Viitorul, ianuarie 1915 (Anul 9, nr. 2478-2503)
1915-01-24 / nr. 2497
1 -s J 5 BANI &* iRikSăS ft B O ti AM EHTS la țari................«ban ÎS Lei.......................«ease font 9 Lei in străinătate.... na an 36 Lei....................ease lant 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 13 ale fiecărei luni redacția (STRADA ACADEMIEI No. 1• intrarea prin pasaj. Imobiliara TELEFON 13/47 și 67/20 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI Nr. BC Intrarea 1 prin Academiei 1? TELEFON 22/39 Dia âspișîle cartile I«pi tatăl oriental, ressn ca principala acțiune se flMfișoori azi si anetorul din fața Varșoviei, noile Germanii lupți ca forte compacte, ea si se apropie de Capitala Polock!. Bina lnțeles ei și Roșii opune rezistență proportionata ataculul. Toa nai auzi dar multi știri privitoare la aceste fapte, favorizate azi de gerul cars a îa^sțat pământul, fieled dresurile practicabile. Paralel ca aceste lepte ai be beilerici și Ib Prusia orientali, și Ib Polonia de Herd. In reginea Upnoiei Rușii dau atacul. in Galicia, Iweilertrile centrul cu Inferșinare. Roșii semnalează prezența unor numeroase forțe germne cari arlata pe Austriac. Fs frontul de Vest, domnește uealm relativ, interesei operațiunilor de la Vest se concentrează azi asupra acțiunei sobmarinelor germane cari ataci flota comerciali engleza, Hermaul ss pregătesc si atace și vasele de transport cari aduc spre Franța trupe di celoniile engleze. Amiralitatea germană a și prevenit navigațiunea instrasi si se ferească da zona primejduiți a coastei franceze dintre Havre și Dunkerque. Nu se prea vede nici modul efectiv în care Germanii își vor executa amenințarea. Din Înștiințarea amiralitiței germane treime rețtemti numai comunicarsa ci Anglia aduce trupe numeroase In Franța. Lordul Ritcben n Își ține astfel cuvântul dat din pine, prin Marth-iphîle, pe picior de războia a noui armați britanici. Sietem deci In ajunal unor noul și mari lupte pe frontal de Vest SITUAȚIA I TURCII IN RĂZBOI ICIONICA TEATRAL Infanteriști turci cantonați la Taebria M Cazul d-lui Stere” — Un răspuns ziarului „Epoca“ Pe <od „Acțiunea N afumată“ anunță reînceperea agitației pentru intrarea in acțiune, chiar cu SACRIFICAREA GUVERNULUI“, ziarul „Epoca‘4 crede să poată pregăti atmosfera in vederea agitației cminițată. In acest scop se reeditează o veche campanie, exploatîndu-se cu rea credință, — drept noutate de ultima oră, — rdațiunile personale ale unuia dintre oamenii noștri politici. E vorba de aceia ne „Epoca“ numește cazul d-lui Stere, publicând o telegramă care avea un caracter așa de puțin secret, incit a cunoscut-o chiar și ziarul „Epoca“. ... Ce găsește ziarul ,„Acțiunni Naționale“ de extraordinar, în telegrama publicată. D. C. Stere e un om politic care poate avea oricât de dese relații și personale cu oricare ministru străin de la București, după cum d. Ni Filipescu spre pildă poate avea aceleași relațiuni cu un alt reprezentant la noi al unei puteri străine, fără ca nimeni să suspecteze totuși patriotismul d-lu Filipescu sau să pună la îndoială perfecta d-sale onestitate. Că d. C. Stere e mai mult în legături personale cu un ministru al dublei alianțe lucrul e tot așa de firesc, după cum ar fi foarte natural ca d. Filipescu să fie mai mult în legătură cu un ministru al triplei înțelegeri. Cu toate acestea nimeni nu ar putea susține cu bună credință că, unul sau celălalt, nu e călăuzit deopotrivă de sentimente curate în apărarea intereselor romînești, văzute însă prin prizma punctului de vedere în parte al d-lui litere ori al d-lui Filipescu. E pur și simplu o chestiiune de păreri și convingeri personale, cari nu pot angaja atitudinea țarei, după cum nu au angajat’o nici declarațiile de la Paris și nici cele de la Viena. . D. C. Stere crezînd, în victoria germană, e firesc să fie partizanul unei apropieri a Romîniei de politica dublei alianțe. J. N. Filipescu, la rîndul d-sale, crezînd în victoria triplei înțelegeri, este iarăș firesc să fie partizanul unei apropieri a Romîniei de politica acestei constelațțiuni europene. O părere și cealaltă e tot așa de mult respectabilă, cîtă vreme este isporită dintri o convingere sinceră și dezinteresată. De altfel credința d-lui C. Stere în victoria germană și în necesitatea apropierei noastre de poltica dublei alianțe, nu e o noutate pentru nimeni și nici.chiar pentru cei de la „Epoca“ D-sa și-a exprimat, documentînd-o, această credință intri o lunga serie de articole, publicate, la începutul războiului european. D. C. Store nu a făcut un secret din părerile d-sale și a avut meritul de a le fi spus fățiș. Dar pentru acest cuvint d. Stere e. pare mai puțin bun roman decît alții, fiindcă nu crede la fel cu acei alții? Nu toată lumea poate să vadă lucrurile prin ocnaș prizma. Părerile diferind prin urmare în chip firesc de la om la om, atita vreme cît ele sunt sincere, nimeni nu are dreptul nici să le suspecteze și nici să impună altuia convingeri, pe cari nu le are. Altfel, ar fi să introducem o cenzură, care azi nu mai cadrează cu dreptul fiecăruia de liberă exprimare a cugetului și părerilor sale, pe răspundere personală. De aceia, cu de-o potrivă sinceritate d. Stere poate vedea situația intri um fel și d. Filipescu în altfel, fără ca prin aceasta să se angajeze acțiunea țârei, pe care au s’o hotărască numai cei cari au dreptul și putința să o facă. Iată de ce socotim că încercarea „Epocei“ ca să pregătească, prin o campanie de rea credință, agitația anunțată de „Acțiunea Națională“, e o încercare care nu va izbuti, fiindcă spiritul public ia deprins să mu mm ia în serios pe acei, cari și-au făcut o meserie din a suspecta pe toată lumea ca să slujească lupte interne la adăpostul patriotismului gălăgios și turbulent. --------------------0X0------------------------ VALIZA DIPLOMATICA Politica lui Wilhelm II Dominte Director. Aui publicat era o scrisoare a d-lui Giuseppe Maccaroni, cunoscutul samsar din București, privitoare la atitudinea Italiei. Veți conveni că dacă un simplu samsar, care cutreeră numai cafenelele, cunoaște toate secretele politicei europene, eu ca antreprenor de cafenea, sunt și mai în măsură să le cunosc. Administrez de cinci anii , cafeneaua „La patriotul epirot“, din str. Doamnei, asi Paris. In cursul acestor cinci ani am amit plăcerea să servesc cafeaua de dupămasă, „cafea gingirice, subțirică, dulce“ la diplomații cari s’au perindat pe la Bucureștii.. Cu toti acești diplomați sunt prieten la toartă, și nu odată mi-au lăsat, spre păstrare in sertarul tejghelei mele, este un act diplomatic secret. Le-am citit pe toate, așa că v’aș putea povesti multe. Mă mulțumesc azi să vă arăt mima și care e politica lui Wilhelm. O să vă spun un lucru care o să vă facă să holbați ochii metri. Aflați de la mine că Împăratul Wilhelm lucrează pe sub mînă cu Poincaré. Știți că astă vară, la izbucnirea războiului, Poincaré se afla la Petrograd — pe atunci îi zifcea încă Petersburg. La întoarcere, Wilhelm i-a eșit în cale, l-a poftit pe iahtul ,„Lohenzollern” unde i-a țnut acest limbagiu. — Să știi, domnule Poincaré, că cu Franța o să mă bat numai de formă. Ținta mea e să slăbesc Englisza nu o să atac Franța, nimai să dau pretext Angliei să intervină. După războiu, o să facem domnule Poincaré, socoteala și o stî împărțim pagîrba și câștigul pe jumătate“. Nici cum domnule Director, n’am crezut, cînd am aflat una ca asta. Dar am făcut cercetări la Atena. Știți că regele Greciei e cumnat cu Wilhelm, hi calitate de cumnat, regele Constantin știe toate cine face și drege Kassenis. Și de la. Curtea din Atom mi s*a confirmat în totul cele aflate de mine. Primiți, ele., ele.. Apostol Apostolidé« IN JURUL RĂZBOIULUI SPIRAREA CANALULUI DE SUEZ — «ISTMUL ȘI CANALUL DE SUEZ NU POT FI ATACATE ȘI CUCERITE DE TRUPELE TURCEȘTI» SUSȚIN ENGLEZII — Se știe că atunci cind Turcia s’a alipit de puterile dublei alianțe și a intrat în războiu, partizanii acestei intrări în acțiunea Semikinei susțineau că trupele turcești, comandate de ofițeri germani, ar putea, prin Asia Mică, trecând prin Syria și Palestina, să pătrundă în Egipt prin istmul de Suez. Se mai adăuga că trupele turcești vor profita de această trecere spre a astupa canalul sau a interzice intrarea într-însus a vaselor aliaților. Era desigur vorba de o lovitură fatală ce s’ar fi adus Engliterei, și în același timp s’ar fi întrerupt aducerea trupelor din extremul orient, precum și întregul comerț ce se face prin canalul de Suez. Un colaborator al lui Le Temps a făcut o anchetă chiar la fața locului, străbătând rîela un cap la ceîlalt canalul de Suez, a examinat lucrările de fortificație pregătite de trupele engleze, a cules explicațiile date de inginerii companiei care exploatează canalul, precum și informații de la ofițerii englezi. Credem interesant, ca document, să dăm mai jos un rezumat al constatărilor făcute de ziaristul francez. „Pe malul din spre Africa, dealungul canalului, o margine de verdeață arată canalul mic de apă dulce, ce merge paralel cu cel navigabil, și care slujește la alimentarea cu apă dulce a stațiunilor. Pe malul celălalt înspre Asia, șesurile nisipoase se întind în zare pînă la mesfîrșit. Coasta Asiei, din punct de vedere militar, are un interes defensiv. Spre răsărit, agresorul care are voi să atace Canalul de Suez, ar avea să străbată un deșert de 250 pînă la 300 de kilometri și numai prin două „piste“ se poate ajunge la canal. Una din aceste piste este drumul din Siria la Port-Said, prin Gaza. Fiind vecin cu marea, drumul acesta este expus bombardărei flotelor aliate. Mai mult, Drumul duce spre un fel de vale, pe care s-ar putea realiza o inundație pe o lărgime de 25 de kilometri și o lungime de 35 de kilometri. Armatele care ar lua deci acest drum ar trebui să o ia apoi spre stânga, pentru a ocoli inundația. In această parte însă Englezii au construit întărituri, tranșee, blockhaus-uri armate cu tunuri și protejate cu fire de sârmă, pe cari le ocupă trupe engleze, pedestre și călări. Trapele acestea sunt din abundență aprovizionate grație canalului și drumului de fier de la Port- Said la Suez, deaKngul celuilalt mal al canalului. Dealtfel, încă de la 15 kilometri de canal trapele atacatoare ar fi primite de focul tunurilor de pe vasele de războiu, pe cari englezii le plimbă în sus și în jos, pe canalul de Suez. Cellalt drum de acces, este vechiul drum al pelerinilor cari pleacă de la Cairo spre orașele sfinte din Hedjaz. Pentru a lua acest drum, trupele turcești ar trebui să părăsească linia ferată de la Damasc la Medina, la stația cea mai apropiată, numită Maan. Ar trebui mai întîia să străbată un lanț de munți înalți de 2000 metri, apoi, trecînd spre Nord de marsivul munților Sinai și străbătând dunele, să ajungă cu mari dificultăți lingă Suez și Port-Tewfik unde ar găsi apărarea pe care am descris-o mai sus. După părerea anglo-francezilor, nu se poate concepe ca o armată cu efective considerabile, să poată străbate asemenea deșerturi, fără apă, fără șosele practicabile, și ale căror sol nisipos nu îngăduie transportarea nici unui fel de material, nici măcar al unei artilerii ușoare. Nici geniul de organizare al unui Napoleon, zice ziaristul francez, nu ar putea să realizeze scopul de a lupta, în aceste condițiuni, împotriva unor trupe proaspete, bine întărite, susținute de tunuri de marină care bat departe și puțind, la nevoe, să se retragă înapoia unei bariere de apă de o sută de metri de largă și adâncă de 11 metri, pe care o constitue canalul. De aceea Englezii par foarte liniștiți, în ce privește această parte a planului de campanie turcesc. * Cu toate acestea supravegherea istmului se face cu multă vigilență, în aer și pe uscat. La Port- Said și Suez hidroplanete se ridică de pe apă, necontenit, și se duc să exploreze deșerturile, pe întinderi mari, semnalând orice mișcări suspeicte. Apoi detașamente de armată indigenă, pe cămile uriașe care duc doi oameni, străbat deșertările nisipoase, gata să dea alarma, în caz de atac. Astfel apărat, canalul de Suez continuă să înlesnească un imens tranzit între extremul Orient și țările din apusul Europei._________ IN FIECARE ZI Rita D’Oria în Romînia Cînd vorbeam mai silele trecute de succesele pe care compatrioata noastră le obține pe scena marelui Teatru Corso din Bolonia, unde cînta în compania celebrului bariton Battistini, ne manifestam dorința de a vedea din nou printre noi, și accentuam speranța legitimă de altfel, că marea noastră artistă nu va intîrzia de a satisface nerăbdarea publicului român, reîmprospătind atît în Capitală cit și în provincie, neuitata impresie pe care prețiosul său glas și joc de scenă ne-au făcut-o acum cițiva ani, cînd a cîntat la București în tovărășia d-nei Darcié. Ei bine, artista ne-a ascultat. Rita D’Oria se găsește din nou printre noi. După recentele succese din Italia, compatrioata noastră, a venit să culeagă și la noi laurii artei pe care străinătatea i-a oferit totdeauna din plin. De altfel Rita di Oria, rămăsese aproape singura dintre marile noastre artiste lirice, care nu se întorsese încâ la cuibul ei. Artiștii însă sunt ca păsările călătoare. Intemperiile vremei le gonește spre țări mai calde, iar atmosfera capricioasă a artei din țara noastră, se îndreaptă de cele mai multe ori, spre publicul îndepărtat al unor țări în care cîntecul se desvoltă, se desăvîrșește, se apreciază și se răsplătește în condițiuni mai prielnice decît la noi. După cum se știe însă în iarna asta, Capitala a avut marele merit de a distruge legenda falsă cum că în țara noastră cîntăreții și mai ales cîntăreții de seamă, nu-și pot asigura existența zilei de mîine. Dragostea cu care publicul nostru a îmbrățișat înjghebarea primei companii romînești de operă, a deșteptat un profund ecou in inimile artiștilor romîni de peste frontieră care pierduseră nădejdea în posibilitatea unor zile mai bune. Zorile noui ce se arătau pe orizontul slabelor noastre manifestațiuni artistice de ori, au fost salutate cu entusiasmul mândriei, conștiente, pe care trebue s-o simtă orice artist român, pe care pribegiile sale de peste hotare, oricît de triumfale ar fi putut fi ele, nu i-au putut totuși adormi în suflet dragostea de țară și încrederea în viitorul ei artistic. Printre acești artiști romîni, artiști mari și romîni adevărați, se află și compatrioata noastră, Rita D’Oria a cărei reîntoarcere printre noi, o salutăm, cu toată dragostea și admirația ce-o datorăm „fiului risipitori’ ce se întoarce iar la casa părintească. Ritm Iforia însă nu și-a risipit numai în străinătate minunatele, sale daruri artistice. Belșugul lor îl rezervă pentru Romînia. U așteptăm dar și-l urăm să fie așa ea publicul regretând lunga ei absență, Rita D’Oria să nu regrete decît cel mult evenimentele ce-au împiedicat-o de a se întoarce mai repede printre ai săi < &Uaa*»&t;& lt.». ianuarie Csáíi ANUNCIURI COMERCIALE» BIBLIOTECA ’ UNIVERSITĂȚII II Linia corp 7 pe o coloană în pagina III....................... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV.......................30 bani Inserții și reclame pagina IVI linia.............................2 Lei BANI -XX MI IP TEATHUIL HffODORRT — «Compania dramatică Voiculescu - Bulandra» pentru primă oară Luminătorii, pivat in 3 acte de H. Bataille Les Flambeaux, piesa lui Henry Bataille, — tradusă la noi Luminătorii. — e povestea complicată a vieței savantului Bouquet. Povestea e astfel, fiindcă însăși fondul sufletesc al personagiului, — un savant recunoscut și respectat de toată lumea științifică, filosofică și mondenă, — prezintă un astfel de caracter, dar în plus, povestea e astfel fiindcă savantul și filosoful Bouquet nu trăește izolat așa cum trăia filosoful de la Koenigsberg, — sau cum trăia acel filosof, carte, prin scrierile lui asupra individualismului și amorului îl făcuse pe Robert Gresloy să săvîrșească, voluntar și conștient suprema crimă..» ‘ ‘ Savantul Bouquet, e directorul institutului Claude Bernard din Paris și vine în contact fie la Academie, fie în laboratorul său cu savanți și pseudosavanți, cu admiratori ai săi sinceri și prefăcuți, cu soția sa, o femee virtuoasă, pătimașă și savantă la rândul ei, cu fiica lui, o studentă în medicină, invidioasă dar bună în fond și cu fosta îngrijitoare de laborator Hedvige. Fatalitatea. Dar cită diversitate sufletească în toate personagiile acestea, în mijlocul cărora trăește, cu aparenta de seninătate de apostol, doctorul Bouquet, câtă influență sufletească a fiecărui personagiu asupra celuilalt și mai ales cită influență sufletească exercitată de apostolul savant asupra tuturor acestor personagii; astfel, între bună zi, simținduse în apropierea, feciorească și caldă, și plină de dragostea curată și pătimașă, a fetei Hedviga, doctorul cedează pentru o clipă simțurilor. O nenorocire, pe care însăși fatalitatea o aduse în casa doctorului. Lumea începe să bănuiască oarecari relațiuni între el și îngrijitoarea de laborator, — devenită laborantă; clevetirile ajung atît de numeroase și se fac atît de mult în auzul tuturor in cît de relațiunile lor, — devenite în fond numai prietenești de la acea clipă fatală, s află chiar fiica doctorului. Răul trebue înlăturat. D-na Bouquet hotărăște atunci căsătoria Hedvngen cu d-rul Blondei, colaboratorul de douăzeci de ani și prieten al soțului ei. Pentru doctorul Bonguet toată această înscenare e o minciună morală; el o respectă însă, fiindcă voește să salveze sufletul pătimaș și prea mîndruc al soției sale și fiindcă se teme totuși de brațele Hedvigei, care adesea se întind, spre el calde, molatece și ispititoare... Brațele acestea nu pot însă uita pe doctorul Bouquet, și fiindcă nu-l pat uita, ele nu pot să iubească pe d-nul Blondei care totuși se îndrăgostește intens și pătimaș, de nu le-ar îndrăgosti, de nu le-ar fi îndrăgostit, el nu ar fi admis, să se căsătorească cu Hedviga». Doctorul Bouguet cade din nou în brațele Hedvigei. Fapta lui e însă descoperită și de soția sa și de soțul amantei lui. Doctorul nu mai poate nega adevărul. Mărturisirea îi aduce însă moartea. Fatalitatea care plutește deasupra destinelor oamenilor, nu iartă niciodată... Tragedia aceasta e mai uluit decît la Femme mie, sau Policho sau Maman Colibri, — piesele celelalte ale lui Henry Bataille, e mai mult, fiindcă deslănțuirii de patimi omenești, — aci. deslănțuire mai mult abundentă decît complexă, r- autorul lui Poliche, îi adaugă conflicte intelectuale cari cer. o., rezolvare alături de conflictele de sensibilitate , fiindcă alături de patimile omenești •învăluite in atmosferă de poezie și înaltă umanitate, el adaugă aci, probleme de ordin filosofic, —• nu prea înalte sau prea originale, fără îndoială, —• dar totuși adevărate. Pentru Hedvige, pentru dr. Blondei, pentru d-na Bouguet, viața,pe care o trăesc și care se desfășoară în toată amploarea și în tot tragicul ei, — o mai mult o viață de pasiune cînd mai violentă la unii, cînd mai stăpânită la alții pasiunile și instinctele omenești, agită viața lor. Pentru d-rul Bouguet însă, viața intelectuală, ideea, este aceia care interesează întreaga lui complexitate sufletească cu toate că, nimic din ceea ce e omenesc nu e străin de sufletul lui. Dar, pentru d-rul Bouquet, înfrîngerea acestui „nimic“ omenesc, e o întreagă problemă... Les Flambeaux fiind, însă din punctul de vedere al concepției, — am putea spune al abundenței de concepție, și din punctul de vedere al abundenței de prezentări — analize sufletești, — mai mult și decât la Femmenne, și decit Poliche, și decât Maman Colibri, — e totuși în același timp ceva mai puțin care, sub raportul dramatic al înfățișărei lucrurilor are fără îndoială o deosebită valoare. Abundenta de analize sufletești, — abundentă de analize mai mult extensivă decît intensivă, — abundenta de conflicte pasionate și raționale, acesteia din urmă evident mai mult schițate, — vin de îngreuiază desfășurarea acțiunei și fac vizibile „artificialitățile“, prin cari se înlănțue acțiunea. Artificialitățile devin vizibile mai ales în ultimul act unde efectele, în plus, par căutate, ele Pasc uneori, prin tragier. pe care vor să-l deștepte în sufletul nostru. — prin faptul că reamintesc-tirp.Hensheekespearean, • — tocmai ‘efectul contrariu celuia urmărit1 '«••• roimonatorii lui Henry Bataille, ai avut pe scena Teatrului Modern',' o interpretare frumoasă. In rolul d-rului Bouquet, savantul cunoscător al p*timelor omenești, poate din cauză că el însăși nu poate să li se opună și filosoful, pentru care rațiunea și ideea valorează supremul bine pentru om. — d. T. Bulandra, a făcut o creație cu atît mai interesantă în cît d-sa ne-a desvăluit, și cu acest prilej, varietatea talentului artistic pe care îl posedă. D. Bulandra, a jucat sobru, concentrat , a dat d-ramui Bouguet, acea înfățișare caracteristică a unui savant care desbărîndu-se de slăbiciunile omenești, se ridică în atmosfera transcendentă unde nu domnește decit ideea pură. D-na Sturdza-Bula idirt, în rolul soției savantului a jucat pătimaș, demn și cu multă inteligare și pentru durerile omenești și pentru rolul, ,pe care l-a avut. In rolul d-rului Blondei, d. I. Manolescu a făcut interesanta creație a unui savant, — mai tînăr,stăpînit mai mult de instincte și pasiune. . Transițiile sufletești de la rațiune și judecată obiectivă, la instincte și judecată logică bazată pe pasiune. d-sa le-a nuanțat cu atita artă fina și delicioasă, — reamintim jocul d-sale din actul al doilea, — încit a reușit să dea multă umanitate rolului întrupat. Rolul mai de seamă al piesei e fără îndoială al Hedvigei. Ea, Hedvinga, este fatalitatea neiertătoare care aduce prin dragostea ei violentă și volmptoarsă, — moartea d-rului pe care l-a îndumnezeit totuși atât de mult. Hedviga, este „mecanismul“ care ține în mîinile ei nu numai destinele doctorului Bougat, dar și cele ale soției sale, și cele ale tuturor personagiilor în mijlocul cărora trăește și se agită; Hedviga, e fatalitate a ei însăși. E aci o frumoasă întrupare a unui suflet care pătimește fiindcă iubește dornic, care suferă fiindcă înțelege fatalitatea pe care o poartă cu sine și care deslânțuește furtuna de patimi și de revolte tocmai fiindcă iubește dornic și tocmai fiindcă înțelege. E un personagiu cu o individualitate complexă, mai complexă decît aceia a d-rului Bouquet și care, alături de toți „Luminătorii“ — dovedește intens și tragic că nu poate fi străin de patimile omenești.. E aci, poate întregul simbol, întreaga filosofie și întreaga frumusețe dramatică și literară a piesei. D-na Maori,a redat în accente cînd mai calde, cînd mai înduioșătoare, cînd mai repezi și mai violente, sufletul acesta atît de complex, reușind să nască în sufletul nostru și interesul și simpatia pe care sufletul Hedvigei le merită. Rolurile secundare susținute de d-nii Stănescu, Condora,, Economu, Chanel și Toneanu au complectat armonic întreaga desfășurare a acțiuni ei. Mențiune specială d-rei Tantzi Cutava care, în rolul Mareellei, fiica d-rului Bouquet, a știut să fie și energică fonduioasă și, o studenție simpatică, IBENUS. UN DAR al US. Regina MiriB M. S. Regina Maria a înmînat d-lui ministru Al. Constantinescu suma de 50.000 lei pentru societatea „Familia Luptătorilor“. Uimind datinele strămoșești, M. S. Regina Maria inaugurează domnia Sa printr’un dar bogat destinat unei societăți chemată să ajutoreze tocmai pe aceia cari nu au vreun alt ajutor în afară de această instituție filantropică. De altfel, M. S. Regina Maria a manifestat in totdeauna sentimentele sale nobile fată de cei nevoiași și suferinzi. Cine a uitat activitatea sa extraordinară în vremuri de grea cumpănă, cînd o boală nemiloasă secera rîndurile soldaților noștri pe cîmpiile Bulgariei ? Cînd un strălucit exemplu de abnegațiune și curaj, Regina Maria nu găsea clipă de odihnă în îngrijirea bolnavilor cari chemați să moară pe cîmpul de luptă erau amenințați să cadă pradă unei boale îngrozitoare. Spirit fin și clar înțelegător al situațiunilor, M. S. Regina Maria a știut să pună tot atâta suflet și renunțare în organizarea ajutoarelor pe cari le cereau împrejurările grele de atunci, tot atita inimă și devotament- ca in timpul activității sale pe teren cultural și artistic în vremuri de pace și fericire. Inițiatoare și sens nezdruncinat al tuturor mișcărilor nobile, protectoare a celor slabi și nevoiași, M. S. Regina Maria are dreptul la recunoștința întreagă a poporului român, care de altfel nu-l precupețește manifestarea sentimentelor sale de admirațiune și caldă dragoste.UXQ e