Viitorul, octombrie 1915 (Anul 8, nr. 2744-2774)

1915-10-14 / nr. 2757

AQttt @1 opi@l®a Ko. 2757 BANI BROJ­­AMENTS ts WrR............... nD os în S 1*1­..............eesse rant 3 Lai Ii tvrfinilist« nu »3 SG Lei------......... peasa inni 18 Lai Abonamentele fericp ta 1 fi Î5 ele tîe-cârri luai r­edacția STRADA ACADEMIEI No 19 Itei»-«»-»»«, r»rri*i --** «-**--- ţn TELEFON 18/47 și 67/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intri ri* v prin Calea Victoriei 5$ TELEFOfî 22/eS arcuri 44 Octem.br® 4945 AftURCIURI COMERCIAL* Uni» corp z pa o coloană in padina nr............... 50 bani Linia corp î pa o coloană in pagina IV ....................... an­i.„i ÎBeertH și «sclanie pagina III linia...........2 Lai 5 bMKi \ss^A3S^^S^^Sagm»^mai^sâSSSSmm r­ammmmsm fe&Mm­#iS9 08 fs fmfif oriental, coota^h­atal prm aass?t§ ti fratta Hi&taaintrg a ocupat localitatia likast, la 15 kis., stanță ctg n? osk. Trapsla ra­s esbar&ata pa ceasta Karlancei au fost rstrsbtrcats. la cs priveste seataargig imatel MpS'Sfss, cemaBleatul dis Barilo mortsazâ cu fi*r­­mant! 8u lut po­zit'Qilis mestl d^la Kisarsw, localitate Uta. ia la vest fig Glartorisk, mplaglsd la armă coalra^a* esrue Rușilor. fe fro fal ocelasstar eperatl^nfia au fest potta tstsasa. $8 ssfflîiaieazâ s lofasrars la aoro-est fis Soockaz, spos Francez ! hu parrsss­is tranfselo garaane ps cari lssă, d­u­pă ed­BBBiestBi ale Berlin, au treesit sâ la plrîsaascâ. La riadni le-, Fraacazfí a^itotl a fi rispl&s na atae gsr- Etao fiat la directs pddnreí Blmchy. Fis Rosta se aountâ me«** Haliei?« pe valsa iefiro, Md* Itailea:­­ac cscerli stai matte poseta. Cemanicatai as Roma mai amil lapte Indirjite ti'Carso, nnfia d­isríte s poz­­iani aft fost cind la miluite Buda, chd la mirana ceUl­­ish­ difiire bongeratsít. \ m prtvftsts opsratîgnîls dia Serbia, fropetg gangra* Ib'bi Ksms ac síkos la Aranjsîovatz și cgis als generaloiul Balivitz au ocupat firma­­sad e ai rîalsi Jizenca. Araati de Esrd baîgarl operează la Bord-est de Nigotin, iar esa bal­­prâ da sad a ocupat orașul Oiskaeb, puasî fia joncțiune pe Itala Said­,i*Kl9. gnorat Socotelile d-lor Filîpescu şi Tak­e Io­­nescu, au dat greş — ''HI IUI, M®MM,/Bmmii.HUI »iWanai otel, pe care se anunţase: ,,de în­chiriat“. Dar nici violenţele unuia şi nici ademenirile false ale celui­lalt, nu au putut schimba caracte­rul palid al manifestaţiei de Du­minecă, în care idealul naţional a fost iarăşi numai pretextul mi CALOMMIA -o o o o • Fminaţiî din „Federaţia urdo­­ftistă" au avut să se convingă, alai pieri că am fost buni profeţi, a­­turui când am anunţat că, şi a­­£castă speculaţie politică internă pe seama idealului naţional, va ţsfirşi în­­uţelaş lamentabil fiasco Ide­ stradă la şi răposata „Acţiune Naţională“. Optnia publică mare a Capitalei, ■® răspuns cu ignorarea apelului la război civil, lansat din oficina inconştientă a „Federaţiei“ din Calea­ Victoriei. O dreaptă şi nepărtinitoare so­coteală reduce la­ maximum trei mii de oameni numărul mau if es­■Iji/viL'7 n*. /n/i/wjiil. UKAll tsl irUl f I UC. afro c....... yyJ-J //LM XA 30.000 prin prizma unei imagina­ţii de o fertilitate bolnăvicioasă. Au fost cel mult trei mii de oa­meni, după chiar mărturisirdti sin­cere ale unora dintre federali­ştii fuzionaţi, trei mii de manifes-­ tanţi a căror majoritate o formau, ■— împreună cu cornii, — agenţi electorali din Caniadă şi din pro­vincie, plătiţi ca să facă o tristă meserie. Pentru o pretinsă „Adunare nu­erau abuzurile în Franţa, de unde avem amănunte­­ie prin ziare, în­cît a fost nevoe să se voteze o le­ge asupra utilizărei efectivelor înainte de toate, în îmi toate serviciile publice, se păstraseră un mare număr de funcţionari a­­şa zişi indispensabili. Prin noua lege se îngăduie încorporarea a­­cestor oameni, cari vor fi înlocuiţi Exasperat de răspunsul dat prin prin foşti funcţionari eşiţî ia pen­sională“, trei mii de manifestanţi, unelor sale calomnii, d. N. Fil!pes-!sie sau reformaţi în timpul răz­­reprezintînd credinţe falsificate cu, ea să creieze o diversiune, re- boiului, — şi chiar prin soţiile, cu plată î­n bani, e cel puţin indi- vine cu altele şi promite chiar să,mamele, finde sau surorile lor, cot şi, în acelaş timp, edificator continue. ^ Numai într’un mod absolut e­ i­pentru conducătorii sgomotoşi ai Vom primi nonile insmnărî en’eeptionoi şi printrio decizie mofi­­acţiunilor factice, hotărîte în co- Indiferenta cn care am primit p0 vată a ministeriinî de război, miletul pestriț al, fuzionafilor. ccre jfunctionarii mobilizabili vor fi Dar meschinăria socotelilor, u' nS ___ menținuți la postul lor, — cînd în cari au transformat în fiasco nă l°a? ca^f‘# « locuirea lor ar fi o piedică la în­dejdîle umaniștilor, a mers pina Pr^R‘ate^to în culise și din care tjeplinirea serviciului respectiv, acolo, în­cît să anmce copiii în . ^ **ipeeeu își face o fală, nu are • țața baionetelor. Curajul civic ol nîri un tem­ein de adevăr. Ea se bl- Henry Cberon, cunoscutul se­­agenților salariaţi pălind în faţa zne numai pe născociri sau pe vi- Uator, specialist în chestiile mili­­ascujişuluî baionetelor, s’a lăsat ttrpretărî perverse din cari­d. Fi­i tare, face unele aprecieri inieie­­cornilor rindul dinţii. Din această Ifpescu se strădueşte să scoată un­­ sânte asupra aplicărei nonei legi. înainte de toate, eunosiartd psi­holog» biurocratică el arată că atunci când el ne­ va conduce o ad cauză, am avut de înregistrat un înţeles defavorabil guvernului, accident regretabil, de care rantîn o aşteptăm pe d. FUipescu la Iu. răspunzători antoni morali nî cm, gata să-i răspundem eu ace- . . . , , tnshgaţiunet, can au înțeles însă ^ argim­ente zdrobitoare cu ^i^raţie, are tendinţa de a con sa fie mai adăpostiţi te m­ălpmea ei„~, s a„. sidem ca nadiepeneaibil personalul proiectoare a LcJLm d-L cit **" Um. "f““ î.de «n­e­îm»njurat. ha ›*iar sâ but conservator, de unde tncura- fcCVÎÎ,t de a ^ că.,ni" d’i susțină că e neîndestulător. iar cornii să înfrunte baionetele. lMi,îne®eK nu'ri mal.face duzii «-j mn irKSTnl acesta s’a ajuns în orbiți de patimă, organizatorii .a®pr» Succes«!«* calomnilior d­ualit,(i» cifra de un milion de manifestaţiei pierduseră pînă în­­ Fîlipesea însuşi & dat eri. »uh) fpoctioimri, cea ce e cam mult triatU simţul realităţilor, în cit f°rn,a »i«i reminiscenţe istorice,­pentru o populaţie de 39 milioane au desminţU alaltăieri pînă şi ceia ’dovada cît de puţin prind calota* ce a­f­irmaseră cu cite­va zile în ur m­iîe­­mă. Recordul, era firesc să-l ţină tf. Nicu Filipesc, care de pe b­a­conul duhului conservator a ata­cat memoria lui Ion Brătiannu cu o violenţă ce-i este obicinuită, dar ’Care nu cadra cu scrisoarea publi­cată în ,,Epoca“ de către d. Barbu Deter Iancea şi în care aghiotan­tul pletos al d-lui Fiipescu decin­ea că „Ion Brătianu a fost provi­denţa României“. E probabil, însă că însuşi d-lu­­iFilipescu ia fost ruşine în urmă­­de urîcinea gestului d-sale, fiind­­­că a oprit reproducerea acestor a­­tacuri în „Epoca“ de em­. — Si Voind să-şi îmbărbăteze partiza­nii, d. Fitipescu le-a amintit cam­pania ce a dus pe vremuri împo­triva lui I. C. Brătianui, „tot pe te­ma hoţiilor de la ministerul de răz­­boiu“. „Am răsturnat pe tatăl, voiu răsturna şi pe fiul“, a declarat cu emfază d. Fiipescu.. Şi totuşi Isto­ria a învăţat rubata pe d. Filpes­­cu. In char ziarul Epoca d. Diia­­vrancea a publicat zilele trecute ditiramb© în amintirea „marelui, providenţialului Ion C. Brătianu“. Sperăm că nu va trece mult şi vor apare tot în Epoca articol© pria , cari se va lăuda „perspicacitatea şi pare ca, pnatetui mat confiienţa patriotismul“ fiului lui Ion C. Bră a * rt ^ 1 -i / 7/n zi L — A „7 tji a JJ — r t i 1tîanu, ai şefului grăbit, al „Federaţiei au intervenit cu sfaturi, cari sau convins. Faptul e caracteristic pentru în­­■ trenul acţiunei desperate a d-lui FUipescu, oare de date aceasta s’a întrecut în iriotenţe pe d sa în­­să­și, pe dud d. Take Ionescu îi finea hangul ăda fereastra unul Pentru moment însă, în vederea nevoilor campaniei e© duce, d. Fi­­lipsen maltratează adevărul, sco­pul d-sale fiind de a răsturna, prin mișcări factice, un guvern ex-i stă în cale. ----------------OOO'------------------­ . im ii w—utiiir1 imn uiumuri '■^gjMM8Maa«m^..-^-l|11ir­ SERVICIUL SANITAR Căutarea, Îngrijirea şi transportarea răniţilor Marele războiu european — cu luptei© intensive, cu perierile co­­losale, cu greutăţile de tot felul de a se găsi răniţii, de a-î ajuta la timp şi m­­ai ales de a-î transporta repede şi departe de zona focului — , a pus în dis­cuţiune rolul şi efica­citatea serviiciului sanitar în cam­panie.­­ Sunt diferite mijloace­­nouă de cercetare a câmpului de luptă pen­tru găsirea răniţilor, îngrijirea şi transporul lor repede. Asupra aces­tor mijloace d. colonel dr. I. An­tonin, medic-șef al corpului II de armată, a făcut un studiu foarte interesant în care expune, în mod lămurit şi documentat cu exemple din străinătate, toate aceste mij­loace.­­ Mai întîî pentru regimente, uni­tatea de luptă fiind batalioanele,­­ serviciul sanitar trebue organizat pe batalioane, cu personal şi ma-­­terial rulant. Unităţile şi materia­lul sanitar trebuesc să fie uşoare spre a putea fi asvîrite repede a­­colo unde medicul-şef al unităţilor tactice simte necesitatea. De asemenea trebuesc grupuri de personal, nu numai brancardieri, ci şi ofiţeri sanitari neînregimen­­taţi, gata a­ porni la cer, dinţii sem­nal acolo unde se simte nevoie. In această privinţă, ajutorul medi­cal trebue să meargă la rănit, iar­­ nu rănitul la ajutor. * Găsirea, ridicarea şi transpor­tul răniţilor la timp, vor consti­tui totdeauna sarcina principală a medicilor militari. In această privinţă, aeroplanele, automobile­le şi clinii sanitari au un mare , rol. Cîinii sanitari sînt de două ca­tegorii : cei cari latră îngă ră­nit pînă i­us­esc brancardierii şi cei cari iau un obiect de la rănit şi-1 "duc la brancardier cu care a­­poi se întorc la blocul unde e cel căzut. Aceşti câini sunt folositori mai ales noaptea, cînd serviciul sa­niter treime să-şi continue opera după marile bătălii şi cînd mij­loacele de iluminat nu sunt de fo­los ei dimpotrivă chiar primejdi­oase. î In Germania, Franţa, Ital­ia,­­ Belgia, Olanda şi Suedia se dre- J pevty.ft de mult cîinî sanitari pen- • tru găsirea răniţilor. In Franţa exisîă chiar­­„Societatea cîineluî sanitar“, pentru instruirea acestui animal capabil de a căuta, răniţii pe cîmpial de luptă. In German La ciîniî sunt dresaţi ca să îndeplinea­că triplul rol de­ avant-post, ştafetă şi sanitar. Un rol foarte însemnat în răz­boiu au şi aeropl­anele sanitare, ca­re să fie pilotate de medici. Aero­planele ar putea găsi şi transporta pe răniţi foarte repede, plus că ar aduce pan­samente şi ar pune în Legătură p© şefu­l serviciului sani­tar al unui corp cu­­diferitele for­maţiuni sanitare. Ingineral rus Sikorski a cons­truit nişte aeroplan© sanitare foarte practice, în care pot lua foc 6—8 pasageri. tf O chestiune foarte imi­grantă este introducerea în servici­ul­ sa­nitar militar a automobilelor şi con­voiurilor automobile. La noi, în timpurile din urmă, transformarea automobilelor par­ticulare în automobile sanitare a primit o inoluiţiune eficace, practi­că şi simplă, graţie studiilor făcu­te sub direcţiunea d-lui prof. dr. C. An­gel­escu, ministrul lucrărilor pu­blice. Cu un dispozitiv de lemn, care poate fi adăptat repede La ori­ce automobil particular, se transpor­tă patru bolnavi călcaţi sau zece şezînd. La ducere spre linia ele foc automobilele pot servi la ori­ce tramsport, pentru a se întoarce plu­se cu bolnavi. Automobilele aduc ast­fel un serviciu imens prin transportul repede al medicilor, echipelor şi materialului sanitar şi chirurgi­cal acolo unde reclamă nevoia. Trenurile sanitare const­itu­esc resurse mari ,pentru transportul răniţilor. In vremea din urmă ar­mata a fost dotată cu aparate de suspensie de uri gen nou. (Linx­­weiller şi Primus) pentru întrebu­inţarea vagoanelor de marfă la transportul bolnavilor şi răniţilor. Prin areste aparate se pot trans­porta între 18—20 bolnavi culcaţi în fie­care vagon. Oh. N. G ---------------------ooo------------------­ ARMATA FRANCEZA COLONIALA Trupele din Algeria au trebuit să părăsească obiceiul luptei cavaleriei la cîmp deschis, şi să se a­dapteze vieţei şi luptelor de tranşee. n JURUL RĂZBOIULUI — IN FRANTA SE DUCE O CAMPANIE SUSTINUTA IMPOTRÎVA CELOR, CE FUI DE OBLIGATIILE MILITATE P80PRIU-2ISS — E lucru ştiut că, în întregul eî, re- armata franceză se bucură de repu­ bhilor combinaţii de guvern na- ^unei armate eroice. Şi ţionat cel puţin, fi de schimbareiű±a* « de ^ , ■ . , ţăriie, se numără eu muie şi eu de regim, mai ales.­­ zecile de mii acei petarui-mili-Ca şi în trecut, însă, amatorii tari, caii încearcă prin toate mii­­de guverne făurite în stradă, cu roaode să scape de obligaţia m­i­i­­avut să se convingă că socotelile tară cea mai importantă, acra de la federaţie“ nu se potrivesc a chiar pe front, în diree cu cele dein „Dada“ ţa l'eah­ului. ui a ungere cu uusmsiuui, sau di pia- Alit de mari şi de răspîad'fte de locuitori. Astăzi opinia publică din de cît cei carî în adevăr sunt aşa. Şi se citează cazuri când, toc­mai ca să nu fie Hiibilizaţî, unii funcţionari şi-au creat de lucru Se scot din adîncimile arhivelor dosare, care n’au fost lucrate în f­iinţi de t­ace. l-a aipucat fie bin rperaţi hărnicia, numai ca să sca­pe de minitărie... Dar nu e vorba numai de civili, în-popîndi virată şi au copil mai mulţi. Senate ! francez a cerni, şi mi­nistrul de război a omirimţie­ă chiar ori 331 de oameni din servi­ciul activ, cari erau întreb­uinţaţi în birourile minierului de răz­­­boiu­ri. fi© înlocuiţi «« ©eî din ser­în viciul auxiliar. Revizuirile amrira, cerute de echitate şi de opinia publică, se vor face şi la corpurile de pe linia de luptă. Secnd­iatii, contabilii, fu­rierii de tot felul, ordonanţele, blind­iştii, p­antoanele, gardienii de prizonieri, etc., vor fi trimişi în front. Ministerul de război francez î şi dat instrucţii nscmise pentru ca legia­ aceasta a întrebuinţăm efectivelor, să se apli­ce şi în zona armatei. In definitiv civilul care „i-a în­­vârt­it“ e expus zilnic la batjocu­rii© și ironiile es-noetăţanilor săi. Mai şiret e militarul care ,ise învârteşte“ chiar în apropierea cimpului de lupta. Plecat mîndn împreunsă cu camarazii săi, el s’a aBS»a&fiii£B&ai instalat foarte comod la vre-un serviciu din urma liniei de foc. De­ eco!o scrie acasă scrisori, cu stampila cofalitaţilor celebre... şi face pe eroul ce pare însă că d® data aceasta echitatea va triumfa, căci toţi vor fi trimişi în front să înlocuiască în tranşee ca bătrînii teritoriali sau rezervişti teritoriali, cari se luptă de un an... După emu de vodă, dacă sunt şi voluntari cari în avîntul sublim al patriotismului se duc fericiţi sa m­oară pentru ţară, foarte mulţi sunt, în toate ţările, şi oamenii cari caută sâ evite prin toate mij­loacele greutăţile şi primejdiile războiului. Mîr. ----------------o o o o---------------­ I* RE-CA&E 71 •<itmi&atBSisus GLASUL ŢARII... — La Dacia şi în piaţa Teatrului — mis© cu scene a fost „impresio­nantă“, după o bună pregătire prin reclama sanguinară a matadoru­lui fără dinţi da la Adevărul... Dar pentru o Adunare Naţiona­lă !... s'au cheltuit banii pe degea­ba. Publicul din sală era aşa în rit... nici nu suporta discursuri, nu-i dă dânţue — am­ azi — şi d-sa­le un sonor hohot de rîs. Astăzi — fiindcă ieri d. Filipes­­cu nu era dispus de loc să ruda. Ba ce tristă figură făcea condu­când operaţiile pe două fronturi, dintre cele vâzi, între un... nubian cu o torţă enorma şi un elev de liceu, după care d­ndi Giani manifesta în mijlocul unor chipuri, atît de smolite, în­cît pe ele lumina torţelor cădea în za­dar. Soldaţii râdeau, trecătorii rî­­deau şi eî cu voie bună, iar părin­­ratorii au şi cerut „fapte“ — lucru pentru care şi fuseseră mo­bilizaţi „băeţiî“, cărora dintr’o vechie obişnuinţă, ideile i se par o adevărată insultă, vrednică de sancţiunea diplomaHcescuhii re­tevei... Această adunare avea să repre-FT a auzit în sfrrţit şi „glasul ţâ­rei“. Adevărul constată că aşa în­trunire şi aşa manifestaţie nu sa mai văzut nici­odată în Capitala Romînia­­cum, de aît­fel, sunt, pentru Adevărat, toaie întruniri­le la care vorbeşte d. Take Iones­­c­u). Epoca ww săseşte suficiente tipografice pentru caractere tipografice pentru a ;ZäÄ£? ,XÄ Ä?! **• voi«» «i tŞT» ro- Carol şi Biata Teatrului. E un de­lir de virilitate şi de entuzmen. Şi acest delie ne face să ne gîn­mîneştî in cele mai grele momen­te ale dezvoltării sale istorice ! Ori­cît de „poznaş“ ar fi d. FUipescu, dim melancolici la chipul cum se par asemenea glumă nu poate să scrie istoria, cînd citim „reporta­­ţiile“ ziarelor fazioniste asupra e­venimentelor de care ne despart numai trei ceri și şease de ore. Cări sunt doar d’• oameni care au auzit nu au văzut, sunt apar­t e fo­tografice care au înregistrat, sunt urme materiale care au rămas pînă in zilele noastre pe locurile­­ pe liniile interioare istoricului eveniment — Și a»­uşi­­ două cluburi! L'am fantezia reporterilor, care şi ei, sărmanii, alfa, au văzut cu ochii, creiază o desfăşurare epică pe Hngă care însuși catalogul viteji­­lor Ud Barner este abia o palidă schija. . ! Din fericire însă sunt destui martori care să măsoare îndrăz­tee-p­m franceză «’a ponpot şi de neala si întinderea mistificării. militarii «ari „se ascund“ și nu Dacă ar fi fost vorba de o sim­*» toţi doi­* po d^mnul. f­gttK cC7 Astfel s’a hotorit m torni oase te din proveneie au fost te înăl­formațmnî sedentare, — atât de ^me ^ agenţii din capitală au tontate în toate ţările — să desfăşurat un zel, tot atît de ene­înlocuite cu voluntari de toate robii pentru nu ca şi pentru cauza vîrstcete, cu rezervişti şi teritoriali, pe care o slujesc. Ziua a fost a­­încapind cu cei cari sunt mai în leasă bine şi pentru­­gură-cască la fete Lucaci îşi trăsese pe ochi pă-­­laria... A fost o mascaradă, care a cul­minat în spargerea geamurilor la casa medicului dentist Niculesa şi în omorîrea bietului minor Sil­­berd­ein, căruia reclama deşănţa­tă făcută A­dunărei­ i-a fost fata­lă. „Poznei“ d-lui FUipescu nu i-a lipsit şi nota tragică — cum şi era firesc,­­o poo- AGRICULTOR şi INDUST­ R* Cu prilejul unei recenta discuţiuni De vTC-o criva timp, prin diferi­te ziare şi reviste, s’a încins o dis­cuţi­imne asupra atenţiune! prea mari, pe care guvernanţii cari s’au perindat la cîrma statului in decursul vrem­urilor, ar fi date­ industriei în dauna agriculture­. Chestiunea a fost ridicată­ de zia­rul „Agrarul“, organ apărut de aurind pentru apărarea interese­lor agricultorilor, care vorbind într’unul din numerile trecute de greutăţile pe cari le întîmpină ac­tualmente agricultorii. —- Grenu­­tăţî provocate de împrejurările prin care trecem cu toţii, a a­­du-i acuzaţiuniî tuturor conducăto­rilor ţărei, învinuindu-î că situa­ţia dificilă în care se găsesc­­agri­cultorii stor datora faptului că punîndu-se un prea mare interes pentru desvoltarea unor indus­trii, cari nici cel puţin nu între­buinţează materia primă din ţa­ră, au neglijat cu totul visele agriculturei, pe care le-au lăsat în părăciie. . . La aceste acuzaţi, a răspuns­­ Virgil Alimănişteanu un bun cunoscător al cheste­nelor econo­­mice de la noi, care puntr un arti­col publicat în „Universul , de zi­­lele trecute, a dovedit nu numai Că conducătorii ţărei au dat­ o prea mare atenţiune industriei romîneşti, în dauna agriculturei, dar nici nu s’a făcut tot ceea ce ar fi trebuit, pentru desvoltarea a­­ cestoi indi­­trii.­­ O agricultură ori cît de d­ezvol­­tată, — spune d. Alimănişteanu în articolul de care vorbim — nu poate corespunde necesităţilor e­­conomice ale ţărei, dacă atoturat, nu va fi o industrie bine organi­­­zată. . Economiştii din Ungaria, ca­re este o ţară eminamente agneo-; bă ca şi a noastră, cu ocazia re-j­­­nsămîntuîui agricol din 1898, ■puneau între altele că munca tmpuluî ori cît de perfecţionată ar fi, nu e nici de cum .nficientă pentru ca să asigure vii­torul _ eco­nomic al unui stat şi că bogăţia na­ţională nu se va putea consolida , de cît cu ajutorul _ unui utilaj in- j duiTstrial şi economic des voi tot, ^ ? Na'ural că la noi în ţară, dat fi- * ind fertilitatea solului nostru, con­­diţiunile geograficei, însuşirile po- amini­iinei şi pregătirile ei de a fiea mai importantă ramură de a©­­dvitote şi de avuţie, acea­sta însă nu înseamnă că ne putem dispen­sa de o altă ramură da activitate care poate fi tot atît de rodnică pentru avuţia ţării şi care este o­­ indusrtrie desvoltată şi bine orga­nizată. Dar chiarr interesul agriculturi­­i lor, pentru dezvoltarea însăşi a­­ activităţei lor principale trebue să­­ teme pentru întemeierea li­nei industrii cari să întrebuinţeze ca materie primă produsele agri­cole. Acest lucru ar fi trebuit de mult să-l înţeleagă agricultorii, cari fiind şi clasa cea mai avută din ţară, ar fi trebuit să-şi înves­tească capitalurile în întreprin­deri care pe lângă folosul cari s-ar fi adus economiei generale a ţa­rei, ar fi venit şi în avantagnul lor propriu. Intemeerea unei bune in­dustrii agricole ar fi însemnat o oră de prosperitate, chiar pentru agricultor. Dar afară de aceasta mai cere s­­o altă latură a ele esti­unei ele o ca­pitală importanţă socială. Faţă de continua creştere a population«! ţărei, pămînt+ul nece­sar cul­turei agricole devine tot mai insufieient faţă de marele nu­măr de braţe de muncă disponi­bile. An eu an numărul lucrători­lor agricoli devine din ce în ce mai mare faţă de corint©, şi a­­ceasta se poate uşor constata d­in cercetarea care stor face ampra marelui număr de muncitori agri­­coli streini, care veneau în ţare acum zece, cinci spre­zece ani. Ei bine, astăzî aproape că nu sa mai aduce de peste graniţă muncitori a­rrireştî streini, fără ca­ agricul­tura să sufere ceva, ba din contră­, prin orele localităţi, surpbisul de braţe de muncă este destul de ac­­centuat. Şi dacă to era inte stau astfel, judrevird şi din punct de vedere serial, nu este bine să ne îngri­jim pentru dezvoltarea unei ra­­muri d© «c^vităţî care să poată în!­ţ*aVi„î„fa braţele d© muncă dis­ponibil© 1 De sigur că da, şi acesstă ramu­ră de activitate nu poate fi de cit o industrie naţională bine înte­meiată şi mlăd organizată Iată dar că agricultorii nu su dreptul să se plîngă că conducă­torii țărei au dat o prea mare a-

Next