Viitorul, octombrie 1914 (Anul 8, nr. 2387-2414)

1914-10-28 / nr. 2413

7 4 Anni ai șoaptefee —> wo. BANI SITUAȚIA ABONAMENTE In țară...r.'C.... un an 3.8 Lei... In­ străinătate.... un an :>d Lei... Abonamentele încep la 1 și ..............șease luni 9 Lei. ......... »case luni 18 Lei"’ 15 ale fie­cărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 mirare» prin pasaj. Imobiliara TELEFON 13/47 și 57/20 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. Intrare și prin Academiei TELEFON 22/39 96 17 ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina 111.....................50 bani. Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV.................30 bani Inserții­­ și reclame pagina III linia......................... 2 Lei 5 ■w BAU! Știrile ce Țin de pe numeroasele fronturi ale războiului­­ orbesc de lupte angajate de Mir, cari nu au ajuns iscă la un rezultat final—exceptând succesul, prevâzut, al Japonezi­­lor la Tzîngîno. Toate celelalte bătălii sunt în desfășurare, chiar cele din Polonia, unde atât lașii cât și Mstro-l germanii recunosc că operațiunile de până acum î-ai adus în fața unor non­ proMeme strategici. Pe frontul de la Vest. In Belgia și te Franța. Încăierările confiunt cu vigoare, dar nici una din taberele beligerante nu semnalează un fapt care să îngădue concluziuni temeinice, mai presus de apreciațiuni cu caracter efemer. Războiul Triplei înțelegeri cu Turcia au luat: Încă o amploare hotărâtoare pentru operațiunile de pe celelalte fron­turi- de altminteri lupta cu Turcii nu poate am importanță de­cât in ce privește Egiptul și Dardanelele, cheile dominați­­anei britanice și rusești. Dacă Turcii reușes să facă o in­­vaziune compactă In Egipt, atunci dominațiunea Englezilor asupra Indiei poate fi periclitată. Dacă Rusia izbutește să ia in stăpânire Constantinopolul și Dardanelele, alesei sa va fi dat în mod decisiv o solutions favorabilă a spirijlunüoiv ei istorice In basm­ul Maret­legre. Dar și invaziam Turcilor tn Egipt ca și luarea In stăpânire a Dardaneleior de către Rod sunt acțiuni cu perspective foarte îndepărtate încă. acțiuni față de cari luptele din francaz nu pot avea de­cât un caracter epizodic.Pe când, pe uscat, beligeranții, toți, se pot săli cu suc­cese, fără ca pe­ unul din ei să aibă totuși mulțumirea de a se vedea aproape de­­ iută, pe mare numai Germanii au deocam­­dată privilegiul de a Înregistra o acțiune norocoasă, nu puține­le angajamente pe care le a avut cu flota engleză, flota ger­mană a avut până azi superioritatea. I și aceasta una din surprizele mari ale războiului în curs, surpriză care nu În­găduie pentru moment coleviziuni temeinice, dar care derutează spiritele deprinse ca ideia atotputerniciei Englezilor n mare. UNANIMITATEA CONȘTIINȚELOR POLITICA HOASTRA DIN iBggpggggggBP^mgUBHUUBBlUUBMBUUUUUHUUUBUMUHijl UBUUHUUHUpppPjBMMW TRECUT Și PE ASTAZ1 Cu prilejul ultimei, manifesta,­­%ani de stradă organizată de da­­ta aceasta fără mult biio de că­tre meșterii făuritori, de senti­mente­, pe cari acești domni erei să le fi inventat ad-hoc pentru trebuința... unui scandal cotidian, nu a invocat iarăși necesitatea rea­­lizărei u­­nimităței conștiinței nationale. Un pretext prezintab­in lumi­na banală a vorbelor mari, ca să se motiveze ca de obicei gesturi și fapte de oameni mici, cari nici ,in fața evenimentelor de greuta­tea­ celor cari caracterizează si­tuația zilei de azi,, nu știu să re­ziste, egoismului și pornirilor, personale. Se invoacă unanimitatea, conș­tiinței nationale, ca să se clădeas­că pe, ea glorii trecătoare de o zi, in aplauzele unei mulțimi din ce in ce mai rest­rinse și în bună parte amatoare numai de fața veș­nic nouă a manifestațiunilor acestora.­­Dar din ultima manifestație, nard nu a avut d­e­c ât meritul să tulbure încă odată liniștea de bronz a statuiei din piața Uni­­versităței, s’a desprins totuși un invățămînt: conștiința națională,, cam prea des exploatată în ulti­­m­ul timp, — ca să se a­scundă de­desubturile unei campanii ali­mentată din anume surse politi­ce, — nu mai­ poate fi tulburată ori cum­ ar fi inițiativele și ori cît de sus ar f­i personagiul care le ■inspiră și le patronează. Cu toate apelurile din ,,Epoca“, cu toată violența de limbagiu a apelurilor acestora, populația Capitalei a răspuns la ele, menți­­nîndu-se în atitudinea­­ liniștită, pe care și-a impus-o­ singură din înțelegerea, exactă și a­ situaței generale și a intereselor romîneș­­t legate de această situațiune. A fost de altfel o atitudine, pe care o explică ° a de-ajuns politi­ca tradițională de prudență și cu­mințenie a Romîniei, despre care face mărturie întreg trecutul nostru, în care s’a pus încetul cu încetul piatra. Ungă piatra din care s’a clădit temelia puternică și sănătoasă a statului român de az­i. Cercetând în negura trecutului nostru clipele hotărîtoare din viața, așa de sbuciumată a popo­rului român, ori­cît de mult , ne­am întoarce cu vremea înapoi nu se vor putea găsi pilde, cari să inspire sau să încurajeze o poli­tică de avent­ură și cu atît mai pu­țin azi, în starea de maturitate la care am ajuns. Din potrivă. Știind să­­ rezis­tăm tentațiunilor și ademeniri­lor cari nu au lipsit, am avut tă­ria să­ asistăm în spectatori la a­­dventurile politice ale altora, din trista, experiență a, cărora am și aș amw&i­­nți târnitefa, mi m-au călăuzit în urmă. Pentru noi nu este, prin urma­re o surpriză, liniștea din ce în ce mai înțeleaptă pe care o opinie publică românească și-o impune, asistând în spectatoare, — cum a făcut dăunăzi, — la manifesta­­țiunile palide a umor gălăgioși mult prea grăbiți. De altfel pilda, care vine­­ de jos, tocmai din pricină mic­i­­mităței conștiinței naționale în cântărirea greutăților zilei­­ de azi, — se pare că nu e departe să inspire cu folos chiar conștiințe­le inițiatorilor­­ manifestațiunilor așa de izolate și tot mai rare la cari asistăm. Dacă ar fi numai ecoul care în­cepe să’l găsească atitudinea de opinie publică în rândurile mino­­rităței universitare și încă e un câștig moral, pe care suntem, mul­țumiți să’l socotim între cele ob­ținute în haosul frământărilor, si­­tuațiunei din prezent. -n-n-nmrtV ■ ' PITE j Menirea poetului într’o scrisoare pe care Maeter­linck o adresează u­nui ziarist Pa­risian, și prin care recomandă pe conaționalul și tovarășul său de glorie Verhaeren, de­ a fi ales în locul său la Academie, el spune: „Toată lumea, cu răbdare poate scrie ceea ce am scris, nimeni, nu ar putea face, ceea ce el a­ făcut. Numai poetul are calitatea de a re­prezenta în mod demn ceea­­ ce e mare și eroic la un popor“. Aceste opinii merită a fi cunos­cute, mai ales de poeți. Prin ele, ei devin reprezentanții sufletești ai unei națiuni, prototipurile etnice, cari concentrează pentru, eternita­te geniul unei societăți, sufletul unei rase, și idealul istoric al u­­nui popor. Poetul era, după concepția anti­că, valos, profet inspirat în a că­rui liră răsună nu acordurile u­­nui suflet stingher, ci idealul per­manent al unei rase, dorurile mari ce frămîntă un popor. Armoniile versurilor sunt astfel cadențele ce cîntecul eternităței îl imprimă coardelor unui suflet, menit să fie al lor ecou; fantazia poetului e hi­mera consol­antă și îmbietoare spre fapte mari; și versul devine o hla­midă­­ regească purtată pe umerii acelui­­ suveran anonim, și,­ puternic care se numește Poporul. Cu această concepție, avînd un astfel,­­de ideal,­­conștienți, de rolul lor în lume, poeții trebue să-și asu­me și răspunderile unei misiuni providențiale, și să vadă în versul lor ceva mai mult de­cit bătăile unei pasări rănite, să vadă în el cadențele unui­ imn profețic pe c are geniul unui neam îl creiază din_ aceleași, adîncuri tainice din cart­­es și­ formele multiple ale is­toriei lui!«--­­ ......, g’ertigni,s Wm SCENE DIN RAZBOIU 1 SPECULA O LUNA MĂSURĂ CARE AR TREBUI APLICATA In primăvara și vara anului a­­cesta, s-au construit în capitala un­oarte mare număr de case de locuit. Pe de altă parte, foarte mulți streini, cari au fost mobili­zați în tarile lor, au părăsit capi­tala împreună cu familiile astfel, că au rămas și din această cauza foarte multe case disponibile. Ca probă, ori și cine nu are de­cît, să citească mica publicitate a ziarelor și se va convinge că nici o dată nu s-au publicat mai mul­te case de închiriat ca anul­­ a­­cestu, și cu toate astea ziua de Sf. Dumitru­ a trecut De­și insă, în urm­a unei an­chete sumare pe cari am făcut’o, jf.se găsesc ani în capitală, peste­­ două mii de apartamente, cari a­­menință să rămînă neocupate, totuși proprietarii au urcat din­­ nou chiriile. Chiriașii ne­știind că [în capitală rămîn aproape în fie­care an, o mulțime de case neîn­­chinate și anul acesta vor rămîne­­ mai multe ca, în­totdeauna, se­­ grăbesc din vreme să-și angaj­e­­­ze case, de teama să nu rămînă fără locuință, și se lasă astfel să fie speculați de proprietari. Autortățile însă ar putea lua o măsură foarte practică, care nu comportă prea multă trudă și ca­re ar putea într’o măsură, destul de însem­nată, să contribue la în­­­ Frâ­narea, în parte cel puțin, a­­ speculei cu chiriile. Iată care ar fi această măsură. Lot fiecare epocă de închiriere,­­ de Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru,­­ prefectura politiei Capitalei să dea­­ ordine circumscripțiilor postume-Această măsură mai este nece­sară și pentru a para o stratage­mă a proprietarilor. Mai toți proprietarii, cărora le rămîn ca­sele neînchiriate la Sf. Gheorghe sau Sf. Dumitru, citevă zile după această dată, scot biletele de în­chiriat după ferestre, pentru a le repune cu o lună, două înainte de o viitoare dată din închiriere. — A­ceasta explică de altfel și faptul că de­și în fiecare primăvară și toamnă, rămîn în Capitală foarte multe case m­emb­rate, n-ai .T4 vezi aproape la nici una bilet de închiriat, cinsprez­ece zile după Sf. Gheorghe sau Sf. Dumitru. Așa fiind nimeni nu poate iti cîte și unde au rămas case ne în­­chiriate. De­sigur,­ úísá­ cu­im această: este singura măsură­ ce'SC,' poate,­ ța» contra scumpim chiriilor, este însă o dispositions practică și care nădăjduim că-și va arăta e­­fectele chiar de la prima ei apli­care. Supunem dar propunerea ce fa­cem, chibzrinței autorităților , drept. C. Șt. Fest ANCHETE CU CHIRIILE ! închiriate, din raionul fiecărei H­olindauhn­ general, toate progrese i c­ircum­ servit bini. îhîini eib­in fie r­ealizate. P­­­­lan mul adm­inI­ l se vor cuminți și fiecare la gân­­­­dul său, de teama de a nu-i rămî­ -----------—­—*Looo----------— AȘEZATA INTR’UNA din cele mai frumoase și mai puternice POZIȚII NATURALE DIN LUME, CETATEA CATTARO E ATACATA «SI FLOTA ANGILO-FRANCEZA Se știe ■ Că flota anglo-franceză care î­mr­erșează în marea Adria­­tică are de luptat in enorme difi­cultăți din pricină că nu are la dispoziție, o bază navală de apro­vizionare. ... De acea aliații au hotărât să cu­cerească cetatea Cattaro, care do­mină baia cu acelaș nume. Tele­gramele m-au vestit, că de rege­­n­te ori fiota anglo-franceză, a boon­bar­dat Cattaro, fără rezistat însă. Față de­ însemnătatea pe care o are acest oraș în desfășurarea vii­toare­­ a operațiunilor de război, credem interesant să dăm mai jos cîte­va amănunte interesante asu­pra, regiunea Cattaro.­­ ■ m “■ , , Regiunea Cattaro înfățișează u­­na din cele mai curioase și mai impunătoare priveliști din lumea întreagă. De la marea Adriatică pînă la Cattaro, șoseaua se pre­linge pe Mngă apele liniștite ale fiordului pe care-l formează aci marea, și în cari se oglindesc mun­ții însăși ce string ca între două zbur sinoase aceste adevărate lacuri albasttre. De o parte și de alta sunt așezate orășele, în poziții pitorești. Canalul acesta pe care-l formea­ză marea, pe o lungime de mulți kilometri, este o bae așa­ de perfect apărată de vinturi și valuri, în­cît marinarii n’au să se teamă de nici un uragan, oricît de puternic. Ca proporții baia este așa de vastă în­cit ar putea adăposti flotele tutu­ror statelor din Europa, și, lucru și mai însemnat, așa de perfect a­­dîncită, în­cît vasele pot înainta pînă lungă plajă. Acest lucru e de o însemnătate enormă pentru ușurința aprovizio­nărilor unui vas de război și mai cu seamă pentru debarcări de trupe. Se înțelege deci ușor cît preț pun anglo-francezii pe posesiunea u­­nui asemenea instrument de răz­boi, cum e portul Cattaro, excelen­tă dar indipu­gnabilă bază de ope­rațiuni. ■ '■fri , t •• ■'. ■ ..... U­n călător francez, care a făcut nu de mult­ă excursiune ca. auto­mobilul print, Dalmația și Munte­­negru, descri ® ast­fel impresiunea pe care it a lasat-o Cattaro și îm­prejurimile­ sale. Cîte­va cuirasate austriace sunt „la­ ancoră" în interiorul canalu­lui; aceste:; uriașa­­ mașine puse pe apă pat in­ștq miei muște negre a­­tit de vastă est baia in unele locuri și ații de înalți sunt munții cari o într­jinuesc, la poalele­­ căreia ser sunt două insule, locuri­­ sfinte pen­tru catolicii dalmațieni avînd pe ele biserici și alte monumente de artă. Regiunea Gatlaro, cu toate că face parte din Dalmația austriacă are o fizionomie etnică proprie. Locuitorii cari trăesc prin împre­jurimile orașului, de o parte și de alta a țărmurilor brațului de mare ce se întinde ca un fluviu în inte­riorul uscatului, sunt o amestecă­tură de diferite popoare ca: greci, italieni, sîrbi, albanezi, pe cari necesitățile comerțului și capri­ciile istoriei ,au adus în această parte a luinei Majoritatea popu­­lațiunei este însă slavă. * Cattaro e un oraș foarte vechi, cu­ o înfățișare sălbatecă. Clădit de­cît trei părți, ca de închisoare, în interiorul fortificațiilor sunt o sumă de străzi întortochiate în pitește șoseaua, in spațiul stîlnt­i­c plaje, el se ascunde în dosul­a­­dintre plaje și munte,­­ unor anunți inalti. E înconjurat de la mijlocul baei de la Cattaro ziduri, groase în cari nu se deschid c'mmmscript'hini, după epoca de­­ închiriere. O dată listele întocmite ele sa fie centralizate și publicate prin ..Monitorul Oficial“ în două, trei numere consecutive. Cu chipul acesta, pe de o partei . . . , chiriașii vor lu­a cunoștință de ca­­lcu“ÍW^7a reluaUa^mu^Md ext calatorul nu poate circula prin sele neînchiriate și mia'se vor mat firul prodigioasei «ale «eti­vități' ín­éra ®, cu­ trăsura, ci numai pe jos' lăsa să fie speculați de propri­eta­­trerupt la Decembrie 1910. tteve­­rm călare. I­rb ctlT‘l *e *«vocă veșnic lipsa de . .­­case de locuit, iar pe de altă parte iSdăî’ele strălucește puțin la Cat­ popriietarii, văzând marele no­­tare. ȘiăeȚeurînd se ascunde sub pe­ măr de case rămase neînchiriate regele u­ri­aș al munților, cari for­mează granița spre Muntenegru­­, . ... Dealungul munților, ci­ ține ca­ noua epocă de închiriere, dacă au naiul, sunt construite forturile jva estenn chiria ce o pretinde pen­tru casa sa, cel puțin n­u o va mai urca. Cari domină și apără această pozi­ție strategică foarte puternică. Viitoru­l va­ arăta dacă aceste pozițiuni, declarate inexpugnabile, vor putea rezista pînă la sfîrșitul războiului atacurilor flotei anglo­­franceze. ■ —— OX­V-—. Generalul Uman Liman, von­ Sanders. Nume care a­ făcut ocolul lamei odată cu știrea declarărei războiului russo-turc. Generalul german trimis în mi­siune la Constantinopol este, se zi­ce, de fapt conducătorul destinelor Turciei de astăzi, mina­ de fer care a împins la războiul pe care Tur­­ da U poartă cu trei puteri mari ale­­ Europei, de­odată, v Fire intr.(mMA)nwd&e tsfoo,mo* lifă și valută nestrămutată, gene­ralul Liman von Sanders a fost a­­les cu pricepere de împăratul Wil­helm ca să poarte cuvîntul de or­dine al Germaniei în Orient, înlo­cuind misiunea engleză, care reuși­se să creieze multe simpatii pen­tru Anglia, generalul Liman a reu­șit în scurt timp să influențeze cer­curile diriguitoare germane și îm­preună cu Enver­ Pașa și Talaat­­bev să îndrepte opinia publică că­tre marea împărăție germanică. Ziarele rusești spun chiar că as­tăzi Germanii sînt stăpînii Turciei. Ori starea aceasta era un pericol pentru tripla înțelegere și atunci s'a condiționat pacea de îndepărtarea misiunei germane, care provocase crim­at în atacul din Marea Nea­gră. Partidul războiului condus de En­ver Pașa și Talaat au făcut atunci dovada puterei lor de astăzi și,cu toate că Turcia era amenințată de pericolul unei revoluțiuni interne, misiunea germană nu a­ fost îndepăr­tată. ‘Turcia a refuzat și războiul a iz­bucnit. Istoria va pomeni de­sigur de rolul pe care Liman Sanders -a jucat în împrejurările grele de as­tăzi,. St­ix. 14 IN FIE­CARE Zi von Sanders MICI COMENTARII IDILE DE RAZBOIU In mijlocul câmpului­­ de măcel, sub ploaia ucigătoare a gloanțelor. Natura își revendică drepturile și omul care, cu toate ctrtelile, e din fire bun, redevine, cîte o dată, om-Sunt numeroase idilile de blaji­nătate cari se petrec pe cîmpul de războiu, acolo unde tranșeele ina­­micilor stau aproape. Vom releva una din mijlocul lagărelor din Polonia. Pe un câmp de luptă, Germanii și Rușii își aveau tranșeele la o distanță de numai patru sute de metri. Comandamentele respective ordonaseră o pauză și o întreagă săptămînă trecu fără noul încăie­rări. In mijlocul cîmpului, la o egală depărtare de tranșeele ger­mane și de cele rusești, se afla, un puț, singurul puț de prin par­tea locului. Doi soldați germani, nemulțumiți de gustul apei care li se aducea din depărtare, își lua­ră inima în dinți și se apropiară de puț ca să-și potolească setea. Lagărul rusesc îi pândea, dar ză­rind că cei doi soldați nu aveau in­tenții agresive sau de spionagiu, îi lăsă în pace. Peste cît­va timp alți soldați germani, ascultînd laudele aduse de camarazii lor a­­pei în put, se duseră și ei să bea apa răcoritoare. Rușii îi lăsară. Pe urmă și Rușii, cari aveam a­­ceiașii­ sete, se duseră, la puț. Și tot așa, zi­s Ou zi inimicii veneau % făntînă, întărindu-se adesea în grupuri cari sfârșiră prin a se cinsti — și cu tutun. Bunătatea fîrei omenești își reluase dreptu­rile — pînă când ordinul de lup­tă veni și oamenii cari se tratau cu bunăvoință schimbară gloanțe ucigătoare. Și astfel o idilă de pace, începu­tă­ pe un cîmp de luptă, se sfîrș­i cu ucideri. Gr. — SITUAȚIA JUD.ILFOV — 0 aetMtat» prodtgloMi pil ■ ni de múltat® fariéit® — Primim la re redacție «impune­rea situațiunei județului Ilfov, pe anul 1914. D. Ilie T. Niculescu-Dorojaptu adm­inis­trativ de către importantul ,polet în fruntea căruia, se­­ află, preca­ro și lacunele care există în starea ju­dețului propunînd soluțiuni de în­dreptare. D. N­iculescu-Dorobanțu, pentru a doua oară ca prefect al județu ' ' tîndu-se cu totul intereselor jude­țului în fruntea căruia se găsește, a căutat și în prima dată ca și de gândul acesta să nu se ocupe­ de est numai și numai de buna stare a a­­cestui județ. Activit­tăței prodigioa­se și pline de rezultatele cele mai fericite a d-lui Niculescu-Doroban­țul, județul Ilfov datorește multe îmbunătățiri și o evidentă stare de prosperitate, după cum se cuvine­­de altfel să și fie primul județ al țarei. * W Răsfoind broșura pe care am pri­mit-o la redacție și c are «aprinde expunerea «situațiunei județului, prezentată de d. prefect Ilie I Ni­culescu-Dorobanțu, găsită c .­urate time de lucruri interesante, la cari nu ne putem obține de a toa­te aduce la cunoștința publică. Așa de pildă în capitolul privi­tor la instrucțiunea publică cărei­a actualul prefect îi dă o deosebită­­ atențiune, găsim o mulțime de io­cruri interesante. Județul Ilfov, este unul dintr județele care are cele mai multe școli primare rurale. La, un număr de 111 comune rurale, funcționează un număr de 230 școli primare, cu cursuri complecte, la cari predă 61 institutori, 209 învățători, 30 aju­tori de învățători și 53 învățători suplinitori. Prin urmare, instruc­țiunea publică primară, în cele 1i­ comune rurale­­ ale județului Ilfov se predă în 230 de școli de către 35­­­ membri ai corpului didactic pri­mar. Credem că nu vom exagera în­tru nime dacă vom afrma că a­­ceastă îmbucurătoare stare de­­ în­florire se datorește actualului pre­fect cari atît în perioada dela­ 1907- 910 cît și in cea dela 1914, nu a scă­pat și nu scapă din ochi, o «ingnna dată, chestiunea instrucțiunei pu­blice. Clădirea de localuri de școli, înființarea de școli noui, cantina școlare, chestiunea absolvenților, diferite încurajeri date învățăto­rilor și orice privește școala sujre preocupările de căpetenie ale t­anului prefect de Ilfov. Chestiunea construirei de loru­­turi de școli, în special a atras .«• tențiunea prefectului de Ilfov, care atît în perioada de la 1907-910 cît­ și acum,­­a căutat să construiască d­* mai multe asemenea, localuri, ast­fel că astăzi nu se mai găsesc de­cît foarte puține comune rurale din județul Ilfov, care să nu aibă localuri de școli proprii. Și ceea ce este de remarcat e faptul că mai toate aceste localuri de școli, prin­­tr-o chibzuită administrațiune, au fost­­ construite, fie din fondurile proprii ale comunelor fie din­­­ aju­toarele date de județ, fără a fi ne­­voe să se recurgă la ajutorul ca­sei școalel­or, așa ««$». mn gpțprunește fiu ălte jadațfi.

Next