Viitorul, decembrie 1912 (Anul 6, nr. 1731-1755)

1912-12-04 / nr. 1734

A \ A wd elnoilM Ho.— 1734 bani ABONAMENTE In țară ..... an an 18 Lei .... . șea»« Iuni 9 Lei In străinătate . . an an 30 Lei ..... seara luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni PENTRU PREOȚI­A INVAȚATOfil POETU­l ABONAMENTULUI PE JUMATATI­EDIȚIA III REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEME! 17—BUCUREȘTI SEDACȚIA: TELEFON 13/47“ AdiniSTRATIA : TELEFS8 2S/S9 MANUSCRISELE NU SE INAFOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Marți 4 Decembrie 131­1 ..... 50 rem" ..... 30 bani ..... 2 ici A SE «CHEM LA ADMINISTRAȚIA SI LA AGENTIA EMIL MELBEN­T5 L­una corp 7 pa o coloană in pagina 111 Linia corp 7 ba o coloană în pagina IV Inserții și reclame pagina III Linia . . b*ml . Atitudinea liberalilor CONSERVATORII ÎNȚELEG SA NU AIBĂ NICI UN CON­TROL IN PARLAMENT. Un ziar conservator critică cu asprime atitudinea pe care opo­ziția li­­erală a avut-o pînă acuma în Parlament. Se vorbește de« în­­fierbînțeală» nejustificată, și după tonul trivial cu care e scris în­tregul articol se recunoaște ime­diat stilul special al «Epocei». Ziarul guvernamental afirmă, în scurt, cum că atitudinea libe­ralilor în Cameră a fost pătimașe și violentă, și că nu e momentul acuma ca să pe facă cea mai mică discuție în vre­o chestie oarecare, de­oarece avem la ordinea zilei însemnate chestiuni externe. Dar bine, cîntecul acesta a de­venit o adevărată obsesiune. Se invoacă cu rost și fără rost situ­ația externă, pentru ca să se e­­vite orice control parlamentar. Partidul liberal a declarat in mai multe rînduri că nu înțelege să facă greutăți guvernului, toc­mai din pricina situațiunei ex­terne. Dar asta nu înseamnă că, în a­­­fară de chestiunile externe, opt>­­zitiunea liberală nu este în drep­tul ei de a aprecia așa cum crede, trecuta guvernare conservatoare, atunci când se prezintă ocazia, și cele­lalte acte ale guvernului și parlamentului. Ce a prilejuit paraponul guver­namentalilor ? D-l Iorga a afirmat cum că tre­cutele alegeri, presidate de d-l Marghiloman, au fost «cele mai scandaloase alegeri din cîte a cu­noscut țara». Această afirmare a fost subliniată cu aplauze de li­beralii din Cameră. Atît a fost de ajuns pentru ca d-l Arion, luîndu-și rolul de lea­der al majorităței, să încerce a da o lecție de bună­ purtare parla­mentară opozițiunei, să invoace situația din afară, să vorbească de cinstea partidului conservator atacată și alte vorbe late, cari nu-și aveau rostul. In cele din urmă, d. Arion a făcut un apel ca opoziția să uite alegerile din ianuarie 1911, che­stiune care de alt­fel a fost ridi­cată chiar de un membru al ma­­jorităței conservator - democrate, căci d. Xeni a fost acela care a provocat pe d. Iorga să facă de­clarația așa de iritantă pentru d­ Arion. Opoziția liberală nu a stăruit, dar unul din membrii ei a precizat că era în dreptul ei să aplaude e­nunțarea unui adevăr. De alt­fe asupra alegerilor din 1911, ma­joritatea conservator - democrată are aceleași păreri ca și repre­zentanții partidului liberal, guverna­ Se au mai emoționat mentalii, pentru că din sutele de alegeri efectuate, un membru al minorităței liberale a învederat o gravă călcare a legei de proce­dură electorală, care ar fi trebuit să aducă după sine nulitatea ale­gerei col. III de Tutova. Bine­înțeles, guvernamentalii au pledat contrarul, și contesta­ția prezentată de d. Gr. Vasiliu, a fost respinsă. Ei și ? Asta Înseamnă că par­tidul liberal nu-și dă seama de gravitatea situației externe și că crează greutăți insurmontabile gu­vernului. E o copilărie și o ipocrizie. Alt­ceva se ascunde în dosul acestor protestări. «Epoca» și cei cari țin acest limbagiu liberalilor ar dori ca, la adăpostul situațiu­­nei din afară, să se suprime pur și simplu ori­ce control parlamen­tar. Domnii cari s’au obișnuit a lucra în Parlament singuri, nu pot suferi acuma controlul unei opoziții conștiente de rolul ei, con­trol pe care în trecuta legislație conservatoare ea a fost împiedi­cată să-l facă. Aceasta însă nu se mai poate azi întâmpla. Patriotismul luminat și încercat al partidului liberal va ști să deo­sebească chestiunile în care e ne­­voe să sprijine guvernul. Aceasta nu înseamnă însă, — cum ar dori adversarii noștri, — că opoziția liberală din Parlament va renunța pur și simplu la ro­lul ei firesc și bine-făcător, acela de a exercita­ un control strict și riguros asupra tuturor celorlalte acte ale guvernului și majorităței. A. MIRCEA ■â.AM învinși și învingători Bulgarii învinșii de azi, trufașii stăpînitorii de eri. Turcii au simțit rușinea lanțului pus la mîini de înșiși supușii n’au cruțat nici pe bătrînii prizonieri, de umilința de a-i duce legați­­lor. Reforme democratice TIMPURILE GRELE PRIN CARI TRECEM CER REFOR­ME ADÎNCL Situația internațională tulbure prin care trecem, și nevoia de-a ne apăra ceea­ ce avem dreptul să cîștigăm, ca preț al luptei noastre pentru progresul pașnic al culturei, a făcut pe cei mai mulți să-și întoarcă privirile asupra necesităței reformelor actinei sociale ce trebuesc luate ca interior. Pentru a fi tari față de alții, pen­tru a putea să ne facem ascultați, și pentru a îndeplini cit mai efectiv ro­lul nostru de santinelă a culturei apu­sului la orientul înapoiat, trebue a răspîndi binefacerile culturei în ma­sele populare dela noi. Mai trebue, încă și aceasta un chip imperios, ca învățămîntul primar să fie cit mai extins la sate, și ca mult criticata activitate extra-școlară să fie lăsată liberă și încurajată, pentru ca milioanele de țărani să devină demni de rolul unei țări ce nu voește să fie considerată printre cele înapoiate. Organismul social întreg romînesc are o lacună: e starea nenorocită a țărănimei, nenorocită și economicește, și intelectualicește. Nu putem rămine în urma țărilor mai tinere decît noi, în ce privește lu­mina păturei rurale. A face aceasta, ar însemna să dăm pilda unei frivolități și unei superficialități, cari se plătesc dureros totdeauna în mersul istoriei ce nu are nici­odată indulgențe, și nici nu are timp să aștepte. Cei ce nu știu să fie la nivelul timpului, pier, și noi suntem prea conștienți de latenta ener­gie a rasei noastre, de inteligența vie care nu așteaptă decît să fie lustruită, pentru ca să nu mai intîrziem cu lua­rea de energice și profunde reforme so­ciale democratice. Cine va lumina poporul Se vor înlocui personalitățile noastre literare cu agenții cluburilor, în posturile de conferențiari la sate D-nul Sp. Haret, în dorința de a lu­mina cu­ mai mult ca putință lumea satelor noastre, a numit o serie de con­ferențiari pe lingă cercurile culturale de la țară, aleși insă, din acele perso­nalități intelectuale și din acei publi­ciști cari sînt indicați a răspîndi lu­mina culturei în obscuritatea satelor. Au figurat ast­fel din această falangă de luminători ai țărănimei, un G­. Coș­­buc, un Alexandru Vlahuță, un Sado­­veanu, un Haralamb Leca, înțelege ori și cine că literații de fe­lul celor citați erau admirabilii inter­mediari între cultura superioară și ce­rințele de lumină a celor uitați prin văi și dealuri. Este vorba, însă, ca aceste persona­lități intelectuale, ca acești oameni cu reputațiune literară, să fie înlocuiți cu alții necunoscuți în literatură, dar se vede bine cunoscuți în condicele vre­unui club politic. Este trist că se plănuește o atare re­formă, care va înlocui pe scriitorii de marcă cu trepădușii de cluburi, și e și trist că aceste lucruri se petrec la mi­nisterul instrucțiunei publice, sub un ministru ca d. Dissescu, amic al arte­lor și al literilor! Dar se vede că bunele intențiuni pot fi foarte ușor urmate de fapte rele, a­­tunci cînd sunt în joc interese mărunte politice. Pentru plasarea a unor agenți electorali, gălăgioșii candidați la slujbe, guvernul conservator crede că se poate jertfi cu ușurință un Sadoveanu, ori un Coșbuc, an Vlahuță ori un Hara­­k o b Leea I I Í ECOURI blourile de artă au ajuns în tim­pul nostru preturi fabuloase. Dăunăzi, la Paris, s’a vîndut ta­bloul «Danseuses à la barre» al pretorului Degas cu 475.000 lei. In 1890 această operă a fost vîn­­dută numai 7500 lei. uvernul belgian stabilește în pro­­ectul de reformă militară că ar­mata activă pe picior de războiu să aibă 340.000 oameni. Efectivul acesta se va obține prin recrutări anuale de 35.000 de tineri. I misterul italian al coloniilor, d. Bartolini vizitează în acest mo­ment Tripolitania, pentru a sta­bili în chip definitiv organizarea nouei colonii italiana. a Courberrie în Franța a murit un bătrîn de 88 de ani. Cor­pul lui a fost găsit mîncat de șoa­reci într’o magazie ce’i servea de casă, iar între mîinele sale ținea o mică cheie. Această cheia era de la o casă de bani depusă la un cre­dit, și în care nenorocitul ținea banii săi,­mai mult de un milion. L Chestia sacrificiilor D-L MAIORESCU A ÎNCER­CAT SĂ REPARE IMPRESIA PRODUSA DE DISCURSUL D-LUI FILIPESCU. Am învederat eri, sprijiniți pe citații textuale, ce adincă nemulțumire de­notă discursul rostit de d-l N. Filipescu la consfătuirea ținută in localul clu­bului conservator. D-l Filipescu a vorbit despre „imen­sitatea sacrificiilor“ făcute de conser­vatori, despre „Înăbușirea nemulțumi­rilor“, despre virtutea de a „susține un guvern de care ești nemulțumit“. Cu­­vântul acesta, nemulțumire, revine mai in fie­care din frazele d-lui Filipescu, ca un lelt-motiv îmbinat cu acela de sacrificiu. Alarmat de urmările pe cari le-ar putea avea un discurs atât de clar și de sincer, d-l Titu Maiorescu a Încer­cat, la consfătuirea majorităților par­lamentare, să... interpreteze cuvintele așa de categorice și de hotărire ale d-lui Filipescu. Iată Interpretarea pe care le-a dat-o d-l președinte al consiliului. Cităm tot după „Epoca“: «D. Nicu Filipescu, in întrunirea conservatoare de ori, a spus un cuvînt, care bine înțeles și bine interpretat, are toată însemnătatea. .D. Filipescu a înțeles să spună că cele două partide au făcut sacrificii mari pentru înjghebarea actualei for­mațiuni. •Meritul cel mare al celor două par­tide constă tocmai că avînd a face a­­cele sacrificii, dau totuși, cu abnega­­țiune concursul lor guvernului». Este vorba așa­dar de sacrificii reci­proce, nu numai de „imense sacrificii“ dintr’o singură parte, iar cu­ despre nemulțumiri, ele nu există. Asta „a Înțeles să spună“ d-l Fili­pescu, deși, poate, va fi spus contra­rul, adăugăm noi. Dacă interpretarea d-lui Maiorescu mulțumește preocupările sale de a nu se tulbura deocamdată relațiunile co­­laborării, ne Îndoim că ea va fi fost pe placul d-lui Filipescu. In adevăr, dacă ministrul domeniilor a vorbit, n’a făcut-o decit pentru că a crezut necesar să precizeze situația de azi așa cum o vede d-sa, iar nici­de­­cum ca să dea d-lui Maiorescu prilejul de a-i «erecta ideile și cuvintele. SCANDUULI Senatul Iniversitar FURTUNOASA ȘEDINȚĂ DE VINERI — Cei mai distinși profesori ai Universităței din Bucu­rești s’au pronunțat contra numirilor pe baza art. 81 din lege — După cum am anunțat în numărul de ari, Senatul Universitar din București, unit cu consiliul facultăței de medicină, s'a întrunit Vineri 30 a. c., pentru a se pronunța asupra unei petițiuni semnată de un număr de profesori, prin care se cerea numirea la catedra de obstetrică, de pe lângă facultatea de medicină din București, a unui candidat, pe baza fai­mosului art. excepțional 81, din legea d-lui C. C. Arion. Fără a se face nici o discuție asupra meritelor persoanei ce se propunea, s’a încins o vie discuțiune de principiu între membrii senatului universitar a­­supra nelegalităței unei astfel de cereri, propunerea candidatului trebuind a se face mai intlmu înaintea facultăței res­pective in termen de 2 a­ni, cum cere legea, iar nu sub forma unei petiții a­­coperită de citeva semnături obținute de Însuși candidatul prin tot felul de ingerințe. In urma declarațiunilor energice ale d-lor profesori Angelescu, Babeș, Bia­­nu, Nacu, Petrini-Galați și Rămii­­ceanu, toți membrii Senatului univer­sitar, începind cu d-nii : dr. Istrati, Petrini-Galați, Nacu, Valerian Ursea­­nu, Bogdan și Bianu, au părăsit os­tentativ ședința, în mijlocul unui tu­mult unic în analele Universității și declarind că nu mai pot lua parte la nici o ședință a Senatului, dacă nu se va renunța la introducerea în Univer­sitate a profesorilor pe baza art. 81. Numai prin descomplectarea Senatu­lui, după două ore de dezbateri furtu­noase, s-a putut evita izbucnirea unui adevărat scandal universitar provocat de tentativa de a se introduce, în mod ilegal un profesor la Universitate, pe baza excepționalului art. 81 din legea d-lui C. C. Arian. Această ședință memorabilă a fost în acelaș timp și o adevărată demonstra­ție contra sistemului nenorocit ce se încercă să se inaugureze la Universi­tate, de a se numi profesorii după considerațiu­ni politice sau de alt soi, în loc să se aibă în vedere numai me­ritele științifice ale candidaților. ZAV8ACURI Dănțuitoarele și șoșonii La rubrica „Viața Literară și artistică“ Epoca de ieri a publicat un clișeu re­­prezentînd un șoșon-galoș și două fete șchioape, sub titlul Dănțuitoarele la rampă. 4 | Se vede că acum fiind iarnă, Epoca s­a gîndit că baletistele au și ele nevoe de șoșoni. ... Ce ar zice însă autorul tabloului pe care-1 reproduce ziarul guvernamen­tal, dacă ar vedea șoșonii vîrîți în o­­pera sa? O întrebare D-l Cosăcescu a dat o circulară prin care anunță că d-sa nu va mai primi scrisorile de recomandație. O întrebare : Directorul poștelor nu va primi scrisorile de recomandație nici chiar cînd vor fi... recomandate ? Azi la prînz se întrunesc la Londra, delegații Turciei și al Statelor balca­nice, spre a desbate condițiile păcei. Negocierile încep sub auspicii puțin favorabile. De o parte Turcia se crede în drept și în stare să se opună cu îndrrjire cererilor statelor balcanice și să caute să iasă cu dt mai mari foloase. De altă parte statele balcanice sunt contra ori­cărei condițiuni care ar ză­dărnici rezultatul victoriilor lor. De aci o primă și mare greutate în calea păcei. In altă ordine de idei, statele balca­nice nu se prezintă destul de solidare la conferința păcei. Nici nu­ și mai ascund rivalitățile. Toată silința lor e să se înțeleagă măcar provizoriu, spre a putea sta in fața Turciei ca un bloc. Dar diploma­ții turci sunt prea iscusiți ca să nu caute să tragă toate foloasele din neu­nirea dușmanilor Ciocnirile recente dintre forțele mi­litare grecești și turcești complică și mai mult situațiunea, căci aceste cioc­niri s’au terminat, pare-se, cu un suc­ces al turcilor, cari capătă astfel curaj. In ce privește conflictul austro-sârb, lucrurile par a lua un mers mai mul­țumitor. Toate statele mari au admis Punctul de vedere al Austriei ca Al­bania să fie declarată autonomă sub protectoratul Marilor Puteri. O Alba­nie sub protectoratul intregei Europe, înseamnă că Serbia nu va putea obține portul adriatic de­cit in condițiile pres­­rise de Austria. Ori­ce rezistență a Serbilor se va izbi de opunerea Austriei, care e gata să-și apere cu armele punctul de ve­dere. Și odată un asemenea războiu izbucnit, nu se știe ce se va alege — cum spune presa vieneză — din terito­riile cucerite de Sîrbi. După toate probabilitățile Serbia va bate deci în retragere. Tot greul situațiunei rezidă în ne­gocierile cu Turcii. Singura speranță vine numai din faptul că negocierile au loc la Londra, unde Sir Grey va veghea, de acord cu Întreaga Europă, ca ostilitățile sânge­­roase din Balcani să nu mai rein­­ceapă. Negocierile de pace vor fi grele, a­­gitate, un arbitragiu nu e exclus. Dar primejdia unui nou război, care poate veni numai din partea Turciei, pare Înlăturată căci Europa va ingera asu­pra Turciei, in sensul păcei. AROMlNUI. UN ARTICOL AL «ZIARULUI PESTER LLOYD­t Ziarul «Pester Lloyd» a publicat b­unăzi un articol asupra atitudinei Romîniei în chestia Romînilor ma­cedoneni. Iată un fragment din acest articol: «Un punct căruia i se dă o mare importanță la București este ches­tiunea Romînilor macedoneni, pentru cari Rominia exercită de 40 de ani încoace un protectorat firesc și oari, în urma nouei situații create în pe­ninsula balcanică, se vor găsi sub stăpînire grecească, sârbească și bul­gară, fără să mai vorbim de viitoa­rea Albanie autonomă. «Soarta aces­tei populațiuni, a declarat cu drep­t cuvint marchizul Baeqaehem în ra­portul său către delegațiunea aus­triacă, a fost obiectul continuei în­grijiri a guvernului român și a pus în sarcina Romîniei datorii cari nu pot fi neglijate». Râspîndiți în întreaga Turcie europeană, valahii constituesc cînd mici insule, cînd puternice colonii și în sfirșit chiar masse compacte. Ei sunt o rază deosebită cari vor­besc un dialect strîns înrudit cu limba romînească, și sa disting prin o inteligență vie și o rară putere de a asimila cunoștinți noui. In o­­rașe ei sunt bancheri, comercianți, dvocați, medici, în sate meseriași și negustori, în cîmpii și iu­bind, păstori cari mai păstrează viața pa­triarhală a strămoșilor lor. Autorul articolului arată că Ro­­mînia nu poate să aibă încredere în o eventuală stăpinire a cuceritorilor asupra teritoriilor locuite de Aro­­m­îni. Monastirul, de pildă, care are o populație totală de 37.500 de su­flete, numără 10.000 de slavi, 10.500 mahomedani, 7000 Aromîni, 500 e­­vrei și numai 50 de greci. Grecii cer totuș Monastirul pe baza principiului naționalităților I Ce vor deveni sutele de școli ro­­mînești, bisericile, profesorii și preo­ții și toate instituțiile care constitue capitalul național pa care Rominia l-a acumulat prin jertfe și muncă neîntreruptă, timp de 40 de ani. «Aliații victorioși, spune autorul, nu trebue să uite că eohilib­-ul în Balcani nu va fi hotărît numai de granița Dobrogei, ci și in interiorul Macedoniei !» NEGOCIERILE DE PACE Delegații Turciei și ai Statelor­ Balcanice vor începe miine negocie­rile de pace. Prima chestiune cu care se va ocu­pa apoi conferința va fi împărțirea Traciei între Turcia și Bul­garia. Se presupune că rezolvarea acestei chestiuni nu va întîmpina mari dificultăți, dat fiind că Bulga­ria și Turcia s'au înțeles în principiu ca noua graniță să se stabilească con­form convenției de la San Stefano. Chestia Adrianopolului va întîmpina oare­cari dificultăți. Totuși sunt spe­ranțe că această problemă va fi re­zolvată în sensul ca Adrianopolul să rămînă în posesiunea Turciei, cu con­diție ca fortificațiile să se desființeze Cu ocaziunea dezbaterilor asupra împărțirei Traciei se va discuta și a­­supra unor importante chestiuni eco­nomice, ce se vor rezolva probabil prin încheerea unei convenții comerciale. Chestia Macedoniei e mult mai di­ficilă și va da loc la lungi discuțiuni. Membrii conferinței ambasadorilor vor urmări tratativele de pace cu toată atenția. BULETIN ZILNIC Situația internațională — FAPTE ȘI COMENTARII - NOTE Cine sunt literații ? Ca un afeet al progresului intelectual și al interesului pentru chestiunile ce privesc arta și literatura, avem ecoul pa care l’a avut în presa noastră ale­gerea dela societatea Scriitorilor, activi­tatea ei de pînă acuma, ca și planurile de reformă ale noului președinte, d-nul Mihail Dragomirescu. Profităm de această atenție pe care marele public o acordă societăței Scri­itorilor romîni, pentru a face unele pro­puneri, cu gîndul că sunt justificate și deci realizate de cei în drept. In primul rînd găsim că actuala so­cietate are un criteriu de alegere al membrilor ei, prea stricit, culegîndu-și membrii numai din beletriști, poeți și prozatori. Credem, că într’o mișcare li­terară, unică cum este a noastră, B’ar putea foarte bine fogădui ca să intre în societate și acei scriitori cari fără a fi poeți ori nuveliști, contribuesc cu scri­­sul lor, la progresul intelectual cultu­ral al țarei. De ce oare un autor de studii istorice, de critică ori de cercetări filozofice nu ar fi considerat ca scriitor, vrednic de a intra într’o societate închinată propă­­șirei culturale a neamului ? Și este cu atît mai drept a deschide porțile societăței scriitorilor acelora cari scriu, în afară de poezie și nuvele, cu cît ni se pare că ar fi ciudat exclude­rea criticilor din o societate literară ? Oare președintele actual al societăței, d. Mihail Dragomirescu nu este numai critic ? Și d. T. Maiorescu, critic și nu­mai critic, pu­i ar fi permis a se pre­număra ca membru în societatea oame­nilor de litere ? Dar dacă criticii de profesie intră, cum este și drept și logic, într’o societate a literaților, atunci nu s’ar permite prin­­tr’o oare­care indulgentă generalizare, ca și aceia cari au spirit critic filosofic ori istoria, să intre și ei în societatea literaților ? Credem că aceste întrebări sânt cu atit mai justificate cu cit ele se pun într’o țară unde nu este o pretoră de muncitori ai condeiului, pentru a sta­bili incompatibilități, nuanțe și grade între ei... Petronius IN CORPUL ZIARULUI: ÎNFRÂNGEREA Grecilor la Ianina PATRIA mai pre­sus da toate de Gr. Vulturescu •De fulgere să piară de trăznet și pucioasă • Ori­care s’ar retrage din gloriosul loc • Cînd patria sa mumă cu inima duioasă • Va cere ca să treacă prin sabie și foc !• Intr’un congres, ținut anul acesta la Chambery, sindicate de învățători au votat moțiuni cu totul anarhice, antimilitarista și antipatriotica. «Le Petit jou­rnal» din 18 Sep­tembrie 1912 are asupra acestui scandalos fapt un studiu sub titlul : «Școala și patriotismul» foarte bine documentat. Față cu cele ce au inceput să se miște și la noi pe terenul anarhic, am crezut că este folositor pentru noi să aduc la cunoștința publicului nostru judicioasele observațiunei din acel studiu. Reproduc, dar, aci cîte­va din păr­țile lui oari prezintă un adevărat in­teres pentru noi.­­ El începe, mai întîiu, a constata că țara întreagă a fost indignată de mișcarea nesocotită a acelor învă­țători și că guvernul s’a hotărît să ia măsurile cele mai aspre contra a­­cestor asociațiuni ilegale. Ca să micșoreze gravitatea acestui fapt, autorul relevează că­­ învăță­torii represintați prin aceste asoci­­ațiuni revoluționare au fost în nu­măr, de abia șease mii, cifră cu to­tul neînsemnată dacă se compară cu numărul institutoarelor și instituto­rilor francezi, care se urcă la mai mult de o sută-două­zeci mii. Recunoaște, însă, că ori­cît de pu­țini ar fi institutorii antipatriotici totuși sunt prea mulți; școala trebue să fie, înainte de toate, căminul do­c­trinelor sănătoase și ideilor morale. Nu trebuie ca un profesor să poată asvîrli semințe de anarhie. Mai pre­sus de toate, idea de patrie trebuie să fie acolo respectată și glorificată. Așa s’a crezut în toate țările în care sentimentul demnității trece îna­intea visărilor de umanitarism uni­versal. In Germania educațiunea dată co­piilor în școalele primare, e cu to­tul patriotică, învățătorul fiind, mai ales și înainte de toate, bun pa­triot. După alegerile de la 1917 pentru Reichstag, în cari socialiștii au sufe­rit teribile învingeri, celebrul orator socialist Bebel, striga: «învățătorul s’a năpustit asupra noastră». Se încercase, în adevăr, a se in­sufla țării ideile zăpăcitoare interna­ționaliste și învățătorul se ridicase contra lor. Aceasta fu pentru socialiștii ger­mani o lecțiune de care profitară. Ei șterseră din programul lor interna­ționalismul și nu pierdură, nici o dată, ocasiunea de a proclama că în caz de război ei ar fi germani înainte de toate. Pe cind în Franța cîți­va învăță­tori rătăciți cîntă internaționala și ar voi să învețe și pe copii s’o cînte, în Germania profesorii învață pe micii germani: «Deutschland über alles» (Germania mai pre­sus de tot) Germania, Germania, mai presus de tot in lume, și ea rămine frățește u­­nită pentru apărare ca și pentu a­­tac,—de la Meusa la Memel, de la A­­dige la Bell—Germania, Germania, mai pre­sus,de tot în lume. Acum cîți­va ani, într’o importantă a sa lucrare asupra școalei primare și patriotismul, d. Georges Goyau, a adus aminte de mișcarea care s’a produs, cu vre-o două­zeci de ani înainte, în personalul învățătorilor din Enghitera, învățătorii englezi atunci, cu deo­sebire de învățătorii sindicaliști fran­cezi cari susțineau că prea Se învață multă patrie în școlile primare, gă­siră, din contra că aceasta nu se în­vață îndestul. Unul din ei întruni, într’o mare conferință, pe toți învățătorii publici din Londra, și, adunarea ceru să se facă o parte mai mare învățămîntu­­lui patriotismului în școli. Spre îndeplinirea acestei dorințe, consiliul școlar din Londra făcu să se puie, ia toate clasele d’asupra ca­­tedrelor profesorilor, drapelul na­țional și hotărî ca în fiecare lună să se facă o ceremonie în onoarea ace­stei embleme sacre. După cîțiva ani o asemenea deci­­ziune fu luată și pentru școlile din Scoția.* In Belgia la 1908 guvernul hotărî să creeze în ateneuri și colegiuri cursuri de patriotism, c Fără a voi să dezvoltăm un na­ționalism strict și meschin, ziceau promotorii acestei creațiuni, ne-am gîndit că sentimentul valoarei noa­stre ca națiune trebue întărit». Și în scopul de a întări acest sen­timent, cel mai respectabil din toate, s'au creat aceste conferințe. Subiectul primei era astfel expus: «Nu este bine a se arăta într'un mod mai compleot, mai sistematic elevilor din școalele secundare par­tea Belgiei și a Belgienilor în arte, industrie și comerciu? Sistemul învățămîntului patriotis­mului în școală se găsește și în alte țări. Unul din redactorii revistei «Le petit journal» d. Weulersse care a lo­cuit odinioară Japonia, înainte de răz­boiul ruso-japonez, a povestit că în­tr’o zi a văzut pe un învățător în­­semnînd cu negru pe harta Chinei peninsula Liao-Toung. Tot astfel fă­ceau pentru Alsacia și Lorena învă­țătorii germani înainte de 1870. D. Weilersse a mai spus încă, că a văzut un alt învățător japonez de­­prinzînd pe copii să umble cu pi­cioarele goale prin zăpadă pentru ca să fie în stare să calce în curînd pă­­mîntul Manciuriei și al Siberiei. «Acești învățători, zice călătorul, erau doi precursori: ei puneau ja­loanele căilor apropiate ale flotelor și ale armatelor». Acesta este spiritul învățătorului din școală la popoarele tari, la po­poarele minoice. *■ După 1870 Henri Martin, marele istoric popular, prezidînd inaugura­rea monumentului ridicat în memo­ra a trei învățători, uciși de Germani, pentru că încercaseră să-și apere țara, zicea institutorilor adunați îm­prejurul monum­en­tului: ./«Sunt oameni cari combat măreț

Next