Viitorul, decembrie 1912 (Anul 6, nr. 1731-1755)
1912-12-04 / nr. 1734
A \ A wd elnoilM Ho.— 1734 bani ABONAMENTE In țară ..... an an 18 Lei .... . șea»« Iuni 9 Lei In străinătate . . an an 30 Lei ..... seara luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOȚIA INVAȚATOfil POETUl ABONAMENTULUI PE JUMATATIEDIȚIA III REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEME! 17—BUCUREȘTI SEDACȚIA: TELEFON 13/47“ AdiniSTRATIA : TELEFS8 2S/S9 MANUSCRISELE NU SE INAFOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Marți 4 Decembrie 1311 ..... 50 rem" ..... 30 bani ..... 2 ici A SE «CHEM LA ADMINISTRAȚIA SI LA AGENTIA EMIL MELBENT5 Luna corp 7 pa o coloană in pagina 111 Linia corp 7 ba o coloană în pagina IV Inserții și reclame pagina III Linia . . b*ml . Atitudinea liberalilor CONSERVATORII ÎNȚELEG SA NU AIBĂ NICI UN CONTROL IN PARLAMENT. Un ziar conservator critică cu asprime atitudinea pe care opoziția lierală a avut-o pînă acuma în Parlament. Se vorbește de« înfierbînțeală» nejustificată, și după tonul trivial cu care e scris întregul articol se recunoaște imediat stilul special al «Epocei». Ziarul guvernamental afirmă, în scurt, cum că atitudinea liberalilor în Cameră a fost pătimașe și violentă, și că nu e momentul acuma ca să pe facă cea mai mică discuție în vreo chestie oarecare, deoarece avem la ordinea zilei însemnate chestiuni externe. Dar bine, cîntecul acesta a devenit o adevărată obsesiune. Se invoacă cu rost și fără rost situația externă, pentru ca să se evite orice control parlamentar. Partidul liberal a declarat in mai multe rînduri că nu înțelege să facă greutăți guvernului, tocmai din pricina situațiunei externe. Dar asta nu înseamnă că, în afară de chestiunile externe, opt>zitiunea liberală nu este în dreptul ei de a aprecia așa cum crede, trecuta guvernare conservatoare, atunci când se prezintă ocazia, și celelalte acte ale guvernului și parlamentului. Ce a prilejuit paraponul guvernamentalilor ? D-l Iorga a afirmat cum că trecutele alegeri, presidate de d-l Marghiloman, au fost «cele mai scandaloase alegeri din cîte a cunoscut țara». Această afirmare a fost subliniată cu aplauze de liberalii din Cameră. Atît a fost de ajuns pentru ca d-l Arion, luîndu-și rolul de leader al majorităței, să încerce a da o lecție de bună purtare parlamentară opozițiunei, să invoace situația din afară, să vorbească de cinstea partidului conservator atacată și alte vorbe late, cari nu-și aveau rostul. In cele din urmă, d. Arion a făcut un apel ca opoziția să uite alegerile din ianuarie 1911, chestiune care de altfel a fost ridicată chiar de un membru al majorităței conservator - democrate, căci d. Xeni a fost acela care a provocat pe d. Iorga să facă declarația așa de iritantă pentru d Arion. Opoziția liberală nu a stăruit, dar unul din membrii ei a precizat că era în dreptul ei să aplaude enunțarea unui adevăr. De altfe asupra alegerilor din 1911, majoritatea conservator - democrată are aceleași păreri ca și reprezentanții partidului liberal, guverna Se au mai emoționat mentalii, pentru că din sutele de alegeri efectuate, un membru al minorităței liberale a învederat o gravă călcare a legei de procedură electorală, care ar fi trebuit să aducă după sine nulitatea alegerei col. III de Tutova. Bineînțeles, guvernamentalii au pledat contrarul, și contestația prezentată de d. Gr. Vasiliu, a fost respinsă. Ei și ? Asta Înseamnă că partidul liberal nu-și dă seama de gravitatea situației externe și că crează greutăți insurmontabile guvernului. E o copilărie și o ipocrizie. Altceva se ascunde în dosul acestor protestări. «Epoca» și cei cari țin acest limbagiu liberalilor ar dori ca, la adăpostul situațiunei din afară, să se suprime pur și simplu orice control parlamentar. Domnii cari s’au obișnuit a lucra în Parlament singuri, nu pot suferi acuma controlul unei opoziții conștiente de rolul ei, control pe care în trecuta legislație conservatoare ea a fost împiedicată să-l facă. Aceasta însă nu se mai poate azi întâmpla. Patriotismul luminat și încercat al partidului liberal va ști să deosebească chestiunile în care e nevoe să sprijine guvernul. Aceasta nu înseamnă însă, — cum ar dori adversarii noștri, — că opoziția liberală din Parlament va renunța pur și simplu la rolul ei firesc și bine-făcător, acela de a exercita un control strict și riguros asupra tuturor celorlalte acte ale guvernului și majorităței. A. MIRCEA ■â.AM învinși și învingători Bulgarii învinșii de azi, trufașii stăpînitorii de eri. Turcii au simțit rușinea lanțului pus la mîini de înșiși supușii n’au cruțat nici pe bătrînii prizonieri, de umilința de a-i duce legaților. Reforme democratice TIMPURILE GRELE PRIN CARI TRECEM CER REFORME ADÎNCL Situația internațională tulbure prin care trecem, și nevoia de-a ne apăra ceea ce avem dreptul să cîștigăm, ca preț al luptei noastre pentru progresul pașnic al culturei, a făcut pe cei mai mulți să-și întoarcă privirile asupra necesităței reformelor actinei sociale ce trebuesc luate ca interior. Pentru a fi tari față de alții, pentru a putea să ne facem ascultați, și pentru a îndeplini cit mai efectiv rolul nostru de santinelă a culturei apusului la orientul înapoiat, trebue a răspîndi binefacerile culturei în masele populare dela noi. Mai trebue, încă și aceasta un chip imperios, ca învățămîntul primar să fie cit mai extins la sate, și ca mult criticata activitate extra-școlară să fie lăsată liberă și încurajată, pentru ca milioanele de țărani să devină demni de rolul unei țări ce nu voește să fie considerată printre cele înapoiate. Organismul social întreg romînesc are o lacună: e starea nenorocită a țărănimei, nenorocită și economicește, și intelectualicește. Nu putem rămine în urma țărilor mai tinere decît noi, în ce privește lumina păturei rurale. A face aceasta, ar însemna să dăm pilda unei frivolități și unei superficialități, cari se plătesc dureros totdeauna în mersul istoriei ce nu are niciodată indulgențe, și nici nu are timp să aștepte. Cei ce nu știu să fie la nivelul timpului, pier, și noi suntem prea conștienți de latenta energie a rasei noastre, de inteligența vie care nu așteaptă decît să fie lustruită, pentru ca să nu mai intîrziem cu luarea de energice și profunde reforme sociale democratice. Cine va lumina poporul Se vor înlocui personalitățile noastre literare cu agenții cluburilor, în posturile de conferențiari la sate D-nul Sp. Haret, în dorința de a lumina cu mai mult ca putință lumea satelor noastre, a numit o serie de conferențiari pe lingă cercurile culturale de la țară, aleși insă, din acele personalități intelectuale și din acei publiciști cari sînt indicați a răspîndi lumina culturei în obscuritatea satelor. Au figurat astfel din această falangă de luminători ai țărănimei, un G. Coșbuc, un Alexandru Vlahuță, un Sadoveanu, un Haralamb Leca, înțelege ori și cine că literații de felul celor citați erau admirabilii intermediari între cultura superioară și cerințele de lumină a celor uitați prin văi și dealuri. Este vorba, însă, ca aceste personalități intelectuale, ca acești oameni cu reputațiune literară, să fie înlocuiți cu alții necunoscuți în literatură, dar se vede bine cunoscuți în condicele vreunui club politic. Este trist că se plănuește o atare reformă, care va înlocui pe scriitorii de marcă cu trepădușii de cluburi, și e și trist că aceste lucruri se petrec la ministerul instrucțiunei publice, sub un ministru ca d. Dissescu, amic al artelor și al literilor! Dar se vede că bunele intențiuni pot fi foarte ușor urmate de fapte rele, atunci cînd sunt în joc interese mărunte politice. Pentru plasarea a unor agenți electorali, gălăgioșii candidați la slujbe, guvernul conservator crede că se poate jertfi cu ușurință un Sadoveanu, ori un Coșbuc, an Vlahuță ori un Harak o b Leea I I Í ECOURI blourile de artă au ajuns în timpul nostru preturi fabuloase. Dăunăzi, la Paris, s’a vîndut tabloul «Danseuses à la barre» al pretorului Degas cu 475.000 lei. In 1890 această operă a fost vîndută numai 7500 lei. uvernul belgian stabilește în proectul de reformă militară că armata activă pe picior de războiu să aibă 340.000 oameni. Efectivul acesta se va obține prin recrutări anuale de 35.000 de tineri. I misterul italian al coloniilor, d. Bartolini vizitează în acest moment Tripolitania, pentru a stabili în chip definitiv organizarea nouei colonii italiana. a Courberrie în Franța a murit un bătrîn de 88 de ani. Corpul lui a fost găsit mîncat de șoareci într’o magazie ce’i servea de casă, iar între mîinele sale ținea o mică cheie. Această cheia era de la o casă de bani depusă la un credit, și în care nenorocitul ținea banii săi,mai mult de un milion. L Chestia sacrificiilor D-L MAIORESCU A ÎNCERCAT SĂ REPARE IMPRESIA PRODUSA DE DISCURSUL D-LUI FILIPESCU. Am învederat eri, sprijiniți pe citații textuale, ce adincă nemulțumire denotă discursul rostit de d-l N. Filipescu la consfătuirea ținută in localul clubului conservator. D-l Filipescu a vorbit despre „imensitatea sacrificiilor“ făcute de conservatori, despre „Înăbușirea nemulțumirilor“, despre virtutea de a „susține un guvern de care ești nemulțumit“. Cuvântul acesta, nemulțumire, revine mai in fiecare din frazele d-lui Filipescu, ca un lelt-motiv îmbinat cu acela de sacrificiu. Alarmat de urmările pe cari le-ar putea avea un discurs atât de clar și de sincer, d-l Titu Maiorescu a Încercat, la consfătuirea majorităților parlamentare, să... interpreteze cuvintele așa de categorice și de hotărire ale d-lui Filipescu. Iată Interpretarea pe care le-a dat-o d-l președinte al consiliului. Cităm tot după „Epoca“: «D. Nicu Filipescu, in întrunirea conservatoare de ori, a spus un cuvînt, care bine înțeles și bine interpretat, are toată însemnătatea. .D. Filipescu a înțeles să spună că cele două partide au făcut sacrificii mari pentru înjghebarea actualei formațiuni. •Meritul cel mare al celor două partide constă tocmai că avînd a face acele sacrificii, dau totuși, cu abnegațiune concursul lor guvernului». Este vorba așadar de sacrificii reciproce, nu numai de „imense sacrificii“ dintr’o singură parte, iar cu despre nemulțumiri, ele nu există. Asta „a Înțeles să spună“ d-l Filipescu, deși, poate, va fi spus contrarul, adăugăm noi. Dacă interpretarea d-lui Maiorescu mulțumește preocupările sale de a nu se tulbura deocamdată relațiunile colaborării, ne Îndoim că ea va fi fost pe placul d-lui Filipescu. In adevăr, dacă ministrul domeniilor a vorbit, n’a făcut-o decit pentru că a crezut necesar să precizeze situația de azi așa cum o vede d-sa, iar nicidecum ca să dea d-lui Maiorescu prilejul de a-i «erecta ideile și cuvintele. SCANDUULI Senatul Iniversitar FURTUNOASA ȘEDINȚĂ DE VINERI — Cei mai distinși profesori ai Universităței din București s’au pronunțat contra numirilor pe baza art. 81 din lege — După cum am anunțat în numărul de ari, Senatul Universitar din București, unit cu consiliul facultăței de medicină, s'a întrunit Vineri 30 a. c., pentru a se pronunța asupra unei petițiuni semnată de un număr de profesori, prin care se cerea numirea la catedra de obstetrică, de pe lângă facultatea de medicină din București, a unui candidat, pe baza faimosului art. excepțional 81, din legea d-lui C. C. Arion. Fără a se face nici o discuție asupra meritelor persoanei ce se propunea, s’a încins o vie discuțiune de principiu între membrii senatului universitar asupra nelegalităței unei astfel de cereri, propunerea candidatului trebuind a se face mai intlmu înaintea facultăței respective in termen de 2 ani, cum cere legea, iar nu sub forma unei petiții acoperită de citeva semnături obținute de Însuși candidatul prin tot felul de ingerințe. In urma declarațiunilor energice ale d-lor profesori Angelescu, Babeș, Bianu, Nacu, Petrini-Galați și Rămiiceanu, toți membrii Senatului universitar, începind cu d-nii : dr. Istrati, Petrini-Galați, Nacu, Valerian Urseanu, Bogdan și Bianu, au părăsit ostentativ ședința, în mijlocul unui tumult unic în analele Universității și declarind că nu mai pot lua parte la nici o ședință a Senatului, dacă nu se va renunța la introducerea în Universitate a profesorilor pe baza art. 81. Numai prin descomplectarea Senatului, după două ore de dezbateri furtunoase, s-a putut evita izbucnirea unui adevărat scandal universitar provocat de tentativa de a se introduce, în mod ilegal un profesor la Universitate, pe baza excepționalului art. 81 din legea d-lui C. C. Arian. Această ședință memorabilă a fost în acelaș timp și o adevărată demonstrație contra sistemului nenorocit ce se încercă să se inaugureze la Universitate, de a se numi profesorii după considerațiuni politice sau de alt soi, în loc să se aibă în vedere numai meritele științifice ale candidaților. ZAV8ACURI Dănțuitoarele și șoșonii La rubrica „Viața Literară și artistică“ Epoca de ieri a publicat un clișeu reprezentînd un șoșon-galoș și două fete șchioape, sub titlul Dănțuitoarele la rampă. 4 | Se vede că acum fiind iarnă, Epoca sa gîndit că baletistele au și ele nevoe de șoșoni. ... Ce ar zice însă autorul tabloului pe care-1 reproduce ziarul guvernamental, dacă ar vedea șoșonii vîrîți în opera sa? O întrebare D-l Cosăcescu a dat o circulară prin care anunță că d-sa nu va mai primi scrisorile de recomandație. O întrebare : Directorul poștelor nu va primi scrisorile de recomandație nici chiar cînd vor fi... recomandate ? Azi la prînz se întrunesc la Londra, delegații Turciei și al Statelor balcanice, spre a desbate condițiile păcei. Negocierile încep sub auspicii puțin favorabile. De o parte Turcia se crede în drept și în stare să se opună cu îndrrjire cererilor statelor balcanice și să caute să iasă cu dt mai mari foloase. De altă parte statele balcanice sunt contra oricărei condițiuni care ar zădărnici rezultatul victoriilor lor. De aci o primă și mare greutate în calea păcei. In altă ordine de idei, statele balcanice nu se prezintă destul de solidare la conferința păcei. Nici nu și mai ascund rivalitățile. Toată silința lor e să se înțeleagă măcar provizoriu, spre a putea sta in fața Turciei ca un bloc. Dar diplomații turci sunt prea iscusiți ca să nu caute să tragă toate foloasele din neunirea dușmanilor Ciocnirile recente dintre forțele militare grecești și turcești complică și mai mult situațiunea, căci aceste ciocniri s’au terminat, pare-se, cu un succes al turcilor, cari capătă astfel curaj. In ce privește conflictul austro-sârb, lucrurile par a lua un mers mai mulțumitor. Toate statele mari au admis Punctul de vedere al Austriei ca Albania să fie declarată autonomă sub protectoratul Marilor Puteri. O Albanie sub protectoratul intregei Europe, înseamnă că Serbia nu va putea obține portul adriatic decit in condițiile presrise de Austria. Orice rezistență a Serbilor se va izbi de opunerea Austriei, care e gata să-și apere cu armele punctul de vedere. Și odată un asemenea războiu izbucnit, nu se știe ce se va alege — cum spune presa vieneză — din teritoriile cucerite de Sîrbi. După toate probabilitățile Serbia va bate deci în retragere. Tot greul situațiunei rezidă în negocierile cu Turcii. Singura speranță vine numai din faptul că negocierile au loc la Londra, unde Sir Grey va veghea, de acord cu Întreaga Europă, ca ostilitățile sângeroase din Balcani să nu mai reinceapă. Negocierile de pace vor fi grele, agitate, un arbitragiu nu e exclus. Dar primejdia unui nou război, care poate veni numai din partea Turciei, pare Înlăturată căci Europa va ingera asupra Turciei, in sensul păcei. AROMlNUI. UN ARTICOL AL «ZIARULUI PESTER LLOYDt Ziarul «Pester Lloyd» a publicat bunăzi un articol asupra atitudinei Romîniei în chestia Romînilor macedoneni. Iată un fragment din acest articol: «Un punct căruia i se dă o mare importanță la București este chestiunea Romînilor macedoneni, pentru cari Rominia exercită de 40 de ani încoace un protectorat firesc și oari, în urma nouei situații create în peninsula balcanică, se vor găsi sub stăpînire grecească, sârbească și bulgară, fără să mai vorbim de viitoarea Albanie autonomă. «Soarta acestei populațiuni, a declarat cu drept cuvint marchizul Baeqaehem în raportul său către delegațiunea austriacă, a fost obiectul continuei îngrijiri a guvernului român și a pus în sarcina Romîniei datorii cari nu pot fi neglijate». Râspîndiți în întreaga Turcie europeană, valahii constituesc cînd mici insule, cînd puternice colonii și în sfirșit chiar masse compacte. Ei sunt o rază deosebită cari vorbesc un dialect strîns înrudit cu limba romînească, și sa disting prin o inteligență vie și o rară putere de a asimila cunoștinți noui. In orașe ei sunt bancheri, comercianți, dvocați, medici, în sate meseriași și negustori, în cîmpii și iubind, păstori cari mai păstrează viața patriarhală a strămoșilor lor. Autorul articolului arată că Romînia nu poate să aibă încredere în o eventuală stăpinire a cuceritorilor asupra teritoriilor locuite de Aromîni. Monastirul, de pildă, care are o populație totală de 37.500 de suflete, numără 10.000 de slavi, 10.500 mahomedani, 7000 Aromîni, 500 evrei și numai 50 de greci. Grecii cer totuș Monastirul pe baza principiului naționalităților I Ce vor deveni sutele de școli romînești, bisericile, profesorii și preoții și toate instituțiile care constitue capitalul național pa care Rominia l-a acumulat prin jertfe și muncă neîntreruptă, timp de 40 de ani. «Aliații victorioși, spune autorul, nu trebue să uite că eohilib-ul în Balcani nu va fi hotărît numai de granița Dobrogei, ci și in interiorul Macedoniei !» NEGOCIERILE DE PACE Delegații Turciei și ai Statelor Balcanice vor începe miine negocierile de pace. Prima chestiune cu care se va ocupa apoi conferința va fi împărțirea Traciei între Turcia și Bulgaria. Se presupune că rezolvarea acestei chestiuni nu va întîmpina mari dificultăți, dat fiind că Bulgaria și Turcia s'au înțeles în principiu ca noua graniță să se stabilească conform convenției de la San Stefano. Chestia Adrianopolului va întîmpina oarecari dificultăți. Totuși sunt speranțe că această problemă va fi rezolvată în sensul ca Adrianopolul să rămînă în posesiunea Turciei, cu condiție ca fortificațiile să se desființeze Cu ocaziunea dezbaterilor asupra împărțirei Traciei se va discuta și asupra unor importante chestiuni economice, ce se vor rezolva probabil prin încheerea unei convenții comerciale. Chestia Macedoniei e mult mai dificilă și va da loc la lungi discuțiuni. Membrii conferinței ambasadorilor vor urmări tratativele de pace cu toată atenția. BULETIN ZILNIC Situația internațională — FAPTE ȘI COMENTARII - NOTE Cine sunt literații ? Ca un afeet al progresului intelectual și al interesului pentru chestiunile ce privesc arta și literatura, avem ecoul pa care l’a avut în presa noastră alegerea dela societatea Scriitorilor, activitatea ei de pînă acuma, ca și planurile de reformă ale noului președinte, d-nul Mihail Dragomirescu. Profităm de această atenție pe care marele public o acordă societăței Scriitorilor romîni, pentru a face unele propuneri, cu gîndul că sunt justificate și deci realizate de cei în drept. In primul rînd găsim că actuala societate are un criteriu de alegere al membrilor ei, prea stricit, culegîndu-și membrii numai din beletriști, poeți și prozatori. Credem, că într’o mișcare literară, unică cum este a noastră, B’ar putea foarte bine fogădui ca să intre în societate și acei scriitori cari fără a fi poeți ori nuveliști, contribuesc cu scrisul lor, la progresul intelectual cultural al țarei. De ce oare un autor de studii istorice, de critică ori de cercetări filozofice nu ar fi considerat ca scriitor, vrednic de a intra într’o societate închinată propășirei culturale a neamului ? Și este cu atît mai drept a deschide porțile societăței scriitorilor acelora cari scriu, în afară de poezie și nuvele, cu cît ni se pare că ar fi ciudat excluderea criticilor din o societate literară ? Oare președintele actual al societăței, d. Mihail Dragomirescu nu este numai critic ? Și d. T. Maiorescu, critic și numai critic, pui ar fi permis a se prenumăra ca membru în societatea oamenilor de litere ? Dar dacă criticii de profesie intră, cum este și drept și logic, într’o societate a literaților, atunci nu s’ar permite printr’o oarecare indulgentă generalizare, ca și aceia cari au spirit critic filosofic ori istoria, să intre și ei în societatea literaților ? Credem că aceste întrebări sânt cu atit mai justificate cu cit ele se pun într’o țară unde nu este o pretoră de muncitori ai condeiului, pentru a stabili incompatibilități, nuanțe și grade între ei... Petronius IN CORPUL ZIARULUI: ÎNFRÂNGEREA Grecilor la Ianina PATRIA mai presus da toate de Gr. Vulturescu •De fulgere să piară de trăznet și pucioasă • Oricare s’ar retrage din gloriosul loc • Cînd patria sa mumă cu inima duioasă • Va cere ca să treacă prin sabie și foc !• Intr’un congres, ținut anul acesta la Chambery, sindicate de învățători au votat moțiuni cu totul anarhice, antimilitarista și antipatriotica. «Le Petit journal» din 18 Septembrie 1912 are asupra acestui scandalos fapt un studiu sub titlul : «Școala și patriotismul» foarte bine documentat. Față cu cele ce au inceput să se miște și la noi pe terenul anarhic, am crezut că este folositor pentru noi să aduc la cunoștința publicului nostru judicioasele observațiunei din acel studiu. Reproduc, dar, aci cîteva din părțile lui oari prezintă un adevărat interes pentru noi. El începe, mai întîiu, a constata că țara întreagă a fost indignată de mișcarea nesocotită a acelor învățători și că guvernul s’a hotărît să ia măsurile cele mai aspre contra acestor asociațiuni ilegale. Ca să micșoreze gravitatea acestui fapt, autorul relevează că învățătorii represintați prin aceste asociațiuni revoluționare au fost în număr, de abia șease mii, cifră cu totul neînsemnată dacă se compară cu numărul institutoarelor și institutorilor francezi, care se urcă la mai mult de o sută-douăzeci mii. Recunoaște, însă, că oricît de puțini ar fi institutorii antipatriotici totuși sunt prea mulți; școala trebue să fie, înainte de toate, căminul doctrinelor sănătoase și ideilor morale. Nu trebuie ca un profesor să poată asvîrli semințe de anarhie. Mai presus de toate, idea de patrie trebuie să fie acolo respectată și glorificată. Așa s’a crezut în toate țările în care sentimentul demnității trece înaintea visărilor de umanitarism universal. In Germania educațiunea dată copiilor în școalele primare, e cu totul patriotică, învățătorul fiind, mai ales și înainte de toate, bun patriot. După alegerile de la 1917 pentru Reichstag, în cari socialiștii au suferit teribile învingeri, celebrul orator socialist Bebel, striga: «învățătorul s’a năpustit asupra noastră». Se încercase, în adevăr, a se insufla țării ideile zăpăcitoare internaționaliste și învățătorul se ridicase contra lor. Aceasta fu pentru socialiștii germani o lecțiune de care profitară. Ei șterseră din programul lor internaționalismul și nu pierdură, nici o dată, ocasiunea de a proclama că în caz de război ei ar fi germani înainte de toate. Pe cind în Franța cîțiva învățători rătăciți cîntă internaționala și ar voi să învețe și pe copii s’o cînte, în Germania profesorii învață pe micii germani: «Deutschland über alles» (Germania mai presus de tot) Germania, Germania, mai presus de tot in lume, și ea rămine frățește unită pentru apărare ca și pentu atac,—de la Meusa la Memel, de la Adige la Bell—Germania, Germania, mai presus,de tot în lume. Acum cîțiva ani, într’o importantă a sa lucrare asupra școalei primare și patriotismul, d. Georges Goyau, a adus aminte de mișcarea care s’a produs, cu vre-o douăzeci de ani înainte, în personalul învățătorilor din Enghitera, învățătorii englezi atunci, cu deosebire de învățătorii sindicaliști francezi cari susțineau că prea Se învață multă patrie în școlile primare, găsiră, din contra că aceasta nu se învață îndestul. Unul din ei întruni, într’o mare conferință, pe toți învățătorii publici din Londra, și, adunarea ceru să se facă o parte mai mare învățămîntului patriotismului în școli. Spre îndeplinirea acestei dorințe, consiliul școlar din Londra făcu să se puie, ia toate clasele d’asupra catedrelor profesorilor, drapelul național și hotărî ca în fiecare lună să se facă o ceremonie în onoarea acestei embleme sacre. După cîțiva ani o asemenea deciziune fu luată și pentru școlile din Scoția.* In Belgia la 1908 guvernul hotărî să creeze în ateneuri și colegiuri cursuri de patriotism, c Fără a voi să dezvoltăm un naționalism strict și meschin, ziceau promotorii acestei creațiuni, ne-am gîndit că sentimentul valoarei noastre ca națiune trebue întărit». Și în scopul de a întări acest sentiment, cel mai respectabil din toate, s'au creat aceste conferințe. Subiectul primei era astfel expus: «Nu este bine a se arăta într'un mod mai compleot, mai sistematic elevilor din școalele secundare partea Belgiei și a Belgienilor în arte, industrie și comerciu? Sistemul învățămîntului patriotismului în școală se găsește și în alte țări. Unul din redactorii revistei «Le petit journal» d. Weulersse care a locuit odinioară Japonia, înainte de războiul ruso-japonez, a povestit că într’o zi a văzut pe un învățător însemnînd cu negru pe harta Chinei peninsula Liao-Toung. Tot astfel făceau pentru Alsacia și Lorena învățătorii germani înainte de 1870. D. Weilersse a mai spus încă, că a văzut un alt învățător japonez deprinzînd pe copii să umble cu picioarele goale prin zăpadă pentru ca să fie în stare să calce în curînd pămîntul Manciuriei și al Siberiei. «Acești învățători, zice călătorul, erau doi precursori: ei puneau jaloanele căilor apropiate ale flotelor și ale armatelor». Acesta este spiritul învățătorului din școală la popoarele tari, la popoarele minoice. *■ După 1870 Henri Martin, marele istoric popular, prezidînd inaugurarea monumentului ridicat în memora a trei învățători, uciși de Germani, pentru că încercaseră să-și apere țara, zicea institutorilor adunați împrejurul monumentului: ./«Sunt oameni cari combat măreț