Viitorul, aprilie 1914 (Anul 8, nr. 2206-2232)
1914-04-01 / nr. 2206
V /ti—«u geaaetea-rio Z2QG ABONAMENTE In țara...................an an 18 Lei ............... geaae Inni 9 Lei In străinătate .... an an 30 Lei................... gease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 .115 ale fiecărei luni REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 56 CALEA VICTORIEI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :...................... 30 bani Inserți și reclame pagina III linia ................................... 2 Lei I Regele George al Angliei este un Acum de sărbătorile Paștelui s’a pus din marii iubitori ai copiilor, gândit la micii bolnavi orfani din dragostea aceasta pentru cei mici spitale și s’a grăbit a le duce cap cunoscută. Idouri. Ilustrația noastră reprezintă pe rege într’un mare spital de copii din Londra, împărțind jucării micilor orfani bolnavi, Incompatibilitățile parlamentare Du prose! De lege necesar și util . Unele ziare, îmboldite de patima politică, fac caz de un proect de lege, , depus din inițiativă parlamentară, prin care se desființează incompatibilitatea între mandatul legislativ și funcțiunea de conducător al așezămintelor de credit privilegiate de Stat. Acele ziare văd în acest proect de lege tendința de a se favoriza unii membri ai partidului, national-liber. Ne vine foarte ușor să răspundem fenei asemenea obiectiuni. Legea incompatibilitătilor, votată In Februarie 1912 n’a fost o lege inspirată de interesele generale. A fost o lege personală, care a vizat anuare oameni, o lege aíltromineiu, dictată de patima politică a unui partid în contra altui partid. §i e drept ca o măsură, unică și tendențioasă să fie îndreptată, știut fiind că în toate țările constituționale ,legile cu caracter personal sunt repudiate. Cu toate acestea îndreptînd această măsură, autorii proectului de lege în chestiune, nu s’au indicat desigur în contra principiului incompatibilităților, recunoscut și el în toate țările. Dar un principiu are valoarea lui de aplicare după timp Și împrejurări. In țările cu pletoră de conducători și cu cultură veche, legiuitorul face bine cînd prevede anume incompatibilități parlamentare, căci în acest chip, el face o selecțiune de oameni și o delimitare de atribuții. E o măsură utilă pe forma căreia nu suferă nici o ramură de activitate. ___ În Franța sau în Anglia bunăoară, nu e nici o pagubă pentru viața publică dacă unii oameni sunt scoși, prin faptul ocupatmnilor lor, din sfera activităței parlamentare. Un financiar, de exemplu, care dunige o instituție de Stat, poate prea b bine lipsi din Parlament, fiindcă în pomenitele țări sunt destui alti specialiști financiari cari să contribue cu luminile lor la elucidarea unei desbateri parlamentare. 1 Nu tot acelaș e cazul în țările ■nici, în formațiune încă, unde oamenii conducători sunt puțini la număr. In aceste țări nu se poate încă face anume delimitări de atribuții și nu se poate prescrie anumite incompatibilități, fiindcă din aplicarea lor ar rezulta, o pagubă generală. Noi nu avem încă destui conducători de așezăminte financiare, ca să refuzăm a-i recruta din rinduirile vietei politice; și altă parte,Parlamentul nostru nu are destui Specialiști în chestiile economice, ca să poate renunța la concursul specialiștilor pe cari îi avem. După cum în toată lumea nu se poate conce Ei un parlament fără jurisconsulți, t așa, în vremurile noastre, când Chestiunile economice au o importanță covârșitoare, un Parlament i-ar decapita dacă ar respinge din Cinul său pe specialiștii financiari, iar dacă nu avem destui financiari și economiști și dacă puținii pe mani îi avem, sunt necesari pentru recunicerea așezămintelor de erejűit, ar fi o greșală păgubitoare dari s’ar refuza accesul și în Parendie, ea IBB PoștiDtele fax vor contribui, nu numai la înălțarea desbaterilor, ci și la înlăturarea ereziilor economice adesea grave și periculoase. Din păcate, desbaterile noastre parlamentare nu prea excelează prin obiectivitate și prin cunoașterea materiei tratate. Și ar fi o scădere pentru viața noastră politică, dacă s’ar elimina din Parlament putinii economiști specialiști pe cari îi avem, sub cuvînt că acești specialiștii, sînt ocupați și aiurea. Inspiratorul legei incompatibilităților, votată în Februarie 1912, ed. Al. Marghiloman, ți se ar zice d. Marghiloman, dacă astăzi, cînd se dezbate exproprierea unei părți din marea proprietate!» ar lipsi din Parlament tocmai reprezentanții marei proprietăți ! De ce atunci să lipsească financiarii și economiștii, cînd se vor desbate legi cu caracter economic, și cînd va fi, poate, vorba de o reformă a sistemului nostru fiscal 1 . Propunătorii proectului de lege Care tinde la desființarea incompatibilităților parlamentare s’au inspirat deci de la un gînd feticit—căci n’a venit încă momentul cînd să ne putem plăti luxul unor incompatibilități cari să excludă, din Parlament oameni absolut necesari acolo, deocamdată.. FABIțJS ■ • -----------xx--------- NOTE Viața catedralelor In mult agitatul . Paris, în care cei ce nu au nici o pregătire sufletească cred că nu se găsesc decât restaurante bune, cabareturi și femei comode, — trăesc o sumă de asceți, de eroi ai cugetărei cari muncesc pentru a face din tara lor nu numai în Franța de azi, dar pe cea de mîine și pe cea de totdeauna. Unul din acești făuritori ai unei glorii ce nu poate cunoaște moartea, e marele Auguste Rodin, acel sculptor care s’a încumetat a fi Demiurg și rival al Creatorului. In imensul vitet al Parisului Rodin are timp să-și aducă aminte de catedralele imense, de bisericele ce gătesc tara cea mai frumoasă, cu turnurile, cu frumusețea, cu maiestatea grandioasă și cu splendoarea lor arhitectonică. Sar-Peladan care e unul din cei mai buni cunoscători ai artei franceze și-a legat numele de viața acea a catedralelor care au impresionat și pe Victor Hugo. Citind cele spuse de excentricul mag, dar incontestabil fin și erudit estet, înțelegem ce însemnătate are arhitectura bisericească într’o țară. Rodin continuă pe Péladan și ultima lui operă asupra catedralelor franceze e un imn de glorificare a cerului și a Artei. Cînd oare vom avea și noi entusiaști cîntăreți, fini esteză cari să eternizeze în scris frumusețea Curiei de Argeș, a mănăstirea de la Tîrgoviște, sau a Celor Trei Ierarhi din Iașii Petrandiu MIEI 1IFSÎ $î inciiiu peüciari intr’ un singur an s’au dat peste 10 milioane micilor funcționari și s’au luat angajamente de alte 15 milioane pentru anul viitor. Bugetele diferitelor departamente ju fost votate in ședința de Sîmbată a Camerei. Printre oratori a luat cuvîntul și , Inevitabilul domn Cuza, — care a ajuns obiectul Unităței Adunărei,— prin felul umoristic, lipsit de cea mai elementară seriozitate, cum înțelege să discute chestiile serioase ce vin în desbatere. O afirmare a d-lui Cuza, — care spusese că partidele politice nu fac nimic pentru micii funcționari", a dat prilej d-lui Emil Costinescu, ministru de finanțe să arate cît de neîntemeiată este această aserțiune. In adevăr, d. ministru de finanțe a dovedit cu cifre că numai în anul acesta guvernul liberal a qiîIuit prin bugetul votat cu o îmbunătățire de peste 10 milioane în favoarea micilor funcționari de la căile ferate. Este cea mai mare sumă pe care a acordat-o vreodată un buget la flees_ capitol. . Dar nu e destul atît. • Prin votarea diferitelor legi, tot pentru îmbunătățirea situației micilor funcționari, — cari se vor pune în aplicare unele de la Ianuarie, altele dela Aprilie viitor, guvernul a luat angajamente formale de sporuri cari pentru bugetul viitor se urcă la alte 15 milioane. Cînd în două bugete se fac numai pentru micii funcționari sportiri de 25 de milioane, este o neagră ingratitudine să se spună că partidul liberal nu face destul pentru cei mulți sinici. Numai un orator a lipsit cu totul de seriozitate ca d. Cuza putea să facă o asemenea afirmare caraghioasă. Cifrele și faptele îl desmint cu prisosință. -exo- Cercetări Istorice — min I Hani SUMIMIIII 1,10 cetate străinesie D. Alex. Lăpedatu ne evocă gloria cetăței Sucevei D. Alex. Lapedatu a ținut la Ateneul din București o conferință istorică-arheologică — conferință care acuma de curând a apărut în broșură— despre „Cetatea Sucevei". Interesantă prin știința autorului, prin competența sa, prin claritatea expunerei, undea broșură și valoroasă și prim faptul că ne evocă un moment rar arhelogic, de-o vechime exceptiională, existând într’o tară ca a noastră unde sînt atît de rare piesele archeologice, ruinele sfinte ale sfîntului trecut national, rămășițele vetuste și venerabile ale unei vieți ce nu mai este. D. Ales, Lăpedatu urmărește cronologicește vicisit ordinele istorice prin care a trecut cetatea, și evenimentele la care ea a fost martoră și părtașe. Cetatea datează de mulit- „In sfertul din urmă al veacului XXV cetatea noastră își avea deplină ființă. Cu toate aceste, pînă la Ștefan cel Mare nu avem decit prea puține mărturii la ea“. Dar Ștefan o întări; și cetatea cunoscu zilele de asediu mare. .»Garnizoana cetății, bine întărită și aprovizionată, lupta cu îndârjire și ce risipeau Leșii cu puștile—aidică ea tunurile —ziua, zice cronicarul, noaptea tocmiau și întăriau ai noștri, zădărnicind astfel din lăuntru efectele bombardării, în timp ce, din afară, Ștefan cu ai săi, acum adunații ataca, tot mai cu îndrăzneală și pagubă, pe Leșii, tăindu-le legăturile cu patria și furîndu-le posibilitățile de aprovizionare. In această grea situație, Regele polon trebui să primească propunerile de pace ale lui Stefan, să ridice asediul și să întoarcă calea spre casă. Ceea ce urmă, ca pedeapsă a înșelării și a îngîmfării, se știe — dezastrul din Codrul Cozminului! Acest din urmă asediu învederează pentru întîia oară puterea de rezistență a cetății, care înfruntă trei săptămâni și ar fi putut, negreșit, înfrunta și mai mult marea armie leșească a lui Ioan Albert“. _ Suceava avu scurt timp gloria de a fi stăpânită de Mihai Viteazul. În acest timp, chiar la 1600, cetatea Sucevii ajunse, pentru scurt timp, în stăpînirea lui Mihai Viteazul. Se cunosc împrejurările. Plecat din Ardeal în Moldova, la 16 Maiu el era în lagărîngă Suceava, de unde Ieremie Movilă, neascultînd sfatul Polonilor de a se fortifica și aștepta aci pivă pe-i vor veni intrajutor, fugise, lăsînd 220 haiduci leșești întru paza cetății*. A. Alex. Lăpeldatu se întemeiază pe cercetările arheologice ale lui Romstorfer și ne reconstruește cu multă dibăcie vechea cetate cu șanțurile mari, cu al său pont-levis, cu galeriile mari, cu zidurile-i groase, cu seria de porti și de intrări, în fine cu tot acel complex de âmbărituri, și de medievale construcții cari sânt interesante și pentru istorie, și pentru arhheolog, dar, și pentru aliánt.Țara noastră e săracă în amânări Ai «te interesante, care să vorbească ochilor de gloria zilelor apuse. In țările din apus o excursie e neînsemnată, e un isvor de impresiuni artistice. Un castel cu porti imense, cu bolti reci, cu șanțuri imense; un castel cu turnuri și turnulețe, cu dantelărie de piatră la ferestrele înalte, apare ■înaintea ochilor, la o cotitură de drum, în luminișul unei păduri bătrâne... O călătorie pe Rin este din acest punct de vedere un adevărat deliciu estetic. Iată de ce atunci cînd ni se dă putința de a afla că și la mal se află cetăți întărite, culturi de refugiu în care eroi fără hume și-au apărat neamul, ne cuprinde o satisfacție dulce și un îmbietor orgoliu. Și noi am avut un trecut pe ala cărui jertfe s’a creiat țara de azi, și ân trecutul nostru se găsesc cristalizații plastice, în a căror materialitate răsună ecourile luptei de păstrare a neamului nostru. Lucrarea d-lui Lăpădatu o găsim — indiferent de valoarea ei istorică — interesantă și prin evocările scumpe ce mi le credaiă în sufletele noastre XX“ SCOȚIENE Alte orizonturi Un conservator caracterizează Cercul de studii al partidului conservator“ cu pomposul titlu. Spre alte orizonturi. Evident „alte orizonturi“, cumpărări de paltoane de clasică amintire! Puterea mediului .Epoca“ are un articol despre „falimentul odeonului“. Redactorul care l’a scris se vede că are simpatii pentru falimente,.... lucrînd într’un partid căzut de mult în faliment! Redivivus! Colegiul unic nu se va realiza. 11 combate eminentul publicist M. Mihăileanu de la Pitești care după un repaos lung și-a reluat veinta omucidă! O variantă D. Renault, ministrul de finanțe al Franței, e un om curajos. A asistat la un banchet al poeților din Paris și nu s’a temut că va fi atacat. D. Costinescu al nostru, hotarît lucru, nu poate avea așa curaj. Poeții noștri sunt mai îndrăzneți. Orizonturi Epoca publică un articol intitulat Spre alte orizonturi și dedicat cercului de studii sociale al partidului conservator. Noi cunoaștem orizontul membrilor acestui cerc: e un orizont unde strălucește soarele cu regele de aur ale bugetului. Scot[ ă £ 4» Gr. T. Edilii conservatori scandaloase *""" —■ [UNK] [UNK] " I * iffl SINBDH CONSILIER CSMUN1ĂL ÎNCASEAZĂ ÎNTR’GN AH ȘI JUMĂTATE 31115 . Intr’un număr trecut al ziarului nostru, am arătat o parte din jafurile scandaloase practicate de foștii consilieri comunali conservatori în averea comunei București, sub forma de salarii și diurne. Continuăm astăzi seria destăinuirilor acestor cinice abuzuri. Foștii consilieri comunali conservatori, pe timp de la Aprilie 1911 pin la Decembrie 1913, adică în mai puțin de trei ani de zile, au încasat din fondurile comunei sub forma de diurne și salarii, respectabila sumă de 338.297 lei, bani 91. Dintre acestea 171.167 lei reprezintă salarii iar 167.130 lei, bani 91 diurne. Colaboratorii d-lor D. Dobrescu și Griguță Cantacuzino, au știut perfect de bine sâ’și chivernisească afacerile, căci suma de mai sus au luat’o din fondurile comunei, ce va mai fi luat ca samsarlîcuri pentru diferite afaceri sau ca misiuii pentru imensul număr de exproprieri făcute de d. Dobrescu, cine știe la ce cuantum se va fi ridicat aceste sume.* Este interesant însă de știut cît au încasat colaboratorii d-lor Griguță Cantacuzino și D. Dobrescu, fiecare în parte, cît timp au funcținat și sub ce pretexte. Așa de pildă în fruntea listei, cu suma cea mai respectabilă se găsește trecut d. Ulpiu Hodoș, consilier al d-lui D. Dobrescu. D. Ulpiu Hodoș a funcționat ca consilier comunal, pe timp de la Aprilie 1911 pînă la Octombrie 1912, adică un an și jumătate, de altfel atîta timp cît a funcționat tot consiliul comunal prezidat de d. D. Dobrescu. Eli bine în acest interval de un an și jumătate d. Hlpiu Hodoș a încasat respectabila sumă de 31.915 lei, bani 38 adică treizeci și una de mii nouă sute cincisprezece lei, bani 38. Din aceasta 14.317 lei reprezintă salariile lunare permanente și 17.598 lei, bani 38, indemnizații sub diferite pretexte. In al doilea rind vine d. D. Dobrescu, fostul primar, care primește și d-sa, pe timpul cît a funcționat în acea calitate, suma de 30.766 lei. D. dr. Mandonide, primul ajutor de primar al d-lui Dobrescu primește în intervalul de la Aprilie 1911 pînă la Octombrie 1912, adică tot într’un an și jumătate, suma de 18.800 lei, din care 16.150 lei salarii și 2650 lei indemnizații. In această sumă nu se cuprinde și ceia ce i-a rămas dela coloniile școlare: silier al d-lui Dobrescu și tot pe timp dela Aprilie 1911 la Octombrie 1912, a încasat 18.807 lei, din care 16.067 salarii și 2820 indemnizații. D. Mircea Poenaru-Bordea, fost al doilea ajutor de primar al d-lui Dobrescu, pe timpul cît a funcționat consiliul comunal prezidat de acesta, încasează 18.775 lei, din care 16.025 salarii și 2750 indemnizații. Această sumă însă este un bagatel pe lingă sumele ce a încasat deja exproprieri și alte afaceri. Este de ajuns să spunem că un an și jumătate de consilier comunal și al doilea ajutor de primar a avut darul să-l transforme pe d. Mircea Poenaru-Bordea, dintr’un simplu advocat, cînd cu clienți, cînd fără clienți, — mai des fără ei, — în trim sărman bogătaș care posedă astăzi o avere de vre-o sută de mii de lei. D. N. Darvari, tot consilier comunal al d-lui Dobrescu și tot în timp de un an și luni, încasează surma de 10.120 lei, bani 50. D. Darvarii nu are salarii permanent, dar se mulțumește cu indemnizații care însumează cifra de mai sus. La partida d-lui Darvari însă, găsim o parte foarte caracteristică și nostimă în acelaș timp. In luna August 1912, d. Dobrescu primarul și d. Mircea Poenaru- Bordea al doilea ajutor de primar, pleacă în concediu. D. Virgil Dărăscu consilier comunal este însărcinat să tină locul de primar pe timp de o lună de zile, iar d. Mi. Darvari locul de al doilea ajutor de primar. Ei bine, d. Virgil Dărăscu, loctiitor de primar, prime** te pe timpul cît îndeplinește acest oficiu, adică pe timp de o lună zile, suma de 600 lei ci urnă, n. Darvari însă, pentru ca Una locul de al doilea ajutor de primar, pe acelaș interval de timp, primește o diurnă de 2000 (două mii) lei. D. Theodor Penciulescu tot consilier comunal al <l-lui Dobrescu, și tot în timp de un an și jumătate, primește suma de 14,842 lei. * >’ Acestea sunt sumele mai importante primite ca diurne și indemnizațiuni de consilierii d-lui D. Dobrescu. Și ceilalți consilieri comunali însă, ai d-lui Dobrescu, nu se lasă mai pe jos și încasează și ei sume destul de respectabile. Așa de pildă d-nii Station Dumitrescu încasează 15.669 lei bani 32; Soare Oprea 7.900 lei; Apostol Dorojan 7400 lei; D. Grozdea 5887 lei, afară de afacerile cu depozitul de lemne al comunei; 1. Marinescu 4916 lei, bani 68; Fioroianu 4235 lei, și apoi alții cu sume cari variază între 1—3000 lei. Aceasta în ceea ce privește consilierii colaboratori ai fostului primar d. Dobrescu. In ceea ca privește consilierii d-lui Grigorfi Cantacuzino, cari și ei sunt trecuți cu sume destul de respectabile, ne vom ocupa într-un număr viitor. REP. D. I. Protopopescu-Pake tot con-Cheltueli desale D. MINISTRU DE FINANȚE A ARĂTAT CA S AU FĂCUT CHELTUELI ILEGALE DE 26 DE MILIOANE In expunerea de motive care însoțește bugetul general al Statului pe exercițiul viitor, d. ministru de finanțe a arătat cît de neregulată și abusivă a fost gestiunea guvernului trecut. Eri, cu prilejul votărei procetului de lege pentru stabilirea și întrebuințarea excedentului exercițiului încheiat, d. ministru de finanțe a făcut cîteva obiectiuni foarte interesante. D. Emil Costinescu a arătat Camerei că, în afară de celelalte neregularităti si risipe pe cari le-a constatat în expunerea de motive a bugetului, sub gestiunea guvernului trecut s’a mai cheltuit fără credite, în mod absolut neregulat si ilegal, enorma sumă de 26 milioane, din excedent. Astfel excedentul exercițiului 1912—1913 care era de 86 de milioane, a fost dintrodată și în mod anticipat redus la 60 de milioane. D. ministru de finanțe a învederat, cu claritatea și preciziunea caracteristică oratoriei sale, cît de primejdios pentru finanțele Statului este acest sistem de a se angaja peste prevederile bugetare, cheltuieli așa de însemnate, la toate departamentele, în prevederea excedentelor viitoare. Asemeni abuzuri ar trebui să fie împiedicate de viitor, căci ele pot duce la un adevărat dezastru financiar. In adevărt, în ipoteza că un buget nu ar da nici un excedent, o sumă ca aceasta ar constitui un deficit foarte mare, care ar desechilibra finanțele. Observațiunile d-lui ministru de finanțe au fost ascultate cu cea mai mare atențiune de Cameră care și-a putut da încă odată seama, de licența ce a domnit sub guvernul trecut în privința gestiunei financiare . -exe........ - Marți 1 äprtfle 1914 MNI la ordinea zilei IN JURUL reformei agrare Părerile interesante ale unui istoric german S’a vorbit și s’a scris foarte mult la noi, în jurul plănuitei reforme agrare. Lumea toată nu s’a putut convinge de necesitatea ei; glasul doctrinei, care apără un sacru drept al proprietăței, se aude încă energie. In mijlocul acestor aprinse discuții, care pasionează lumea romînească, credem interesant a împărtăși publicului părerile unui învățat din apus asupra marei proprietăți. Robert von Pöhlmann, cunoscutul istoric de la Universitatea din München (), și-a tipărit de curând cuvântarea festivă, rostită la adunarea „Societății din München a prietenilor gimnaziului humanistis“: Die Bedeutung der Antike für staatsbürgerlichen fielehrung und Erziehung. (însemnătatea celor vechi pentru instrucția și educația civică). Festrede gehalten in der Eröffmungsversammlung des Münchner Vereins der Freunde des humanistichen Gymnasiums in Auditorium maximum der Universität. (Sonderdruck aus dem „Xlumanitischen Gymnasium“ 25 Jahrgang, Heft. 1) Heidelberg 1914.Plecînd de la constatarea, făcută încă de Bülow, că poporul german nu e un popor politic, autorul socotește ca cea dinții datorie patriotică educația Germanului pentru înțelegerea chestiunilor vitale ale statului și societății. In haosul atîtor curente politice ale vremii, omul nepregătit cade adesea victimă aparențelor amăgitoare. Statul este prin urmare interesat a face pregătirea cetățenilor săi, dacă vrea să nu i se primejduiască existența, prim biruința curentelor nesănătoase, atît de ispititoare pentru massele chemate azi la viața publică. Istoricul își pune atunci întrebarea dacă gimnaziul humanistic e propriu a deștepta înțelegerea și interesul pentru aceste mari chestiuni de viață ale Statului și societăței. Răspunsul său la această întrebare e afirmativ. In centrul învățămîntului pune gimnaziul humanistic științele despre om — die Kultur-und Geisteswissenschaften, prin care învățăm cuunoaște omul ca ființă politică și socială. Pentru înțelegerea istoricogenetică a omului, cu drept cuvînt vede acest gimnaziu un model clasic în creațiile politice și literare ale acelui popor, care a pus mai iutii pe om ca problemă a gîndirei sale filosofice și politice. Nu există studiu mai instructiv, în această privință, decit acela al vechei cetăți elenice. Ea ne înfățișează, într’un timp scurt, mai multe forme politice decit oricare alt Stat din istoria omenirii. 1) însemnat prin solide studii asupra chestiunii sociale la cei vechi: Geschichte der sozialen Frage und des Sozialismus in den antiken Welt, 1912; Aus Altertum und Gegenwart, 1911; Isokrales und das Problem tktt BfmtkUtlHk jfctaBMfr berichte cler Bayr. Akad., p'hiioS.--* philol. und hiat. klasse 1913. Plato a putut-o numi un adevărat Magazin de Constituțiuni 1). Istoria anticei Polis oferă priveliștea hipică a luptelor puterilor politce și sociale, și cunoașterea lor ușurează foarte înțelegerea fenomenelor analoage ale prezentului. i Spre a-și documenta observația» v. Pöhlmann analizează, pe clini, chestiunile de viață ale Statului modern, care-și au toate prototipul în lumea celor vechi. Și iată constatările sale în privința chestiunii sociale.* Trăim, zice dînsul, îmtr’iul timp, în care vedem pretutindeni tendințele monopolizării mijloacelor economice și sociale. Și ce este istoria internă a Statului liber antic decât o luptă continuă pentru monopolisarea puterii economice, sociale și politice în mîinile unei singure gruppe a societăței? O luptă, în care Statul era prea adesea o jucărie a grupelor și partidelor, cînd un organ al avuților înpotriva săracilor, ciud al acestora din urmă, în potriva celor d’intîi. Ceia ce s’a petrecut în Hellada, într’un cadru restrîns, se repetă în Roma și Italia, într'o măsura uriașă. Evoluția agrară a vechei Italii ne învață în chip strălucit ce înseamnă cînd o plutocrație fără scrupul tine în mină toate firele politicei si sapă la temeliile vieți nationale, cînd marea proprietate înghite proprietatea țărănească, iar țăranul ajunge proletar, fără casă și fură văi mint. ■ Epoca marilor orașe, cum a fost lumea veche în timpul elenismului și al imperiului roman, ce face a pătrunde în problemele sociale, care se produc întotdeauna din monopolul pămînturilor la țară și din îngrămădirea proletariatului în orașele mari. Criza locuințelor, — da Wohrungsnot — urmează fatal: marile orașe au cunoscut-o, în lumea veche, ca și în cea modernă. „Latifundia perdidere Hallam“... cu învățămînt strașnic, zice v. Pöhlmann, cuprinde acest cuvânt într’un timp ca al nostru, care a simțit însemnătatea unei împărțiri sânătoane a pămîntului național și nevoia colonizării interne. Istoricul german insistă asupra necesitatei acestei juste repartiții. Și să nu credeți că vorbește un socialist, ori măcar un radical: dacă V. Pöhlmann are vre-o temere, aceia este a demagogiei democratice, a „tiraniei majorității. Chestiunea imparțialității pămîntului national este totuși după dineul o chestie de viată — eine Lebensfrage, chiar pentru înaintata și puternica lume germană, la care ne place sa căutăm adesea exemple. Ascultați reflecțiile istoricului: 1) La noi nu s’a înțeles inici odatăj deosebita valoare educativă a *utf» citit*“ , jmco-EGUMBilh iiw(