Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)
1913-10-01 / nr. 2028
■4 bani ABONAMENTE |nară..........un an 19 Lei .................. șease luni 9 Lei In străinătate .... un an 30 Lei ............ șease luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 $115 ale fiecărei luni REDACȚIA ȘI ADMitti STftAPA 56 CALEA VICTO.HH-STRADA ACADEMIEI 17-BUCUREȘTI 1 REDACȚIA: TEILFCH 13/47 "ABilsISTRAȚIA: TELEFON 22/33 MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA wp"" Inserți și reclame pagina In linia ................................. 2 Lei 5 Linia corp 7 pe o coloană in pagina III ..............50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV .................... 30 bani bani 1813-1913 Monumentul comemorativ al luptei popoarelor unite (1813), ridicat la Lipsca cu prilejul aniversărei a 100 de ani de la înfrîngerea marelui Napoleon, inaugurarea monumentului are loc la 18 Oct. st. n. Renașterea latină și rolul României Călătoria președintelui republicei franceze în Spania a deșteptat atențiunea tuturor asupra acestei țări latine pe care literatura romantică a descris-o ca un pămînt al pitorescului. Strania ne deșteaptă în minte ,tablouri de castele tainice luminate de lună, cu amoruri pline de aventuri, dueluri pricinuite de un surîs al donnei, sau de insulta unui gest numai schițat... E țara Cidului, a lui Don Juan, a lui Don Quichotte, țara visului, a vauitătei excesive, a cavalerismului reixistatic și a 3monului, profund și dominant.... Și în această viziune a Spaniei artistice cu orașe cari au dat prin humele lor rime sonore la atîți poeți, mulți au fost dispuși să creadă că Spania de astăzi e așa cum a descris-o Théophile GauGeiy și cum a evocat-o Merimee. Călătoria d-lui Poincaré, însă, ne-a făcut sa corijăm această formulă comodă prin care caracterisam Spania, și să ne dăm seama că țara lui Carol Quintul e.... reală, că ea are o organizație modernă, că clericalismul — ultimul vestigiu al unui tradiționalism întrucîtva artistic __ nu mai este atotputernic, și că Spania de astăzi este o țară modernă, cu tendințe serioase de progres economic și de consolidare socială. Amatorii de pitoresc și de romantism au de ce să fie mihniți, dar Spaniolii pot fi veseli că au părăsit visul și poesia și au intrat pe calea sănătosului progres practic. Și cea ce se întîmplă cu Spania. B’a întîmplat mai de mult cu Italia, — cu Italia pe cari cei mai mulți dintre noi ne obișnuisem a o socoti numai ca un scop al excursiunilor noastre artistice. Domurile splendide răspîndite în orașele superbe, visul de artă încremenit pentru eternitate în mirajul unic al Veneției, liniștea „Cetăței eterne“, cu Palaturile în care succesia geniilor artistice au venit să le gătească pentru miracolul fără sfîrșit al frumuseței, ruinele ce ea le-a păstrat de pe timpul acelei latinități, leagăn al întregei noastre culturi, și de pe timpul creștinismului în fașe, toate acestea aureola Italia de nimbul unei poezii care punea un vestmînt de raze și de aur peste Italia prozaică, peste Italia reală și actuală. Ea nu mai este o țară a ruinelor sacre, a artei antice și a pitorescului, ci o țară a vieței reale, nuanțate de modernism. Triumfurile ei militare, ascendentul diplomatic, avîntul enorm al industriei, totul ne arată că în Italia, latinitatea a primit o transfuzie de singe nou și un adaos de energie practică care a schimbat fața acelei țări clasice a artei. Latinitatea reînviază și se modernizează. Și un nou suflu de viață sănătoasă vine să trezească geniul latin. In această renaștere glasul Romîniei ca țară latină trebue să fie auzit, și ca rolul ei să fie din ce în ce mai bine nuanțat și reliefat. Evoluția noastră va trebui să fie îndreptată în aceiași direcție cu statele latine din occident, cari au părăsit viata tradițională, de visătorie și de romantism, de frazeologie și poezie politică pentru a intra în făgașul desvoltărei economice. Avîntul Băncilor populare și al Cooperativelor sătești, progresul economic și financiar, cari de citiva ani a început să fie din ce în ce mai visibil, ne arată că latinitatea noastră în chin instinctiv urmează renașterea țărilor latine — Italia și Spania — și că am intrat pe calea sănătoasă și largă a statelor moderne. Progresul de astăzi este rezultatul muncei conștiente a întregului popor. Cultura extensivă, desvoltarea intelectuală a straturilor celor mai largi, gustul de viață bună, totul contribue ca aspectul statelor moderne să fie schimbat. Romînia, care din țările latine, a rămas cea mai în urmă, din pricina vicisitudinilor istorice, va trebui prin imitația marilor ei surori din occident, să se desvolte în sensul economic, să părăsească organizația medievală a celor două clase din care una să cunoască numai jertfa și cealaltă bunătățire, și printr’o dreaptă împărțire a drepturilor și printr’un avînt conștient economic să fie demnă de nobila ei descendentă, și demnă de spiritul latin ce o stăpînește. Tăușan -xx-I IUISEfiZilm SACRIFICAȚII DE LA „EPOCA“ VĂD CESBINARI IN SINUL PARTIDULUI LIBERAL „Epoca“, printr’un ciudat miraj sufletesc, vede în rândurile partidului national-liberal oglinda sfîșierilor din partidul conservator. Pe ziua de azi, organul conservatorilor sacrificati, istorisește o poveste lungă și amănunțită despre neînțelegerile ce ar domni în partidul nostru în jurul programului schițat deunăzi de d. I. I. C. Brătianu. Știm că sunt multe naturi slabe cari caută în nenorocirile altora o alinare pentru propriile lor suferinzi, dar cu toată mila ce avem pentru cei de la „Epoca“ trebue să le spunem că mîngăierea pe care o caută nu poate fi, fiindcă „Epoca“ se înșală amar în viziunea ei îndurerată. Partidul național liberal nu numai că e pe deplin de acord în ce privește programul enunțat de d. I. I. C. Brătianu, dar din consfătuirile prealabile cari au avut loc în vederea congresului chemat să precizeze acest program, reese că membrii partidului sunt gata să dea lupta cea mai îndîrjită pentru înfăptuirea noului program. „Epoca“ să aibă numai răbdarea de a aștepta întrunirea acestui congres, și să nu tragă în pripă încheeri cari pot fi pentru dînsa o deziluzie amară. Știm că săvîrșim un păcat cu cei dela „Epoca“ scoțîndu-i din reveria lor, dar ni avem încotro. Bizantinismul, cînd vrea să devină agresiv, trebue pedepsit, SÜSUM intr’o vînzare de lemne în Tarascon — patria nemuritorului Tartarin a lui Daudet — s’a descoperit într’un trunchu de arbore 200.000 franci în acțiuni. Suma s’a dovedit că a fost depusă de un hoț, ce o furase dintr’un vagon pașce o furase dintr’un vagon poștal. Îmi ambasador al Austro-Ungariei la Petersburg se numește contele Friederich Szapary de Szapar, Mura-Szombat și Szechy-Sziget... Un astfel de nume pronunțat e un permanent pericol pentru limba sortită a’l pronunța ! Din „Viața Romînesca“. Un autor englez Macmichael din 1817, scrie: Bogarii au adoptat toate viciile Europei civilizate, dar au făcut puțin sau de loc progres în manierele unei societăți educate. Sunt extrem de inculți, cultura lor mărginindu-se în o oarecare ușurință de a vorbi franțuzește“. -------------xx—--------- CÎND UMA CIVD ASTA 1 I HeiJoburi Nu’i vorba de d. Cosăcescu. D-sa cu toate că a avut într’o bună zi piretentia să pară așa, totuși n’a avut curajul ca s’o spună. S’a mulțumit numai cu plimbările, făcute într’un automobil roșu ca rubinul. E vorba de d. Take Ionescu. Abia venit din străinătate, unde a făcut tot ce a putut ca să’și epuizeze stoicul de interviewuri cu care plecase din țară, $i iată’l pe d. Take Ionescu cutreerînd țara în lung și ’n lat. N’avem nimic de zis. De ce oare n’ar avea dreptul să inspecteze ministrul de interne țara, mai ales după ce a lipsit în timpul cînd prezența d-sale era atît de necesară? A lipsit atunci! Nu’i Mimic. „Mieux plus tară que jamais...“ Ministrul de interne are putința acum, ca să constate capacitatea și inteligenta directorului general al serviciului sanitar. Și atunci d. Take Ionescu se va felicita că are în partidul d-sale o capacitate și o energie cad-rul Minoviei, și dacă cumva nu-i va mai putea depune la „Banca de Credit“, un nou fond pentru combaterea holerei, atunci îl va înscrie pe tablou, pentru a fi decorat cu „Bărbăție și credință“. D. Take Ionescu știe cum să’și răsplătească partizanii. Dar, partea cea mai însemnată a călătoriei ministrului de interne e cu totul alta. D. Take Ionescu, ca și Poincaré, este un mare orator. Poincare în călătoriile lui din timpul din urmă, a rostit, în locul discursurilor banale oferite de asemenea împrejurări, o serie de discursuri de o frumusețe și elocință rară. Oare se putea ca d. Take Ionescu să rămînă mai pe jos decit Poincare ! Nu zău, fără să zîmbiți, spuneți-mi dacă n’am dreptate ? ! In cetatea Banilor, unde răsună încă acordurile „Imnului Silistrei“, cîntat odinioară de d-sa, d. Take Ionescu, și-a rostit primul discurs, în „genre-ul“ lui Poincaré. Și dacă d-sale, i-a năzărit să facă o vizită d-lui Venizelos, a fost datorită faptului că Poincaré s’a dus în Spania. D. Take Ionescu, este al 11-lea Poincaré. — i. Í. — XX • •• . „nul isi Prtre Carp" „D. P. Carp, șeful partidului conservator, a aprobat ca fiul său să primească postul de sub-administrator de plasă clasa 11“, Epoca Sub titlul de mai sus, „Epoca“,— dacă nu se mai ocupă deocamdată «la persoana ex-șefului partidului conservator, — s’a hotărit să pună in lumină cel puțin meritele fiului d-isale, d. Grigore Carp. Spre rușinea noastră, siliți suntem să ne recunoaștem ignoranța in ceea ce privește manifestarea publică a acestor merite... De aceea cu o vie ,curiozitate am citit și recitit, articolul în care „Epoca“ se ocupa de „fiul d-lui Carp“. Neliniștiți, ne întrebam, nu cumva d. Grigore Carp va fi ținut pe undeva tc o conferință, lui va fi tipărit vreo lvtere cu caracter politico-social sau î nsfîrșit va fi rostit vreun discurs de care noi sa n’avem cunoștința ?... ! Neliniștea ne-a fel de scurtă durată. Din fericire, nu de așa ceva era vorba, ei de o manifestare mult mai importantă: d. Grigore Carp a binevoit a primi postul de „sub-administrator, de plasă clasă II“, iar — lucru și mai demn de luare aminte a contemporanilor, — tot „Epoca“ ne spune, „d. P. Carp, șeful partidului conservator, a aprobat ca fiul d-sale să primească acest post. Ei da, acum știm despre ce este vorba, și dacă avem vre-o nedumerire este că nu știm, ca și „Epoca“, a cui merit n mai covîrșitor? Al 1-lui P. Carp, care „a aprobat“, sau a 1 fiului d-sale, care a primit slujba de sub-prefect de clasa doua în adevăr, nu sunt rare în istorie cazurile cînd chiar odrasle împărătești s'au scoborit în mijlocul poporului, pentru ca să’i cunoască mai bine firea și nevoile. Petru cel Mare n’a fost simplu lucrător într’un șantier de corăbii ?... Ce îndeletnicire mai utilă pentru țară decit să secondezi pe un subprefect în redactarea rapoartelor oficiale? Dacă d. Carp a fost silit deocamdată să renunțe la reforma sa administrărivă, are cel puțin mîngierea că fiul d-sale va fi în măsură, mai tîrziu, să-i înfăptuiască acest ideal, pentru ca’l va pregăti desigur funcțiunea ajutor de subprefect clasa a doua... Iată de ce, felicităm din toată inima pe d. P. Carp, împreună cu „Epoca“ — pentru gestul său așa de vorbitor, Mir. —---------exo------------ HOTE CAPUL DE MORT ȘI CUCUVEAUA O introducere explicativă: Regretatul Haret a înființat instituția Cassei corpului didactic, cu scopul de a veni în ajutorul profesorilor. O parte din veniturile acestei casse o dă „timbrele“, alipite pe lângă orice carte introdusă în școale. Acestea sunt faptele. Acum iată inovația artistică pe care conducătorii instituției citate au crezut că e bine să o facă. Timbrele sînt lucrate „artistic“, după un model care a fost plătit, dacă nu sîntem eronați, cu 500 lei. Concepțiunea însă artistică e atît de extraordinară încît desigur ar fi o lacună dacă publicul mare, nu numai copiii n’ar cunoaște-o. Intr’un cerc, la colțul timbrului lungueț, se află două simboluri sinistre: o cucuvea și un cap de mort, așezate pe un volum închis. Ce mare ironist, sub mare simbolist va fi executat acest clișeu, nu știm și nu ne interesează să o știm, dar ca niște profesori să poată primi perpetuarea în desen a legăturei dintre moarte și carte, aceasta nu o înțelegem ! Cum, simbolurile nesuferite ale tristeței și desnădăjdei, să fie ele singure vrednice de a figura pe coperta unei cărți didactice? Și aceste simboluri vor face oare cartea simpatică tinerilor suflete ! Poate că concepțiunea ce a presidat la acest desen a fost acea a unui pesimist care a înțeles învățătura ca un drum dureros, ce duce curînd la moarte și îndurerează viața cum o îndurerează bocetul unei cucuvele, prevestitoare, de moarte ? Dacă această filosofie a urmărit-o desenatorul clișeului, aceasta e o chestiune de credo personal, și în timpul nostru cineva nu poate fi lapidar pentru ideile sale, oricît de baroce ar fi. Ceea ce e curios, e numai, ca un iubitor al școalei, cum trebue să fie un profesor, să se decidă a alipi cartea simpatică de nesuferitele simboluri ale morței și ale curiei. Cassandra și Pluton, își dau mina ca să protejeze o operă cu scop educativ și înviorător al sufletelor! Aceasta numai într’o minte ea însăși capricioasă și baroca, putea să fie permis. Leneșii—și rari sunt copiii muncitori— vor găsi în cucuvaele și capetele mortuare ale timbrului școlar îndemnuri de a fugi de meleagurile morței , în care unii profesori, cu apucături satanice și cu fantezie macabră îi trimeteu ale lor oficiale desenuri mortuare ! Ciudați educatori — și ciudați artiști ! Petronius IN PAG. W. menn, Berlino! si ImtraÉii Romîniei INTERESANTE DESTĂINUIRI ALE „ROMINULUI,, DIN ANUMEUffil COMERCIALE Intr’un bung discurs politic, d. Nicolae Pasici a arătat cari trebue să fie, după visul, atitudinea de azi a Serbiei. Dublîndu-și teritoriul, devenind un stat poliglot prin incorporarea unui mare număr de Albanezi și Bulgari, Serbia are nevoie de o lungă operă de consolidare. In acest scop îi trebue liniște și fiind ca Serbia c în raporturi încordate cu Austria, d. Pasici e de părere că aceste raporturi treiie să înceteze. Primul ministru sîrb se face chiar campionul unei politici în acest sens și atît la Belgrad cît și cu prilejul vizitei sale la Viena a arătat cam e modul lui de a vedea. De o apropiere diplomatică nu poate fi vorba, întrucît antagonismul politic dintre cele două țări e mare. Sârbii nu uită nici anexiunea Bosniei și Herzegovinei, nici soarta conaționalilor lor din Ungaria. Apoi Austria vede destul de limpede că Serbia nu iese din orbita politicei rusești. Dar dacă o apropiere politică austro-sîrbă nu se desemnează la orizont, sunt alte puncte unde cele două țări se pot întîlni în chip amical. Recunoașterea de către Sîrbi a satului albanez autonom e o atitudine bine văzută la Viena, deși Sirbii iau această atitudine fiind că nu pot altfel și deși nu au renunțat la dorința lor de a încălca teritoriul Albaniei autonome spre a putea avea acces direct la Marea Adriatică, încetarea oricărei agitații sîrbești în chestia Croației și a Bosniei și Herzegovinei e de asemeni pentru monarhia habsburgică o condiție de înțelegere cu regatul sîrb. Mai vin apoi interesle economice care leagă cele două țări. Austria are nevoie de hinterlandul sîrbesc și în fața acestui considerent economic slăbește orice alt considerent. Apoi Serbia e și ea avizată la concursul Austriei pentru expansiunea ei economică. E adevărat că această expansiune întîlnește via rezistență a agrarienilor unguri și austriaci. Dar e vorba ca Serbia să obțină numai libera trecere a vitelor sale pe teritoriul bosniac spre debușeul italian. Această dorință a Serbiei satisfăcută—și guvernul din Viena e gata să o satisfacă — posibilitatea unei înțelegeri austro-sîrbești crește considerabil. D. Pasici e pe cale de a obține acest succes și de aceia lucrează azi pentru stabilirea unor rajforturi normale austro-sîrbești. D. Pasici e un bărbat de Stat care prețuește avantajele economice ale prezentului mai mult decît avantajele politice pe cari le poate aduce viitorul. Acesta e înțelesul lungului discurs pe care l-a rostit la Belgrad. INSURECȚIA ALBANEZILOR . Din Belgrad se anunță că trupele sîrbe au alungat pe Albanezi din toate pozițiunile lor gonindui până la 20 km ,dincolo de granița nouă. In ultimele opt zile luptele au fost cu deosebire înverșunate Mai cu seamă lupta dela Prizrend care a durat două zile și acea de la linia Bula unde trupele sîrbești au bombardat pozițiunea albaneză mai multe ore pînă cînd Albanezii au fost respinși. Atît Albanezii cît și Sirbii au avut însemnate pierderi. Se mai dau lupte înverșunate lingă Cjacova, unde trupele muntenegrene sub comanda generalului Vucotici luptă împotriva Albanezilor și a comitagiilor bulgari Trupele sîrbe de ajutor sunt î marș forțat spre Cjacova. BULEVKl ZiLKlG Situația internațională - FAPTE SI COHEHTAB1I - "HMM socialisti ROMÎNIA MUNCITOARE" VA APARE DE TREI ORI PE SAPTAMANA Organul „partidului social-democrat și al sindicatelor unite" din Itor,unda, anunță că se va reorganiza și va apare de-acum de trei ori pe săptâmină, luptînd cu o nouă vigoare pentru realizarea programului său. In principiu, n’am avea nimic de obiectat împotriva unei propagande care ar avea de scop răspîndirea in masse a unor idei înaintate, menite să le pregătească pentru noi cuceriri de drepturi cetățenești. Nimeni nu poate tăgădui că în țările civilizate ale apusului, partidele înaintate au contribuit într’o largă măsură la răspîndirea culturei, la pregătirea masselor muncitorești, făcîndu-le apte să primească reformele sociale pe cari le impune progresul civilizației și al unei bune organizări de stat. Și, dacă, — inspirîndu-se dela atitudinea și tactica partidelor socialdemocrate din apus — conducătorii mișcărei noastre muncitorești s’ar mărgini la acest rol de educatori ai masselor, nu am putea privi cu adversitate o asemenea propagandă. Partidul național-liberal — ca organizație politică de guvernămînt, cu program și idei înaintate — nu poate condamna din principiu o acțiune menită să contribue la realizarea idealurilor de libertate și egalitate cetățenească, oricît de mari ar fi deosebirile fundamentale ce despart cele două programe. Din nefericire însă, așa cum a fost condusă vină astăzi, mișcarea socialisto-sindicalistă dela noi a fost înnăinte de toată anarhica și anti-națională. Ne cunoaștem însă oamenii, și nu ne putem face iluzii nici în această privință. Aur OXOI drsplătirea ofițerilor marii — O MASUUA NELEGALA — Prin legea aviației militare se fixează anume diurne ce urmează a se plăti ofițerilor aviatori pe lingă solda pe care o prrimise conform gradului lor în armată. Ce se întîmplă nisa s Ministerul de război sub cuvîntul că ofițerii aviatori pe timpul campaniei în Bulgaria au primit sporul de soldă ca toți ceilalți ofițeri și că nu s-au expus mai mult ca oricare alți ofițeri, le-a tăiat diurna prevăzută de legea aviației militare, pe tot timpul mobilizării. Măsura este nedreapta pentru că nedrept este să spui că în campania din Bulgaria ofițerii aviatori au avut aceleași riscuri ca și ceilalți ofițeri de la trupă, pentru motivul că ofițerii aviatori, cari au adus armatei excelente servicii de cercetare, pe lângă riscurile unui război, la fel cu ceilalți ofițeri, ei și-au pus viața în joc tot așa de mult ca și în timp de pace. E chiar non sens să afirmi că un ofițer aviator își expune viața mai mult în timp de pace decît în timp de război. Dar măsura este și nelegala pentru următorul motiv. Ofițerii aviatori primind sporul de soldă pentru campanie ca toți ceilalți ofițeri, n’au primit decit un drept al lor cîștigat, drept prevăzut expres m legea soldelor. Tot atît de legal este insă și dreptul ce-i pretind acești ofițeri în baza legei de organizare a aviației miliare, cu atît mai mult cu cît această lege specială nu prevede ca diurnele oberilor aviatori să se plătească numai în timp de pace. Ba ceva mai mult, această lege specială prevede ca în caz de accident sau de infirmitate provenită din cauz zborurilor, ofițerii aviatori se vor bucura de pensiune echivalentă soldei din timp de război. Credem că d. ministru de război, după o matură chibzuință, va reveni asupra musurei luate. 99 AFACEREA HURMUZ NE VORBA CU DELEGATUL ÎNSĂRCINAT DE COMITETUL BURSEI, PENTRU A CERCETA REGSTRELE D-LUI N. TH. HURMUZ Cu privire la afacerea Hurmuz cimulă pe piața noastră tot felul de versiuni alarmante. Spre a lămuri cîtuși de puțin lucrurile, ne-am adresat d-lui Victor Filotti, sindicul Bursei, și însărcinat cu cercetarea registrelor d-lui N. T. Hurmuz. Iată ce ne-a spus : „Comitetul Bursei a intervenit la ministrul de comerț, pentru punerea d-lui Hurmuz în disponibilitate, și a trimis dosarul întregei afaceri tribunalului de comerț, spre a vedea dacă este sau nu cazul să se aplice dispozițiunile codului de comerț, privitoare la faliment — Putem să știm ce se impută agentului Hurmuz, pentru a se curma o serie de versiuni care circulă în această privință ! — D. Hurmuz are un pasiv care se cifrează la circa 110O.0OO^ lei, față de un activ de 50.000 lei în efecte, garanția sa de mijlocitor, care represinta în numerar cam 45.000 lei, în plus 197.000 lei diferențe de curs, ce are de primit deja diferite persoane, cu care a efectuat operațiuni pe termen. Soldului dintre activ și pasiv d. Hurmuz nu i-a putut da nici o explicațiune legală, sau mai bine din expdicatiunile date de d-sa rezultă că pentru a se acoperi de pierderile ce a încercat, din diferentele de curs pe cari unii din clienții săi, șubrezi, dubioși sau incorecți, nu i le-a plătit, clienți pe cari ii. Hurmuz a avut imprudenta să-i primească, într’o epocă atît de critică prin care a trecut bursa noastră, fără acoperire, a recurs la operațiuni pe câmpt propriu, înstreinînd și reportînd garanții în numerariu și efecte, ale celorlalți clienți cari pentru operațiunile de bursă încheiate, îi depusese acoperire; scăderile brusce, însemnate și neprevăzute prin cari a trecut Bursa în ultimul timp din cauza evenimentelor externe, Tau făcut să încerce pe compt propriu pagube și mai mari, astfel că la un moment dat n’a mai putut restitui nici garanțiile depuse ca acoperire, nici diferențele de curs rezultate din urcările posterioare, ale efectelor și acțiunilor pentru care acele garanții fusese afectate. Creditorii lui Hurmuz fac însă responsabil pe comitetul Bursei, care avînd cunoștință, sau putința de a fi în cunoștință de situația precară în care se găsea Hurmuz, nu numai că nu i-a controlat operațiunile și registrele, dar i-a permis să continue astfel a funcționa ca mijlocitor oficial! Comitetul Bursei, în afacerea Hurmuz, nu are și nu poate avea nici un fel de răspundere. După vechea lege a Burselor, ca și după cea nouă, comitetul are atribuțiunea să supravegheze și să controleze modul cum agenții Bursei își exercită mandatul. Din această atribuțiune a comitetului Bursei, și prin o greșită analogie dintre comitetul Bursei noastre, cu camera sindicală de la Bursa din Paris, a cărei responsabilitate civilă, pe temeiul dreptului ei de control asupra operațiunilor agenților de Bursă, a fost discutată în doctrină și jurisprudență, s’a căutat în cazul Hurmuz a se pune în sarcina comitetului Bursei o responsabilitate morală că n’a controlat, fie la timp, fie în mod suficient pe d. Hurmuz, și să împedece astfel dezastrul ce s’a produs. Ori aceasta este o erezie pentru că nu numai că este o fundamentală deosebire între comitetul Bursei noastre, și camera sindicală de la Bursa din Paris, compusă din reprezentanți aleși dintre săși agenții de schimb, cari au o casă comună numită casa sindicală cu un fond comun al agenților care a atins azi cifra de aproape 50 de milioane și în care partea fiecărui agent este afectată cu titlul de cauțiune pentru garantarea operațiunilor dintre agenți, și a agenților față de casa comună. In aceeași ordine de idei doctrina" mai citează un caz, în care responsabilitatea civilă a camerei sindicale a fost discutată, pentru motivul că nu ar fi verificat la timp situația u unui agent căzut în faliment. Acțiunea creditorului reclamant a fost însă respinsă în toate instanțele, pe motivul că testii trebuesc să se apere ei însăși și să se informeze asupra situațiunei agentului, dar nu să-și adăpostească riscurile operațiunilor de Bursă sub un fel de tutelă legală a camerei sindicale. Dacă ar exista deci o analogie intri, responsabilitatea comitetului Bursei și aceea a camerei sindicale, pe baza unor considerente atît de juridice comitetul Bursei, nu poate fi responsabil în cazul Hurmuz că nu a exercitat un control asupra operațiunilor sale de Bursă... Ca atare, dacă în Franța, unde există o cameră sindicală cu dreptul de a chema în fața ei pe agenții de schimb, ca să prezinte actele, scriptele și registrele lor, cu un drept li veto la numirea agenților, și total responsabilitatea ei față de terții nu este admisă în justiție pentru operațiunile agenților, cum se poate invoca la noi, vre-un fel de responsabilitate a comitetului Bursei, cînd legea prevede un simplu control și supraveghere asupra modului cum agenții Bursei își exercită mandatul, control care, bineînțeles, nu poate viza deît operațiunile în „cordeille" în Bursă, dar care control nu reiese de nicăieri, că s’ar putea întinde pînă la cercetarea registrelor și verificarea operațiunilor de Bursă efectuate, ceea ce ar implica o anchetă permanentă în exercițiul comerțului și al profesiunei mijlocitorilor în interesul terțiilor. Dealtminteri sub imperiul vedei legi a Burselor, agenții puteai refuza cu drept cuvînt prezentarea registrelor de Bursă, întrunit după lege, ei erau datori să păstreze secretul operațiunilor de Bursă cînd clienții lor cereau acest lucru, și clienții lor imputandu-le totdeauna păstrarea acestui secret, comitetul nic. nu avea dreptul să cerceteze registrele, în care erau înregistrate operațiunile de Bursă, întrucît vide principiul secretului absolut al acestor operațiuni. Această dispozițiune a secretului operațiunilor de Bursă s’a omis a se trece în noua lege a Burselor și vă mărturisesc dacă atunci cînd s’a discutat de către comisiunea instituită să modifice legea Burselor, comisiune din care făceam parte, din cauze independente de voința mea n’ași fi fost absent, m’ași fi aspus la omisiunea secretului operațiunilor de bursă care există în toate țările mari sau Bursă, pentru că socotesc că corectitudinea unui agent nu trebue să reside în teama de control, ci în cinstea fundară a agentului, „quitte” ca cei incorecți să fie supuși la toate rigorile legei, atunci cînd se vor abate de la îndatoririle lor. — Credeți că astăzi se poate face un control? ^ — Un control eficace și permanent este imposibil, chiar cu omisiunea secretului operațiunilor de Bursă pentru că acest control nu poate f i: