Viitorul, octombrie 1914 (Anul 8, nr. 2387-2414)

1914-10-26 / nr. 2411

A- 7 j % 4nul al ș­aptelea — Wo- 2444 5 BANI Duminică 26 Octombrie 1811 ABONAMENTE REDACȚIA .. ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE la țară................ un an 18 Lei...................șease luni 9 Lei STRADA ACADEMIEI No. 19 si CALEA VICTORIEI No. 5 si Linia corp 7 pe o coloană in pagina III.................... 50 bani In străinătate...­, un an 86 Lei...................­case luni 18 Lei intrarea prin pasaj. Imobiliara II Intrare și prin Academiei 17 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV................ 80 bani Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni TELEFON 13*47 si 57/20 TELEFON 22/39 Inserții și reclame pagina 111 linia.............................2 Lei BANI SITUAȚIA Jaâe când după comunicatele care vin din Petrograd, situația de pe câmpul de războia ar fi favorabilă Triplei înțelegeri. Comunicatele din Berlin duc însă la o concluzie contrară. Nu e vorba aici de o denaturare a faptelor. Ambele tabere au un procedeu mai simplu, si mai eficace: fie­care pune In lumină numai punctele cari li convin, cititorul imparțial are insă datoria de a serata cu privirea Întregul câmp, căci nu­mai astfel poate cunoaște situațiunile In generalitatea lor. Astfel privind lucrurile, vedem Intîi superioritatea in­discutabili a Rușilor In Polonia. Rușii Înaintează: Dacă ținem insă In seamă comunicatele anterioare din Viena și Bul­n anunțând că trupele austro-germane se retrag spre a se așeza In noul pozițiuni, Înaintarea Rușilor nu mai are valoarea absolută a unui mers victorios. Marele succes al Rușilor e de a fi zădărnicit atacurile austro-germane de la Varșovia și Ivangorod și toate luptele cari s’au dat de atunci încoaca in Polonia au numai caracterul unor epizoade. Pe frontal occidental, situația se prezintă astfel: germanii au suferit un eșec la Nieuport; au fost opriți, la Ipres. In schimb reportează succese, mici, dar semnificative. In regiunea între Soissons și Reims» E vădită intenția Germanilor de a s e Îndrepta din nou spre Paris, rupând central frontulul francez. Rezistența Francezilor e foarte mare, dar va recunoaște ori și cine că intenția de a-și goni inamicul din țară, se depărtează tot mai mult de realizare. Germanii își concentrea­­ză din nou sforțările pe frontul francez, văzând necesitatea, imperioasă pentru ei, de a termina măcar pe acest front operațiunile lor. O telegramă anunță că flota germană a dat un atac la iarmură, repurtând câte­va succese. Succesele sunt mici, dar ele dovedesc spiritul ofensiv al marinei germane, spirit pe care flota britanică nu l­a manifestat încă în cursul actualu­lui războiu. ______ PIN ÎNVĂȚĂMINTELE RĂZBOIULUI INDU­STRI­AL N­AȚION­ALA BI­NE S’A FĂCUT CÂND S’A ÎNCURAJAT Multe și însemnate sunt învăță­mintele pe cari ni le dă războiul de astăzi. De mai bine de un veac,­­le la marile campanii ale lui Na­poleon, Europa nu mai fusese tul­burată de un războiu, la care să ia parte mai mult de două state. Viața ei economică se desvoltase astfel neîmpiedicată, căci ciocni­rile între două popoare cu puteri mult mai mici decît cele de as­tăzi, îngăduia atît continuarea a­­proape a tuturor activităților cît și urmarea schimbului economic între toate țările. In fața acestei activități inten­se și neîntrerupte economiștii se extaziau și cuprinși ca de o beție a vitejii, cereau înlăturarea și ce­lor citeva ușoare piedici — tari­fele vamale protecționiste — ce se mai ridicau încă în calea pro­­vășirei mereu crescînde a negoțu­lui și a industriei, pentru ca ar vestea să-și ajungă desvoltarea lor maximă. Ei ziceau: „Fiecare popor să se specializeze în producțiunile pe cari pămîntul, cultura, obiceiuri­le­ sale îi îngăduie să le producă in condiții mai eftine decît orica­re altul. Țări agricole­­ munciți vu îndărătnicie pămîntul; țări de negustori­ cărați și neguțătoriți înainte mărfurile tuturor; iar roi­­ări industriale lucrați obiectele de cari au nevoie țările în cari nu sunt, pentru că și voi veți primi dela ele ceea ce nu aveți. Veți produce astfel mai­eftin orice lucru și veți fi cu atît mai bogate. Căci schimbul liber și li­ni»­er­sal va duce acolo unde tre­buie, ceea ce vouă vă prisosește și vă va aduce din toate părțile lu­mii ceea ce vă lipsește. Tabloul nu era lipsit de măre­ție și nici nefolositor omenirii nu ura. Perspectiva unei încăerări generale, care să tulbure această armonie ,,â la Bastiat“, nu prea­ preocupa pe mulți. Ea s’a produs însă, visul minunat al liber-schim­biștilor s’a împrăștiat. In locul lui a numai crude realități, popoare­­ cari se urăsc în loc să se iubească, popoare cari produc pentru piața mondială nu cu gîndul de a lupta liber cu concurenții lor, ci cu ace­la de a înăbuși pe concurent prin puterea lor, popoare cari se flă­­mînzesc unele pe altele ca să se î ngenunchie mai repede și mai re­ede să fie un­ stăpîn și un rob. Ei iată cum în locul visurilor de armonie economică veșnică și u­­ni ver­sală, avem înaintea­ ochilor astăzi realitatea următoare. In Anglia criză economică pentru că industria, textilă și alte indust­rii „chomează“ f­iind lipsite­ de chi­micele ce i le trimetea Germania, Serbia în mizerie, ducind c­u greu lupta cu armata austria­că, pentru că munițiunile și echipa­mentul îi lipsesc, Austro-Ungaria ne mai voind să aibă deocamdată cu vechea ei clientă altă schimb decît acela de gloanțe și­ obuze... trase de peste Dumm m Sam, Rusia, suferind de lipsa produc­țiunilor industriale ce le aducea din Germania. Iar deasupra Ger­maniei și Austriei spectrul foa­­metii întînzindu-se amenințător, gata să le facă să lepede armele sau să moară îngă miile lor de­ fabrici și între mormanele uriașe de mărfuri industriale. Și care mai e nevoie să amin­tim ce greutăți întîmpinăm noi pentru a cumpăra ! — și aduce în țară lucrurile de cea mai strictă nevoie în vremile de azi . Războiul, deci, rupe ori­ce le­gături economice dintre luptători întrerupe schimbul universal, spre paguba — adesea ireparabi­lă — a acelor ce-și împlinesc ne­voile esențiale cu ajutorul schim­bată tare și fericită nu poate fi decît acea care își îndestulează singură pe cît e posibil toate tre­buințele sale. Ea e idealul către care suntem siliți să ne îndreptăm cu jertfe cît de grele, pentru ca să putem păstra liberă puterea și neștirbită neatîrnarea. Iată de ce trebue să aducem as­tăzi laude — și din acest punct de vedere — politicii clarvăzătoa­re a partidului național-liberal, a acelei politici de încurajare și o­­crotire a industriei naționale, ca­re, întemeiată cu hotărîre, a fost urmată fără șovăire, căci pornea din cunoașterea adîncă a realită­ților de viață a țârii noastre, din convingerea nestrămutată a slu­jirii intereselor noastre celor mai mari. Ernest Ene •--------------------000-------------------­HOTE Ce vom face mâine ? Cu toate nenorocirile ce se abat peste sărmana omenire, și actualul Războiu va trebui să înceteze. Vom rămîne noi Europenii mai puțini, de­sigur, vom avea răni unii pe trup, alții dureri în suflet; vom fi cu toții mai săraci, mai slăbiți, mai dornici de o bucată de pămînt în care să nu se afle cu atîta ușurință vase și na­stj­­ri militărești. Dar un lucru, supraviețuitorii calamității de acu­ma îl vor fi cîștigat, cu ceva se va fi îmbogățit omenirea. Acel ceva e adevărul neclătinabil că în lume nu există ca frîu al nedreptăților, ca pavază a culturei, decît forța,, care ori cît ar fi ea de brutală, de ma­terială în chipul cum se exteriori­zează e totuși singura condiție pen­tru ca opera spiritului să poată dăinui. Acelor tari e stăpînirea lu­­mei. Și dacă cultura elenică nu a oprit ca forța romînă să o învingă, atunci desigur cu atît mai mult cu­­vînt acele popoare moderne cari sunt tot atît de mici ca Ahaia, fără gen­i­ui­­ ei, nu vor putea de acuma în­colo să trăiască, prin amiciția altor puteri. Ele vor trebui să caute în cultivarea forței, singura, salvare și unicul adăpost al vieței lor etnice.­ PETRONIUS SCENE DIN RAZBOIU­ LUI, un medalion : LUPTA INTRE DOUA AEROPLANE. JOS si la dreapta : BOMBARDĂRI NEPERMI­­SE: UN LAZARET DISTRUS DE BOM­BE ; BOMBARDAREA UNUI MONUMENT ISTORIC (BISERICA). După cum se știe, cursele vapoa­relor noastre Constanța-Con­stanti­nopol și mai departe, au fost sus­pendate din diferite motive, după cum se va vedea mai jos. Înainte de suspendarea acestor curse, vapoarele serviciului mari­tim român au fost ținute, la ieșirea lor din Bosfor, odată ș­a­se ore și altă dată 16 ore. In afară de asta, traficul scăzuse considerabil. Aceasta din cauza, că nu se încarcă aproape nimic din Constanța pentru­ Constantinopol sau altă destinație, de­oare­ce ex­portul celor mai multe mărfuri a fost prohibit și în deosebi făina de care Turcia, are mare nevoe. In același timp nici la voi nu se putea aduce nimic prin Constanti­nopol, din cauza închiderei Darda­­nelelor. Față cu această stare de lucruri ministerul nostru de lucrări publi­ce a luat măsura de a suspenda pe viitor cursele Constanța-Constan­­tinopol, mai ales că fie­care din a­­ceste curse aducea o pagubă de 7.8000 lei. Tot aci este locul să spunem că, contrar știrilor publicate de unele ziare, Turcia nu a înființat nici o li­nie pe Marea Neagră. Ministerul nostru de lucrări pu­blice, pentru ca comerțul și trans­portul călătorilor să nu sufere din cauza suspendărei curselor Con­­stanța-Constantinopol, a luat din vreme măsuri de a stabili circula­ția prin Niș-Salonic-Brindizi. In acest scop d. ministru dr. C. Anghelescu și d. Al. Cottescu, direc­tor general al căilor ferate, au avut mai multe întrevederi cu d. R.istici, ministrul Serbiei în Capitală, pen­tru stabilirea orariului. In urma acestor întrevederi s’a stabilit următorul orar: Cursele direct București-Niș-Salo­­nic-Brind își vor începe Duminecă 26 curent și vor urmia zilnic. Primul tren va pleca din Bucu­rești, gara de Nord. Duminecă la ora 9.45 seara spre Turnu-Severin, unde va ajunge hum­ la ora 8.47 di­mineața. Dela T.-Severin vaporul va pleca la ora 10 dimineața și va ajunge la ora 2 d. a. la Prahovo, de unde se va face legătura cu trenu­rile sîrbești. Dela Prahovo un alt vapor, va ple­ca zilnic la ora 12 din zi și va ajun­ge la ora 5 d. a. la T.-Severin, spre a avea legătură cu trenul care pleacă de gpala 1ß mt mm și ajunge la București, a doua­ zi la 7.50 dimi­neața. Călătorii cari pleacă din țară vor trebui să aibă cu dînșii un „sanf­­conduit“ liberat de prefectura­ poli­ției Capitalei sau de prefecturile ju­dețelor de unde pleacă. Călătorii cari vor pleca din Ro­­m­înia își vor continua drumul de la Prahova cu trenurile sîrbești f­înă la Salonic, prin­ Niș. Intre Salonic și Brindizi vor fi curse zilnice, făcute de vaporul no­stru „Bucureștii“, care se află la Salonic, și de un vapor străin. De la Brindizi apoi, călătorii își vor continua drumul în Italia sau Franța pe uscat iar pe mare cu va­poarele Mesageriilor maritime. Ministerul lucrărilor publice a in­tervenit în acelaș timp, pe lângă ca­merele de comerț din țară, pu­nîn­­du-le în vedere ușurința traficului prin T.­Severin-Niș-Salonic. Prin linia aceasta negustorimea noastră va putea face pe viitor co­menzi în străinătate pentru mărfu­rile de care are trebuință fără a mai avea nevoe să le aducă prin Con­­stantinopol, cum făcea mai înain­te, ceea ce acum ar fi cu neputință. Gh. Computer» TRAFICUL CU STRAINATATEA UNIA BUCURESTI-MSS­S SALONIC-BRINDIZI PUNEREA IN CIRCULAȚIE A LINIEI.—PLECAREA ȘI SOSIREA TRENURILOR. — CURSELE DE VA­POARE SALONIC-BRINDIZI SULTANUL IN FIE­CARE ZI CEL BLÂND Mehmed al V-lea, sultanul Turci­ei, purta încă din tinerețe calificati­vul de „cel blind“. Cunoscînd toate rigorile și privațiunile prizonieru­lui, impuse de despotul Abdul Ha­mid,­­ actualul sultan suferea exi­lul cu resemnarea sufletelor bune cari îi pot ghicii la răzbunare. Cînd soarta a­ vrut ca uzurpato­rul să fie pedepsit, Mehmed al V-lea ar fi ertat pe aprigul prigonitor, dacă alte rațiuni de stat nu im­puneau conducătorilor de a fi exilul. Nu feii exilat însă el.­­ Duios, cu privirea blinda perdută parcă, în nebuloza amintirilor cap­­tivităței nefericite care i-a zdrobit pentru totdeauna avîntul, păstrînd durerea primilor ani ai adoles­cenței sale încătușate în­ stricte­­țele unui anume fel de a viețui sta­bilit de un tiran nemilos. —Sulta­nul Mehmed lasă impresia unui om care nu vrea să supere pe nimeni și, care în dragostea lui nemărginită de oameni se lasă nesocotit de în­șiși cei mai dragi. Potrivnic luptelor dintre popoare, Mehmed al V-lea n’a putut să se împotrivească nici astăzi bărbaților săi de stat, cari, fac să asiste, pe „sultanul cel blond“ la al treilea războiu purtat de poporul turc în cei cîți­va ani de domnie ai celui mai bun calif, învins de două ori, în Libia și în Macedonia, cunoscu abia puțin timp după bucuria întronărei regim­ului democratic. — durerea micșorărei Patriei. Istoria va primeni de­sigur de Mehmed al V-lea, cu duioșia ce a simți Pentr­u cel veșnic nedreptățit și la citirea vaginelor ce vor cuprin­de viata amărită a sultanului, sufle­tele se vor revolta de cruzimea fa­talităței, unei soar­te nemeritată de cel mai democratic împărat al lu­mei de astăzi. Styx D-nii N. Filipescu manifestatia din Capitali 51 0 manifestație­­ de stradă a a­­vut loc alaltă ori seară în Capita­lă, pusă la cale de oameni cari nu trăesc prea departe, de cei cari formează anturajul d-lui N. Fili­­pescu. Cu o zi mai înainte zidurile Ca­pitalei fuseseră acoperite cu un manifest chemînd pe cetățeni să meargă la :,Marele patriot Nico­­lae Filipescu care vrea sa știe dacă în țara noastră mai sunt.... rortuni“ ! Ciudat patriotism i se atribue d-lui Filipescu,, de ciudații săi partizani! Să fie oare dovadă de patrio­tism atunci cînd se afirmă că un om politic, cu situațiunea pe ca­re o ocupă d. Filipescu, în viața noastră publică, ar putea să se în­doiască — tocmai în mijlocul în­semnatelor împrejurări prin cari trecem — de existența romînilor adevărați în țara, aceasta ! Ia bizară lumină este pusă­ în­treaga­ atitudine a d-lui Filipes­­cu­, de către înșiși prietenii săi. De asupra, tuturor oamenilor cu judecată și cu răspundere, de­asupra partidelor politice, d. Fi­­lipescu este, arătat țârei, ca singu­rul român, ca singurul înțelept depositor al aspirațiunilor­ unui neam.­­ Ne aducem îmainte de mișcarea efemeră și turbure, care a sgu­­duit un moment viața­ Franței, a­­tunci cînd partizani interesați plimbau în trium­f pe Boulanger. Ține oare d. Filipescu să-i se schimbe porecla de „micul dicta­tor“, legată­ de activitatea sa poli­tică de pînă­ acum, în acea de „micul Boulanger“ care să ilus­treze de aci înainte sbuciumările sale naționaliste ? Nu știm. Ceea ce este sigur esti că manifestațiunea de aseară fusese precedată, de un arti­col violent publicat în „Epoca“ plin­ă de incoherențe și, de neexac­­tități, tocmai pentru a prepara ­se pare — mișcarea ce fusese pu­să la cale. Cea ce sa petrecut alaltăeri seară dovedește insă cu prisosin­ță că opiniunea noastră publică își dă seama, și de situațiunea ge­nerală și, de atitudinea liniștită, pe care trebue s’o aibă, pentru a putea asigura sat­is­facțiunea in­tereselor mari, ce avem de­ apărat. La manifestația­ de la d. Filipes­cu, pe lingă cei, cari o conduceau a dust parte un număr restrîns de...,curioși, a­trași, de dorința — explicabilă de altfel de a asista la o... încă nouă atitudine, a, frun­tașulu­i conserv­ato­r. Cea, ce însă­­ reese due evidență din această recentă încercare de se se provoca noui agitațiuni, este faptul nu tocmai îmbucurător al acțiunei pe care amicii d-lui Fi­lipescu, pot s-o exercite asum­i d-sale. . Cu­ un temperament veșnic agi­tat și nestăpînit, d. Filipescu­ de­vine, o pradă ușoară, în mâinile, partizanilor săi, a căror acțiune necugetată nu are, altă scuză, de­cît însăși iresponsabilitatea de ca­re dau dovadă. In vremuri normale, lucrul n-ar fi desigur regretabil de­cit numai, pentru d. Filipescu. Astăzi însă — în mijlocul eve­nimentelor grave cari se desfășu­ră în jurul nostru — agitațiunile ce se încearcă a se reînoi, pot ti­vi tocmai în interesele­ romînești, al căror vehement apărător, frun­tașul conservator ar voi să, parik CONFLAGRAȚIA EUROPEANA PRIMA FAZA A RĂZBOIULUI — CONSTATĂRILE UNUI DEPU­TAT ROMÂN — Im studiul „Interesele Romîniei Oceanul Pacific și in teritoriile­­­în Războiul actuunl" publicat în re­vista „Democrația” și din care aflu reprodus unele capitole, autorul lui ajunge la următoarele încheeri: După cum se vede, din cele ară­tate mai sus numai conflictele sîr­­bo-austriac, austro-rus, ruso-ger­­man, adică în care intră în joc un stat vecin nouă, pun în joc în mod direct nevoi de-ale noastre. Modul în care se vor rezolva aceste con­flicte va înrâuri asupra­ condițiilor normale de existență și de propă­șire a noastră ca stat.; de echili­brul statelor înconjurătoare va de­pinde nu numai putinta unui trai pacinic, dar și rezolvarea chestiilor încă în suspensie și care interesea­ză direct propășirea noastră pe te­ren național sau economic. Nu s’a pus de la început rezolvi­rea definitivă a chestiei strinitori­­lor, nici aceea a îndeplinirii tutu­ror aspirațiilor noastre naționale, dar de­sigur că de rezultatele lup­tei actuale va depinde și soluția ce se va da mîine în această privință. Ceea ce..trebue însă să cercetăm pentru a lămuri și mai bine atitu­­dinea ce ni se impune este în care din aceste conflicte interesele în joc pot găsi o­ rezolvare definitivă. Negreșit că atitudinea noastră va fi diferită, după cum suntem la în­ceputul sau la sfîrșitul procesului ce se desfășoară. Trebue de la început să înlătu­ram interesele isporite din conflic­tele belgo-germane și anglo-ge­­man ; prin natura lor, după cum am văzut mai sus ele nu pot avea ori în ce parte ar fi victoria ur­mări directe. Rivalitatea anglo-germană, nu poate găsi în acest prim război u o soluție imediată din cauza sorții marinei de război engleză. Acest conflict nu va împedeca însă des­­voltarea comerțului și marinei de comerț germane și deci, fată cu neputința distrugerei Germaniei nici flotei și coloniilor engleze în­starea marinei de război germană, nu vom­ asista de rîndul acesta de­cit la prima fază a conflictului. Tot astfel și temerea japonezilor la concurența Germaniei în Paci­fic nu-și va găsi o resolvire de­cit odată cu rivalitatea fortat­ fi ce exis­tă în acelaș ocean între imperiul Japon și Statele Unite ale Ameri­­cei sau ale Australiei. Iată de ce este de prevăzut că intrarea Japo­niei în conflictul actual va avea mai cu seamă urmări prin con­flic­tele la cari va da loc în viitor.] Din acest amestec însă și din re­­­zerva în care statele Unite putemi nravedea, că lupt« <i$ dominată* in­­ date de acest Ocean, va fi mai­ mult între statele noi ce se ridica pe celelalte continente. Conflictul actual intre mai toate statele euro­perne cu colonii, nu va putea prin istovirea ce va face, de­cit să în­lesnească această deplasare sau slăbire a egemoniei europene în lume. După cum­ am văzut conflictul germano-rus nu face de­cît să în­ceapă și el nu poate să găsească o rezolvire prin războiul actual. Sta­te tinere dar inegale ca civilizație și dezvoltare economică concuren­ța lor este în prima ei fază. Con­ți­nutul azi de la nord, austro-rus și ruso-german nu va avea de­cît mîine efectele sale totale la sudul oriental al Europei. Cînd pe acest conflict, se va altoi după cum este de prevăzut acel al statelor balca­nice interesate și al Italiei, se va pune chestia regimului în Merdite­­rana strîmtorilor și Mării Negre, precum și echilibrului balcanic ce ne interesează pe noi. Aceasta va fi a doua fază în care pare că in­tră diferendul actual. De odată cu el și ca urmare directă a actualu­lui războiu se va pune pentru Ger­mania al cărei viitor este asigurat, întrebarea dacă în viitor ea va mai putea pierde din forțele sale susținînd cu mari sacrificii un stat eterogen ca cel austriac și a cărui menținere de aci înainte va fi din­ ce în ce mai grea. Este probabil că atît politica nomii dace a Austro-Un­gariei cît și valoarea ei armată, va aduce pe Germania la convin­gerea că-și istovește în mod inutil puterile sale pentru menținerea stârei actuale. In aceste condiții. Germania va fi adusă, să ia în mi­nă în Orient interesele pe care le apăra imperiul dualist pînă acu Italia, Turcia, Bulgaria, România și Grecia interesate la a doua fază vor avea de­sigur de spus cuvin­tul lor fie în rezolvarea chestiei strîm­­­­torilor, fie a­ situației ulterioare a Austro-Ungariei. Conflictul ger­­mano-rus va mai găsi în Orient im­prejurul intereselor Germaniei, în Anatolia o nouă cauză care va fi mai reală de­cît, acela de preponde­rență pe, care o urmărește azi Aus­­tro-Ungaria. După cum s’a zis foarte bine dru­mul la Constantinopole merge prin Viena. Conflictul, austro-rus va re­zolvi in Galit­ia sau în Polonia pre­ponderenta în orientul Europei, și viitorul regim, al bazinului orien­tal al Mediteranii. Dar ori­care ar fi rezultatul războiului actual, re­zolvarea definitivă a acestei chesti­uni se va face numai după ce pe§­os­t&mw sa njungă la Constantu 6

Next