Viitorul, octombrie 1912 (Anul 6, nr. 1670-1700)

1912-10-26 / nr. 1695

Anul al cincilea«­ Mo. 4995 BBБä baraj ABONAMENTE In țară...............un an 18 Lei..................sease luni 9 Lei In străinătate . . un an S0 Lei...............șease luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI-STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ROMT^STSATIA : TELEFON 22/38 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III L­inia corp 7 pe o coloană în pagina IV Inserții și reclame pagina III linia . . . Vineri 86 Octombrie 1­948 50 bani 30 bani 2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIA S' LA AGENȚIA EMIL MELBERT5 bani învinși și învingători fraterilizînd pe cîmpul de luptă în tabăra de la Stara­ Zagora, un preot din Crucea­ Roșie bulgară se întreține prietenește cu prizonierii turci. DIPLOMAȚII NOȘTRI" Ultimele evenimente au do­vedit că unii dintre diplomații noștri sunt simplii sinecuriști Evenimentele din afară la cari a­­sistam au avut darul să pună în evi­dență unele slăbiciuni și lipsuri ale organizației noastre de stat. Nu sun­tem dintre aceia cari cred ca imper­fecțiunile și lacunele trebuesc as­­cunse, căci numai din constatarea lor, în mod public, din învaderarea unei stări de lucruri dăunătoare bunului mers al Statului, poate e și o îndrep­tare. Și acesta este scopul final al oricărei critice, în chestiunile de in­teres public. Unul din lipsurile cari «au sărit în ochii» opiniei noastre publice, ca să întrebuințăm o expresie mai plas­­tică, — este modul cum unii din șe­fii misiunilor noastre diplomatice și-au înțeles rolul și datoria, în ac­tualele împrejurări externe. De luni di zn­e opinia publică din statele balcanice se frămîntă, răz­boiul crîncen care a izbucnit cu o putere elementară se plămădește de mult, la lumina zilei, se urzesc a­­lianțe și confederații, se pune la cale răsturnarea unei stări politice și te­ritorale, pretutindeni , fierbere, mișcare, activitate,— numai unii din diplomații noștri se cred în plină va­canță politica... Izbucnirea conflictului, prevăzut și așteptat suprinde pe miniștrii noștri de la Atena și de Sofia în plin fal­­m­ente, în vacanță de toamnă, la Bu­curești. In vreme ce un vapor romînesc era sechestrat și percheziționat în portul Pireu, misiunea noastră di­plomatică din Atena era văduvă de șeful ei, care, sportsmen pasionat, urmărea cu mult interes alergările de cai de la Bîneasa... Intervențiu­­nile necesare au trebuit să fie făcute de secretarul legațiunei, a cărui au­toritate, chiar pra poziția pe care o ocupă, nu putea să aibă aceiași greutate cu aceea a ministrului. Deși se hotărîse ca vapoarele ro­­mânești,—în urma modului arbitrar cum au fost tratate,—să nu mai a­tingă portul Pireu, a trebuit să se renunțe la această măsură, căci alt­fel d-l Florescu, ministrul României la Atena, n’ar fi avut cu ce să călă­torească, în sfirșit, pînă la postul său... E frumos, nu-i așa? Același lucru s’a petrecut . Sofia orașul în care s’a p­ămadit acțiunea colectivă a Statelor balcanice îm­po­triva imperiului turcesc. In timp ce războiul era ca și declarat, iar tru­pele bulgara pornite spre granița turceasca. d. Ghica, ministrul Romi­niei la Sofia, declara sentențios prin saloanele elegante ale elitei bucu­reștena cum că acțiunea Bulgariei este... «un blufft... Gînd în sfirșit d-l Ghica s’a hotă­rât să se reîntoarcă la postul său, fost nevoe de o speciala bună-voința a guvernului bulgar pentru ca d-sa să poată ajunge la Sofia. In adevăr circulația normală pe căile ferate fu­sese suspendată pentru public, i trenul special care a dus pe d Ghica la Sofia, a circulat printre ne­număratele trenuri cu trupe și mu­nițiuni. Cu foarte multă dreptate cine­va a spus că diplomații noștri se impart în două categorii: «unii cari sunt Prinți și alții cari iau pe Prinții» Negreșit această din urmă ocupațiune e foarte absorbantă. De­cit ea nu mai corespunde cu rolul diplomației moderne. Un diplomat care înțelege rolul și însemnătatea misiunei ce i s’a încre­dințat, nu se mai poate mulțumi as­­tă­zi să-și etaleze morga aristocratică la baluri și recepții. El trebue, îna­inte de toate, să caute a-și însuși limba țărei pe lingă care e acreditat, ne­să-și creeze relațiuni în lumea divi, in lumea politică, financiară, industrială, comercială, să-și dea sea­ma prin el însuși de curentele oe­nită opinia publică, să fie în rela­­iuni cu presa locală, și să furnizeze guvernului său rapoarte documentate precise asupra întregei vieți a Sta­tului respectiv. Negreșit, nimeni nu pretinde că Romiam nu are și diplomați de a­­ceștia, cari își înțeleg ast­fel misiu­nea. Ar fi prea trist dacă ar fi alt­fel. Avem și noi «negrii diplomației», oameni muncitori capabili și in­tegra, de cele mai multe ori ridicat din popor prin munca și meritele lor, cari aduc țărei servicii inapre­ciabile prin acti­vitatea lor. Din nenorocire, aceștia sunt indi­vidualități izolate, excepții, și carac­teristica diplomației romînești rămîne tot cea analizată mai sus, o foarte susținută activitate mondenă... E cu­noscută in unele cercuri observația unui tînăr diplomat «de carieră» care susținea cum ca Bulgarii sunt niște sălbateci, de vreme ce nici una din damele elitei din Sofia n’are zi de recepție,—afară de două, cari sunt romitice... A sosit vremea, credem, ca aceasta concepție să fie părăsită, și diploma­ta noastră să se modernizeze și sa se reculeagă. Altfel vom ajunge ca opinia noastră publică să se întrebe dacă misiunile noastre diplomatice nu sunt absolut inutile, și nu sunt nu­mai o sarcină bugetară, niște sinecu­­re gras plătite pentru boarii mai mult sau mai puțin scăputați. A semnala un râu este a-1 reme­dia pe jumătate. Ne-am făcut datoria de-a expune, — fără nici o altă pre­ocupare de­cît interesul țarei, — o situație care nu mai poate dăinui, mai cu seamă în împrejurările grele prin cari trecem. A. MIRCEA deducerea de 501 D. ministru al lucrărilor publice ne-a declarat că reducerea de 50 la sută pe căile ferate, acordată funcționarilor Statului, nu este o manoperă electu­­ală, ci o reformă cu caracter perma­nent. Măsura aceasta, foarte simplă la a­­parență, dă loc la discuțiune, și siliți suntem să revenim asupra ei. In adevăr, guvernul, acordind acea­stă favoare funcționarilor Statului, are aerul de a susține că le-a făcut o mare uș­urare. Această credință este insă ilu­zorie, pentru că funcționarul, legat de funcțiunea pe care o ocupă, foarte rar are prilejul să călătorească. Ast­fel, el, nu poate beneficia de­cit odată sau de două ori pe an de avantagiut ce i s’a acordat, fi­ert jurul căruia s’a făcut atita zgomot. Dar mai e fi o altă lăture a ches­­tiunei. Recunoaște guvernul că tarifele noastre pe câile ferate sunt prea ur­­eate și nu pot fi suportate de oamenii cu mijloace modeste t In acest caz de ce nu vine cu o re­ducere a tarifelor, care să aibă un ca­racter general, fi de care să se folo­sească nu numai funcționarii, ci și m­eseriașii, micii comercianți, funcțio­narii particulari, țăranii, etc.,—cate­gorii de contribuabili tot așa de inte­resanți ca si funcționarii Statului ! Măsura aceasta este insă tot de cali­brul faimoaselor degrevări realizate in anii precedenți. Se face mult zgomot in jurul unor avantagii cari nu în­seamnă o ușurare reală a traiului contribuabililor nevoiasi. Afară de aceasta, sistemul de a se creia avantagii unor anumite clase de contribuabili,—ori cit de interesantă,— nu e recomandabil intr-un Stat demo­cratic. Degrevările si avantagiile pe care Statul le acordă, trebue să aibă un caracter general. NOTE Arta și Boala A ajuns în domeniul banalității — și domeniul e vast — ipoteza lui Lombroso asupra talentului și geniului artistic. S'ar părea, după el, că creația artistică este o proectare a boalei, și că cine­va trebue să afce o desagregare nervoasă pentru a scrie lucruri interesante. Părerea aceasta a căpătat o altă față. Un articol a lui Paui Plat din „La re­vue bleue“ aduce în discuție un alt e­lement morbid al creației artistice. Ar fi vorba de o exaltare a instinctului sexual. Cei cari au fost precoci din punctul de vedere generic au fost și cei mai plini de viață intelectuală. Sainte-Benve era un pasionat sexual, și ura, chiar abuza de anumite plăceri pină în batrînețe. .Musset a fost de asemeni un pătimaș iubitor al femeei, și un bolnav senti­mental. Cine ar putea nega, insă, va­loarea, lumina, intensitatea operei sale po­zite. După cum vedem, tendința este de a reduce activitatea intelectuală, visul co­lorat artistic, la o exasperare sexuală. Dar demonstrațiile prin exemple nu probează nimic, căci dacă sunt multe cazuri in care unii artiști sunt etero­­mani, alți sunt foarte reci. De fapt, tendința de a explica supe­rioritatea minței prin scăderile boalei, și lumina inteligenței prin umbrele ne­voilor trupești ne pare un fel de nive­lare pe care mediocrii analiști o fac ca o răzbunare contra soartei ce îi-a ne­dreptățit. Arta nu e excesul boalei, ci floarea gingașe a inimei celei mai simțitoare... Petroniom Politica “ ln armată sat. O PILDA, CARE AR TRE­BUI SA NE SLUJEASCĂ DE IN­VATAMINT In afară de celelalte mari conside­­rațiuni, cari ne interesează din punct de vedere național, infringerea Turciei in războiul cu statele balcanice ne ser­­■>este, din alt punct de vedere, o pildă care ar trebui să ne slujească drept învăță­mint. Turcia a fost în­vinsă, — și întreaga presă europeană e de acord, —din pri­cina stărei de spirit care stăpinețte ar­mata otomană prin introducerea poli­ticei in armată sub regimul tinerilor turci. Pentru imperiul semi-lunei sub noul regim, care s’a slujit de oștire in de­tronarea lui Abdul-Hamid, toți co­mandanții superiori de azi ai armatei nu sunt judecați după meritele lor de militari, ci după însușirile și înclina­țiunile politice ale militarilor acestora, cari au conducerea armatei otomane in războiul cu statele balcanice aliate. Cu această stare de spirit și cu aceste moravuri in rândurile armatei turcești, infringerea de azi era de așteptat ca consecință logică a păcatului acestuia. La noi, sub ministeriatul de război al d-lui Nicu Filipescu, s-a încercat introducerea politicei in armată. Și, cu toate acestea, dacă multe alte instituțiuni ale noastre trebue puse in afara influ­ențelor politice, de­sigur însă că, intre toate instituțiunile acestea este mai a­­les una care se cuvine s’o izolăm de mocirla luptelor noastre politice, insti­tuția aceasta e armata țârei, care prin ființa ei asigură și garantează însăși ființa statului acestuia. Tentativa d-lui Filipescu de a pune armata în sfera de nnm­urire a lupte­lor politice, e o tentativă vinovată, cu urmări dezastroase pentru apărarea noastră națională, care se pare că în­semna mai puțin pentru fostul minis­tru de război de cit necesitatea func­ționarei unei camarile in armată. Pilda Turdei s’ar cuveni să servească de lecție politicianilor noștri cel puțin pentru viitor și in special, invățămin­­tul pildei acesteia să slujească d-lui Nicu Filipescu, care a pus in condu­cerea ministerului de război numai pa­timă politică.________________ Liga Națională Aeriană­ ­ PÂNA IN PREZENT S A FĂCUT PREA PUȚIN PEN­TRU ACEASTĂ INSTI­­TUȚIUNE — După cum se știe, prin luna Iunie a­­­nul acesta, s'au pus bazele unei insti­­­­tuțiuni de un înalt ordin patriotic și­­ național, și anume Liga Națională Ae­­­­riană, instituțiune pornită din iniția­­­tiva Principelui George Valentin Bibes­­­­cu și pusă sub preșidenția de onoare al A. S. R. Principelui Ferdinand al Ro­­­­mâniei. Nu vom insista prea mult asupra im­­­­portanței acestei instituțiuni și nici a­­­­­upra foloaselor pe cari le poate aduce­­ armatei roadele ei, pentru că toată lu­­­­mea cunoaște astă«.. .» imense servicii I aduce armatelor aviațiunea ; vom in­­­­sista insă asupra indiferentismului pe­­ care il manifestă atit publicul de la noi , cit și autoritățile, față de o instituție­­ atit de utilă. S’a înființat și în Franța o Ligă Na­țională Aeriană, precum și in Germania o instituție similară, dar numai in cîte­­va luni de zile, obolul public și autori­tățile au făcut ca fondurile instituțiu­­nei să se ridice la sume fabuloase de mai multe milioane. La noi, afară de trei, patru generoși­i donatori, nu s'a făcut mai nimic pen­tru Liga Națională Aeriană și cu toate că au trecut aproape cinci luni de la întemeerea ei, nu s'a reușit pînă in pre­zent de­cit ca Liga să aibă numai pa­tru aeroplane. Din partea autorităților nu s’a primit pînă in prezent nici un ajutor, și nici Statul, nici județele, nici comunele n'au contribuit cu nimic pentru ca această folositoare și patriotică instituțiune să poată progresa și să se poată așeza pe bazele solide pe cari trebue să dăinu­iască. Actualmente consiliile generale ale tuturor județelor din țară, sunt convo­cate în sesiune ordinară. Intre alte che­stiuni, aceste consilii se vor ocupa și cu votarea bugetelor pe anul viitor. Ar fi momentul cel mai oportun ca fiecare județ să înscrie în bugetul său o sumă care să reprezinte costul unui aeroplan și care să poarte numele județului ce-l va dona. Turcia, zdrobită, cere pacea, dar ce­rerea ei Intilnește refuzuri și reticențe. A se pretinde să formuleze concesiile ce e dispusă a face, pe când gradul ei secret e să nu se angajeze in nici o direcție, pentru ca la masa verde a vii­toarei conferințe diplomatice, unde se vor ciocni interesele rivale ale a­ltor state, ea să poată culege cu­ mai multe foloase pentru dinsa. Cererea de mediiațiune a Porței gă­sește Europa în plin dezacord. D. Poincaré, care lucrează mai mult ca mandatar al Rusiei, a propus ca te­ritoriile ocupate de beligeranții victo­rioși să rămână ale acestora. Formula d-lui Poincaré dă statelor balcanice mai mult de­cit au cerut la Început, dar mai puțin de­cit ar pretinde azi. Nu numai Constantinopolul nu e o­­cupat Încă de Bulgari, dar Salonicul și Scutari sunt Încă In nim­ele Turcilor. Ar urma deci, după formula d-lui Poincaré, ca Muntenegrenii să nu-și atingă scopul, și ca Salonicul să ră­­mîna al Turcilor. In acest sens s'a și făcut propune­rea, ca Salonicul și Constantinopolul, cu Împrejurimile lor să rămină ale Turcilor. Toate acestea dovedesc confuzia ce domnește privitor la viitoarea împăr­țire a peninsulei balcanice. Dar nu numai această confuzie în­greuiază misiunea Marilor Puteri. Mai vine și faptul că chiar Marile Puteri somulează revendicațiuni. Austria nu renunță la nici una din aspirațiile sale, pe cari le numește drepturi“. Anglia mormăie printre dinți că „vrea să-și consolideze si­tuația in Egipt“, adică să scoată E­­giptul de sub suzeranitatea turcească. Ce vor mai cere Franța, Rusia și Germania se va vedea. Momentul greu al conflictului balcanic vine abia acum, cind e vorba de pace, mincare. Răniții se sinucd­eau pe pă­­mîntul rece. Tr­ei o ambulanți, nici un medic. Nu era nimeni care să panseze rănile Turcilor. Lupta cu aripa stingă Toată speranța Turcilor venea a­­cum­ de la aripa stingă, care lupta sub comanda lui Muktar Pașa. Dar trupele lui M­ik­ar­ Pașa, care petre­­useră zilele și nopțile de Marți și Miercuri sub o ploae rece și uu uiîu­­­aseră, n’au putut face nici o niș­­care. N’aveau munițiuni, Muktan Pașa cerea cu disperare munițiuni, dar Ab­dalah Pașa nu putea face nimic. Pe fața lui Abd­ui­h Pașa se putea veti disperarea. El recunoscuse în cele din urmă primejdia care amenința intreaga lui armată și atunci a dat ordine de retragere. Retragerea Turcilor Dar soldații turci nici n'au aștep­tat acest ordin, căci începuseră sin­guri să fugă. Ei strigau că nemîncați, nu mai au putere să lupte. Abdulah Pașa care voia ca retra­gerea să se facă cel puțin în ordine, opuse infanteriștilor cavaleria. Dar cavaleria se uni cu infanteria. Cînd Abdulah înțelese toată gravitatea si­tuației fugi și el fără fes, fără manta, abandonîndu-și statul major. Cînd grosul trupelor află despre fuga comandantului, se născu o pa­­ntoă cumplită. Soldații fugeau cam­ iucotro, strigînd­ vin Bulgarii. După fugă Cînd Bulgarii își dădură seama de cele ce se petreceau în lagărul tur­cesc ei deveniră și mai înverșunați, își continuau înaintarea în galop pe cînd Turcii fugeau de rupeau pă­­mîntul. Fugind, Turcii au lăsat în prada Bulgarilor trenuri întregi de munițiuni și proviziuni, de cari nu se putuseră servi din cauza chirtue­­lilor continue ale Bulgarilor. Turcii erau sleiți de puteri. Două­zeci de soldați tuni, zice ziaristul englez, n'au putut si-mi urnească automobilul care se ințepenise în noroiu, deși le-am oferit supremul bun la care râvneau in acel moment, este o bucată de pîine. Concluzia Concluzia ziaristului englez e din cele mai defavorabile Turcilor. „Am asistat la multe campanii de­­clară dinsul, dar nici­odată n’am vă­zut o infringere mai cumplită a unei armate. Soldații Turci au fost trimiși de comandanții lor la un măcel sigur. N’au îngrijit banii un chip de dinșii. N’au îngrjit de mîncare, nu le-au dat arme. Mi-au căzut în mini săbii și b­icnete turcești. Nu erau măcar ascuțite. In asemenea condiții nu s’a mai prezintat nici o armată din lume. Bulgarii n’au luptat cu o armată re­gulată, ci cu niște hoarde barbare, dintre cari unele n’au avut de loc arme, iar altele, dacă au avut, n’au știut să le mînuiască». BULETIN ZILNIC SITUAȚIA INTERNAȚIONALA Reintrarea in legalitate DE AȘTEAPTA LUMEA DE LA ACTUALUL GU­VERN Lumea se află încă sub impresiunea faptelor nelegale și anarhice, a proce­durilor neem­iliiate și necinstite ale fos­tului guvern conservator. Țara a fost adine zdruncinată din cauza luptei desfrinate pe care a dus-o guvernul carpist în alegerile generale și mai apoi in urma loviturilor pătimașe pe care acelaș guvern le-a îndreptat împotriva tuturor instituțiunilor publice, până chiar și împotriva justiției. Guver­nul conservator a fost așa de mult or­bit de patimă, în­cât a uitat că prima lui datorie era să ocrotească și să apere prestigiul instituțiunilor publice, care este prestigiul însăși al țarei. Populațiunea țarei a mai avut apoi foarte mult de suferit din cauză că gu­vernul și administrația nu s'au gîndit de loc să o ocrotească împotriva spe­culanților, gheșeftarilor și exploatatori­lor de tot soiul. Nici guvernul nici ad­ministrațiile publice n'au luat vre-o mă­sură pentru înfrînarea speculei și ex­ploatând. Publicul, mai ales cel cu mij­loace restrînse și cel sărac, este pur și simplu jefuit de exploatatorii interna­ționali, cari își fac de cap și cari ope­rează ca într'o țară cucerită. In consecință, lumea așteaptă de la actualul guvern să ia măsuri pentru a proteja populația împotriva exploa­tatorilor , pentru a face să înceteze sta­rea de anarhie de pină acum care a domnit la ministere, la primăria Capi­talei și la toate administrați­le comu­nale și județene din țară. Intr’un cuvînt, populațiunea țărei aș­teaptă reintrarea în legalitate pe toată linia, legalitate^ Dezastrul Turciei la Lule-Bursas — Descripția luptei — Singurul din toată presa euro­­eana, corespondentul ziarului «Daily­hronicle» a izbutit să dea — din Constanța — amănunte despre prîn­­cena luptă de la Lule-Bursas. Știrile pe care le dă ziaristul englez sunt groaznice; ele arată nu numai com­­plecta înfrângere a Turcilor, ci și in­­capacitatea lor de a duce un războiu modern. Vom rezuma lunga corespondență ziaristului englez. Angajarea luptei Iată cum a decurs lupta de la Lule- Burgas : Turcii ocupau înălțimile de la vest de Lule-Burgas, dar Bulgarii susți­nuți de artileria lor, i-au alungat îndată. Artileria turcească nu a putut opune o împotrivire serioasă. Artile­­riștii turci au fost decimați, caii lor omorâți, iar tunurile au rămas în prada Bulgarilor cari înaintau cu mult avînt. La prînz Bulgarii au intrat in­sule-Burgas, dind un atac cu baio­­neta. Cînd au intrat Bulgarii în oraș Turcii se retrăsesera in mare parte. Cei cari rămăseră au căzut ca într’o capcană. Soldații turci din corpul IV, deși nu mincaseră nimic timp de două zile, au luptat ca niște lei , dar au fost omorîți pînă la unul. Bulgarii iași­nd detașamente pu­ternice în oraș au pornit înainte. L o stație de cale ferată situată la 6 k­m. spre sud de Lule-Burgas, Bul­garii au întîlnit o rezistență neaș­teptată care i-a ținut locului timp de două ore. Un atac al cavaleriei turcești Aci se afla o parte din divizia de cavalerie comandată de Satib Pașa și Fuad Pașa. Bulgarii în anited, cava­leria turcă a tăbărât cu înverșunare asupra lor. Cavaleriștii turci scoteau strigătul războinic Alah­i Alah. Bul­garii, zăpăciți de acest atac neaștep­tat, voiră s-o ia la fugă, dar au fost striviți sub popitele cailor cavaleriș­tilor turci. Dar cînd dezastrul Bulgarilor pă­rea mai mare, apare artileria bul­gară și îndreaptă un foc nimicitor spre Turci. Cavaleriștii turci cu caii lor cad culcați la pămînt. Se naște o învălmășeală cumplită. Pe pămînt zăpaau mormane de ca­davre de oameni și cai. Puțini cava­leriști turci au scăpat cu viață. E­i­ au retras cu mare greutate în do­sul unor înălțimi din apropiere. O luptă de artilerie. Bulgarii cari își aduseseră noui tu­nuri, continuau atacul lor. Atunci a inceput a răspunde artileria turcă chemată în grabă. Dar artileria tur­­ca n’a știut să-și aleagă pozițiunea pe cînd Bulgarii au știut să-și pla­seze tunurile in locul cel mai potri­vit. Faptul acesta nu poate fi consi­­derat ca o simplă întîmplare; el do­vedește că B­ulgarii prin spionagiul lor iscusit au cunoscut de minune terenul luptelor. Duelul dintre artileria turcă și cea bulgărească n’a durat mult. In mai puțin de două ore, Bulgarii au rá­mas învingători, iar artileria turcă a fost redusă la tăcere. Artileria turcă n’a avut destule munițiuni Stăteau tunarii turci cu mîinile în­crucișate, pe cînd ploaia de granate bulgărești cădea asupra lor. Tunarii turci cădeau cu sutele, iar cînd înse­rase, nu li s'a putut da nimic de Ziarul nostru a dat ori o foarte interesantă profeție făcută acum cinci ani de doi francezi asupra actualului ăzboiu balcanic și consecințelor lui viitoare. Firește, ca în ori­ce profeție, a­­vem unele detalii false, unele fraze vagi și elastice care pot căpăta in­terpretări felurite, după nevoile tim­pului. Oracolul Pytie se distingea prin meșteșugul ambiguități care per­mitea interpretări contradictorii, du­pă cum erau și evenimentele. Dar rămîne, însă, în fond multe rea­lizări curioase a profețiilor făcute a­­supra războiului actual... Și în cazul acesta sunt și alte profeții miracu­loase, multe preziceri cari uimesc și uneori sperie. Cartea lui Myers și Podmore conține unele prevestiri îudate, iar cazul lui Goethe care s’a văzut pe el însuși, cînd călătorea spre Weimar, în costumul ce era să-l poarte tocmai tîrziu în calitate de ministru, este destul de ciudat și de miraculos. E drept că unele prevestiri, acelea sale privesc mai ales boalete indivi­duale, se explică prin o momentană rezigregare organică, nesimțită de conștiința luminată, dar înțeleasă vag și nebulos de către partea oare­cum obscură a minței noastre. Psihologul Vaschide, răpit de moarte cînd spe­ram mai mult de la munca și anali­tica lui minte, a publicat in «Biblio­thégie médicale», de mult, o mono­­grafie asupra Viselor in care se ci­­tează multe cazuri cu adevărat ciu­date. Astfel un om visează ca e muș­­tat de un șarpe care îi face o rana idîocă. Peste cîteva luni îi apare in acel loc o tumoare canceroasă. Dar aceste preziceri cari stau în legătură cu bun­a sau reaua stare organică, se pot explica printr’un fel de prognostic întemeiat pe începutul chiar al boa­lei. Sunt, insă, alte preziceri, și pre­simțiri curioase și neexplicabile. Am auzit de­ un copil,—fiul unui fost di­rector al conservatorului nostru, și unul din cei mai valoroși muzicanți ai noștri—care cu mult înainte de­ a muri a povestit părinților cum și de ce va pieri, și chiar felul cum va fi înmormîntat. Față de multe din aceste cazuri s’a zis că ar trebui să avem o ati­­tudine sceptici. Înainte de a le căuta o explicațiune pozitivă, ar fi bine să constatăm veracitatea sau autentici­tatea celor povestite... Precauțiune­­a utilă, dar explicația este încă în așteptare. Schopenhauer căuta să dea o lă­murire metafizică profețiilor miracu­loase. După marele filosof timpul este o formă subiectivă, o iluzie pe care o luăm drept realitate. Trăim un timp, dar timpul care e o succesiune de mo­mente, poate să fie deodată desrobit de succesie și momentele să ne apăra toate deodată, ca și cum am vedea intr’o oglindă istoria unei vieți, într’o stare excepțională a spiritului, atunci cind puterile sufletului lucrează in alt mod și ajung într’o concentrare intensivă, unii oameni pot vedea lu­­crurile de­odată, și pot traduce suc­­cesia evenimentelor in limbagiul unei picturi, in care toate lucrurile se în­tind în fața ochilor noștri. Totul e prezent și actual cînd mirajul tim­pului lipsește. E posibil ca explicarea lui Scho­penhauer să nu fie decit o simplă ipoteză, o vedere de spirit, care să nu conțină alt adevăr, de­cit adevă­rul unei momentane mulțumiri a cu­­riozităței omenești. Dar cele mai multe din ipotezele științifice nu au altă valoare de­cît aceea a unei mulțumiri a curiosității. Tot așa putem să admitem teoria lui S­chopenhauer,—sub rezerva unei ex­­plicațiuni pe care o așteptăm. Dar poate că vom aștepta în za­dar... Sufletul nostru este un mister, și un mister care e destul de vast pentru a conține in forțele lui tâl­­nuite cheia întregului univers. Dacă sufletul creiază lumea, de ce oare el n’ar avea une­ori putința — în momente de extra-luciditate — de a anticipa evenimentele lumei? Istoria întreagă e poate o asvîrlire în afară de noi, a ceea­ ce suntem noi înșine. Profetizarea istorei este poate posi­bilă au printr’o prevedere științifică — cum credea Du Bois-Reymond—ci printr’o prosetie poetică a vre­unui visionar cu sufletul ce zboară dincolo de marginile materiale. _______________Taușan ECOURI cogresele alimentației. La Hallein Germania s'a deschis o măcelărie de carne de cîine, care are mare dever. Se pare că civilizația tinde la săl­­bâtăcie. P­e­n uragan a distrus aproape în în­tregime portul Liapuleo din Spa­­­nia. O radio-telegramă anunță că orașul a fost aproape radical­­mente distrus. O­ doctoriță Sidonia Feinmann din spitalul municipal a consimțit de a i se lua singe pentu a fi in­­fușat unei bolnave anemice ajunsă la un grad, ci fără de această ope­rație, ar fi fost moartă. I p. CI PREZICEREA RĂZBOIULUI Ce putem crede despre profeții? Știința și metafizica in fața cazurilor miraculoase de presimțiri. ingă Dantzig un ofițer a fost rănit mortal la duel de un simplu ne­gustor. Se vede de nci cst e de nesigură minuirea armelor, de­oare­ce profesionistul militar e bătut de un delettant. [­itim în Le Tempt. Prințul Alexandru Vogoridi a murit in iulie 1910, în virată de 88 ani, într'o casă de sănătate, lăsind legatul universal al unei averi de peste 3 milioane, pe d. Paul Mu­­rtis bey, unghiul contesei Noailles. Ceilalți moștenitori de sânge făcind o apropiere intre data testamentului și aceea a internărei lui de cujus, pretinde astăzi că testamentul e nul și ci prințul A. Vogoridi, suferind de demență senilă, era incapabil să tes­teze în Februarie 1900.

Next