Viitorul, septembrie 1913 (Anul 7, nr. 1998-2027)
1913-09-26 / nr. 2023
r Asul atl șaselea do. 2023 ~ ABONAMENTE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE IV—m kT- fB w............ « affis ^.............•«* .. . l* se calea victoain^PARCAPRIn Bi 17 bucurești Linia corp 7 pe 0 co,oanS în pagina m gf) bani JEm7 la strainătate .... un an 30 Loi ............... șase luni 18 Lei REDACȚIA: TELEFON 13/47 AOMINISTRAȚIA: TELEFON 22/33 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ................... 30 bani ___ - n aJCNlal mBamaatmm» Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni MANUSCRISELE NU SE IAPOIAZA Incerți și reclame pagina III linia ............................ 2 Lei | ^* mmmmmm^ • ■ - ii ' mii—— ' ‘i____1___|_____________________................ ' ■ ' jC ■ ■ . mmmimmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm On nou interpret ol lui Hamlet D-na Suzanne Desprésrolul lui Hamlet. -artistă bine cunoscută Bucureștenilor - în NOI ȘI ARMATA — critici $ patriotism — De săptămîni întregi, zi cil zid de-a rîndul, se formulează, aceiași neschimbată acuzare împotriva ziarului acestuia, că facem operă nepatriotică punînd în lumină lipsurile și greșelile constatate în armată cu prilejul mobilizărei și a acțiunei noastre militare în Bulgaria. Ni se mai adaogă, că dăm armata în spectacol, că o ponegrim în fata străinătate! care i-a fact de criticele noastre, menite să-i scadă prestigiul și autoritatea. Chipul acesta de a vedea^ și judeca, înțelegerea care se dă criticelor noastre obiective, concepțiunea aceasta ciudată a patriotismului pînă la îngăduirea cu orice preț a unor greșeli vinovate față ,de cele mai de căpetenie interese de azi și de mîine ale tarei, tradează o mentalitate care se oglindește din belșug chiar și în scrisoarea semnată dăună și de către șeful marelui stat-major. Noi primim întreaga răspundere a criticelor acestora și o primim hotărît întăriți în convingerea noastră că, departe de a fi păcătuit fată de interesele tărei și ale oștirei, slujim cu tot dinadinsul aceste interese atîta vreme cit, în chip obiectiv, vom ști și pe viitor, ca și pînă acum, să scoatem în lumină ‘învățămintele cari se desprind din o nepărtinitoare constatare a lipsurilor și greșelilor experienței făcută peste Dunăre. Aceasta e înțelegerea pe care o Idăm noi patriotismului luminat, conștient și răspunzător, așa înțelegem să ne manifestăm.și dragostea pentru armată și grija de marele ei interese, înțelegem cu atît mai mult să ne menținem în această linie de conduită, cu cit nu avem interese nemărturisite în rîndurile armatei care, dacă trebue să facă obiectul preocupărei oamenilor politici din punctul de vedere al privigherei marelor ei interese, trebue să rămînă însă în afară de orice amestec și de orice apropiere cu luptele politice. • Tocmai pentru acest cuvînt am înțeles să trecem printr’o critică cu totul obiectivă lipsurile și greșelile campaniei din Bulgaria. Dacă e nepatriotic ce facem noi, atunci ne găsim în buna tovărășie a marei prese franceze, a presei din țara prin excelentă militarista. Ultimele manevre franceze au provocat in marea presă pariziană, in frunte cu Le Tennse, o lungă discutiune asupra greșelilor și lipsurilor din armată, discuțiune în cursul căreia se formulează contra comandamentului superior al oștirei franceze critici de o asprime, care pînă acum nu a avut echivalentul în criticele noastre. „Se afirmă fără ocol, fără menajamente și fără teama dea săvîrși operă nepatriotică, că înaltul comandament al armatei franceze nu e la înălțimea misiunei, că e slab acest comandament și că, din cauza aceasta, e tot așa de puțin priceput ca și ofițerii de intendență, ca să conducă pe teren marile unități. Reproducem aceste singure afirmațiuni, fiindcă presa franceză aluundă în coloane, de asemenea învinuiri, ca să se vadă cum se înțelege acolo patriotismul, cum înțelege presa franceză răspîndită în lumea întreagă, să-și facă datoria față de nevoile oștirei, — și cu toate acestea nimeni nu strigă în Franța că se dă armata franceză în spectacolul străinătăței, că se săvîrșește o greșeală, care ia proporțiile unei trădări naționale. Patriotismul luminat, singurul patriotism care se inspiră din simtiminte curate și cinstite, nu din interese nemărturisite, patriotimul acesta impune oricărui bun patriot în țara lui să arăte răul s- solo unde există, să’l combată, ca să’l împiedice și să înfăptuiască astfel singura operă de adevărat.), vindecare, de sănătoasă asanare. Aceasta este și rămîne linia noastră de conduită și față de armată și fată de toate rănile sociale caii amenință organismele sănătoase ale Statului ; aceasta e linia de conduită pe care o înțeleg și alții, pe care o înțelege marea presă a tărei, care nu a lipsit niciodată să dea pilda patriotismului în înțelegerea lui conștientă. ------------------------xx------------------------Specula cu locuințele DE MĂSURI AR TREBUI SĂ IA GUVERNUL De cite ori se apropie Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru, cele două termene fatale pentru cei siliți să se mute din loc în loc, chiriașii încep să se vaite de specula la care cad victimă. De data asta pare însă că furia ridicărei chiriilor s’a mai potolit, iar unele locuințe sînt chiar amenințate să rămîe goale pe timp de iarnă. Specula cea mare, care adesea degenerează într’un adevărat jaf, nu o fac atît proprietarii, ci mai cu seamă „arendașii“ de imobile, cohorta celor două categorii de cetățeni, proprietari și chiriași. Este trist faptul că unii proprietari, spre a scăpa de orice grijă cu închirierea imobilelor lor, le închiriază pe mai mulți ani unui singur individ sau unei tovărășii de mai multi samsari. Din nefericire procedarea aceasta au adoptat-o pînă și unele autorități și instituțiuni publice. Așa, anul trecut, chiar primăria Capitalei a închiriat un grup de oase, dintre proprietățile sale, unui singur individ, care apoi se specula, storcind îndoit de pe spinarea bieților chiriași, cari, în general, sînt oameni nevoiași cu familii grele. După cum se vede, nu numai proprietarii, dar chiar unele autorități publice încurajază pe speculanți să exploateze lumea. Pentru înfrînarea acestei specule iată ce ar fi de făcut, deocamdată, Proprietarii să se mai înduioșeze de soarta bieților chiriași nevoiași și să-și închirieze casele direct fiecăruia. In acelaș timp proprietățile ministerelor, primăriilor, creditelor urbane, eforiilor, epitropiilor bisericești și tuturor institutiunilor publice și particulare să se închirieze numai la persoanele cari locuesc întrînsele Credem că guvernul ar putea lua măsuri în sensul acesta. —————exo--------— Lipsi Masse Nu împrejurările externe ci moralitatea dubioasă a ministrului de lucrări publice a prelungit criza De cîtăva vreme organul personal al ministrului de lucrări publice se lamentează în fiecare zi în jurul lipsei de vagoane, insistînd necontenit asupra faptului că creditul de 105 milioane pentru împlinirea trebuințelor căilor ferate n’a putut fi votat de parlament, numai din pricina împrejurărilor externe. Nici prin gînd nu ne trece să atenuăm efectele dezastruoase pe cari le are asupra economiei naționale lipsa de vagoane și celelalte lipsuri însemnate de cari sufăr căile noastre ferate. Din nenorocire ele sunt foarte reale. Dar nu despre această vrem să vorbim. Fapt este că nu „împrejurările externe“ — cum vrea să lase să se creadă Presa — au amînat votarea creditului de 405 milioane, cu care s’ar fi îndreptat multe neajunsuri și s’ar fi umplut multe lipsuri la căile ferate. Ne aducem foarte bine aminte că în vremea cînd d. Bădărău a depus creditul acesta așa de însemnat pe biroul Camerei, situațiunea internaționalei nu era deloc alarmantă. Cu totul altele au fost motivele cari au împiedicat votarea creditului, motive de ordin moral. Situațiunea morală a d-lui Bădărău, în urma afacerei Berman duster și a întregei sale gestiuni ministeriale, era așa de compromisă, nncit era o temeritate să se ceară parlamentului un credit de aproape o jumătate de miliard, care să fie întrebuințat tot de ministrul atît de compromis moralicește ! Iată de ce creditul a fost amînat: iată de ce economia națională continuă să sufere de pe urma crizei transporturilor. D. Bădărău nu inspiră încredere nici colegilor săi, nici opiniei publice. Îndată ce va pleca de la departamentul lucrărilor publice, — și asta se anunță cât de curînd — se vor da desigur creditele necesare căilor ferate. Și tocmai aceasta nu vrea d. Bădărău să o știe toată lumea ! S ECOURI inițiativă duioasă . Universitatea Anualelor din Paris deschide o serie de conferințe în care se va vorbi numai despre cei ce sufără despre umilii și nenorociții conviețuitori cu luxul altora. Sculptorul Mercié a terminat lucrarea sa Mireille, așa cum o evocă Mistral în poemul său nemuritor. In cursul anului trecut în universitățile și școlile speciale și superioare din Italia au fost înscriși 25.000 studenți. Singura universitate din Neapole a avut 4286 studenți, pe cînd universitatea din Messina a avut numai 87 studenți. --------------------exo------------------- Reformei« i-ioi Éltesen CINEMATOGRAFUL IN ȘCOALA RURALA Bucură-te, popor romînesc , săltați în sus, voi copilași de școală, căc. Dissescu sătul de distracțiile sale, a hotărît să vă distreze și pe voi! D. Dissescu va introduce cinematograful în școalele primare și secundare, ca să nu mai trudească pe bieții școlari, cu învățarea de pe carte. D-sa își frămîntă mintea cu o reformă grandioasă, care să-i treacă numele la posteritate și a găsit mijlocul cel mai simplu și mai practic de învățare. E cinematograful ! Păcat că ideia, oricit ar fi ea de ridicolă, față de lipsurile învățămîntului nostru, n’are cel puțin meritul originalitate. Numai cinematograful lipsea din școalele noastre , îndestulate cu toate celelalte. Cînd 350 de mii de copii nu pot învăța carte, nici măcar așa chinuită ca astăzi, fiindcă n’au nici învățători, nici locuri în școale , cînd jumătate din școalele de azi stau în localuri închiriate și neîncăpătoare, cînd 11700 de posturi de învățători, 27 % din numărul total, sunt ocupate de suplinitori, recrutați cum se întîmplă , cînd localurile proprii de școala, chiar cele clădite in anii din urmă, se ruinează, fiindcă comunele nu pot da Casei Școalelor sumele trebuitoare pentru întreținere și reparare , cînd bieții școlari, rău hrăniți, fără cărți și îmbrăcăminte, stau iarna jgrebului în bănci rupte și în săli de clasă neîncălzite suficient, cînd școalele din Dobrogea își așteaptă o organizare potrivită intereselor noastre naționale . D-lui Dissescu îi arde de cinematografe în școli. D-sa însuș recunoaște că ideia aceasta, care se ventilează, de ..cițiva ani în Franța, n’a reușit și crede că o va duce la bun sfîrșit la noi. Să se informeze da greutățile cu care a luptat Cassa Școalelor, ca să răspîndească aparatele de proecții luminoase, fără să reușească. Nu ne închipuim că.d-lui Dissescu i-a putut trece prin minte, niei oa, distracție, ideia cinematografelor în școli, pentru vremile de azi. Ne vine mai bine să credem, că a voit să-și facă o distracție, bătîndu-și joc de cei ce-i ațin calea pe la minister, ca să-i iscodească priceperea în chestiuni de școală. Un fost inspector școlar "«—■ - ■ ■ axa------------. CÎND IHA CÎM O ALTA VIZITELE intestesen Ziarele franțuzești ne-au adus la cunoștință vizitele pe care le-a făcut în timpul din urmă Președintele Iepublicei, în diferite orașe și localități mai însemnate. Entuziasmul pe care l au stîrnit aceste vizite ale d-lui Poincaré, a fost de nedescris. Toate potecile au fost presărate cu flori! Iar cuvîntările ocazionale rostite de Președinte, rămîn ca o pagină frumoasă în volumul lui de discursuri, de care d. Maiorescu va fi cit se poate de gelos. Dacă această pildă n’a găsit ecou în sufletul [UNK] d-lui Maiorescu, ocupat cu alcătuirea celui de-al V-lea volum de discursuri, și cu cîrpirea bărcei de colaborare, amenințată foarte des ca să ia apă, ori în sufletul d-lui Marghiloman, ocupat cu... cursele, ori în cel al d-lui Take Ionescu, ocupat cu... interviewuri și... sfori, a găsit un răsunet în sufletul d-lui Cosăcescu. Directorul general al Poștelor, a așteptat ars de nerăbdare, ca Președintele Republicei, să-și isprăvească vizitele, ca astfel toată atenția... Europei, să fie ațintită spre d-sa. Și acum se lămurește și taina automobilului de 27.000 lei. Foarte comod, legănat de mersul fin al nmului automobil, d. Cosăcescu și-a format o suită, pe care d. Poincaré nici n’a visat-o. D. Cosăcescu, a voit și vrea totdeauna ca să fie cel mai original. Și iată-l străbătînd satele cu automobilul, sate prin cari „poșta rurală“ apare tot așa de des ca și d-sa, chiar cînd are automobil de 27.000 de lei, oprindu-se în fața oficiilor, cari poate au funcționari din cei cari iscălesc memorii împotriva d-sale. In loc de discursuri frumoase, — cu toate că d. Cosăcescu este orator mare în culoarea de Negru amenință poate, face morală, și își laudă... calitățile. Suita moțăeș din cap, aplaudă, rugîndu-se în ghidul ei, ca să răsară cît mai mari diurnele și indemnizațiile. Reîntors la București, d. Cosăcescu, obosit, se repauzează... Diurna ce și-o va da, îi ajunge pentru „răcoritoare“. Și ’n timpul acesta, lucrurile merg strună. „Poșta rurala“ umblă de trei ori pe săptămînă, funcționarii sunt năpăstuiți, și automobilul se strecoară elegant, pe străzile Capitalei. Costă doar 27.000 de lei!! --------------------XI HOTE — i. i. — PAUL ADAM DESPRE VASCHIDE Deși mulți ani au trecut de la moartea lui Vaschide, spiritele mari din occident, din Franța mai ales, nu ’l-au uitat Noi,, cu ușurința noastră tinerească numam cunoscut în de ajuns în timpul vieței și l’am uitat curînd. Paul Adam, însă, care e el însuși un titan al muncei literare, evocă în „Gil-Blas“ figura plină de relief a lui Vaschide, a acelui roman ce a rămas înscris în analele științei celei mai înalte din apus. „Umeri largi, cu figura îmbujorată, înfățișare de legionar roman, îmbrăcat în redingotă neagră, puternic în toate direcțiile, în toate mișcările și în toate ideile. Alieniștii și neurologiștii cei mai iluștrii salută pios numele lui Vaschide. Acest latin, cu o minunată inteligență sintetică, aducea, din patria sa romană, tesaurul de a ști și activitatea pe care elita poporului său o dă lumei. Vaschide, în mai puțin de o oră, inspira acelora care-l întâlneau, credința în forța geniului său. A murit foarte tînăr, epuizat de excesele de necrezut ale muncei sale fără preget“. Dar Vaschide în țară este uitat, și o inițiativă veghe a colegilor lui de școală, cu gîndul de-a i se ridica un bust modest care să nu-i facă numele de ,tot uitat, a rămas fără nici un efect, practic. Suntem un popor ciudat și pace !" < Petronius. --------------------exo-------------------OAMENI ȘI FAPTE DINAnilPf. Nu a trecut mult de când Franța a pierdut pe unul din cei mai cunoscuți subsecretari, de la „beaux-arts“, pe Dujardin-Beaumetz. Pictor de talent, el a reușit să devină protectorul altora intrînd în politica militantă. Sub el s’a făcut inventarierea comorilor artistice din bisericile, ce trebuiau, după separatrane, să treacă statului laic, și sub el ^tristă amintire și urîtă coincidență s’a pierdut misterioasa Goloconda. —---------0X0"'»" ÖULEYGÜ ZSLAfC Situația internațională — FAPTfI SI CSHEHÎARIl — Bulgarii se reculeg. Consiliile de miniștri din Sofia se ocupă de reorganizarea internă; e vorba de complectarea cabinetului, de alegerea unei nouă Sobranii și de multe reforme menite să panseze rănile pricinuite de cele trei războae. Miniștrii din Sofia au și hotărât construirea unei linii ferate care să lege Filipopol cu portul Lagos prin Gumuldjina. Această arteră va deservi traficul Bulgariei de Nord spre Marea Egee. După cum vedem, Bulgarii se pun pe lucru în toate direcțiile, cu tenacitatea care îi caracterizează, ei se vor reface în scurt timp. De îndată ce vor găsi banii de cari au trebuință, țara lor își va relua avîntul. Și Bulgarii știu să lucreze cu metodă,ea perseverență și, deci, cu succes. Dar mai importantă decât reînceperea activitatei normale a Bulgarilor e recrudescența spiritului lor războinic. Bulgarii nu sînt nici aventurieri, nici fantastici. Ei cînd urmăresc un scop, îl urmăresc cu sînge rece, cu calcul, și nu vorbesc de dînsul decât cînd întrevăd posibilitatea unui succes. Altminteri sînt taciturni ba, își ascund adevăratele lor gînduri prin declarațiuni cari deturnează atenția. Or, Bulgarii, taciturni și vicleni, încep din nou să vorbească, pe față, de revanșa lor contra Serbiei și Greciei. Prudenți cum sînt, nu se arată gata de luptă. Dimpotrivă, declară că sînt prea sleiți, ca să încerce să cofite de vre-un eveniment prielnic. Cu toate acestea Bulgarii vorbesc cu frenezie de revolta Albanezilor șî de iminența unui conflict greco-turc. Cînd știm că Bulgarii sunt rapizi la atac, ne putem lesne închipui că n’ar aștepta prea lungă vrem de desfășurarea evenimentelor. Din nefericire pentru dînșii, evenimentele nu li se arată favorabile. Revolta Albanezilor e ca și potolită, iar conflictul greco-turc e pe cale de aplanare. Dar starea de spirit și veleitățile Bulgarilor merită toată atențiunea. In Bulgaria mocnește ceva. Poporul bulgar e un vulcan care și-a întrerupt erupțiile, dar care nu e încă stins. AUSTRO-UNGARIA SATISFĂCUTA DE TURBURĂRI LE DIN BALCANI Ziarul italian „Il Piccolo“ ocupîndu-se cu nouile turburări din Balcani, spune că Austro-Ungaria privește cu satisfacție revolta de la granița albaneză și că un al treilea războiu balcanic n’ar fi neplăcut monarhiei. Chestiunea care preocupă în cel mai înalt grad pe politicianii austro-ungari e aceea a atitudinei viitoare a Romîniei. Va rămîne ea pasivă sau are dreptate presa grecească cînd susține că Grecia poate conta pe aliații și prietenii săi. Cine sunt aliații Greciei se știe, sub prieteni nu se poate înțelege decit Romînia închee ziarul „11 Piccolo“. ANGLIA IN MEDITERANA însemnătatea nouilor evenimente, din Orient, ne-o dovedește și hotărîrea guvernului englez de a concentra forțe navale considerabile în marea Mediterană. Se știe că Anglia își impusese o rezervă oarecare în marea Mediterană de unde și-a retras o mare parte a flotei sale. Eșirea Angliei din această rezervă și trimiterea unei flote în marea Mediterană, compusă din 27 vase de razboiu, între care și un însemnat număr de crucișătoare de clasa întâia, e de cea mai mare importanță politică. Anglia se pregătește pentru toate eventualitățile ce amenință a se ivi în cel mai apropiat viitor m legătură cu evenimentele din Balcani, dar mai cu seamă în cestia Siriei din Asia Mică. Concentrarea forțelor maritime ale Angliei în marea Mediterană e în tot cazul un simptom foarte caracteristic pentru situația europeană și merită să i se dea atențiunea cuvenită. In cercurile din Berlin se vorbește că Anglia n’ar privi cu ochi răi dacă și Germania ar trimite în marea Mediterană un număr mai mare de vase de războiu. Guvernul german ține însă să evite orice amestec în complicațiile Orientului apropiat. REORGANIZAREA MARINEI GRECEȘTI O telegramă din Atena anunță că regele Constantin a primit în audiență pe amiralul englez Karr. Amiralul acesta, împreună cu alți doisprezece ofițeri superiori din marina britanică, a fost detașat din serviciul marinei engleze spre a procede la reorganizarea flotei grecești. Ofițerii britanici au fost primiți cu rangurile cuvenite în marina helenă; ei vor sta în Grecia timp de doi ani în care interval vor procede la organizarea și instruirea marinei militare grecești. Amiralul Karr și cu ofițerii săi vor avea în marina militară greacă rolul pe care la avut generalul Eydoux și ofițerii instructori francezi în armata de uscat a Greciei. Vor da o mare extindere flotei grecești, care va fi înzestrată cu nouă unități. Se și vorbește de construcția a trei Dreadnoughturi cari vor fi plătite cu bani împrumutați în Franța. Grecia tinde să ajungă cu orice preț o mare Putere balcanică. Cu bani împrumutați în Franța, cu marinari împrumutați flotei britanice și cu instructori militari hitiți din rîndurile armatei franceze, Grecia speră să dispună în scurt timp de forțe militare considerabile, flpiFKIlor CiMIiiiIi SOLACOIU In ce fel resping gravele acuzațiuni ce si se aduc foștii edili din Constanta In fața gravelor fapte ce se descoperă în sarcina d-lor Cimănău, fost primar, și Solacolu, fost președinte al comisiei interimare din orașul Constanta, acești doi domni au simtit necesitatea să se apere sau să facă cel puțin să se răspândească, întrucîtva, atmosfera dezastroasă creată în jurul persoanelor d-lor. Deoarece însă nu îndrăsnesc să-și îngăimeze singuri apărarea, au recurs la bunele oficii de apărător ale unui domn Alex. Gherghel fost polițai al orașului Constanța și care îndeplinindu-și misiunea ordonată a publicat mai zilele trecute un lung articol în ziarul ,Epoca“. Bineînțeles că d. Solacolu și Cănănău nu puteau găsi un apărător mai bun și mai competente decit pe fostul polițai al orașului. Atît numai că acest domn Gherghel — toată lumea o știe — a fost creatura și protejatul d-lor Cănănătu și Solacolu, astfel că vorba sa nu cam are mare greutate. In apărarea ce se încearcă să se facă d-lor Cănănău și Solacolu, nu se spune însă decit vorbe și nu se spulberă nici una din acuzațiunile precise și bazate pe acte, ce se aduc foștilor edili, așa că nu ne vom opri ■să o discutăm mai departe. Nu am putut însă să ne oprim de a nu semnala cele ce se spune prin „Epoca“ mai cu seamă că scrisoarea fostului polițai din Constanța conține într’un loc, următorul pasagiu :„..liberalii s’au încercat să-l transforme, (e vorba de orașul Constanța, N. R.) într’o cetate a desfrîului, a corupției și a jafului“. Acest pasagiu, desvăluie întreaga mentalitate și întreg felul de a fi, al d-lor Cănănău și Solacolu, cari au dictat fostului polițai, scrisoarea pe care o publică „Epoca“. Care vrea să zică, pentru că actuala administrație comunală a orașului Constanța a descoperit și a dat pe față toate jafurile și murdăriile foștilor edili, au transformat orașul într’o cetate a desfrîului, a corupției și a jafului, iar d. Cănănău care a patronat pe faimosul Hertz, care a transformat Cazinul comunal într’un tripou murdar, care și-a băgat mîinile pînă’n coate în averea, comunei și care a tripotat în atâtea și atâtea afaceri necurate,, transformase Constanța într’o cetate a cinstei și a castitătei unde nu tronau decit corectitudinea personificată și cea mai neprihănită morală. ". Fără alte comentarii! mmsmsmsMsssm UN POET ȘI UN VOLUM NOU „Leii de piatră“ G PRIMUL SAU VOLUM DE VERSURI MIRCEA R. RADULESCU SE ARATA A FI POETUL VIEȚII INTENSE ȘI INTEGRALE întrebarea logică și naturală, pe care specialistul literar ca și iubitorul de literatură și-o pune, cînd un nou volum apare pe câmpul luptei pentru frumos, e . Ce ne aduce nou, noul volum ? Ce coarde ale sufletului nostru vor vibra, cînd ne vom pune în legătură cu sufletul autorului ! Ce simțiri neîncercate, ce idei nebǎnuite ne vor cuprinde și ne vor cuceri, ne vor amulge din înlănțuirea zilnicilor preocupări, ne vor ridica în înălțimile senine ale artei adevărate unde domnește poezia frumosului ? Aceiași întrebare acuma, și „Leuii de Piatră“ răspund. Și răspunsul lor se armonizează în versuri limpezi, muzicale, elegante, peste cari imaginile aruncă sclipiri de soare de amiază, și din muzicalitatea vorbelor și a versurilor se nasc simtimente puternice, idei înalte. „Leii de piatră" răspund și ne povestesc preludiul vieții tânărului poet, născut în unul din acele orașe ale Dunării, molatece și calde, ca și apele marelui fluviu. După o desrădăcinare“ din mediul în care se născuse, poetul se revede iarăși în bătrînul oraș, cutreeră iarăși locurile vechi, stă de vorbă cu leii de piatră ce străjuesc scara gradinei, își reamintește copilăria : „O! Lei, în fața voastră mi-a fost de-ajuns o clipă, „Ca să-mi revăd viața trăită altă dată. • Dar prima poezie e izolată. Ceea ce formează partea originală și puternică a lui Mircea Rădulescu, e poezia vieții marilor orașe. Acolo el și-a pus toată simțirea lui, toată dorința unei vieți intense și integrale, dorința încercării tuturor senzațiilor de dragoste, de lux, de artă ce se oferă din toate părțile, în marile orașe, dar cari, vai ! se oferă numai pentru acei ce pot să le cumpere. Marele oraș e o ființă cu viața lui proprie, cu nenumărate priveliști minunate, cu poezia lui specială pe care, singur în literatura noastră, Mir"' Pădulescu a simțit-o și ne-a vedi nouă. Orașul dimineața : „S’a deșteptat viața enormei Metropole, ,Și’n faptul dimineții vit ește tumultoasă, „Iar soarele răsare punind aureole „Pe turle de biserici, pe domuri, pe cupole „Și-aprinde peste neguri o punte luminoasă... Orașul noaptea: „Și ce feerice orașul în ora asta minunată „Cînd lămpile sclipesc la geamul strălucitoarelor bazare „Într’un palat fantastic strada acum se schimbă dintr'odată. Orașul în ploaie .. . „Perechi subt umbrele trec repede !a șoapte ■ „Prin ploaia ce cade sonor pe trotoare .Iar monștrii cu ochii de foc pier în noapte „Cu zgomot demonic și surd de motoare. Și tot înfățișări ale orașului sunt și î „Coperișurile“ „Noapte de iarnă", în „Gara“, care are o strofă minunată, la sfîrșit : „Un șuerat, o șoaptă, o lacrimă fugară... — Așa pornești, odată, și’n depărtări te pierzi „Iar îndărăt viața rămîne ca o gară „Cu trenuri nesfîrșite și felinare verzi. Ridicîndu-se însă de-asupra aspectelor particulare ale orașului, poetul are viziunea muncii creatoare a progresului, în „Cîntecul ciocanelor“. Și cum putea să și-o exprime mai clar, decit înfățișînd întreaga lume în activitate, ca o uriașă uzină metalurgică : „Aicea lucrează maestrul Vulcan „Otelul și fierul fierbinte... „Se ’nalță orașele an după an... „Cînd cade odată enormul ciocan „Se face un pas înainte!... „Păruîntul îmi pare un vast șantier „Și cîntecul Muzicei răsună sub cer „Din sute de mii de ciocane. Desigur, e o înrîurire a lui Verhaeren în această parte a operii lui M. Rădulescu, dar el a luat din marele poet belgian numai indicația, deși și fără ea, mai târziu, ar fi ajuns la aceiași poezie. • In „Noapte de bal“, „Unei aristocrate“, „Pe stradă“, ,„Noapte de iarnă“, Mircea Rădulescu, cu aceiași muzicalitate, în aceiași formă minunată și unică — comparabilă numai cu a lui Rostand, — cu aceleași imagini strălucite după femeea frumoasă și superioară, pe care se revoltă că nu o poate cuceri. Dar trebue să sfîrșesc, și nu pot fără să citez, cum descrie marea Mircea Rădulescu : „Nemărginirea se ’ntinde albastră și fără hotare .Jitmic purtate spre maluri vin acele val după val „La tumultoasa orchestră, ce cîntă fără ’ncetare „Undele toate dansează, căci veșnic pe mare e bal... Aceasta în „Pastel în ritm antic“. Celelalte marine : In fața mării, în Efect de lună, sunt tot așa de adecuate ca formă, subiectului, au aceiași armonie ce-ți dă impresia adîncă a nemărginitei. Aș vrea să le transcriu pe toate aici, sau să le alătur ziarului... Ași avea de spus atâtea, dar trebue să sfîrșesc. „Să nu fie mai mult de opt file“. Ce crudă e tehnica ziaristică. ...............- v* ■ [UNK] [UNK] [UNK] — E. ENB