminica, căci in altă zi este imposibil. Și țăranul nostru s’ar obișnui să meargă in­ altă zi la tîrg, decit Duminica. Țăranul din Dobro­­gea Duminica se odihnește, ocupin­­du-se de școală, biserică și alte ne­voi ale comunei. D. Găgilescu (Brăila). Cere repau­zul duminical complect, lăsînd liber­tatea oamerilor de comerț de a ho­tărî excepțiunile.­­ Se citește următoarea moțiune pro­pusă de d. Sigmund Prager in ches­tiunea jenei financiare, pe care Ga­­m­era o votează: Președinții și secretarii Camerilor de comerț din țară, întruniți astăzi 12 Octombrie 1912 în localul Came­rei de comerț și industrie conform votului dat de congresul Camerilor de comerț din Tulcea luînd în mod in­cidental, în cercetare propunerea d-lui L. Prager cu privire la situa­țiunea actuală a comerțului și indus­triei noastre. In urma discuțiunilor armate : Avînd în vedere că războiul Italo- Turc, care din fericire a luat sfirșit, a avut de urmare o restrîngere a exportațiunilor noastre prin închi­derea Dardanelelor. Avînd în vedere, că cu toate îm­prejurările climaterice neprielnice, recoltele din acest an nu sunt sub mijlocia recoltelor obișnuite. Avînd în vedere că cu toate aces­tea, stocurile de cereale și rezervele bănești particulare sunt mai mari ca ori­cînd în țara noastră. Avînd în vedere starea înfloritoare a tezaurului nostru public și a insti­­tuțiunilor financiare dependite de Stat. Avînd în vedere desvoltarea ce a luat-o industriile în anii din urmă. Consideră situațiunea economică și financiară a țării ca destul de bună, cu toată jena financiară ce se resimte acum, mai ales că băncile noastre cu sprijinul Băncii Naționale, continuă a menține creditele acordate pînă a­­cum și că in curînd exportațiunile noastre de cereale, prin măsurile chib­zuite ce trebuesc luate, vor putea să-și reia mersul lor regulat. • Ședința se suspendă. La redeschi­dere se votează următoarea moțiune: Președinții și secretarii camerilor de comerț din țară întruniți în comi­­siune la Camera de comerț și indus­trie din București astă­zi 12 Octom­brie 1912, in baza hotărirei luate în congresul camerilor de comerț de la Ploești din 1911. Avînd în vedere discuțiunile armate și hotărîrile luate în congresele pre­cedente al camerilor de comerț (Bu­curești 1906). Au căzut de acord pentru : Menținerea actualii legi a repau­zului duminical complect, însă cu u­­niformizarea sistemului de aplicare al repauzului atît la orașe cît și la sate, dindu-se camerilor de comerț și industrie puterea prin lege ca să a­­plice excepțiunile pentru unele ra­muri de comerț și industrie după in­teresele regiunei. Camera de comerț, din Ploești și Pitești, cer să se consemneze in procesul verbal, că ele sunt pentru o jumătate de zi. D. Cerchez (Iași). Fiind­că chestiu­nea falimentelor este foarte impor­tantă, roagă biroul ca să amine dis­­cuțiunea pentru săptămîna viitoare. Se amină discuțiunea pentru Vine­rea viitoare. I. Irim-C. Informatiuni ❖* *Din sorginte gu­vernamentala ni s’a a­­su­mat, după consiliul de miniștri de aseară, că ordinul de mobil­­izare la noi se va da de îndată ce criza politică internă va gâsi o so­luție definitivă. E probabil ca mobi­lizarea corpului V d­e armată să fie supusă semnă­tur­ii M. S. Rege­lui chiar Luni. ***Citim în marele ziar Le Temps: «Se afirmă că Regele Carol a contribuit mult la încheierea pa­cii între Turcia și Italia inter­venind pe lângă Sultan. Sultanul ar fi exprimat mulțumirile sale Suveranului României». • * titlul Cu ocazia dezvălirei monumen­­te bron­z al lui G. Barițiu la Sibiu, d. Andrei Birseanu, președin­tele asociației literare și culturale «Arta», a dat cetire următoarei te­legrame a Academiei Române: «Academia Romina vă roagă să o reprezintați la serbarea pentru des­­vălirea monumentului lui Gheorghe Barițiu, neuitatul său membru și pre­ședinte, și să fiți interpretul senti­mentelor sale de adîncă recunoștință pentru acela care, ca publicist, a fost unul din îndrumătorii cei mai de frunte „ai Romînilor de peste munți in cultură națională. In Academie el a lăsat neștearsă amintirea despre ac­tivitatea sa desvoltată și conștiincioa­să în serviciul culturii românești. **« Preotul Gr. Popescu-Breasta, licențiat în teologie și drept, profe­sor de religie la Craiova și revizor eclesiastic, a dat la lumină o bro­șură «Către Preoțimea A­mină». Bro­șura distinsului preot cuprinde o se­rie de articole foarte interesante, privitoare la starea bisericească de la noi, la felurite lipsuri sau îmbu­nătățiri observate în decursul anilor față de Biserică , la diferitele insti­­tuțiuni bisericești, la cler și alți ser­vitori ai bisericei. Lucrarea preotului Popescu-Breasta este dedicată d-lui P. Gîrboviceanu, fost administrator al Casei Bisericii. • »In FLACĂRA jubiliară, care apare azi Simbătă 13 Octombrie, poetul ST. O. IOSIF publică un sguduitor imn patriotic inspirat de singeroasele evenimente din Bal­cani, imn care arată Intr’o nouă fază talentul acestui scriitor. Tot în acest număr excepțional se publică bucăți în versuri și proză de d-mi G. Coșbuc, Ion Go­run, G. Diumendi, Ion Minulescu, Victor Efti­­m­u, C­eanu D. Soco­­lescu, G .p. Hasnaș, P. Locusteanu, etc. De asemenea Mefisto publică o splendidă gazetă rimată. Tot in acest număr se află fo­tografiile tuturor colaboratorilor acestei interesante reviste. Prețul acestui număr tot numai 10 bani. 1 ‘ in pas. m­i Tragerea loteriei Statului. — Senzațio­nala arestare de la Cotroceni. — Româ­­nia și alianța Balcanică. — Mișcarea in armată.— Cronica Judiciară.—Capitala«

Next