Viitorul, octombrie 1915 (Anul 8, nr. 2744-2774)

1915-10-26 / nr. 2769

5 BANI a­bonamente jin­jcri.............. m­ an 18 L*i.................seMe luni 3 Lei jb­ctr&inState__tm an 86 Lei...................teass luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 fl 15 ale Be­cirai icni r­edacţia (STRADA ACADEMIEI No. li Intrarea prin m­ensr. IiwoMTlira TELEFON 18/47 si 67/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare­ şi prin­ Calea Victoriei 56 TELEFOM 22/39 Luni 26 Octombrie 191­8 --ţa V. ANUNCIURI COMERCIALE LM* cerp Toto coloană In pagina nr................. gp bani Linia «corp 7 pe • coloană In pagina IV .......... 30 bani In sorţii şi reclame pagina III linia.................$ x^ei5 BANI et leptelen Wo. 2769 SITUAŢIA Raşil tSe sfişaară o mare activitate latre lacurile Strb­­isn şi lisau, aâsd nsmeroass şi pteraica atacuri- cobosul- catsl german assnţi că aesste atacuri au fost respiess-penîru stăpânirea lacalităţei Slemkarca, la sectoarele Strypel. Roşii au continuat erl laptele lacepute aram câts-va zile. Gometh­atul austriac anoată că­ aceste lapte s’au ter­minat ea plecarea Roşilor de pe mălai apaseaa al Strypal­esse au lăsat 2089 prizosist. Pe frontul occidental au avut Ioc mici operatisol de ar­tilerie , lapte pentru tranşee la Massiges şi Le Besall. Pe fronts­ meridional, laptele ai fost erl la genere mai puţin Intense, chiar In sectoarele Corb­eţi; numai in partea da nord a platoului Dobsido, artileria Italiană a desfăşurat o­rbe activitate. In ce priveşte operaţiunile din serbia, se ananţă intra­rea unei diviziuni bolgare În oraşul Kis. Trapele germane din armata Koem se apropie de Oran­evo; armata Jialiwitz a o­­cupat oraşul Paratin. Legatianca sirbă din Atena anunţă an iacces al trapelor sirbeşti intre Monastir si Prilsp. Trape engleze au plecat spre Strsmira. In Grecia a izbucnit o ansă criză ministerială, prin faptul că majoritatea Ti­ldh­id­ a camerei a dat bb vot de neîncredere guverna!*! Zalmis. Pisă lb acest moment na sa ştie ce soluţia nu se va da acestei crize. Cabinetul Briand ş l-a expus programal Înaintea Camerei fran­ceze. Primul ministru a declarat că Franţa va lupta plnă la victorie INTERESELE ROMÂNIEI SFÂRŞITUL UNEI CAMPANII - În momente de nun­e r­ăspun­­­tere şi de greutăţi ce nici nu pu­tneau fi bănuite, partidul liberal chemat la cîrma Statului, a căutat din ptimele momente ale izbucni­rei marelui conflict european să facă tot ceea ce trebuia, pentru ca pregătirea Românim să nu fie din mei un punct de vedere lăsată ai poia­ toartei. Şi în aceste momen- te, cari istoriceşte n’cin pereche în­­istorii noastră, s’a căutat d° către , ’guvernul reprezertmd interesele mari, generale şi profunde ale ţâ­rei, a se lua toate măsurile şi în toate direcţiunile pentru ca Ro­mania se fie cât mai mult şi mai bine apărată de pericolele ce o \n­­jponjurau, şi cit mai mult la adă­post di vicisitudinile unor vre­muri în care voinţele omeneşti se află subjugate fatalităţilor. n. MV) ri n o* rain nrisp rhi­un-V VI• W III WIWW y v v*f w t / • »J V­ vvv. »- a » torul unui neam şi ce lucrare de !'detaliu au fost desfăşurate de gu­­vernul ţarei, în aceste momente he făuritoare nu în chiar temeiul fur­­tunei, se pot arăta cu amănun­tul. Cînd pericolul va trece, a­­tuncî, fireşte, se va putea cunoaşte ’tot ce s’a făcut pentru a servi in­teresele mari naţionale. Preocuparea guvernului liberal a trebuit, astfel, să fie concentrea­tă, ironi întregi asupra, unor pro­­blem­e cari în mintea celor ce le studiau şi le studiază, întrec cu mult actualitatea politică şi com­- Jonaţiunile interne. Viziunea viitorului, şi grija prezentului erau şi una şi­ alta, prea nuni pentru ca cei chemaţi Kh­cotari momente în fruntea ţârei ‘să se gîndească la combinaţiuni fie politică măruntă şi internă. *Era, precum şi acuma este, nevoie de a se creia Romîniei, cele mai bime condiţiuni pentru ca rolul ei la conflictul mmulial să fie pre­ţuit şi garantat­, şi era, precum şi acuma este­ nevoie de a reglemen­ta, legifera şi realiza acele măsuri d de solidaritate naţională şi de con­centrare a energiilor, româneţii, cari singure asigură vitalitatea, trăinicia şi triumful unu neam. Dar în plină muncă rodnică de■ pregătire naţionala, a izbucnit cu o violenţă regretabilă opt cînd, dar acuma mai mult de­cit tot­deauna, campania federaţiei unio­­­niste — mixtură de cluburi volti­­­te, cu aceiaşi oameni, şi cu ace­­leaşi patrne­vrite —, campanie pamientală prin născociri intere­sate de cohorta tuturor samsar­i­­lor — corbi ce mişună în vremuri grele în anticamerele tuturor ma­rilor administraţii publae —­ a­­tind din nenorocire drept poTte­­jSFo­s şi drept protector, pe d-nul 12T, Filipescu. Cu o lipsă de discernămînt, re­­pretabilă unui frimtaş poetic, cu jjg lipsă de patriotism, blamabilă unui pretins om de stat, în absen­ţa unil control riguros al faptelor avansate, d. N. Filipescu a dat o cristalizaţie tuturor apetiturilor inavuabile, tuturor resentimente­lor samsarilor, mâhniţi de perde­­rea câştigurilor scontate, şi a fă­cut în momentele decisive ale nea -cecf- torpila Automobil — UN ISTORIC AL INVENȚIUNEI ACESTEI ARME DE RĂZBOI _ iînă la război nî formidabil, cere între omenirea de șeasesprezece luni de Eile, nu i 8*» cunoscut încă toată teribila el eficacitate. .Un vas maritim izbit de o tor­pilă automobilă, este pierilat taci ravagiile produse de o asemenea lovitură sunt iremediabile. După cum am spus mai 60s, tof vntÎ n r» vi 4-rtm nll îlo o f Acri intrOflliPpPo JJiJ.O cw LA IA/U.1V/ VJ ill* %JD vi*W»W îa­ 1864 de către un ofiţer austriac. Primul aparat însă nu era dest­ul de perfecţionat, căra motorul care producea vaporii necesari prun erei în funcţiune şi în mişcare a torpid­­ei automobile, era acţionat de o lampă cu petrei sare nu prezenta deobila siguranţă. După multe cercetări , stun seri cări căpitanul Lappia, — inventa­­torul torpilei, — îşi aisociie de col­laborator pe inginerul englez Ro­bert Wateheaut, care em­idîreBtow rul marilor urm­e de constrag­­ţţnrvî navale din Fiume. In actualul războiu care se «ies­faşură cu atâta­ înverşunare pe mare ca şi pe uscat, cel mai temut instrument de distrugere al vase­lor este torpila automobil. Rava­giile pe care le produce această torpilă şi preciziunea cu care îşi ajunge ţinta, i-a dat cea mai m­are importanţă în războiu­l naval, şi mului nostru, campania cea mai cu toate că această maşina teribi­­­rită de politicianism, în tovără-­­lă a fost inventată ţnte din 1­584, şi a tuturor celor cu profesiuni ina­c. vutabile, tuturor acelora cari n’au h’ ca ideal decit câştigul bănesc reali­zat cu preţul ori­ căror, jertfe na­ţionale. •« Campania samsarilor nici nu merită un răspuns. Din nefericire ea a fost prezentată ţârei de un şef de partid, fie el chiar, frag­mentar, şi, aeci, ca o datorie pen­tru luminarea opiniunei publice, am fost nevoiţi să eşim­­din sfera senină, din atmosfera de adâncă reculegere, ce înconjoară sufletele celor cari se ocupă de marie pro­bleme ale unui neam; şi am fost obligaţi, astfel, să descindem în arena discuţiunilor, polemicelor şi faptelor mistificate, inventate, şi 'denaturate ale canpaniei 'd-lui Filipescu. Cu o strângere de inimăî care se poate uşor înţelege, a trebuit ca în­ clipele în cari se decide soarta neamului ce ne este mai saem­p ’de dt a ori­cării altuia pe 'lume, în aceste clipe solemne, şi poate, hor târîtoare pentru istoria noastră, să ne scoborim acolo aride ne-a chemat compania dim FiUpescU. Cu durere a trebuit, astfel să urmărim o polemică Ce nu o cre­deam posibilă In aceste vrem­uri. Răspunsul nostru, a fost, insă, hotăritor, prin claritatea, prin sin­ceritatea, prim temiiinaia dovezi­lor, prin indiciuRxcitat­ea M. Nici una, dar absolut nici una, din acuzaţiunile d-luî N­. Filipescu nu am putut sta în picioare. Pe toate le-am dovedit, ca iscodire din rearcredinţă sa­u din ignoranţă, din nepriceper­e, sau rea informa­ţie.. Şi acuma and adevărul a eşit în lumina ei curată, ast­ăzi cînd o campanie nenorocită şi neopor­tună a­ fost spulberată, nu ne ra­mme un suflet atât satisfacţia sup­­siU­m, cu­ durerea, ca buni români, că în aceste momente a trebuit să ne ocupăm de chestiuni atît 'de mici, şi pornite din atâtea urîte dedesubturi sufleteşti. Vina nu e a noastră. Cari niici­odată nu am uitat gravitatea mo­mentelor, ci a aceluia sâni a ace­lora cari au pus, mai presus de ne­voile naţionale, patimile mărunte de part­id. r . După mai multe studii, Ingitte­­rid Whitehead, reuşi Să înlocuias­­te vaporii, cari puneau­ la func­ţiune torpila^ cu aer comprimat. In acelaş timp schimb®) și forma şi dimensiunile torpilei, cari au rSmas xfssA astăzi.­ *";' i4!;; 1 Torpila lui Whîtehead Cha c5Hn drite cu capetele ascuţite avînd înainte acul pentru aprinderea a­­m­orsei, care comunita focul la de­pozitul de pulbere, iar în partea dinapoi elicele şi camera marine­lor care pune în mişcare jgS condu­ce la ţintă torpila lansată. Aceas­tă torpilă avea lungimea de trei metri, un diametru de 35 centi­metri şi conţinea opt kilograme de pulbere explozibilă. Distanţa ce o putea parcurge era de 640 metri maximum cu o viteză de opt pînă la nouă noduri pe oră. Pri­ma experienţă cu torpila .White­­head a fost făcută în 1867, Whitehead însă nu era mulţu­mit de invenţiunea ea. Ea nu pre­­zinnta idealul de acea iscusitul in­­giner după doi ani de studii, reuşi sa înlocuiască banda exterioară de profunzime, care punea în­ func­ţiune acul amorsei, şi care în­sem­­ua un inconvenient, printrio pen­dulă internă. Nouă torpila a luî Whitehead ftf experimentata­ în 1870 şi experienţa reuşi aşa de bi­­ne în rit produse rm adevărat en­tuziasm în tontă lumea nxaritm­ă. Multă vreme, pendula a­daptată la torpila M .Whitehead, constitui secretul invenţiuneî şi aduse in­ventatorului o avere de milioane. Av La 1871 Englitera, cumpără dreptul de a­ construi în arsenale­le Băle torpole Whitehead cu pre­ţul de 70.000 lire sterline, iar un an mai tîrziu Franţa plăti pentru Un drept similar suma de 200 mii Whitehead vîndu apoi acest drept şi altor ţări, iar celor cărora nu voia la le vîndă dreptul de a construi torpile, le construia chiar el în fabrica es dela Fiume. Multă vreme, ţările care aveau flote de războia, fură tributarele uzinelor dela Fiume și aceasta dă­du posibilitate lui Whitehead ca la moartea ea te lase moștenitori­lor, o avere uriașă. Mai târziu insă secretul lui Whi­tehead, deveni public, căci unele­ dintre torpile fiind demontate de către statele ce le cumpărase, se putu afla întregul lor mecanism. Prima fabrică căruia White­­head îi dădu licența liberă ide li fabrica torpile automobile după sistemul său fu uzinele Schwarz­kopf din Germania. Peste cSte­va ani și aaarrae­ki 1894, amiralul francez Aube, făcu să se cons­truiască uzine speciale la Toni­ori, pentru fabricarea torpilelor­ auto­­mobile, iar peste un an uzinele Oreusot, luă în fabricaţi­unea sa, aoffistă arma de război. Torpila Whitehead, ce găseşte îff­uaagiul marinelor i de război din toată lumea, consfcruioţiunieia aces­tor torpile ne mai ca­rtitmnd un eeefet Micele modificări cari i- sun adus de­­diferitele f­abrica­­ mentat 3e Whitehead. Fest. PE FRONTUL DIN CHAMPAGNE Trei artiști acompaniază letargia într’o biserică din Champagne, cu cite­va ore înainte de a porni la atac. f După un vechiu obicei — datind din veacul al XllI-lea—moştenito­rul tronului englez poartă numele exotic de Prinţ al Galilor. Obiceiul acesta 4fi are origina int­ăun capriciu naţionalist al ca­valerilor francezi, care se găseau pe pământurile stăpînite pe a­­tunci de regele r Angliei, sătuli de stăpînire streină, ei au declarat In urma acestei declaraţii regi­na engleză, Elemora de Castilia se­­duse să nască pe pămîntul Ga­lilor, in castelul Carnavon şi noul prinţ, Eduard Plantagenet, nu avu prilej nici să înveţe limba en­glezi este făcută în vederea u­­împotriva on­oarei. El fu Prinţul Galilor, înainte de a fi rege. Şi de atunci, moştenitorul tro­nului, ca o agenţie măgulitoare pentru cavaler din Francia, pur­ta, de la vândă de 10 ani, tiput de Prinţi Ctelflor “ IN FIE­CARE ZI PRINŢUL GALILOR Actualul Prinţ al Galilor a a­­juns la majorat in cursul acestui an ii serbarea aniversăreî sale a făcut-o in mijlocul armatei gene­ralului French. Prinţul Galilor avu prilej să se lupte pe pămîntil Galilor — deşi toată pregătirea ea militară, ca a tuturor regilor en­glezi — este făcută in vederea u­­­nei acţiuni navale. La vârsta de eă nu mai recunosc ca rege de cit­­treisprezece anii prinţul a intrat nu pe un prinţ,care­­sâ nu ştie limba engleză şi să nu fi comis vre­un act împotriva onoarei“. colegial nmood­efin Debvme şi, du­pă doi anii, îşi continuă studiile la colegiul naval regal din Art­­mouth, pentru a obţine brevetul de ofiţer de marină. Acum prinţul Galilor se află în mijlocul soldaţilor pentru a încu­raja, prin prezenţa sa, lupta ele­ganţilor Tommy pentru apărarea imperiului britanic. Tânărul prinţ nu prea avea însă înclinări răz­boinice. Se citează, din copilăria­­ sa, următoarea aneedotă: Cînd prinţul împlini zece ani făcu în mijlocul micilor săi cur­teni această declaraţie solemnă: „Cînd voiu ajunge odată rege o să pun să se voteze două legi: întîia oprind să se taie coada dinilor de odaie şi a doua dînd pedeapsă a­­celora care vor întrebuinţa pen­tru caii lor, zăbale cu crestături“. Nu se ştie ce completări va fi adus vîrsta acestui program legis­lativ. Se simte însă că Prinţul Ga­lilor îşî face educaţia politică şi militară în mijlocul celor ma gra­ve experienţe prin care trece lu­mea contimporană şi că învaţă, abia ajuns la majorat, cum să a­­plice, în cele mai tragice fapte învățătura teoretică, cu care se for­mează sufletul r~oștenitorilor de tron. Englej& vor. ttPccle 'de Ompuriu­, și un moștenitor de trim amtier, — -r-rr-r—r—-nre -" ...—-3 ,,Idealul” d-lui Filipescu: ancheta samsarilor Cînd, încă la înv­epicul campa­niei „naţionaliste“ a dluî Filipes­cu, am afirmat că ea nu are de scop de­cât meschine interese de partid şi de politică internă, şi că masca „idealului naţional“ nu as­cundea bine singura preocupare a şefului federaţiei Unitmiste,“, a­­ceea de a combate cu orce mijloa­ce guvernul,­­ Epoca şi d. Fili­pescu au protestat. Astăzi, evenimentele s’au însăr­cinat să dovedească pînă la ulti­ma evidenţă cită dreptate am a­vut când, dînd la o parte frazeo­logia „patriotică“ şi toate formu­lele pompoase puse înainte de d. Filipescu — am demascat adevă­ratul scop pe care-l urmărea. Ne cunoşteam oamenii, şi nu ne­ puteau înşela protestările ipo­crite cu cari încercau să inducă în eroare opinia publică. Acum, cînd întreaga campanie, dusă cu atita pătimaşe şi crimi­nală orbire, în dispreţul interese­lor mari ale ţarei, s’a jrăbuşit in invenţiimî şi calomnie, nici măcar aparenţele nu mai sunt păstrate. D. Filipescu nu mai cere astăzi mei schimbarea orientăreî politi­cei externe a României, nu mai regulează nici desimele viitoare ale­ Europei, ci, cu im obsedant leit-motiv, se mulţumeşte să cea­ră o anchetă asupr administra­ţiei ministerului de râzboiu.­­Acesta e rezultatul pe care şi la propus dela început, şi petru­ ce. să ajungă la el n’a pregetat să tur­bure ţara, să îndemne lumea şi ar­mata la revoltă, să arunce calom­nii întemeiate pe falsuri şi născo­ciri, împotriva pregătireî apără­­­iei naţionale. Cel puţin, de data asta, d. Fil­pescu nu mai umblă cu subterfii­ istorice prin cari trecem, gii, nu se mai osteneşte să se mai ascundă în dosul imnu­­­naţionalism de paradă, nici nu mai pune îna­inta „idealul naţional“... Idealul i­­mediat al d-luî Filipescu este pur şi simplu o anchetă a samsarilor cari voesc împrejurul d-săle, şi cari să se institue în judecători al ministerului nostru de războiu. In împrejurări normale, preten­ţiunea aceasta ar fi desigur teme rară, dovedind o bună doză de in­­conştienţă. In vremurile de astăzi însă, ea e incalificabilă. Cum se poate nu­mi, în adevăr, concepţia aceasta pe care o afişează şeful unui par­tid politic, de a supune actele şi documentele apărărei naţionale a ţarei, judecăţea tuturor interme­diarilor nemulţumiţi cari au tînul pe d. Filipescu în această nenoro­cită aventură ? Pierdut-a d. Filipescu orice sen­timent de răspundere? Svîcnirile nenorocite ale unui temperament neastâmpărat nu pot explica în deajuns atitudinea ac­tuală a d-luî Filipescu. Ea este datorită unor preocu­pări conştiente, dar reprobabile, îndreptate toate spre a­numite combinaţiuni politice interne, şi violenţa numai a manifest­ăr­ei lor este deter­ninată de acea ce se chiamă „temperamentul“ d-lui Filipescu. Opinia publică e astfel­ pe­­de­plin edificată acum asupra rezul­tatului pe care l-a urmărit d. Fi­lipescu prin cam­pania sa, — iar noi avem trista satisfacţie de a fi desvăluit de la început în ce con­stă „idealul“ pentru realizarea căruia d-sa se agită şi încearcă să turbure ţara, — în vremurile ­ HIGIENA IN ŞCOLI — Importanţa medicilor şcolari — In mai toate ţările civilizate din pentru un moment, ceea ce s’a Europa, organele conducătoare , făcut de pildă, în Elveţia, dau o foarte mare atenţiune higie- i j)ai, nu este mai puţin a­­neî m şcoale. De pildă in Elveţia,'.. . , , - f „ unde serviciul sanitar şcolar are­­ acparat ca Tr.omite sa se iaca l­a cea mai perfectă organizare, exist,mai mult de cit se face acta al­tă cite un medic pentru fiecare­­ mente şi să se dea o mai mare a­­şcoală, care aproape zilnic se îngri tenţiune flănătăţei în şcoală, aten­­teşte de sănătatea fiecărui elev in bune care, va asigura buna stare parte. Misiunea medicului şco-. .... Iar în Elveţia, nu se mărgineşte nu .­izice a generaţiilor viitoare, mai a lua măsuri şi a supraveghea. Este adevărat că şi la noi exis­­aplicarea lor, în cazuri de epitle­­tă organizat un serviciu sanitar mit. El se îngrijeşte de tot ce Pri- ^0 dar şi cu deosebire în Capitală. zintă cel mai scump tezaur al gene . Numărul medicilor şcolar, insă raţiilor viitoare. Fiecare medic­­ este prea mic faţă de populaţiunea şcolar este ajutat şi de o infirmie­ şcolară, la care fiind în permanenţă la şcoa Activitatea medicilor şcolari de lă, observă zilnic pe elevi, m ceea ce . y­­ . . . priveşte curăţenia corporală şi să-i la noî se mărgineşte mai mult m nătatea, iar atunci cînd observă o, a supraveghea şi a lua măsuri mi­­anomalie oare­care, avizează ime-jmaî în cazuri de epidemii. Evi­­diat pe medicul şcolar respectiv.. dent, medicii aceştia lei îndepli- Cteva, mai mult, aceste infirmiere, I ^ joa^ conştiinciozitatea, vizitează şi familiile elevilor, dînd­­ miscutiea lor. sfaturi asupra chipului cum tre-Irâeşte îmbunătăţită starea sănătă­­teî copiilor, cum trebuesc alimen­taţi şi îngrijiţi mai cu seamă cei debili. Elveţienii şi de altfel toate po­poarele occidentului european şi­­au dat seama de importanţa­­pro­blemei sănătăţii elevilor şi de a­­ceea au rezolvat-o, necunţând încă o cheltuială, ori ci de mare ar fi fost ea. Toate popoarele acestea şi-au or­ganizat servicii sanitare şcolare speciale care, întocmai ca serviciul sanitar şcolar elveţian, se îngrijesc zilnic de sănătatea elevilor. In chi­pul acesta, popoarele din occiden­tul Europei, înregistrează mai pu­ţine epidemii printre elevii de şcoa­lă, şi, în cel mai rău caz, — adică atunci cînd isbucnesc epidemiile,— înregistrează un contingent redus de bolnavi. Intr’un coVifff am putea spuine că serviciile sanitare şcolare din străinătate — şi serviciul sanitar elveţian e pentru noi o pildă foarte elocventă,­­— nu au numai un rol curativ dar şi unul preventiv. Re­zultatele unor astfel de servicii sunt din­ punctul de vedere al să­­nătăţei copiilor, din­ cele mai bune. La noi, din cauze de in­arii­­bugetară nu se poate face Dar ori­cită bună voinţă şi ori­cît devotament ar pune medicii­­ şcolari în îndeplinirea misiune! lor, ei se găsesc în absolută imped­bilitate din cauza numărului lor re­trîne. 0­11 medic şcolar, în Ca­pitală de pildă, — vorbim despre cei comunali, — are în’ grijea sa şoapte ori opt­ şcoli. In termen me­diu pentru fie care şcoală un nu­măr de minimum două sute patru zeci de elevi. Aceasta înseamnă că un medic şcolar comunal, are în grijea sa, un număr de cel puti­î o mic şcase diute de elevi. Este po­sibil a se­ cere unui medic să su­pravegheze în parte, sănătatea fie­cărui copil, la un nUmăr atît de mare de elevii Nu mai vorbim despre şcoaleîe secundare. Aci pe cît ştim, nu exis­tă de cit doi medici cari apart ministerului instruc^hmei şi în cazuri de epidemii, forţat buc să fie ajutaţi şi de me­di comunal!. li if. Aşa fiind, credem că inmimil’ organelor conducătoare, ale a s6 ck cupa serios de organizarea se*ţ' viciului sanitar şcolar, Medicii şcolari trebuesc înmulţiţi., căci oa£ ce sacrificii făcute în această di* Tecţiune nu vor fi zadarnice, ci diff contră de un folo­s capital. —O OOS-----­

Next