Viitorul, decembrie 1915 (Anul 9, nr. 2805-2832)

1915-12-01 / nr. 2805

/Inul »I­optenea Mo. 2805 BANI ABONAMENTE In tară..........un an 18 Lei .... șease luni 9 Lei in străinătate un an 36 Lei.........ș­ase luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 Intrare prin pasaj;. Imobiliara TELEFON 13/47 și 57/20 SITUAȚIA Evenimentul de actualitate al operațiunilor militare sunt luptele de pe malurile Vardarului, dintre trupele bul­gare și cele anglo-franceze. Comunicatele din Londra și Paris afirmă că retragerea acestor trupe se face metodic pe când Agenția din Sofia anunță că trupele bulgare le­ urmăresc în goană, capturînd prizonieri și material de război.­ Indiferent de modalitate, faptul e că trupele de­barcate la Salonic nu au putut opera joncțiunea cu armata sîrbească și că acuma sunt nevoite să se retragă pină la granița grecească. Urmărirea lor de către Bulgari, pe te­ritoriul grecesc, depinde acum de atitudinea guvernului din Atena. Dacă aceasta nu consimte ca o porțiune a teritoriu­lui grec să devină câmp de bătaie, e probabil că Bulgarii vor sta opriți la granița de lângă Ghevgheli, dar în acest caz și trupele anglo-franceze vor sta imobilizate în regiunea Salonicului. Acțiunea ulterioară a acestor trupe formează tocmai unul din obiectele conferințelor militare de la Paris. • • D­e pe frontul occidental Francezii anunță respingerea unui atac german în direcția localității Sant-Souplet. La rîndul lor Germanii anunță respingerea unui atac francez la nord-est de Louain. * * . .­­ .r Buletinele de pe frontul oriental seamnalează opera­țiuni în regiuni unde multă vreme a domnit liniștea Așa din Petrograd se comunică că austro-germanii au în­cercat o acțiune la vest de Tarnopol, în Galiția. Acțiunea a fost zădărnicită prin respingerea austro-germanilor spre tranșeele lor. Iar din Berlin se semnalează respingerea cu mari pierderi a unui atac rusesc la nord de Kovel. SüaäyTi» 'iiiiu i„ «i —ii«iiiiiiiim iiir'r SPORTUL INTERPELĂRILOR f De la deschiderea Corpurilor Domnitoare, membrii unei fracți­­­uni a opoziției parlamentare se dedau la un nou sport foarte ciu­dat: ei anunță în fiecare zi cite­­ una sau mai multe interpelări a­­suspra unor chestiuni despre cari ■ știu bine că unele nu comportă un răspuns, iar altele sunt de n ■natură la cari nici nu Se poate răs­punde. In vremuri normale, acest gen de interpelări, cari cad ca o cas­cadă, ar fi un sport inofensiv, cel mult, daca ar merita numele unui act de obstructionism, necesar, uneori, în regimul parlamentar. Dar pe vremurile de azi, când fiecare clipă are greutățile și răs­punderile ei, a practica un aseme­nea sport, fără uni scop de­cit de a tulbura spiritele, este un act de inconștiență care trebue veștejit. Vremurile de azi simt destul de agitate și de grele, ca să nu le mai agravăm cu bună știință și cu intenții bine calculate. In mijlocul furtunei ce s’a abă­tut asupra Europei, datoria fie­cărui patriot e să-și încordeze toate sforțările min­tei și inimei, ca țara și neamul lui să iasă cu cit mai mari foloase din zgudui­rea generală. Dar spre a atinge acest țel, tre­bue mul­t cumpănire și multă li­niște conducătorilor, ca ei să-și călăuzească țara și neamul cu vi­gilentă și dibăcie. O reculegere generală se impu­ne deci o­ reculegere care in țări ca Franța a fost numită „Uniu­nea sfîntă.“ iar un târî ca Germa­nia, a primit numele de „Pacea civică“. Dar o reculegere prin unirea su­fletelor impune tăcerea patimilor și alungarea preo­ut­purilor egoiste. Cine se abate de la acest drum, care e azi indicat tuturor Națiu­nilor — beligerante sau nu — e un rău patriot, fiindcă slăbește puterea de acțiune a neamului său. Privind faptele prin această prismă, nu putem considera ava­lanșa interpelărilor de la Senat și Cameră de cit ca o aaMane­rea fi sterilă. Sterilă fiindcă nu duce la scopul urmărit de interpelatori, rea, fiindcă tulbură și înveninea­ză sufletul national. Cu un cavalerism care ar trebui să fie ținut în seamă, guvernul a declarat, da la începutul sesiunei parlamentare, că sunt interpelări la care nu va putea răspunde și altele — cari nu merită un răs­puns. Deci acei membri ai opozițiimei cari, cunoscând hotărîrea și inten­­țiunile guvernului, continuă to­tuși să-i pună asemenea, întrebăr l, n­u-și îndeplinesc nici datoria de parlamentari, nici pe cea de buni români. * Ei nu sunt de­cât oameni de partid cari, pe aceste vremuri de­­ abnegație generală, nu au uitat in­teresele lor de partid. Ei interpelează guvernul, toc­mai fiindcă știu că guvernul nu le va răspunde. O tăcere și o rezervă impuse de necesități superioare, ei vor, s-o ex­ploateze în scop politic. Dar tocmai acesta e un motiv ca guvernul să persevereze în ati­tudinea lui. Oameni cari poartă pe umeri cea mai mare răspundere din care pot fi date unor bărbați de Stat, nu pot cădea în lațul unor mreje politice și nu pot, mai ales, neso­coti interesele superioare ale țarei Dacă ușurința poate conveni unei opoziții incomștiente de ro­lul ei adevărat, oamenii de guvern trebue să simtă toată greutatea sar­cinei lor. --------------poo------------ ■ ■ [UNK] [UNK]* UN „ATENTAT" contra ATENEULUI? Am fost printre cei dintni, în vremuri mai bune și total liniști­te decît cele de azi, cari am propus ca oficialitatea noastră să e exm­­ploazeze frumusețea Ateneului presat din obolul public, prin pic­tura frescei comemorative. Cu chipul acesta sala mare a Ateneu­lui s’ar fi împodobit artisticește, și în același timp s’ar fi d­at pu­tința unei serii de pictori romi­ni să-și arate talentul lor. Dar se svonește că în loc­ul pro­iectatei fresce se va ridica o serie de balcoane. Contra acestei mă­suri ,I. O. G. Lecca se ridică, și prin coloanele „Nouei Reviste Rominte“ denunță „atentatul“ con­tra­ Ateneului. Nu împărtășim alarma cLlui Lecca. Dacă locul gol rezervat frescei i este greu de împlinit în mod cuviincios, — atunci este mult mai bine ca acolo în "locul gol și inutilizabil să se ridice o serie de balcoane, — cari incon­testabil vor produce un bun cîș­­tig instituției. Dar aud obiecția: Ateneul nu trebue să râvnească la cîștigul material! De ce nu? Și oare împăcînd estetica cu câștigul nu se pot face lucruri durabile? Și mai este ceva: Din pricina puținelor locuri ce se găsesc în marea sală a Ateneului, prețul lor este scump,­­ ceea ce face ca la atît de interesantele și educati­vele orchestre simfonice, cei cu venituri modeste să nu poată asis­ta, căci stalurile de 1 leu sunt atît de puține incit a le găsi la vreme e un mare noroc! Nu e oare a­­tunci mai util ca sala Ateneului să fie mai încăpătoare și, deci, mai aceesibilă publicului? Și cine trebue să se plîngă de o moderni­zare a unei săli, menite a adăposti concertele educative? Transformarea sălii Ateneu­lui, dacă se va realiza, va însem­na aș­a un pas înainte spre po­­pu­l­ariza­rea artei." Procesul e cîștigat. Petrondus -ooo— ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 Marți 1 Decambgfai I SI S ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. , Inserții și reclame pagina III linia.......... . . 50 bani 30 bani . . . 2 Lei PRIZONIERilLA LUCRU SOLDAȚI RUȘI PRISONIERI, TĂIND LEMNE LA O CHERESTEA DIN MUNȚII HARZ, IN GERMANIA Se împlinește tin­ail 0e când Papa Benedict XV a încercat pe lângă statele beligerante o inter­venție în sensul ca,­­ cu prilejul sărbătorilor Crăciunului, ea se a­­corde creștinilor cari luptă pe toate fronturile un armistițiu, în timpul căruia să-și poată aminti de Dumnezeu... Autoritatea spirituală a Sf. Scaun nu a putut fi însă destul de­­ puternică pentru ca să învingă considerați­unil­e strategice și tac­tice ale etatelor-m­aj­oare, — și intervențiuniea aceasta n’a avut nici un fel de succes. De­ atunci, considerând ca o in­tervenție care nu e mai bin­e înain­te asigurată de un rezultat favo­rabil e de natură să știrbească autoritatea Sf. Scaun, Papa Be­nedict XV­I a abținut să se mai amestece în mod direct în conflic­tul care însângerează Europa. Așa au trecut sărbătorile Paș­tilor trecute, și nu s'a mai făcut născă o intervenție de acest fel. Apoi Papa a dat unui ziarist francez un interview în care ati­tudinea absolut neutrală pe care o lua, a nemulțumit întru­cîtva unele din cercurile catolice din Franța. In urmă interviewul a fost dezmințit de un comunicat oficial­­ al secretariatului Vatica­nului. Acum de curînd, Benedict XV a dat din nou un interview, de astă-dată unui ziarist italian, d. Paolo Cappa, directorul ziarului V Avvenire d’Italia. Nu e vorba de o audiență pe care Papa a a­­condat­-o acestui ziarist, care pu­blică impresiile pe cari i le-a lăsat întrevederea ea cu Sf. Pă­rinte. După ce au convorbit despre câteva chestiuni, între altele des­pre unele fapte petrecute pe vre­mea cînd actualul Papă era arhie­piecop al Poloniei, în mod firesc convorbirea s’a învârtit în jurul războiului. Iată cum descrie ziaristul ita­lian starea sufletească a Papei: Sufletul suveranului pontif su­feră că trebue să asiste la trage­dia care însângerează omenirea. Această tragedie se abate asupra tuturor, și asupra a tot ce a creat omul; ea devastează munca a ge­nerații întregi și însângerează națiunile. Inima de tată a lui Benedict XV e mișcată pentru toți fiii săi drept-credincioși, în aceiași mă­sură, și nu aspiră decît să vadă, cît mai curînd ziua în care po­­­poarele și șefii de Stat vor înțe­lege că e necesar și au datoria de a pune capăt unui conflict care răstoarnă omenirea și legile sale. Benedict XV nu vrea să ros­tească judecăți asupra războiu­lui sau să stabilească răspunde­rile. El crede că asemenea jude­căți n’ar avea nici un rezultat practic, ci că dimpotrivă ar pu­tea da­ naștere la noi recriminări și la noi dezordini. Papa se mărginește să deplîn­­gă toate violențele și toată bar­baria pe care le-a zămislit răz­boiul actual. Munca, cuceririle științifice ale atâtor ani, și ale atâtor oameni de geniu par a nu fi­­ avut de scop de­cît a crea noi mijloace de distrugere și de o­­morîri... Dacă este încă im imposibili­tate de a încerca cu succes un apel la pace, Be­nedict XV se si­lește, cînd și cum poate, să ate­nueze în margi­nile cu putință, ororile războiuli­i. Inițiativele sale, în această pri­vință, sunt numeroase: fără dis­tincție de religii și naționalitate, Papa s-a îngriji de soarta răni­ților, a prizonierilor, a invalizi­lor, a familiilor celor cari lupta. Dar, deasupra tuturor preocu­părilor sale, Papa n’are decît o dorință, pe care roagă pe Dum­nezeu să i-o împlimească: pacea, o pace inspirată de justiție și de r­espectul drepturilor tuturor popoarelor fiind-că va fi sin­gura durabilă, — o pace care să îngăduie omenirea să cicatrizeze într’o liniște muncitoare rănile pricinuite de războiu. ...Idei frumoase și înălțătoare, desigur, isvorite din principiile moralei creștine, dar cari sunt, — după cum se pare­­— foarte departe de a-și găsi în curînd a­­plicarea. Toate indiciile arată ca răz­boiul e departe de sfîrșit, și că dorințele de pace ale lui Bene­dict XV vor rămîne simple do­rințe, pînă când uriașele interese politice și economice, cari au dat naștere conflagrației generale, nu vor găsi un teren prielnic de acomodare, din însă­ șî rezultate­le războiului. Astfel, cu toată durerea sufle­tească d­e care o exprimă, Sf. Pă­rinte nu e în măsură de a între­buința autoritatea­­ spirituală a Vaticanului pentru ca să gră­bească pacea,­­ și e nevoit să se mulțumească cu rolul mai mo­dest de arm­ător al unei infime părți din suferințele create de sta­rea de războiu. Se vorbește din nou de o în­cercare a Papei ca, cel puțin de sărbătorile Crăciunului cari se apropie, să se primească un scurt armistițiu. E un simplu svon însă, ce pare a nu se con­firma pînă acuma. ■---------------OOOO ........— m JURUL RĂZBOIULUI PAPA BENEDICT XV DOREȘTE PACEA — PĂRINTELE CATOLICISMULUI A ÎMPĂRTĂȘIT UNUI ZIARIST MÂH­NIREA SA PONTIFICALA PENTRU TRAGEDIA LA CARE ASISTA____ MIR. întemeietorul Rusiei moderne, Petru cel Mare iși pusese drept scop general al politicei sale exter­n­e să'si deschidă ,la fereastră" la marea Baltică, d­e unde să poată privi spre Europa apuseană. Și a isbutit. In veacul trecut Nicolae I a is­butit să deschidă, pentru comer­țul rusesc, pentru contactul cu oc­cidentul, o nouă cale, cea prin Bosfor și Dardanele. Tratatul de la Adrianopol a inaugurat această nouă „fereastră Acum însă, tocmai cînd contac­tul cu Apusul era de un măr tragic, interes pentru, asigurarea, apără­rii naționale a Rusiei, acum, cele două eșiri la mare se găsesc fere­cate cu piedici de neînvins. Oceanul Glacial îngheață și Vla­­divostocul e departe, la cealaltă extremitate a celui mai întins con­tinent. . Din Octombrie portul "Archanr ghels", unde duce o linie îngustă cu totul insuficientă, e prins de ghețuri. Banchiza e atît de întin­să și de masivă în­cît nici vasele în special destinate pentru sparge­rea ghețurilor, nu pot să trează spre port. De aceia Rusia a fost nevoită să-și caute, la singura mare ce i-a rămas deschisă, un alt port pentru a-și menține relațiile cu aliații din apus. Acest port e­vola pe coasta peninsulei cu acelaș nume, de la oceanul înghețat. Căci nu toată această coastă e înghețată. De la Sviatovio pînă la granița suedeză, la baia Caterina, pe o lungime de 250 killometri de coastă, se simte influența termică a curentului cald Gulf- Stream. Această coastă, numi­tă coasta Murmana, nu este a­­tinsă de banchiză, și rămîne li­beră în tot cursul emit. Fiordurile sale sunt un bun adăpost pentru corăbii și chiar dacă apa lor dul­ce îngheață ușor, vasele spărgă­toare de ghiață pot foarte ușor să deschidă drum liber naviga­ției. Linia ferată care să unească a­­cest port cu interiorul Rusiei a început să fie construită. După cum se poate vedea din harta ală­turată ea începe de la Petrograd continuă pe linia veche pînă la Ivanka, înconjură lacul Ladoga, se îndreaptă spre Nord prin Pe­­trozavorsk, ajunge la Soroțka pe malul Mărei Albe, urmează coas­ta mării de la acest oraș, prin Kem pînă la Kandelaskaia și a­­poi traversează peninsula Kola pînă la orașul Kola și Baia Ka­terina, unde marea e totdeauna liberă de ghețuri. Lungimea totală a liniei e de 1200 k­m. Construcția ei se face într-un teren de câmpie, brăzdat însă de lacuri și mlaștini. însemnătatea acestei linii ar fi capitală pentru urmarea campa­niei de către armatele Tarului. Nu se poate prevedea însă cînd linia va fi terminată.*­t­a E. IN FIE­CARE ZI „O fereastră la mare 99 CRIZA MĂRFuRILOR de manufactură — Lipsa acestor mărfuri se simte tot mai mult . Pe piața Capitalei se simte din ce în ce o tot mai mare lipsă a mărfurilor de manufactură, în special a țesăturilor de bumbac, Germania, de unde se importau în mare majoritate aceste măr­furi, în fața imposib­il­ităț­ia de a și procura materia primă pe de o parte, iar pe de al­ta în fața ne­cesităților tot m­ai mari ale arma­tei, s’a văzut silită să prohibeas­că, toate fabricatele de bumbac, atît țesăturile cît și firile. Produsele acestea se importau in țara noastră îndestul de însem­nată cantitate. In fața acestei împrejurări, co­mercianții noștri de manufactu­ră, s’au văzut siliți să se adreseze pentru mărfurile de care aveau ne­voe, pieței engleze. Deși guvernul englez nu a pro­hibit produsele de țesătorie de bum­bac, pentru țările amice și cele neutre, totuși permisele de export se cercetează cu multă scrupulozi­­tate, pentru ca nu cumva mărfuri­le de manufactură exportate, să ajungă în mod indirect în Germa­nia, Austro-Ungaria sau Turcia, unde se simte mare lipsă de ase­menea mărfuri. Din această cauză comercianții noștri, cari au adus mărfuri de manufactură din An­glia, au fost nevoiți să facă o mul­țime de formalități, cari cereau cheltueli excepționale și cari, bi­ne­înțeles, se adăugau la prețul mărfurilor. In urma acestui fapt, țesăturile de bumbac, în special pe piața Capitalei, au ajuns la o scumpere extraordinară și nemaipomenită pînă acum. Prețurile acestor arti­cole s’au încincit față de cele ce e­­rau acum cîte­va luni, așa că o bu­cată de pînză de bumbac care mai înainte se vindea cu 15—16 lei, azi a ajuns la 70—80 lei. In ultimul timp însă, închizîn­­­du-se și singura cale pe unde pu­teau fi aduse din Anglia mărfuri­le de țesături de bumbac, precum și fixele necesare fabricarea în ța­ră a unei părți din pânza trebui­toare consumului intern, și anume calea pe la Salome, mărfurile de pînzărie au început să lipsească aproape cu totul, ne mai găsind­u­­se nici chiar cu prețurile exage­­rate pe care le arătăm mai sus. Comercianții noștri de manu­factură însă, printre care am în­treprins o anchetă, speră ca aceas­tă criză să nu dureze prea mult, bazîndu-se pe următoarele conni­­derațiuni. Germanii care, după cum am­ spus, d­uce lipsa­ materiei prime necesară industriei și firelor, adi­că a bumbacului, o dată ce a reu­șit să deschidă navigația pe Du­năre, în partea Serbiei, va putea să-și aducă imensele cantități de bumbac pe care le are d­in cultu­rile din Asia­ Mică, prin­­ Turcia, Bulgaria și apoi pe Dunăre pînă în porturile germane. Deja s’au pornit de la Adana (Asiai) spre Turcia cîte­va sute de mii de ba­loturi cu bumbac, cu destinația pentru Germania. De îndată ce industria germană a țesătoriei și torsului firelor de bumbac, va a­­vea cu îndestulare materia primă necesară, nu numai că va putea satisface trebuințele interne, dar va putea să-și exporteze o însem­nată cantitate de asemenea produ­se. In vederea­ acestui fapt, mai multe case importatoare dela noi, au și încheiat transacțiile necesa­re cu casele exportatoare de măr­furi de manufactură din Germa­nia.Așa fiind publicul de la noi, nu­ are de ce să fie prea mult îngri­­jat de prețurile exagerate ce se cer actualmente pentru mărfurile­­ de țesături de bumbac, căci aceste prețuri sunt menite ca în scurtă­ vreme să revină la normal. FEST. »­­ ..... ... OOOO--------------­ Săptămâna Iașului CENTENARUL UNEI PIESE ROMANEȘTI. — IAȘUL ȘI TEATRUL LUI CARAGIALE. — SEZONUL TEA­­TRAL. — ACTORII ȘI ARMATA. — O SOCIETATE MUZICALA LA IAȘI.— PICTORII IAȘULUI LA BU­CUREȘTI.— JURĂMÂNTUL RECRUȚILOR Teatrul Național din București urmează să sărbătorească zilele acestea centenaril „Scrisoare! Pierdute“ de I. L. Carag­iale. Un iubitor de teatru, și mai cu seamă de teatru românesc, d. Ba­­sarabeanu, bibliotecarul teatrului național bucureștean, a semnalat acest prim centenar al unei piese romînești. Este o dată festivă pen­tru istoria însăși a teatrului care nu va trece neobservată, și de care și lașul, cu care Caragiale a avut raporturi strinse, va ține și el poemia. " Teatrul lui Caragiale aparține și scenei ieșene, întru­cît pe aceas­tă scenă s’au reprezentat piesele sale, în acelaș timp cind ele au fost jucate la București. Mai mult de­cît atîta, comedia „O no­apte furtunoasă“ care a căzut la Bucu­rești a fost ridicată la Iași, în tea­trul vechiu de la Copou, unde a avut un ansamblu minunat alcă­tuit din fruntașii actori ai Iașu­lui, N. Bălane­scu, M. Arceleanu, Atena Georgescu, Elena Lascu Erolschi și Dim. Pruteanu. Marele comic Bălanescu a fost acela care a ridicat „Noaptea Fur­tunoasă“ rămasă în repertor, și re­luată în urmă cu succes și la Bu­curești. Faptul acesta a dat de­si­gur toată mulțumirea regretatu­lui autor care astfel a păstrat ra­­poruri amicale cu lașul și cu tea­trul ieșa. De aceea dacă unele motive au determinat pe Caragiale să opreas­că, la București, reprezentarea pie­selor sale, alte motive l-au făcut ca la Iași să acorde aceste repre­zentări și, ceea ce indică dragos­tea sa pentru teatrul nostru, să re­nunțe, în scris, la ori­ce tantiemă. De la 1884, adică într’un inter­val de trei decenii, „Scrisoarea Pierdută“ s’a jucat de o sută de ori la București; nu știm de câte ori a fost jucată la Iași această admi­rabilă satiră socială. Fapt e că „Scrisoarea Pierdută“ este singu­ra piesă românească care are o su­tă de reprezentații. Evident că cen­ternarul relevat de d. Basarabeanu trebue sărbătorit în lumea noas­tră artistică, și lașul va participa și el, măcar cu sufletul, la aceas­tă festivitate. „ Fiind vorba de teatru, să con­sacram în cronica de față câteva rânduri teatrului nostru. In două luni de stagiune, re­prezentațiile societăței dramatice, au continuat cu succes, în sensul că teatrul național a atras 1 ® fie ce spectacol un public tot mai nu­meros. S’au jucat câte­va premie­re și multe reluări din repertoriul vechiu, cari au fost un prilej pen­tru elementele noastre artistice să In studiu sunt următoarele lu­crări dramatice: „Doulourense“, „L’Anomoir“, „învierea“, „Azilul de noapte“ din repertoriul străini și „Bimbașa Sava“ piesa originală­ a d-lui Ion Peretz profesor univer­sitar și membru în comitetul tea­trului național.­­ Pentru a dispune de toate ele­­mentele artistice direcțiunea tea*­trului a intervenit ca să fie scu* tițî de concentrare artiștii mili* tari. Au obținut această scutiri, artiștii M. Pella, Damira, BotesL și Constantinescu, simpli sold&fE și permisiunea de a juca pe scenă artiștii Braborescu, Boldescu și Calmuschi ofițeri în rezervă. Rămîne acum ca și artistul Pella să apară pe scena teatrale La un concert dat de baritonul ardelean G. P. Văleanu, ieșenii au­ putut admira, pe lingă acest nou element artistic o societate de mu­­zică care există de cîți­va ani în Iași, dar despre care presa nu s’a prea ocupat. Vorbim de societatea muzicală instalată și școala primară „Va­­sile Alecsandri“ înființată de cîți­va amatori de muzică, cu reputat*­ție, în frunte cu d. T. T. Burada* și dirijată de D L Antoniu Ciolan. Un cor și o orchestră excelente, al* eătnesc această societate de muzi­că care fără prea multă reclamă contribuesc să desvolte muzici în popor. Infer’adevăr diferitele concerte organizate pînă acum ét acea­stă societate au putut fi frag qventate de acea parte a popula­ției care n’a avut posibilitatea să-și cultive gustul muzical. „Societatea muzicală“ după câ­­ți­va ani de activite­te neîntre­­ruptă și rodnică va putea fi dl mai mult apreciată după ce va p*­gifkUiza concertele publice la cari ă'aval să poată participa și acel de ieșeni cari până acum a’a prilejul s’o cunoască. , " * "r\ După expozițiunea de la Atone*­­a pictorului Octav Băncilă, buc*#­reștenii vor avea în curînd prile­jul să mai facă cunoștința unor pictori ieșeni de talent.­­ In palatul „Generalei“ vor des­­chide zilele acestea 6 expozițiuni de pictură pe cari o vor aranja pictorii Paul Sorțescu și I. Cosmo­­vici, foști elevi ai marelui artist Jean Paul Laurens. De asemenea vor mai deschide la București o altă expozițiune de pictură pictorii C. Artachino și P. Mateescu, profesori la școala de Bele-Arte. Intru­cît e vorba d­e succese, pe cari le obțin ieșenii în Capitală, adăugăm faptul că valoroasa mst-

Next