Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)

1913-10-14 / nr. 2041

V )*( 1 ^ & R­O­N­A­M­E­N­T­E REf­ACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA ANUNȚURI COMERCIALE 4 flHW —— NjjljpM&W * ■ In <arä un an 18 Lei ................. «case Inni 9 Lei 56 CALEA VICTORIEI STRADA ACADEMIEI 17 BUCUREȘTI­­ Linia corp 7 pe o coloană in pagina Iii ................... 50 bani ’ 1 Kg»ga­ 1 In străinătate .... un an 30 Lei................. ș­ase luni 18 Lei REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚI­A: TELEFON 22/39 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ..................... 30 bani I J- Ji­­ Abonamentele încep la 1 §1­15 ale fie­cărei luni MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA Inserți și reclame pagina I I inia ................................. Lei | INTRE FOC și APA Groasnica nenorocire a vapo­rului „Volturno“. SUS, la stingă. Pachebotul „Volturno“ arzînd,în dreapta, nefericitul căpitan al va­porului incendiat, Francis Inch, pe bordul lui ,,Volturno“ înainte de catastrofă. JOS: pasagerii pache­botului, cuprinși de spaimă, se a­­runcă în mare. ­ S intern, de­sigur, țara tuturor con­trastelor și a tuturor ciudățeniilor. Dacă America este pământul clasic al tuturor posibilităților materiale, România pare că ține recordul tutu­ror posibilităților morale. Viața noastră politică oferă, în această­­ privință, un vast câmp ■­nie—observa­ție și experiență iar~m­i­soarea de i­­dei,­­de atitudini și de cuvinte ce începe să se producă în jurul refor­melor liberale , deopotrivă de ins­tructivă pemt­ru sociolog ca și pen­tru... umorist. Treime, într’adevăr, că trăiești în țara romînească pentru ca să vezi un partid ce se zice conser­vator ridicîndu-se în­potriva întări­­rei țăranilor adică a elementului conservator prin excelență. Trebue să fii cetățean al acestui bine­cuvîntat regat pentru­ ca, tot astfel, să vezi pe ni­ște oameni ce se pretind ^ so­cialiști sau, în orice caz, foarte îna­intați în ideile lor, combătând o re­formă electorală ca cea prin care partidul liberal vrea să dărâme pri­vilegiul de clasă și să cheme la rea­litatea vieței publice straturile să­nătoase ale marii mulțimi. Pe când, în același timp, în Pru­sia soci­al-democrații în unire cu partidele liberale dau o luptă îndâr­jită pentru abolirea sistemului cen­­es­tar și înlocuirea lui cu votul u­­niversal,—la noi, organe răspîndite, care tin să se înfățișeze publicului cu o coloratură social-democrată, duc zilnic o campanie de discredi­tare a reformelor liberale, dîndu-și astfel mnna, în propaganda lor, cu acțiunea de rezistență și de negati­­une a conservatorilor reacționari. Că această propagandă e motivată de rațiuni cu totul străine principii­lor și intereselor democratice, — o știm cu toții. Fenomenul rămâne to­tuși interesant și caracteristic pen­tru viața noastră politică. Să dăm­im exemplu din multe al­tele. Se știe că în comitetul execu­tiv al partidului liberal s’a preconi­zat, ca prefacere electorală, ideea colegiului unic cu dreptul de vot pentru toți știutorii de carte, neștiu­torii — exceptînd pe cei cu drepturi câștigate — rămînînd să voteze indi­rect. A fost destul atât pentru­ ca „înaintații“ să strige că liberalii plănuesc o reformă reacționară și să plângă pe neștiutorii de catte is­­goniți din sfera vieței cetățenești. S’a făcut și în Italia o reformă electorală. Guvernul d-lui Giolitti a ridicat acolo, prin această reformă, numărul alegătorilor de la 5.352.349 la 8.672.249, — aproape sufragiul u­­niversal. Din această sporire cei cari au profitat mai ales au fost neștiutorii de carte căci majoritatea celor 3.319.900 de alegători cari re­prezintă sporul realizat sunt, într’a­devăr, analfabeți. Dacă guvernul d-lui Giolitti a fă­cut bine sau rău, aceasta e o ches­tiune care nu ne privește și pe care nici n’o putem măsura cu propria­­ noastră măsură. In chestiile de or­ganizație politică există, într’adevăr, prea puține adevăruri absolute și, de aceea, înțelepciunea oamenilor de Stat trebue să țină întotdeauna sea­­mna de elemente și contingente spe­ciale și locale. Ceea­ ce noi vrem să relevăm e atitudinea pe care socia­liștii italieni o au față de o aseme­nea reformă. Nu mai de mult decit acum cîteva zile, bătrînul și cunoscutul socialist italian, Amilcare Cipriani, își arăta, în această privință, prin l’Huma­­nité, imensa sa aversiune pentru a­cest „dar al monarhiei“, pentru a­­ceastă reformă electorală care a a­­cordat dreptul de vot... neștiutorilor de carte! „A fi acordat dreptul de vot aces­tor bieți oameni, cu totul ignoranți, pare într’adevăr un generos dar din partea monarhiei, și nu e, din potri­vă, decît o manevră de politică ie­­zuitică, păgubitoare socialiștilor, re­publicanilor, tuturor spiritelor îna­intate și libere, și favorabilă preo­ților, monarhiștilor, militariștilor, tuturor dușmanilor progresului so­cial, ai libertatii, ai civilizației. „Intr’adevăr pentru cine vroiți să voteze, toți acești nenorociți neștiu­tori de carte, dacă nu pentru can­didatul al cărui nume le va fi su­flat de preoți și de patronii, în voia cărora se află ? „In loc de a șterge rușinea analfa­betismului, ea va fi accentuată, căci stăpânii situațivüei vor fi neștiuto­rii de carte. Camera viitoare, care ar trebui să reprezinte un corp e­­lectoral înaintat, va reprezintă, din potrivă — cu exceptiunea unei mici minorități de cetățeni înaintați — tot ceea­ ce este mai reacționar“... Se va întîmpina însă, noi nu a­­vem pericolul clericalismului. De­sigur dar nu aceasta e în discuție. Chestia e că­rui spirit înaintat, un democrat ca Amilcare Cipriani e convins că neștiutorii de carte nu vor avea putința sufletească a inde­pendenței, că admiterea lor în m­o­dul alegătorilor e păgubitoare de­mocrației și progresului social și ca, în sfîrșit, prin aceasta chiar, refor­ma electorală italiană înseamnă o accentuare a analfabetismului. De departe suntem deci de modul cum „înaintații“ noștri privesc ace­iași problemă ! A fost destul ca libe­ralii să cugete la scoaterea neștiuto­rilor de carte nu din rîndul alegă­torilor în genere ci numai din acela al alegătorilor direcți pentru­ ca vo­cile „democrate“ să se umfle și im­precațiile să cadă ca grindina. In ciuda acestor voci însă, parti­dul liberal va ști să-și facă datoria. Punînd știința de carte ca singurul criteriu de deosebire între direcți si indirecți, partidul liberal va așter­ne baza sănătoasă a sufragiului u­­niversal către care răspîndirea lu­­minei ne va îndruma fără trebuința unor noui prefaceri constituționale. Putința exercitărei directe a dreptu­lui de vot va deveni astfel un im­bold pentru cunoștința elementa­ră de carte. — acest „privilegiu“ e­­lectoral care, cu putină sforțare din partea statului, va putea fi în cu­­rînd la îndemîna imensei majorități a populațiunii. — c. — b. REFORM ELECTORALA Miști și neștiu­torii de carte SCOȚIENE Bătaia anatomică Prefectura poliției a angajat pe un luptător străin ca să învețe pe ofițerii de poliție metoda de luptă japoneză, numită „Jiu-Jitzu", baza­tă pe principii anatomice. Așa­dar de azi înainte se va bate în beciurile poliției după principii­le anatomice. Ce va deveni d. Maiorescu? Zilele guvernului fiind numărate premierul se preocupă, de a-și găsi o meserie potrivită. Un moment se hotărîse a trece ca șef de gară, ca unul ce a prezis cînd va veni „tre­nul Romîniei". In cele din urmă s’a decis a îmbrățișa profesiunea de cărturăreasă, de­oarece a profetisat viitorul Romîniei, printr’un talent de ghicitoare în palmă. Inventatorii în curînd va avea loc, la Bucu­rești, un congres al inventatorilor din țară. La acest congres vor lua parte toți reporterii Adevărului". Chirurgie Și la noi ca în Turcia. ,"Presa" anunță că „Turcia, deși amputată de-o parte din teritoriu, a eșit întărită". Iu­tocmai ca la noi. Amputat în afacerea Justei, d. Bădărău a eșit întărit din această operație... parla­mentară. E vorba de buzunar, bine­înțeles, nu de fotoliul ministerial. Cursele și politica La Hipodrom se face politică. Iată dovada procurată de afișul oficial al alergărilor: Premiul Handicap: „D. Marghilo­­man-Farfara“. Mișcarea feministă „Dimineața" ocupîndu-se de miș­carea feministă, se întreabă ce ar fi­de făcut. Foarte simplu, copii de sex feme­­nin ca să sporească rîndurile lup­tătoarelor. -------------------0X0-------------------. Iii, și rîdem! REFORMELE LIBERALE, „FACLA“ ȘI D. MARGHI­LOMAN y„Facla“ ne aduce o noutate senza­țională: discutând reformele parti­dului liberal, ziarul francez al d-lui Marghiloman.... unde. Ce găsește extraordinar în aceas­ta junele nostru confrate din str. Sărindar ? D. Alex. Marghiloman a rîs o viață întreagă, rîde și azi, a rîs și rîde silit, fals, așa cum numai ministrul finanțelor știe să rulă, cînd stringe mina d-lui Take Iones­­cu sau cînd face protestări de dra­goste pentru d-mi Carp sau Fili­­pe­scu. Dar fiindcă e vorba de exproprie­re și cum avem de a face cu vice­președintele de la Jochei-Club, se poate spune în nota mai exactă a lucrurilor că d. Marghiloman rîde... nuntește. Și e așa de­­ caracteristic rîsul a­­cest­a al d-lui Marghiloman, în cu­­nuna noastră [UNK] domnișoară „Facla“ ,nV și grăbit­­ să tragă concluzia că, de vreme ce d- Marghiloman unde, e o dovadă căi reformele liberale nu sunt serioase. Concluzia e adorabilă, e candidă ca și virginitatea fecioarei din stra­da Sărindar. Rîdem și noi. Rîdem cu d. Mar­ghiloman împreună, că­ s’a găsit, în sfîrșit, cine­va care să ia în serios rîsul d-sale, după ce d. Marghilo­man s’a făcut de rîs cu afacere, tram­vaelor, cu șefia d-lui Marghilo­man sau cu împrumutul. Dar cum să nu rtdă... mvnzește d. Marghiloman de expropriere, cină își aduce aminte de exproprierea cu contra-valoarea­­ neplacerei sentimen­tale. Cită deosebire între exproprie­rea d-lui Mișu­ Cantacuzino de la 1906 și exproprierea din programul liberal. Rîde d. Marghiloman, fiindcă-i cu­noaște măsura. A mai fost odată expropriat de Marghiloman de libe­rali și încă ce expropriere. Dau ex­propriat din primțul guvern Maio­­rescu, cînd cu afacerea tram­vaelor, Iată de ce rîde d. Marghiloman. Rîde fals, dar rîde. Cel puțin luna noastră confolă „Facla" ar trebui să’l înțeleagă pe d. Marghiloman, dacă d.­­Carp nu reușise să’l cunoas­că o viață întreagă. Atunci de ce sa nu rîdem și noi? Hai să facem cu domnișoara din strada Sărindar, junelui Mar­ghiloman. SALARIUL MINIM O NORMA GENERALĂ ECO­NOMICS IN TARILE OCCI­DENTALE Ne aducem aminte de campania pe care partidul conservator a dus­­o contra prescripțiunei minimului de salariu, aplicat în munca agri­colă. Se vorbea alungi cu multă vio­lentă contra unei norme de salariu care ar fi atins un principiu sfînt, principiul libertăței în materie de învoială între patron și lucrător, între proprietar și țărani.­­ De fapt, încă de mult apostolul li­bertatii în materie de salariu și de muncă agricolă d. P. Carp, susținu­se că dreptul comun este jaful co­mun cînd se aplică țărănim­ei. Dar lipsa de logică n’a fost inventată de d. Carp. D-sa n’a avut de­cit meri­tul de a o aplica. Ceea ce este, însă, demn de rele­vat e faptul că atunci cînd în Ro­mânia se găseau apostoli ai liberta­tei economice, cari se revoltau con­tra legei minimului de salar, în An­glia — o țară care n’are tocmai re­­putațiunea de a susține robia indi­vidului — se făceau legi prin care lucrătorii din uzinele navale se bu­curau de norma unei legi care le garanta un salariu omenos. Un stu­diu recent — scris fără nici o preo­cupare politică sau de actualitate — al d-lui Madgearu ne arată că în legislația urb­eră se admite astăzi în chip constant principiul minimu­lui de salariu. Ace­st principiu a fost cerut în „Asociația internațională pentru ocrotirea legală a muncito­rilor, în congresul de la Lucerna de sub prezidenția d-lui Millerand. A­­poi în Franța avem proiectul d-lui de Mun care e departe de a fi un socialist ortodox, — în Germania se admite legea minimului prin le­gea din 1911, în Austria există pro­­ectul guvernului din 1911, și în Bel­gia minimul de salariu va fi în cu­rînd realizat prin proectele d-lui Huysmans și Verhaegen. Legea învielilor agricole, făptui­tă de guvernul liberal la 1908, nu era, deci, o măsură­­ atît de revolu­ționară și atît de extraordinar a­­narhică, cum o­­ arătau sociologii conservatori: sociologii care pricep perfect de bine nevoile sociale de a­­éimia 100 și 200 ani ! —------------exp­e——,—— împăratul Wilhelm va vizita pe împăratul Frantz Joseph în caste­lul de la Lchdenbrunn. Vizita acea­sta e necesară ca să împrospăteze o prietenie veche și să risipească nori noui. Nu e un secret pentru nimeni că în cursul evenimentelor balcanice prietenia dintre Austro- Ungaria și Germania a cam slăbit, deși în mod formal tratatul Triplei Alianțe a fost reînoit tocmai în to­iul acelor evenimente. Dacă reîno­­irea acestui tratat s’a făcut spre a învedera Europei că zguduirile din Balcani n’au putut zdruncina te­melia Triplei Alianțe, această de­monstrație diplomatică n’a ptut as­cunde faptul real că Germania nu­mai constrânsă de împrejurări a se­condat sforțările monarhiei habs­­burgice, cari erau de natură să provoace un dezacord complect în­tre Marile Puteri, încă de la înce­putul primului războiu balcanic, cînd Austro-Ungaria ca să’și vali­deze interesele întrebuința un ton războinic bizuindu-se pe alianța ei cu Germania, împăratul Wilhelm a spus principelui moștenitor a­us­­tro-ungar: „Prea mult zîngăniți cu sabia germană". Pe vremea con­ferinței de la București, cînd ches­tia Cavarei amenința să rupă ne­gocierile de pace, împăratul Ger­maniei a intervenit și mai fățiș, într’un fel care a displăcut și mai mult la Viena. Dar monarhia hab­­sburgică a înghițit, căci altfel pier­dea singurul ei sprijin. Azi împăratul Wilhelm, cavaler, vine să m­îngîie pe bătrînul Frantz Joseph pentru supărările pe cari i le-a pricinuit. Gestul e frumos, dar acest gest nu înseamnă că împă­ratul german n’ar reîncepe ce a făcut dacă și Austro-Ungaria ar reîncepe în felul­ ei. DIN CAMIERA UNGARĂ­­. Eri s’a deschis la Budapesta Ca­mera ungară. Ea a fost convocată de către guvern și nu din inițiati­va opoziției. Tisza a dispus să se convoace ședința pe Sâmbătă, îna­inte ca opoziția să fi prezentat ce­­rerea de convocare. Astfel cererea aceasta, prezentată în urmă, a ră­mas fără efect, ceea ce a provocat o mare indignare în rîndurile opo­­ziției. Dacă opoziția convoca ședin­ța, fixa ea ordinea de zi, pe cînd acum o fixează Tisza și poate ușor să eludeze intențiile opoziției, ai cărei șefi voiau să interpeleze în chestia tripoului de pe insula Mar­gareta. Tisza luînd-o înainte, a scă­pat de încurcătură. UN DISCURS M­AG­HI­ARD­EZ I. AL URMAȘULUI LUI LUEGER Zilele trecute au avut loc serbă­rile centenarului „luptei popoare­lor", aranjate de orașul Breslau. Consiliul municipal al capitalei monarhiei austro-ungare a fost re­prezentat la aceste festivități prin o delegație, în frunte cu primarul Hr. Weiskichner. Oaspeților vie­­nezi li s’a făcut o întâmpinare gran­­doasă. La banchetul organizat în onoa­rea deputăției vieneze, primarul V­ienei, Dr. Weiskirchner, mulțu­mind pentru întâmpinarea căldu­roasă a spus între altele: „D-voastră desigur veți fi cetit că la noi acasă toate ar fi pe dos. Dar mii așa. In ungaria și Austria există atît de multă credință pen­tru rege și împărat, vicit, îndată ce va suna semnalul de chemare, Austro-Ungaria, țara cu ținuturile cele mai frumoase, țara celor­­mai mari talente, al cărei sol ascunde bogății nesfârșite, va trăi veșnic! Trăiască Ungaria! Trăiască Aus­tria! Trăiască patria noastră iu­bită!" Discursul acesta a provocat o mare decepție în rîndurile Romî­­ni­lor din Ardeal, unde e încă vie amintirea atitudinei anti-ungurești a lui Lueger, predecesorul d-rului Weiskirchner. ROMÎNII DIN BASARABIA „Rusische Rundschau“ din Vie­na află din Petersburg că s’a dat desmințire știrei după care s’ar fi îngăduit, în bisericile basarabene, oficiarea serviciului religios în ro­mânește. In aceeași vreme se des­­minte și știrea despre deschiderea școlilor particulare românești în Basarabia. Presa naționalistă rusă e de alt­fel plină de atacuri la adresa ba­­sarabenilor. De pildă „Kisvena“ scrie: „Populația moldoveană din Ba­sarabia se dovedește recalcitrantă, iar încercările de a o înfrîna sînt zadarnice. Ni-e imposibil să o a­­propiem de noi, oricami ar fi con­cesiile ce i-am­ face. Cu această procedure blîndă ajungem să fim considerați de lași și slabi. Astfel ..­­­­...........................I» de elemente râmîn pe fecx in mijlocul nostru. Poate ni i-am apropia, aplicînd sistemul cu colonizările în Caucaz și Siberia, dar de rusificat nu i-aiot putea niciodată. Pentru a atinge­ acest scop —după cum arată mini­­strul de culte Casso — de mare im­portanță pentru noi, trebue să ne decidem a proceda fără cruțare. Sijji, vorbește că s’a dat concesie pen­­tru înființarea de școli ixmmnieșfîi în Basarabia, iar limba romînca­, S că va fi predată și în școlile sta­tului. Dacă se va lua această mă­­­sură, consecințele dezastroase acci vor arăta în curînd, căci aceste școli vor deveni cuiburi de propaș­ panda pe fată și fără jenă. In Baia­saraiba nu avem nevoie de învă­] țători romi­ni“. DELEGAȚI­­NILE AUSTRO­­UNGARE Din Viena se anunță, că sesiff]­unea de toamnă a delegațiunilor fi convocată prin autograf impe­­rial pe ziua de­ 17 Noembrie. 4 Se așteaptă pasionate desbateri în chestiile de politică externă. "■ Lumea se întreabă cum își v­a apăra contele Berchtold greșelii& BULETIN ZILt­EÜ Situația internațională - FAPTE ȘI COMENTARII — ni Sfîrșitul Franței VIZIUNEA UNUI GERMAN, DEZVELEȘTE STAREA DE SUFLET A VECINILOR FRANȚEI. — O BROȘURA DE ACTUALITATE — Mai de­mult, în vitrinele librării­lor, se ț­ase­ o b­roșură cu titlul „Frankreichs Ende" de Adolf Som­merfeld. Traducerea română a d-lui colonel N. Boerescu, o face de ac­tualitate și o localizează în mediul nostru. Această broșură este o ipoteză germană prin care Franța ar fi cu totul distrusă, și încorporată impe­riului vecin. Un document psiholo­gic credem interesant a reproduce o parte din această broșură șovinistă germană. După două zile dela declarația războiului de către Germania Fran­ței, lupta a și început la frontieră, și trebue spus că atîtea trupe ger­mane intraseră în Franța, incit su­perioritatea lor numerică a avut un efect zdrobitor, asupra orașelor de la frontieră și a forturilor. Teritoriul între Thi­on­ville și Se­dan a fost ocupat fără împotrivire. Intre Thionville și Verdun au a­­vut loc lupte violente cu avanpostu­rile franceze; aceste localități fură surprinse­, și luate cu asalt. De a­­tunci trupele germane, care intrase­ră în Nancy, au putut să se întindă la Nord-Vest până la Verdun și la Sud, înaintînd spre Neufchateau. Ariergarda urmă aceiaș direcțiune și reunin­du-se la Bel­fort cu regi­mentele bavareze și vik­tenbergeze, pe cînd regimentele din Baden și Hessa, unite cu vînătorii imperiali austriaci, luară poziții la Dijon și Besancon. La Belfort se încinse o luptă fu­rioasă, care făcu numeroase victi­me. Așa că în sfîrșit garnizoana nu putu rezista mai mult în fața acțiu­­nei distrugătoare a artileriei ger­mane și se predă. Prin căderea Bel­­fortului s-au predat captivităței mai mult de 10.000 soldați cu ofițerii lor. Mica garnizo­ană din Besancon se predă d­e asemenea după primele detunături de tun; numai Dijon a rezistat mai mult timp. Pe timpul cînd micile forturi izolate fură dis­truse, unul după altul, s’a putut ba­te și cetatea cu tunurile de asediu, garnizoana descurajată, care s’a a­­părat vitejește, depuse armele. Aici a fost pentru prima oară, că a intrat în acțiune un Zeppelin, 2 baloane Perseval și 30 aviatori, cari aruncau în cetate, din înălțime, bombe explosive, cauzînd garnizoa­nei stricăciuni. Se zice că două din aceste obuze, încărcate cu un explosiv particular, ar fi suficiente de a incendia un în­treg cartier, prin aceasta aproape 500 oameni, ar peri. O parte din trupe devenind disponibile în acest loc, înaintată atunci spre Lyon, ce­lebrul oraș al mătă­surilor. . Populația de aici, natural, fiind compusă din­ fabricanți bogați și lucrători. Aceștia­ din urmă au fost ,în toate timpurile antimilitariști, și, mai mult ca niciodată, ei consi­derau acest războiu, care le lua hra­na zilnică, ca o gravă lovitură adu­să intereselor lor economice. La vederea inamicului, care ase­dia cetatea, furia poporului contra autorităților militare se repetă și proprietarii fabricilor, de frica vio­lențelor din partea proletariatului disperat, a trebuit­, de bine de rău, să se asocieze la ideia de antimili­tarism cu lucrătorii. Astfel în ceta­tea Lyon se aflau două partide: u­­nul militarist, numai garnizoana,­­celalt antimilitarist — și era majo­ritatea din totalul populației. Sol­dații francezi erau deci obligați, a sta în casemate și în interiorul for­tificațiilor, căci, îndată ce ieșeau pe stradă erau luați în rîs. Evident că aceste visuri nu pot a­­vea o valoare obiectivă și științifi­că. Dar e bine de reținut un învă­țământ și anume că cuceririle se fac nu atît prin pregătirea celui ce atacă, cit­im exploatarea defectelor celui ce este atacat --------------exo-------------­ÎMPRUMUTUL . TAKE IONESCU ÎL APROBĂ, DAR SE DESSOLIDARIZEAZA Consiliul de miniștrii, prezidat de d. Marghiloman, a încuviințat îm­prumutul contractat de d. Marghi­loman, ministrul finanțelor. După afirmațiunile unui ziar de mîna­ stîngă al d-lui Take Ionescu, încuviințarea s’a făcut în mijlocul unei atmosfere de constrîngere, con­siliul de miniștri neputînd el singur crea o „încurcătură politică și finan­ciară”. Dar din arătările aceluiaș ziar, inspirat noaptea de d. Take Io­­nescu, reese o aspră critică a condi­­țiunilor împrumutului. „Adevărul“ — că de el, iată-i vina ! vorbim, — după ce critică pe d. Marghiloman că s’a dus cu alaiu la Paris, ca să... ne includă piața franceză, arată că cu dobînda de 4 jumătate la sută, no­ile titluri ale împrumutul contractat la Berlin ar fi trebuit să coteze cel puțin 90 și nn 83 și trei sferturi. In așa condiți­­uni d. Take Ionescu are dreptate cînd spune prin „Adevărul“ că a­­tunci cînd un ministru pleacă în persoană din piață în piață și cînd se expune unui eșec ca acel din Paris, „toată răspunderea operatiunei cade numai asupra ministrului de finan­țe ori­cit s’ar solidariza alții cu dîn­­sul“. Din cele strecurate de d. Take Io­nescu în „Adevărul" reese că minis­trul de interne se dessolidarizează de fapt, de acțiunea ministrului de finanțe. Mai reese în acelaș timp te­meinicia afirmațiunilor noastre, cînd spuneam că noul împrumut ne traduce cu o pagubă pentru Stat­ 1ST! UN MARE NEDREPTĂȚIT Zilele trecute a murit la Paris, un­ mare inventator Charles Tellier. El descoperise mij­locul de a conserva prin frig lucrurile cele mai expusei coruptiunei, si gratie acestei in­vent*­­tiuni o mare și întinsă industre, „ac­­eea a frigului“ a luat naștere.­­ In vreme ce capitaluri imense se­­puneau în această nouă industrie,­ atît de rentabilă pe cît e de salutari rá, și în timp ce congrese savanții ■ discutau în chip academic și solemn inventiunea lui Tellier, el cunoștea­ suferința ignorărei,, și durerea sftrîn­­ciei. Nimeni din cei ce cîștigau ba­­ni mulți cu invenția lui, și nici u­nul din acei cari tratau­ magistral chestiunea frigului artificial înain­tea doctelor societăți savante, lui se preocupau de omul care o javan­­tase, de acela care asVîrlise în Iitiy, o nouă și mare industrie, căci este necontestat a și prin aplicarea frigă*­lui artificial, multe crize econom­­ifi­ce pot evita, multe companii de transport își «răsesc mijloace din­ mari cîștiguri, încât igiena și eco­­nomia politică pot considera pe Tell­lier ca unul din marii lor fruntașii"" Totuși Tellier a trăit ani întregi îjn mizerie, și a cunoscut cea mai mare durere omenească : durerea de a disprețuit și ignorat. • Un amator de „calembour“ ar zista că un om care a inventat frigul artificial, nu putea să încălzească pe ai lui contemporani. Dar în rod e ceva mai grav și mai dureros da­cît un joc de cuvinte, "S "--rfl Petronius | --------------0X0--------— | Spre meserii —CE S’A FALUT LA MINISTERUL INDUSTRIEI 31 COMER­ȚULUI ÎN CHESTIUNEA ÎNVATAMINTU­LUI PROFESIONAL— Lipsa unei pregătiri temeinice pentru meserii formînd un gol des­tul de însemnat ín desvoltarea vie­tei noastre economice, cei care au întemeiat ministerul industriei și comerțului, au avut grija chiar de la început să înființeze și un servi­ciu anume pentru îndrumarea învă­­țăturei meseriilor și înlesnirea ce­lor slabi și nevoiași ca măcar sub formă de industrie casnică să prac­tice vre-un meșteșug, că astfel cîș­­tigîndu-și pîinea zilnică, să poată și ei contribui la sporirea bogăției noastre naționale. Astfel răspunzând unei nevoi așa de însemnată, Serviciul învățămîn­­tului profesional și al industriei casnice, din ministerul industriei și comerțului, sprijinit de ministrul de pe vremuri și de hărnicia celor care au lucrat direct pe această ca­­le, a început în curînd să răspundă menirei pentru care a fost înființat. La April 1911, cînd am fost numit ca inspector la acest serviciu, am putut constata că se împărțiseră pină atunci destule ajutoare pentru in­dustria casnică, mai multe maestre fusese trimise în străinătate ca să se perfecționeze în ale țesătoriei și cultura viermilor de mătase ; s­e dă­duse conducerea școalei de serici­cultură din București pe mîini des­toinice și se pornise mai multe ate­liere de industrie casnică, iar pen­tru pregătirea meseriașilor se înce­puseră cursuri de seară cu ucenici și se întrețineau două școli de me­serii, una la Valea Boului și alta la Răcăc­iuni jud. Bacău. De asemenea se întreținea un nu­măr de bursieri în străinătate pe la școli te­h­nice și fabrice. De atunci urmîndu-se astfel și mai departe pe calea începută s’a căutat în primul loc : 1) Să se organizeze potrivit îm­prejurărilor de traiu dela noi, in­dustria casnică autonomă , aduci­n­­du-l pe sătean în stare ca să poată lucra alături de plugărie și oare­ca­re , meșteșuguri, mai întîi pentru trebuințele proprii «T apoi pentru un număr de clienți . Las’ acolo UE de industria ea»nică ar deveni oeă­patia de căpetenie, lucrătorul să o poată apăra împotriva speculatori­lor. 2) Sa se cerceteze stare­a industria­șilor casnici, care lucrează la ei a­ casă cu bucata pentru negustori; a­­dică a acelor lucrători căzuți în mîinile capitalismului și să se ia măsuri de apărare pentru ei­­ și pen­­­tru clienți. ■ 3) Să se organizeze și să se înte­­meiez­e cursuri de ucenici și școali de meserii. Cu un cuvînt s’a schițat ce trebuia de făcut mai departe pentru înflo­rirea industriei casnice și ridicarea meseriașului. Spre a putea aduce insă la înde­plinire acest plan de muncă, pe lîn­gă cultivarea concursului ce-i poa­te da inițiativa particulară pe aceas­tă cale, s’a căutat mai întîi pentru industria casnică, să se pregătească lucrătoare destoinice, să se desvo­­te meșteșugurile practicate astăl de bărbați sub formă de industri casnică prin diferite sate; să se ti un control mai îndeaproape la da­rea ajutoarelor pentru industri casnică de către Minister și să­­ organizeze producători ca să poat trage foloase mai bune de pe vinul ca lor, fără însă a îngreuia q­ clienți. In vara anului ÎS 12 s'a organiza prin anume regulamente, ateliere­ de industrie casnică, întreținute­­ ț Minister prin mînăstiri și alte loca­­lități, precum și cele tinute de par­ticulari, dîndu-li-se putinta, ca p­ lingă pregătirea unor femei de ca­să și b­une lucrătoare totodată, e înlesnească de lucru în atîtea teme și să desfacă în comerț produsele e­fectuate și pînă la Noembrie s’a r­dicat numărul acestor instit­uții, întreținute direct de Minister la 3 Tot atunci s’au făcut cercetări ]ș sala locului, asupra ajutoarelor da­te de Minister pentru industria pol­itică și se plănuise felul cum în timpul ierpei viitoare să se infignel

Next