Viitorul, ianuarie 1915 (Anul 9, nr. 2478-2503)

1915-01-24 / nr. 2497

1 -s J 5 BANI &* iRikSăS ft B O ti AM EHTS la țari................«b­an ÎS Lei.......................«ease font 9 Lei in străinătate.... na an 36 Lei....................­ease lant 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 13 ale fie­cărei luni redacția (STRADA ACADEMIEI No. 1• intrarea prin pasaj. Imobiliara TELEFON 13/47 și 67/20 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI Nr. BC Intrare­a 1 prin Academiei 1? TELEFON 22/39 Dia âspișîle cart­i­le I«­pi­­ tatăl oriental, ressn ca principala acțiune se flMfișoori azi si anetorul din fața Varșoviei, noile Germanii lupți ca forte compacte, ea si se apropie de Capitala Polock­!. Bina lnțeles ei și Roșii opune rezistență proportionata ataculul. Toa nai auzi dar multi știri privitoare la aceste fapte, favorizate azi de gerul cars a îa^sțat pământul, fieled dresurile practicabile. Paralel ca aceste lepte ai b­e b­eilerici și Ib Prusia orientali, și Ib Polonia de Herd. In reginea Upno­­iei Rușii dau atacul. in Galicia, Iweilertrile centrul cu Inferșinare. Roșii semnalează prezența unor numeroase forțe germne cari ar­lata pe Austriac­. Fs frontul de Vest, domnește u­ealm relativ, interesei operațiunilor de la Vest se concentrează azi asupra acțiunei sob­­marinelor germane cari ataci flota comerciali engleza, Hermaul­ ss pregătesc si atace și vasele de transport cari aduc spre Franța trupe di­ celoniile engleze. Amiralitatea germană a și prevenit navigațiunea instrasi si se ferească da zona primejduiți a coastei franceze dintre Havre și Dun­kerque. Nu se prea vede nici modul efectiv în care Germanii își vor executa amenințarea. Din Înștiințarea amiralitiței ger­mane treime rețtemti numai comunicarsa ci Anglia aduce trupe numeroase In Franța. Lordul Ritcben n­ Își ține astfel cuvântul dat di­n pine, prin Marth­-iph­île, pe picior de războia­ a noui armați britanici. Sietem deci In ajunal unor noul și mari lupte pe frontal de Vest SITUAȚIA I TURCII IN RĂZBOI ICIONICA TEATRAL Infanteriști turci cantonați la Taebria M Cazul d-lui Stere” — Un răspuns ziarului „Epoca“ Pe <od „Acțiunea N afumată“ anunță reînceperea agitației pen­tru intrarea in acțiune, chiar cu SACRIFICA­REA GUVER­NULUI“, ziarul „Epoca‘4 crede să poată pregăti atmosfera in ve­derea agitației cminițată. In acest scop se reeditează o ve­che campanie, exploatîndu-se cu rea credință, —­ drept noutate de ultima oră, — rdațiunile perso­nale ale unuia dintre oamenii noș­tri politici. E vorba de aceia ne „Epoca“ numește cazul d-lui Ste­re, publicând o telegramă care avea un caracter așa de puțin se­cret, in­cit a cunoscut-o chiar și ziarul „Epoca“. ... Ce găsește ziarul ,„Acțiunni Na­ționale“ de extraordinar, în tele­grama publicată. D. C. Stere e un om politic care poate avea ori­cât de dese relații și personale cu ori­care ministru străin de la Bucu­rești, după cum d. Ni Filipescu spre pildă poate avea aceleași re­­lațiuni cu un alt reprezentant la noi al unei puteri străine, fără ca nimeni să suspecteze totuși pa­triotismul d-lu­ Filipescu sau să pună la îndoială perfecta d-sale onestitate. Că d. C. Stere e mai mult în le­gături personale cu un ministru al dublei alianțe lucrul e tot așa de firesc, după cum ar fi foarte natural ca d. Filipescu să fie mai mult în legătură cu un ministru al triplei înțelegeri. Cu toate acestea nimeni nu ar putea susține cu bună credință că, unul sau celălalt, nu e călăuzit de­o­potrivă de sentimente curate în apărarea intereselor romînești, văzute însă prin prizma punctu­lui de vedere în parte al d-lui litere ori al d-lui Filipescu. E pur și simplu o chestiiune de păreri și convingeri personale, cari nu pot angaja atitudinea ța­rei, după cum nu au angajat’o nici declarațiile de la Paris și nici cele de la Viena. . D. C. Stere crezînd, în victoria germană, e firesc să fie partiza­­nul unei apropieri a Romîniei de politica dublei alianțe. J­. N. Filipescu, la rîndul d-sale, crezînd în victoria triplei înțelegeri, este iarăș firesc să fie partizanul unei apropieri a Romî­niei de politica acestei constelaț­țiuni europene. O părere și cealaltă e tot așa­­ de mult respectabilă, cîtă vreme este isporită dintri o convingere sinceră și dezinteresată. De altfel credința d-lui C. Stere în victoria germană și în necesi­tatea apropierei noastre de pol­­tica dublei alianțe, nu e­ o noutate pentru nimeni și nici.­­chiar pen­tru cei de la „Epoca“ D-sa și-a exprimat, documentînd-o, această credință intri o lunga serie de­ ar­ticole, publicate, la începutul­ răz­boiului european. D. C. Store nu a făcut un se­cret din­ părerile d-sale și a avut meritul de a le fi spus fățiș. Dar pentru acest cuvint d. Stere e. pare mai puțin bun roman de­cît alții, fiindcă nu crede la fel cu acei alții? Nu toată lumea poate să vadă lucrurile prin ocnaș prizma. Pă­rerile diferind prin urmare în chip firesc de la om la om, atita vreme cît ele sunt sincere, ni­meni nu are dreptul nici să le suspecteze și nici să impună al­tuia convingeri, pe cari nu le are. Altfel, ar fi să introducem o cenzură, care azi nu mai ca­drează­ cu dreptul fiecăruia de liberă exprimare a cugetului și părerilor sale, pe răspundere per­sonală. De aceia, cu de-o potrivă sinceritate d. Stere poate vedea si­tuația intri um fel și d. Filipescu în altfel, fără ca prin aceasta să se angajeze acțiunea țârei, pe care au s’o hotărască numai cei cari au dreptul și putința să o facă. Iată de ce socotim că încercarea „Epocei“ ca să pregătească, prin o campanie de rea credință, agita­ția anunțată de „Acțiunea Națio­nală“, e o încercare care nu va iz­buti, fiindcă spiritul public ia deprins să mu mm ia în serios pe acei, cari și-au făcut o mese­rie din a suspecta pe toată lumea ca să slujească lupte interne la adăpostul patriotismului gălăgios și turbulent. --------------------0X0------------------------­ VALIZA DIPLOMATICA Politica lui Wilhelm II Dominte Director. Aui publicat era o scrisoare a d-lui Giuseppe Maccaroni, cunoscutul samsar din București, privitoare la atitudinea Italiei. Veți conveni că dacă un simplu samsar, care cutree­­ră numai cafenelele, cunoaște toate secretele politicei europene, eu ca antreprenor de cafenea, sunt și mai în măsură să le cunosc. Administrez de cinci anii , cafe­neaua „La patriotul epirot“, din str. Doamnei, asi Paris. In cursul aces­tor cinci ani am amit plăcerea să ser­vesc cafeaua de dupămasă, „cafea gingirice, subțirică, dulce“ la diplo­mații cari s’au perindat pe la Bucu­reștii.. Cu toti acești diplomați sunt prieten la toartă, și nu odată mi-au lă­sat­, spre păstrare in sertarul tejghelei mele, este un act diplomatic secret. Le-am citit pe toate, așa că v’aș putea povesti multe. Mă mulțumesc azi să vă arăt mima și care e politica lui Wilhelm. O să vă spun un lucru care o să vă facă să holbați ochii metri. Aflați de la mine că Împăratul Wilhelm lucrează pe sub mînă cu Poincaré. Știți că astă vară, la iz­bucnirea războiului, Poincaré se a­­fla la Petrograd — pe atunci îi zifcea încă Petersburg. La întoarcere, Wil­helm i-a eșit în cale, l-a poftit pe iah­tul ,„Lohenzollern” unde i-a ț­­nut acest limbagiu. — Să știi, domnule Poincaré, că cu Franța o să­ mă bat numai de for­mă. Ținta mea e să slăbesc Engli­s­­za nu o să atac Franța, nimai să dau pretext Angliei să intervină. După războiu, o să facem domnule Poin­caré, socoteala și­ o stî împărțim pa­­gîrba și câștigul pe­ jumătate“. Nici cum domnule Director, n’am crezut, cînd am­ aflat una ca asta. Dar am făcut cer­cetări la Atena. Știți că regele Greciei e cumnat cu Wilhelm, hi calitate de cumnat, re­gele Constantin știe toate cine face și drege Kassenis. Și de la. Curtea din Atom mi s*a­ confirmat în totul cele aflate de mine. Primiți, ele., ele.. Apostol Apostolidé« IN JURUL RĂZBOIULUI SPIRAREA CANALULUI DE SUEZ — «ISTMUL ȘI CANALUL DE SUEZ NU POT FI ATACATE ȘI CUCERITE DE TRUPELE TURCEȘTI» SUSȚIN ENGLEZII — Se știe că atunci cind Turcia s’a alipit de puterile dublei alianțe și a intrat în războiu, partizanii a­­cestei intrări în acțiune­a Semi­ki­­nei susțineau că trupele turcești, comandate de ofițeri germani, ar putea, prin Asia Mică, trecând prin Syria și Palestina, să pătrundă în Egipt prin istmul de Suez. Se mai adăuga că trupele tur­cești vor profita de această tre­cere spre a astupa canalul sau a interzice intrarea într-însus a va­selor aliaților. Era de­sigur vorba de o lovitu­ră fatală ce s’ar fi adus Englite­­rei, și în același timp s’ar fi în­trerupt aducerea trupelor din ex­­trem­ul­ orient, precum și întregul comerț ce se face prin canalul de Suez. Un colaborator al lui Le Temps a făcut o anchetă chiar la fața lo­cului, străbătând rîela un cap la ceî­lalt canalul de Suez, a exami­nat lucrările de fortificație pregă­tite de trupele engleze, a cules ex­plicațiile date de inginerii compa­niei care exploatează canalul, pre­cum și informații de la ofițerii en­glezi. Credem interesant, ca document, să dăm mai jos un rezumat al con­statărilor făcute de ziaristul fran­cez. „Pe malul din spre Africa, dea­­lungul canalului, o margine de ver­deață arată canalul mic de apă dulce, ce merge paralel cu cel na­vigabil, și care slujește la alimen­tarea cu apă dulce a stațiunilor. Pe malul celălalt în­spre Asia, șe­surile nisipoase se întind în zare pînă la mesfîrșit. Coasta Asiei, din punct de ve­dere militar, are un interes defen­siv. Spre răsărit, agresorul care are voi să atace Canalul de Suez, ar avea să străbată un deșert de 250 pînă la 300 de kilometri și nu­mai prin două „piste“ se poate a­­junge la canal. Una din aceste piste este dru­mul din Siria la Port-Said, prin Gaza. Fiind vecin cu marea, dru­mul acesta este expus bombardă­­rei flotelor aliate. Mai mult, Drumul duce spre un fel de vale, pe care s-ar putea rea­liza o inundație pe o lărgim­e de 25 de kilometri și o lungime de 35 de kilometri. Armatele care ar lua deci a­­cest drum ar trebui să o ia apoi spre stânga, pentru a ocoli inun­dația. In această­ parte însă Englezii au construit întărituri, tranșee, block­­haus-uri armate cu tunuri și pro­tejate cu fire de sârmă, pe cari le ocupă trupe engleze, pedestre și călări. Trapele acestea sunt din abun­­dență aprovizionate grație canalu­lui și drumului de fier de la Port- Said la Suez, deaKngul celuilalt mal al canalului. Dealt­fel, încă de la 15 kilome­tri de canal trapele atacatoare ar fi primite de focul tunurilor de pe vasele de războiu, pe cari engle­zii le plimbă în sus și în jos, pe canalul de Suez. Cel­lalt drum de acces, este ve­chiul drum al pelerinilor cari plea­că de la Cairo spre orașele sfinte din Hedjaz. Pentru a lua acest drum, trupele turcești ar trebui să părăsească li­nia ferată de la Damasc la Medi­na, la stația cea mai apropiată, numită Maan. Ar trebui mai întîia să străbată un lanț de munți înalți de 2000 me­tri, apoi, trecînd spre Nord de mar­sivul munților Sinai și străbătând dunele, să ajungă cu mari dificul­tăți lingă Suez și Port-Tewfik­ un­de ar găsi apărarea pe care am descris-o mai sus. După părerea anglo-f­rancezi­l­or, nu se poate concepe ca o armată cu efective considerabile, să poată străbate asemenea deșerturi, fără apă, fără șosele practicabile, și ale căror sol nisipos nu îngăduie trans­portarea nici unui fel de material, nici măcar al unei artilerii ușoare. Nici geniul de organizare al u­­nui Napoleon, zice ziaristul fran­cez, nu ar putea să realizeze sco­pul de a lupta, în aceste condiți­­uni, împotriva unor trupe proas­pete, bine întărite, susținute de tu­nuri de marină care bat departe și puțind, la nevoe, să se retragă îna­poia unei bariere de apă de o­­ sută de metri de largă și adâncă de 11 metri, pe care o constitue canalul. De aceea Englezii par foarte li­niștiți, în ce privește această parte a planului de campanie turcesc. * Cu toate acestea supravegherea istmului se face cu multă vigilen­ță, în aer și pe uscat. La Port- Said și Suez hidro­planete se ri­dică de pe apă, necontenit, și se duc să exploreze deșerturile, pe în­tinderi mari, semnalând orice miș­cări suspeicte. Apoi detașamente de armată in­digenă, pe cămile uriașe care duc doi oameni, străbat deșertările ni­sipoase, gata să dea alarma, în caz de atac. Astfel apărat, canalul de Suez continuă să­ înlesnească un imens tranzit între extremul­ Orient și ță­rile din apusul Europei._________ IN FIE­CARE ZI Rita D’Oria în Romînia Cînd vorbeam mai silele trecute de succesele pe care compatrioata noastră le obține pe scena marelui Teatru Corso din Bolonia, unde cînta în compania celebrului ba­riton Battistini, ne manifestam do­rința de a vedea din nou prin­tre noi, și accentuam speranța le­gitimă de altfel, că marea noastră artistă nu va intîrzia de a satisface nerăbdarea publicului român, re­împrospătind atît în Capitală cit și în provincie, neuitata impresie pe care prețiosul său glas și joc de scenă ne-au făcut-o acum cițiva ani, cînd a cîntat la București în tovărășia d-nei Darcié. Ei bine, artista ne-a ascultat. Rita D’Oria se găsește din nou printre noi. După recentele succe­se din Italia, compatrioata noas­tră, a venit să culeagă și la noi lau­rii artei pe care străinătatea i-a ofe­rit totdeauna din plin. De altfel Rita di Oria, rămăsese aproape singura dintre marile noastre artiste lirice, care nu se în­torsese î­ncâ la cuibul ei. Artiștii însă sunt ca păsările că­lătoare. Intemperiile vremei le go­nește­ spre țări mai calde, iar­ at­mosfera capricioasă a artei din țara noastră, se îndreaptă de cele mai multe ori, spre publicul înde­părtat al unor țări în care cîntecul se desvoltă, se desăvîrșește, se a­­preciază și se răsplătește în condi­­țiuni mai prielnice de­cît la noi. După cum se știe însă în iarna asta, Capitala a avut marele merit de a distruge legenda falsă cum­ că în țara noastră cîntăreții și mai ales cîntăreții de seamă, nu-și pot asigura existența zilei de mîine. Dragostea cu care publicul nostru a îmbrățișat înjghebarea primei companii romînești de operă, a deș­teptat­ un profund ecou in inimile artiștilor romîni de peste frontieră care pierduseră nădejdea în posibi­litatea unor zile mai bune. Zorile noui ce se arătau pe orizontul sla­belor noastre manifestațiuni artis­tice de­ ori, au fost salutate cu entu­­siasmul mândriei, conștiente, pe ca­re trebue s-o simtă orice artist ro­mân, pe care pribegiile sale de peste hotare, ori­cît de triumfale ar fi putut fi ele, nu i-au putut totuși adormi în suflet dragostea de țară și încrederea în viitorul ei artis­tic. Printre acești artiști romîni, ar­tiști mari și romîni adevărați, se află și compatrioata noastră, Rita D’Oria a cărei reîntoarcere printre noi, o salutăm, cu toată dragostea și admirația ce-o datorăm „fiului risipitori’ ce se întoarce iar la casa părintească. Ritm If­oria însă nu și-a risipit numai în străinătate minunatele, sale daruri artistice. Belșugul lor îl rezervă pentru Romînia. U așteptăm dar și-l urăm să fie așa ea publicul regretând lunga ei absență, Rita D’Oria să nu­ regrete de­cît cel mult evenimentele ce-au împiedicat-o de a se întoarce mai repede printre ai săi < &Uaa*»&t;& lt.­». ianuarie Csáíi ANUNCIURI COMERCIALE­­» BIBLIOTECA ’ UNIVERSITĂȚII I­I Linia corp 7 pe o coloană în pagina III....................... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV.......................30 bani Inserții și reclame pagina IVI linia.............................2 Lei BANI -XX­ MI IP TEATHUIL HffODORRT — «Compania dramatică Voiculescu - Bulandra» pentru primă oară Luminătorii, piva­t in 3 acte de H. Bataille Les Flambeaux, piesa lui Henry Bataille, — tradusă la noi Lumină­torii. — e povestea complicată a vie­­ței savantului Bouquet. Povestea e astfel, fiindcă însăși fondul sufle­tesc al personagiului, — un savant recunoscut și respectat de toată lu­mea științifică, filosofică și monde­nă, — prezintă un astfel de caracter, dar în plus, povestea e astfel fiind­că savantul și filosoful Bouquet nu trăește izolat așa cum trăia filoso­ful­­ de la Koenigsberg, — sau cum trăia acel filosof, carte, prin scrierile­ lui asupra individualismului și a­­m­orul­ui îl făcuse pe Robert Gresloy să săvîrșească, voluntar și conștient suprema crimă..» ‘ ‘ Savantul Bouquet, e directorul in­stitutului Claude Bernard din Paris și vine în contact fie la Academie, fie în laborato­rul său cu­ savanți și pseud­o­­savanți, cu admiratori ai săi sinceri și prefăcuți, cu soția sa, o fem­ee vir­tuoasă, pătimașă și savantă la rân­dul ei, cu fiica lui, o studentă în medicină, invidioasă dar bună în fond și cu fosta îngrijitoare de la­borator Hedvige. Fatalitatea. Dar cită diversitate sufletească în toate personagiile acestea, în mijlocul că­rora trăește, cu aparenta de senină­tate de apostol, doctorul Bouquet, câtă influență sufletească a fiecărui personagiu asupra celuilalt și mai ales cită influență sufletească exer­citată de apostolul savant asupra tuturor acestor personagii; ast­fel,­­ între bună zi, simțindu­­se în apropierea, feciorească și caldă,­­ și plină de dragostea cu­rată și pătimașă, a fetei Hedviga, doctorul cedează pentru o clipă sim­țurilor. O nenorocire, pe care însăși fatalitatea o aduse în casa doctoru­lui. Lumea începe să bănuiască oa­­­recari relați­uni între el și îngriji­toarea de laborator, — devenită la­borantă; clevetirile ajung atît de numeroase și se fac atît de mult în auzul tuturor in cît de relațiunile lor, — devenite în fond numai prie­tenești de la acea clipă fatală, s­ află chiar fiica doctorului. Răul trebue înlăturat. D-na Bouquet hotărăște a­­tunci căsătoria Hedvngen­ cu d-rul Blondei, colaboratorul de douăzeci de ani și prieten al soțului ei. Pentru doctorul Bonguet toată această­ înscenare e o minciu­nă morală; el o respectă însă, fiindcă voește să salveze sufle­tul pătimaș și prea mîndruc al soției sale și fiindcă se teme totuși de bra­țele­ Hedvigei, care adesea se întind, spre el calde, molatece și ispititoare... Brațele acestea nu pot însă uita pe doctorul Bouquet, și fiindcă nu-l pat uita, ele nu pot să iubească pe d-nul Blondei care totuși se îndrăgostește intens și pătimaș, de nu le-ar în­drăgosti, de nu le-ar fi îndrăgostit, el nu a­r fi admis, să se căsătoreas­că cu Hedviga». Doctorul Bouguet cade din nou în brațele Hedvigei. Fapta lui e însă descoperită și de soția sa și de soțul amantei lui. Doctorul nu mai poate nega adevă­rul. Mărturisirea îi aduce însă moartea. Fatalitatea care plutește deasupra destinelor oamenilor, nu iartă nici­odată... Tragedia aceasta e mai uluit de­cît la Femme mie, sau Policho sau Maman Colibri, — piesele celelalte ale lui Henry Bataille, e mai mult, fiindcă deslănțuirii de patimi ome­nești, — aci. deslănțuire mai­­ mult abundentă de­cît complexă, r- auto­rul lui Poliche, îi adaugă conflicte intelectuale cari cer. o., rezolvare ală­turi de conflictele de sensibilitate , fiindcă alături de patimile­ om­enești •învăluite in­ atmosferă­­ de­ poezie și înaltă umanitate, el adaugă aci, pro­bleme d­e ordin filosofic, —• nu prea înalte sau prea originale, fără îndo­ială, —• dar totuși­ adevărate. Pentru Hedvige, pentru dr. Blon­dei, pentru d-na Bouguet, viața,pe care o trăesc și care se desfășoară în toată amploarea și în tot tragi­cul ei, — o mai mult o viață de pa­siune cînd mai violentă la unii,­ cînd mai stăpânită la alții pasiunile și instinctele omenești, agită viața lor. Pentru d-rul Bouguet însă, viața in­telectuală, ideea, este aceia care in­teresează întreaga lui complexi­tate sufletească cu toate că, ni­mic din ceea ce e omenesc nu e străin de sufletul lui. Dar, pentru d-rul Bouquet, înfrîngerea acestui „nimic“ omenesc, e o întreagă pro­blemă... Les Flambeaux fiind, însă din punctul de vedere al concepției, — am putea spune al abundenței de concepție, și din punctul de vedere al abundenței­­ de prezentări — ana­lize sufletești, — mai mult și de­cât la Femme­nne, și de­cit Poliche, și d­ecât Maman Colibri, —­ e totuși în același timp ceva mai puțin care, sub raportul dramatic al înfățișărei lucrurilor are fără îndoială o deose­bită valoare. Abundenta de analize sufletești, — abundentă de analize m­­ai mult extensivă de­cît intensivă, — abundenta de conflicte pasionate și raționale, acesteia din urmă evi­dent mai mult schițate, — vin de îngreuiază desfășurarea acțiunei și fac vizibile „artificialitățile“, prin cari se înlănțue acțiunea. Artificia­litățile devin vizibile mai ales în ul­timul act unde­­ efectele, în plus, par căutate, ele Pasc uneori, prin tragi­er.­ pe care vor să-l deștepte în su­fletul nostru. — prin faptul că rea­­mintesc-tirp.Hen­­sheekespearean, • — tocmai­ ‘efectul contrariu celuia ur­mărit1 '­­«•••­­ r­oimonatorii lui­ Henry Bataille, ai avut pe scena Teatrului Modern',' o interpretare frumoasă. In rolul d­-ru­lui Bouquet,­­­ savantul cunoscător al p*ti­mel­or omenești, poate din cauză că el însăși nu poate să li se opună și filosoful, pentru care rațiu­nea și ideea valorează supremul bi­ne pentru om. — d. T. Bulandra, a făcut o creație cu atît mai intere­santă în cît d-sa ne-a desvăluit, și c­u acest prilej, varietatea talentului artistic pe care îl posedă. D. Bulan­­­dra, a jucat sobru, concentrat , a dat d-ramui Bouguet, acea înfățișa­re caracteristică a unui savant care desbărîndu-se de slăbiciunile ome­nești, se ridică în atmosfera trans­cendentă unde nu domnește de­cit ideea pură. D-na Sturdza-Bula­ idir­t, în rolul soției savantului a jucat pă­timaș,­ demn și cu multă inteli­gare și­­ pentru durerile omenești și pen­tru rolul, ,pe care l-a avut. In rolul d-rului Blondei, d. I. Manolesc­u a făcut interesanta creație a unui sa­vant, — mai tînăr,­­stăpînit mai mult de instincte și pasiune. . Transițiile sufletești de la rațiune și judecată obiectivă, la instincte și judecată logică bazată pe pas­iune. d-sa le-a nuanțat cu atita artă fina și delicioasă, — reamintim jocul d-sale din actul al doilea, — în­cit a reușit să dea multă umanitate rolului întrupat. Rolul mai de seamă al piesei e fă­ră îndoială al Hedvigei. Ea, H­ed­­vinga, este fatalitatea neiertătoare care aduce prin dragostea ei violen­tă și volmptoarsă, — moartea d-rului pe care l-a îndumnezeit totuși atât de mult. Hedviga, este „mecanis­mul“ care ține în mîinile ei nu nu­­­mai destinele doctorului Bouga­t, dar și cele ale soției sale, și cele ale tuturor personagiilor în mijlo­cul cărora trăește și se agită; Hed­viga, e fatalitate a ei însăși. E aci o frumoasă întrupare a unui suflet care pătimește fiindcă iubește dor­nic, care suferă fiindcă înțelege fa­talitatea pe care o poartă cu sine și care deslânțuește furtuna de patimi și de revolte tocmai fiindcă iubește dornic și tocmai fiindcă înțelege. E un personagiu cu o individualitate complexă, mai complexă de­cît a­­ceia a d-rului Bouquet și care, ală­turi de toți „Luminătorii“ — dove­dește intens și tragic că nu poate­­ fi străin de patimile o­­menești.. E aci, poate întregul simbol, întreaga filosofie și întreaga frumusețe dramatică și literară a piesei. D-na Maori,­a redat în accen­te cînd mai calde, cînd mai înduio­șătoare, cînd mai repezi și mai vio­lente, sufletul acesta atît de com­plex, reușind să nască în sufletul nostru și interesul și simpatia pe care sufletul Hedvigei le merită. Rolurile secundare susținute de d-nii Stănescu, Condora,, Economu, Chanel și Toneanu au complectat armonic întreaga desfășurare a ac­țiuni ei. Mențiune specială d-rei Tantzi Cu­tava care, în rolul Mareellei, fiica d-rului Bouquet, a știut să fie și e­­nergică fon­­duioasă și, o studenție simpatică, IBENUS. UN DAR al US. Regina MiriB M. S. Regina Maria a înmînat d-lui ministru Al. Constantinescu suma de 50.000 lei pentru societa­tea „Familia Luptătorilor“. Uimind datinele strămoșești, M. S. Regina Maria inaugurează dom­nia Sa printr’un dar bogat desti­nat unei societăți chemată să aju­toreze tocmai pe aceia cari nu au vre­un alt ajutor în afară de a­­ceastă instituție filantropică. De altfel, M. S. Regina Maria a manifestat in totdeauna sentimen­tele sale nobile fată de cei nevoiași și suferinzi. Cine a uitat activita­tea sa extraordinară în vremuri de grea cumpănă, cînd o boală ne­miloasă secera rîndurile soldaților noștri pe cîmpiile Bulgariei ? Cînd­ un strălucit exemplu de abnegațiu­ne și curaj, Regina Maria nu găsea clipă de odihnă în îngrijirea bol­navilor cari chemați să moară pe cîmpul de luptă erau amenințați să cadă pradă unei boale îngrozi­toare. Spirit fin și clar înțelegător al situațiunilor, M. S. Regina Maria a știut să pună tot atâta suflet și renunțare în organizarea ajutoa­relor pe cari le cereau împrejură­rile grele de atunci, tot atita ini­mă și devotament- ca in timpul ac­tivității sale pe teren cultural și­ artistic în vremuri de pace și fe­ricire. Inițiatoare și sens nezdruncinat al tuturor mișcărilor nobile, pro­tectoare a celor slabi și nevoiași, M. S. Regina Maria are dreptul la recunoștința întreagă a poporului român, care de altfel nu-l precupe­țește manifestarea sentimentelor sale de admirațiune și caldă dra­goste.­­UXQ­ e

Next