Viitorul, septembrie 1913 (Anul 7, nr. 1998-2027)

1913-09-26 / nr. 2023

r Asul atl șaselea­ do. 2023 ~ ABONAMENTE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE I­V—m­­ kT­- fB w............ « affis ^.............•«* ..­ . l* se calea victoain­^PARCAPRIn­ Bi 17­ bucurești Linia corp 7 pe 0 co,oanS în pagina m gf) bani JEm7 la strainătate .... un an 30 Loi ............... ș­ase luni 18 Lei REDACȚIA: TELEFON 13/47 AOM­­INISTRAȚIA: TELEFON 22/33 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ................... 30 bani­­ ___ - n aJCNlal mBamaatmm» Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni MANUSCRISELE NU SE I­APOIAZA Incerți și reclame pagina III linia ............................ 2 Lei | ^* mmmmmm^ • ■ - ii ' mii—— ' ‘i____1___|_____________________................ ' ■ ' jC­­ ■ ■ . mmmi­mmmmmmmmmmmmmmmmmmm­mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm­mmmmmmmmmmmm­mmm On nou interpret ol lui Hamlet D-na Suzanne Després­rolul lui Hamlet. -artistă bine cunoscută Bucureștenilor - în NOI ȘI ARMATA — critici $­ patriotism — De săptămîni întregi, zi­ cil zi­d de-a rîndul, se formulează, aceiași neschimbată acuzare împotriva zia­rului acestuia, că facem operă nepa­triotică punînd în lumină lipsurile și greșelile constatate în armată cu prilejul mobilizărei și a acțiunei noastre militare în Bulgaria. Ni se­­ mai adaogă, că dăm armata în spec­tacol, că o ponegrim în fata străi­nătate! care i-a fact de criticele noastre, menite să-i scadă presti­giul și autoritatea.­­ Chipul acesta de a vedea^ și ju­deca, înțelegerea care se dă criti­celor noastre obiective, concepțiu­nea aceasta ciudată a patriotismu­lui pînă la îngăduirea cu orice preț a unor greșeli vinovate față ,de cele mai de căpetenie interese de azi și de mîine ale tarei, tra­dează o mentalitate care se oglin­dește din belșug chiar și în scrisoa­­rea semnată dăună și de către șe­ful marelui stat-major.­­ Noi primim întreaga răspundere a criticelor acestora și o primim hotărît întăriți în convingerea noa­stră că, departe de a fi păcătuit fată de interesele tărei și ale oști­rei, slujim cu tot dinadinsul ace­ste interese atîta vreme cit, în chip obiectiv, vom ști și pe viitor, ca și pînă acum, să scoatem în lumină ‘învățămintele cari se desprind din o nepărtinitoare constatare a lip­­surilor și greșelilor experienței fă­cută peste Dunăre. Aceasta e înțelegerea pe care o Idăm noi patriotismului luminat, conștient și răspunzător, așa înțe­­legem să ne manifestăm.și dragos­tea pentru armată și grija de ma­rele ei interese, înțelegem cu atît mai mult să ne menținem în acea­stă linie de conduită, cu cit nu a­­vem interese nemărturisite în rîn­­durile armatei care, dacă trebue să facă obiectul preocupărei oameni­lor politici din punctul de vedere al privigherei marelor ei interese, trebue să rămînă însă în afară de orice amestec și de orice apropie­re cu luptele politice. • Tocmai pentru acest cuvînt am înțeles să trecem printr’o critică cu totul obiectivă lipsurile și greșeli­le campaniei din Bulgaria. Dacă e nepatriotic ce facem noi, atunci ne găsim în buna tovărășie a marei prese franceze, a presei din țara prin excelentă militarista. Ultimele manevre franceze au provocat in marea presă pariziană, in­ frunte cu Le Tennse, o lungă discutiune asupra greșelilor și lip­surilor din armată, discuțiune în cursul căreia se formulează con­tra comandamentului superior al oștirei franceze critici de o aspri­me, care pînă acum nu a avut echi­valentul în criticele noastre. „Se afirmă fără ocol, fă­ră menajamente și fără teama de­­a săvîrși operă nepatriotică, că înaltul comandament al armatei franceze nu e la înălțimea misiu­­nei, că e slab acest comandament și că, din cauza aceasta, e tot așa de puțin priceput ca și ofițerii de intendență, ca să conducă pe­ teren marile unități. Reproducem aceste singure afir­­mațiuni, fiindcă presa franceză a­luundă în coloane, de asemenea în­vinuiri, ca să se vadă cum se înțe­lege acolo patriotismul, cum înțe­lege presa franceză răspîndită în lumea întreagă, să-și facă datoria față de nevoile oștirei, — și cu toa­te acestea nimeni nu strigă în Franța că se dă armata franceză în spectacolul străinătăței, că se săvîrșește o greșeală, care i­a pro­porțiile unei trădări naționale. Patriotismul luminat, singurul patriotism care se inspiră din sim­­timinte curate și cinstite, nu di­n interese nemărturisite, patrioti­­­mul acesta impune ori­cărui bun patriot în țara lui să arăte răul s- solo unde există, să’l combată, ca să’l împiedice și să înfăptuiască astfel singura operă de adevărat.), vindecare, de sănătoasă asanare. Aceasta este și rămîne linia noas­tră de conduită și față de armată și fată de toate rănile sociale caii amenință organismele sănătoase ale Statului ; aceasta e linia de conduită pe care o înțeleg și alții, pe care o înțelege marea presă a­­ tărei, care nu a lipsit niciodată să dea pilda patriotismului în înțele­gerea lui conștientă. ------------------------xx------------------------­Specula cu locuințele DE MĂSURI AR TREBUI SĂ IA GUVERNUL De cite ori se apropie Sf. Gheor­­ghe și Sf. Dumitru, cele două ter­mene fatale pentru cei siliți să se mute din loc în loc, chiriașii încep să se vaite de specula la care cad victimă. De data asta pare însă că furia ridicărei chiriilor s’a mai po­tolit, iar unele locuințe sînt chiar a­­menințate să rămîe goale pe timp de iarnă. Specula cea mare, care adesea de­generează într’un adevărat jaf, nu o fac atît proprietarii, ci­ mai cu sea­mă „arendașii“ de imobile, cohorta celor două categorii de cetățeni, proprietari și chiriași. Este trist faptul că unii proprie­tari, spre a scăpa de orice grijă cu închirierea imobilelor lor, le închi­riază pe mai mulți ani unui singur individ sau unei tovărășii de mai multi samsari. Din nefericire proce­darea aceasta au adoptat-o pînă și unele autorități și instituțiuni pu­blice. Așa, anul­ trecut, chiar primă­ria Capitalei a închiriat un grup de oase, dintre proprietățile sale, unui singur individ, care apoi se specula, storcind îndoit de pe spinarea bie­ților chiriași, cari, în general, sînt oameni nevoiași cu familii grele. După cum se vede, nu numai pro­prietarii, dar chiar unele autorități publice încurajază pe speculanți să exploateze lumea. Pentru înfrînarea acestei specule iată ce ar fi de făcut, deocamdată, Proprietarii să se mai înduioșeze de soarta bieților chiriași nevoiași și să-și închirieze casele direct fiecă­ruia. In acelaș timp proprietățile mi­nisterelor, primăriilor, creditelor ur­bane, eforiilor, epitropiilor biseri­cești și tutur­or institutiunilor publi­ce și particulare să­ se închirieze nu­mai la persoanele cari locuesc întrîn­­sele Credem că guvernul ar putea lua măsuri în sensul acesta. —————exo--------— Lipsi Masse Nu împrejurările externe ci moralitatea dubioasă a mi­nistrului de lucrări publice a prelungit criza De cîtă­va vreme organul perso­nal al ministrului de lucrări publi­ce se lamentează în fiecare zi în ju­rul lipsei de vagoane, insistînd ne­contenit asupra faptului că creditul de 105 milioane pentru împlinirea trebuințelor căilor ferate n’a putut fi votat de parlament, numai din pricina împrejurărilor externe. Nici prin gînd nu ne trece să ate­nuăm efectele dezastruoase pe cari le are asupra economiei naționale lipsa de vagoane și celelalte lipsuri însemnate de cari sufăr căile noas­tre ferate. Din nenorocire ele sunt foarte reale. Dar nu despre această vrem să vorbim. Fapt este că nu „împreju­rările externe“ — cum vrea să lase să se creadă Presa — au amînat vo­tarea creditului de 405 milioane, cu care s’ar fi îndreptat multe neajun­suri și s’ar fi umplut multe lipsuri la căile ferate. Ne aducem foarte bine aminte că în vremea cînd d. Bădărău a depus creditul acesta așa de însemnat pe biroul Camerei, situațiunea interna­ționalei nu era deloc alarmantă. Cu totul altele au fost motivele cari au împiedicat votarea creditului, moti­ve de ordin moral. Situațiunea morală a d-lui Bădă­rău, în urma afacerei Berman dus­ter și a întregei sale gestiuni mi­nisteriale, era așa de compromisă, nncit era o temeritate să­ se ceară parlamentului un credit de aproape o jumătate de miliard, care să fie întrebuințat tot de ministrul atît de compromis moralicește ! Iată de ce creditul a fost amînat: iată de ce economia națională con­tinuă­ să sufere de pe urma crizei transporturilor. D. Bădărău nu ins­piră încredere nici colegilor săi, nici opiniei publice. Îndată ce va pleca de la departamentul lucrărilor publice, —­ și asta se anunță cât de curînd — se vor da desigur credi­tele necesare căilor ferate. Și toc­mai aceasta nu vrea d. Bădărău să o știe toată lumea ! S­ ECOURI inițiativă duioasă . Universita­tea Anualelor di­n Paris deschi­de o serie de conferințe în care se va vorbi numai despre cei ce sufără despre umilii și nenorociții conviețuitori cu luxul altora. S­culptorul Mercié a terminat lu­crarea sa Mireille, așa cum o evocă Mistral în poemul său ne­muritor. I­n cursul anului trecut în univer­sitățile și școlile speciale și su­perioare din Italia au fost îns­criși 25.000 studenți. Singura u­niversitate di­n Neapole a avut 4286 studenți, pe cînd universitatea din Messina a avut numai 87 studenți. --------------------exo-------------------­ Reformei« i-ioi Éltesen CINEMATOGRAFUL IN ȘCOA­LA RURALA Bucură-te, popor romînesc , săl­tați în sus, voi copilași de școală, că­c­. Dissescu sătul de distracțiile sa­le, a hotărît să vă distreze și pe voi! D. Dissescu va introduce cinemato­graful în școalele primare și secun­dare, ca să nu mai trudească pe bieții școlari, cu învățarea de pe carte. D-sa își frămîntă mintea cu o re­formă grandioasă, care să-i treacă numele la posteritate și a găsit mij­locul cel mai simplu și mai practic de învățare. E cinematograful ! Păcat că ideia, ori­cit ar fi ea de ridicolă, față de lipsurile învățămîn­tului nostru, n’are cel puțin meritul originalitate. Numai cinematogra­ful lipsea din școalele noastre , în­destulate cu toate celelalte. Cînd 350 de mii de copii nu pot învăța carte, nici măcar așa chi­nuită ca astăzi, fiindcă n’au nici în­vățători, nici locuri în școale , cînd jumătate din școalele de azi stau în localuri închiriate și neîncăpătoare, cînd 11700 de posturi de învățători, 27 % din numărul total, sunt ocu­pate de suplinitori, recrutați cu­m se întîm­plă , cînd localurile proprii de școala, chiar cele clădite in anii din urmă, se ruinează, fiindcă co­munele nu pot da Casei Școalelor sumele trebuitoare pentru întreți­nere și reparare , cînd bieții școlari, rău hrăniți, fără cărți și­­ îmbrăcă­minte, stau iarna jgrebulu­i în bănci rupte și în săli de clasă ne­­încălzite suficient, cînd școalele din Dobrogea își așteaptă o orga­nizare potrivită intereselor noastre naționale . D-lui Dissescu îi arde de cinematografe în școli. D-sa însuș recunoaște că ideia aceasta, care se ventilează, de ..cițiva ani în Franța, n’a reușit și crede că o va duce la bun sfîrșit la noi. Să se informeze da greutățile cu care a luptat Cassa Școalelor, ca să răspîndească aparatele de proecții luminoase, fără să reușească. Nu ne închipuim că.d-lui Dissescu i-a putut trece prin minte, niei oa, distracție, ideia cinematografelor în școli, pentru vremile de azi. Ne vine mai bine să credem, că a voit să-și facă o­ distracție, bătîndu-și joc de cei­ ce-i ațin calea pe la minister, ca să-i iscodească priceperea în chesti­uni de școală. Un fost inspector școlar "«—■ - ■ ■ axa------------. CÎND IHA CÎM O ALTA VIZITELE­­ in­­­testesen Ziarele franțuzești n­e-au adus la cunoștință vizitele pe care le-a fă­cut în timpul din urmă Președintele I­epublicei, în diferite orașe și lo­calități mai însemnate. Entuziasmul pe care l au stîrnit aceste vizite ale d-lui Poincaré, a fost de nedescris. Toate potecile au fost presărate cu flori! Iar cuvîn­­tările ocazionale rostite de Preșe­dinte, rămîn ca o pagină frumoasă în volumul lui de discursuri, de ca­re d. Maiorescu va fi cit se poate de gelos. Dacă această pildă n’a găsit ecou în sufletul [UNK] d-lui Maiorescu, ocupat cu alcătuirea celui de-al V-lea vo­lum de discursuri, și cu cîrpirea bărcei de colaborare, amenințată foarte des ca să ia apă, ori în su­fletul d-lui Marghiloman, ocupat cu... cursele, ori în cel al d-lui Take Ionescu, ocupat cu... interviewuri și... sfori, a găsit un răsunet în su­fletul d-lui Cosăcescu. Directorul ge­neral al Poștelor, a așteptat ars de nerăbdare, ca Președintele Republi­­cei, să-și isprăvească vizitele, ca ast­fel toată atenția... Europei, să fie a­­țintită spre d-sa. Și­ acum se lămu­rește și taina automobilului de 27.000 lei. Foarte comod, legănat de mer­sul fin al nmului automobil, d. Co­săcescu și-a format o suită, pe care d. Poincaré nici n’a visat-o. D. Co­săcescu, a voit și vrea totdeauna ca să fie cel mai original. Și iată-l străbătînd satele cu au­tomobilul, sate prin cari „poșta ru­rală“ apare tot așa de des ca și d-sa, chiar cînd are automobil de 27.000 de lei, oprindu-se în fața oficiilor, cari poate au funcționari din cei cari iscălesc memorii împotriva d-sale. In loc de discursuri frumoa­se, — cu toate că d. Cosăcescu este orator mare în culoarea­ de Negru amenință poate, face morală, și își laudă... calitățile. Suita moțăeș din cap, aplaudă, rugîndu-se în ghidul ei, ca să răsară cît mai mari diur­nele și indemnizațiile. Reîntors la București, d. Cosăces­cu, obosit, se repauzează... Diurna ce și-o va da, îi ajunge pentru „răcoritoare“. Și ’n timpul acesta, lucrurile merg strună. „Poșta rurala“ umblă de trei ori pe săptămînă, f­uncționarii su­nt năpăstuiți, și automobilul se stre­coară elegant, pe străzile Capitalei. Costă doar 27.000 de lei!! --------------------XI HOTE — i. i. — PAUL ADAM DESPRE VASCHIDE Deși mulți ani au trecut de la moartea lui Vaschide, spiritele mari din occident, din Franța mai ales, nu ’l-au uitat Noi,, cu ușurința noa­stră tinerească nu­mam­ cunoscut în de ajuns în timpul vieței și l’am ui­tat curînd. Paul Adam, însă, care e el însuși un titan al muncei literare, evocă în „Gil-Blas“ figura plină de relief a lui Vaschide, a acelui roman ce­ a rămas înscris în analele științei ce­lei mai înalte din apus. „Umeri largi, cu figura îmbujo­rată, înfățișare d­e legionar roman, îmbrăcat în redingotă neagră, puter­nic în toate direcțiile, în toate miș­cările și în toate ideile. Alieniștii și neurologiștii cei m­ai iluștrii salută pios numele lui Vaschide. Acest la­tin, cu o minunată inteligență sinte­tică, aducea, din patria sa romană, tesaurul de a ști și activitatea pe care elita poporului său o dă lum­ei. Vaschide, în mai puțin de o oră, ins­pira acelora care-l­­ întâlneau, credin­ța în forța geniului său. A murit foarte tînăr, epuizat de excesele de necrezut ale muncei sale fără preget“. Dar Vaschide în­ țară este uitat, și o inițiativă veghe a colegilor lui de școală, cu gîndul de-a i se ridica un bust modest care să nu-i facă numele de ,tot uitat, a rămas fără nici un efect, practic. Suntem­ un po­por ciudat și pace !" < Petronius. --------------------exo-------------------­OAMENI ȘI FAPTE DINAnilPf. Nu a trecut mult de când Franța a pierdut pe unul din cei mai cunos­cuți subsecretari, de la „beaux-arts“, pe Dujardin-Beaumetz. Pictor de ta­lent, el a reușit să­ devină protecto­rul altora intrînd în politica mili­tantă. Sub el s’a făcut inventarierea comorilor artistice din bisericile, ce trebuiau, după separatrane, să treacă statului laic, și sub el ^­tristă amin­tire și urîtă coincidență s’a pier­dut misterioasa Goloconda. —---------0X0"'­»" ÖULEYGÜ ZSLAfC Situația internațională — FAPTfI SI CSHEHÎARIl — Bulgarii se reculeg. Consiliile de miniștri di­n Sofia se ocupă de reor­ganizarea internă; e vorba de com­­­plectarea cabinetului, de alegerea unei nouă Sobranii și de multe re­­forme menite să panseze rănile pri­cinuite de cele trei războae. Miniș­trii din Sofia au și hotărât cons­truirea unei linii ferate care să lege Filipopol cu portul Lagos prin Gumuldjina. Această arteră va de­servi traficul Bulgariei de Nord spre Marea Egee. După cum ve­dem, Bulgarii se pun pe lucru în toate direcțiile, cu tenacitatea ca­re îi caracterizează, ei se vor refa­ce în scurt timp. De îndată ce vor găsi banii de cari au trebuință, ța­ra lor își va relua avîntul. Și Bul­garii știu să lucreze cu metodă,­ea perseverență și, deci, cu succes. Dar mai importantă decât reîn­ceperea activitatei normale a Bul­garilor e recrudescența spiritului lor războinic. Bulgarii nu sînt nici aventu­rieri, nici fantastici. Ei cînd urmă­resc un scop, îl urmăresc cu sînge rece, cu calcul, și nu vorbesc de dînsul decât cînd întrevăd posibili­tatea unui succes. Altminteri sînt taciturni­ ba, își ascund adevăra­tele lor gînduri prin declarațiuni cari deturnează atenția. Or, Bulgarii, taciturni și vicleni, încep din nou să vorbească, pe fa­ță, de revanșa lor contra Serbiei și Greciei. Prudenți cum sînt, nu se arată gata de luptă. Dimpotri­vă, declară că sînt prea sleiți, ca să încerce să­­ cofite de vre-un e­­veniment prielnic. Cu toate aces­tea Bulgarii vorbesc cu frenezie de revolta Albanezilor șî de iminența unui conflict greco-turc. Cînd știm că Bulgarii sunt rapizi la atac, ne putem lesne închipui că n’ar aș­tepta prea lungă vrem de desfășu­rarea evenimentelor. Din nefericire pentru dînșii, eve­nimentele nu li se arată favorabi­le. Revolta Albanezilor e ca și po­tolită, iar conflictul greco-turc e pe cale de aplanare. Dar starea de spirit și veleită­țile Bulgarilor merită toată aten­țiunea. In Bulgaria mocnește ce­va. Poporul bulgar e un vulcan care și-a întrerupt erupțiile, dar care nu e încă stins. AUSTRO-UNG­ARIA SATIS­FĂCUTA DE TURBURĂRI­­­­ LE DIN BALCANI Ziarul italian „Il Piccolo“ ocu­­pîndu-se cu nouile turburări din Balcani, spune că Austro-Ungaria privește cu satisfacție revolta de la granița albaneză și că un al trei­lea războiu balcanic n’ar fi neplă­cut monarhiei. Chestiunea care preocupă în cel mai înalt grad pe politicianii aus­­tro-ungari e aceea a atitudinei vii­toare a Romîniei. Va rămîne ea pa­sivă sau are dreptate presa grecea­scă cînd susține că Grecia poate conta pe aliații și prietenii săi. Ci­ne sunt aliații Greciei se știe, sub prieteni nu se poate înțelege decit Romînia închee ziarul „11 Piccolo“. ANGLIA IN MEDITERANA însemnătatea nouilor evenimen­te, din Orient, ne-o dovedește și ho­­tărîrea guvernului englez de a con­centra forțe navale considerabile în marea Mediterană. Se știe că Anglia își impusese o rezervă oare­care în marea Mediterană de un­de și-a retras o mare parte a flotei sale. Eșirea Angliei din această re­zervă și trimiterea unei flote în marea Mediterană, compusă din 27 vase de razboiu, între care și un însemnat număr de crucișătoare de clasa întâia, e de cea mai mare im­portanță politică. Anglia se pregă­tește pentru toate eventualitățile ce amenință a se ivi în cel mai apro­piat viitor m legătură cu eveni­mentele din Balcani, dar mai cu seamă în c­estia Siriei din Asia­ Mică. Concentrarea forțelor mariti­me ale Angliei în marea Meditera­nă e în tot cazul un simptom foar­te caracteristic pentru situația eu­ropeană și merită să i se dea aten­țiunea cuvenită. In cercurile din Berlin se vorbeș­te că Anglia n’ar privi cu ochi răi dacă și Germania ar trimite în ma­rea Mediterană un număr mai ma­re de vase de războiu. Guvernul german ține însă să evite orice amestec în complicațiile Orientului apropiat. REORGANIZAREA MARI­­NEI GRECEȘTI O telegramă din Atena anunță că regele Constantin a primit în audiență pe amiralul englez Karr. Amiralul acesta, împreună cu alți doisprezece ofițeri superiori din marina britanică, a fost detașat din serviciul marinei engleze spre a procede la reorganizarea flotei grecești. Ofițerii britanici au fost primiți cu rangurile cuvenite în marina helenă; ei vor sta în Gre­cia timp de doi ani în care inter­val vor procede la organizarea și instruirea marinei militare gre­cești. Amiralul Karr și cu ofițerii săi vor avea în marina militară grea­că rolul pe care la avut generalul Eydoux și ofițerii instructori fran­cezi în armata de uscat a Greciei. Vor da o mare extindere flotei gre­cești,­ care va fi înzestrată cu nouă unități. Se și vorbește de construc­ția a trei Dreadnoughturi cari vor fi plătite cu bani împrumutați în Franța. Grecia tinde să ajungă cu orice preț o mare Putere balcanică. Cu bani împrumutați în Franța, cu marinari împrumutați flotei brita­nice și cu instructori militari hitiți din rîndurile armatei franceze, Gre­cia speră să dispună în scurt timp de forțe militare considerabile, flpiFKI­lor CiMIiiiIi SOLACOIU In ce fel resping gravele acuzațiuni ce si se aduc foș­tii edili din Constanta In fața gravelor fapte ce se des­coperă în sarcina d-lor Cim­ănău, fost primar, și Solacolu, fost pre­ședinte al comisiei interimare din orașul Constanta, acești doi domni au simtit necesitatea să se apere sau să facă cel puțin să se răspân­dească, întru­cîtva, atmosfera de­­zastroasă creată în jurul persoane­lor d-lor. De­oare­ce însă nu îndrăsnesc să-și îngăimeze singuri apărarea, au recurs la bunele oficii de apără­tor ale unu­i domn Alex. Gherghel fost polițai al orașului Constanța și care îndeplinindu-și misiunea or­donată a publicat mai zilele trecute un lung articol în ziarul ,Epoca“. Bine­înțeles că d. Solacolu și Că­­nănău nu puteau găsi un apărător mai bun și mai competente decit pe fostul polițai al orașului. Atît nu­mai că acest domn Gherghel — toa­tă lumea o știe — a fost creatura și protejatul d-lor Cănănătu și Sola­­colu, astfel că vorba­­ sa nu cam are mare greutate. In apărarea ce se încearcă să se facă d-lor Cănănău și Solacolu, nu se spune însă decit vorbe și nu se spulberă nici una din acuzațiunile precise și bazate pe acte, ce se aduc foștilor edili, așa că nu ne vom opri ■să o discutăm mai departe. Nu am putut însă să ne oprim de a nu semnala cele ce se spune prin „Epoca“ mai cu seamă că scri­soarea fostului polițai din Constan­ța conține într’un loc, următorul pa­sagiu :­­„..liberalii s’au încercat să-l trans­forme, (e vorba de orașul Constan­ța, N. R.) într’o cetate a desfrîului, a co­rupției și a jafului“. Acest pasagiu, desvăluie întreaga mentalitate și întreg felul de a fi, al d-lor Cănănău și Solacolu, cari au dictat fostului polițai, scrisoarea pe care o publică „Epoca“. Care vrea să zică, pentru că ac­tuala administrație comunală a o­­rașului Constanța a descoperit și a dat pe față toate jafurile și murdă­riile foștilor edili, au transformat orașul într’o cetate a desfrîului, a co­rupției și a jafului, iar d. Cănă­nău care a patronat pe faimosul Hertz, care a transformat Cazinul comunal într’un tripou murdar, ca­re și-a băgat mîinile pînă’n coate în averea, comunei și care a tripotat în atâtea și atâtea afaceri necurate,, transformase Constanța într’o ce­tate a cinstei și a castitătei unde nu tronau decit corectitudinea per­sonificată și cea mai neprihănită morală. ". Fără alte comentarii! mmsmsmsMsssm UN POET ȘI UN VOLUM NOU „Leii de piatră“ G PRIMUL SAU VOLUM DE VERSURI MIRCEA R. RADULES­­CU SE AR­ATA A FI POETUL VIEȚII INTENSE ȘI INTEGRALE întrebarea logică și naturală, pe care specialistul literar ca și iubi­torul de literatură și-o pune, cînd un nou volum apare pe câmpul lup­tei pentru frumos, e . Ce ne aduce nou, noul volum ? Ce coarde ale su­fletului nostru vor vibra, cînd ne vom pune în legătură cu sufletul autorului ! Ce simțiri neîncercate, ce idei nebǎnuite ne vor cuprinde și ne vor cuceri, ne vor amulge din înlănțuirea zilnicilor preocupări, ne vor ridica în înălțimile senine ale artei adevărate unde domnește poe­zia frumosului ? Aceiași întrebare acuma, și „Leuii de Piatră“ răspund. Și răspunsul lor se armonizează în versuri lim­pezi, muzicale, elegante, peste cari imaginile aruncă sclipiri de soare de amiază, și din muzicalitatea vor­belor și a versurilor se nasc simti­­mente puternice, idei înalte. „Leii de piatră" răspund și ne po­vestesc preludiul vieții tânărului poet, născut în unul din acele orașe ale Dunării, molatece și calde, ca și apele marelui fluviu. După o­­ desrădăcinare“ din mediul în care se născuse, poetul se revede iarăși în bătrînul oraș, cutreeră iarăși locu­rile vechi, stă de vorbă cu leii de piatră ce străjuesc scara gradinei, își reamintește copilăria : „O! Lei, în fața voastră mi-a fost de-ajuns o clipă, „Ca să-mi revăd viața trăită altă dată. • Dar prima poezie e izolată. Ceea ce formează partea originală și pu­ternică a lui Mircea Rădulescu, e poezia vieții marilor orașe. Acolo el și-a pus toată simțirea lui, toată dorința unei vieți intense și integra­le, dorința încercării tuturor senza­țiilor de dragoste, de lux, de artă ce se oferă din toate părțile, în marile orașe, dar cari, vai ! se oferă nu­mai pentru acei ce pot să le cum­pere. Marele oraș e o ființă cu viața lui proprie, cu nenumărate priveliști minunate, cu poezia lui specială pe care, singur în literatura noastră, Mir"' Pădulescu a simțit-o și ne-a ved­­i nouă. Orașul­ dimineața : „S’a deșteptat viața enormei Me­tropole, ,Și’n faptul dimineții vit ește tumul­toasă, „Iar soarele răsare punind aureole „Pe turle de biserici, pe domuri, pe cupole „Și-aprinde peste neguri o punte luminoasă... Orașul noaptea: „Și ce feeric­e orașul în ora asta minunată „Cînd lămpile sclipesc la geamul strălucitoarelor bazare „Într’un palat fantastic strada acum se schimbă dintr'odată. Orașul în ploaie .. . „Perechi subt umbrele trec repede !a șoapte ■ „Prin ploaia ce cade sonor pe tro­toare .Iar monștrii cu ochii de foc pier în noapte „Cu zgomot demonic și surd de mo­toare. Și tot înfățișări ale orașului sunt și î „Coperișurile“ „Noapte de iar­nă", în „Gara“, care are o strofă mi­nunată, la sfîrșit : „Un șuerat, o șoaptă, o lacrimă fu­gară... — Așa pornești, odată, și’n depăr­tări te pierzi „Iar îndărăt viața rămîne ca o gară „Cu trenuri nesfîrșite și felinare verzi. Ridicîndu-se însă de-asupra aspec­telor particulare ale orașului, poe­tul are viziunea muncii creatoare a progresului, în „Cîntecul ciocane­lor“. Și cum putea­­ să și-o exprime mai clar, decit înfățișînd întreaga lume în activitate, ca o uriașă uzi­nă metalurgică : „Aicea lucrează maestrul Vulcan „Otelul și fierul fierbinte... „Se ’nalță orașele an după an... „Cînd cade odată enormul ciocan „Se face un pas înainte!... „Păru­în­tul îmi pare un vast șantier „Și cîntecul Muzicei răsună sub cer „Din sute de mii de ciocane. Desigur, e o înrîurire a lui Ver­­haeren în această parte a operii lui M. Rădulescu, dar el a luat din ma­rele poet belgian numai indicația, deși și fără ea, mai târziu, ar fi a­­juns la aceiași poezie. • In „Noapte de bal“, „Unei aristo­crate“, „Pe stradă“, ,„Noapte de iar­nă“, Mircea Rădulescu, cu aceiași muzicalitate, în aceiași formă minu­nată și unică — comparabilă nu­mai cu a lui Rostand, — cu aceleași imagini strălucite d­upă femeea fru­moasă și superioară, pe care se re­voltă că nu o poate cuceri. Dar trebue să sfîrșesc, și nu pot fără să citez, cum descrie marea Mircea Rădulescu : „Nemărginirea se ’ntinde albastră și fără hotare .Ji­tmic purtate spre maluri vin a­cele val după val „La tumultoasa orchestră, ce cîntă fără ’ncetare „Undele toate dansează, căci veșnic pe mare e bal... Aceasta în „Pastel în ritm antic“. Celelalte marine : In fața mării, în Efect de lună, sunt tot așa de ade­cuate ca formă, subiectului, au­ ace­iași armonie ce-ți dă impresia a­­dîncă a nemărginitei. Aș vrea să le transcriu pe toate aici, sau să le alătur ziarului... Ași avea de spus atâtea, dar tre­bue să sfîrșesc. „Să nu fie mai mult de opt file“. Ce crudă e t­ehnica ziaristică. ...............- v* ■ [UNK] [UNK] [UNK] — E. ENB

Next