Viitorul, decembrie 1915 (Anul 9, nr. 2805-2832)

1915-12-08 / nr. 2812

Amit al optelaa No. 2813 5 BA­NII ABONAMENTE In­­ară...........un an 18 Lei .... șease luni 9 Lei In străinătate un an 36 Lei. .... șease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 Intrare prin pasaje. Im­ohTara TELEFON 13/47 și 57/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 ANUFfCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. . . 30 bani Inserții și reclame pagina III linia...................2 Lei 5 fcsAril SITUAȚIA Pentru moment axa războiului mondial pare a se fi de­plasat în Asia, și anume în Caucaz și Persia, unde Rușii și Englezii tind să pună un răgaz acțiunei turco-germane. Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al forțelor ruse» ești din Asia, operează azi, cu trupele sale, și în Caucaz , in Persia. In această din urmă tacă a cucerit localitatea amadan. Iar Englezii, după ce au fost nevoiți să se re­tragă la Kut-el-Amare, la sud de Bagdat, se pregătesc aci pentru noni operațiuni. In areastă regiune, ca și, de alt­minteri, in Caucaz, Turcii par foarte bine organizați spri­­jinindu-se și pe concursul forțelor neregulate ale kurzilor Anaiolienilor și Per­șilor. Din această parte privit, răsboiul a luat un colorit oare­cum colonial, care se va nuanța și mai mult în ziua când vor începe operațiunile în vederea Egiptului. Aceasta nu înseamnă că pe fronturile europene, cu toate stagnările intermitente, nu se petrece nimic vrednic de semnalat. In această ordine de idei vom releva luptele de pe teatrul operațiunilor italo-austriace, cari, deși pretinează, sunt însemnate prin intensitatea și prin valoarea lor strategică. Tot așa luptele din Muntenegru, unde Austro-Ger­­manii se încaieră cu armata muntenegreană și cu resturile armatei sârbeș­i, sunt importante prin configurația terenu­lui pe care au loc. De pe frontul oriental, comunicate din Petrograd și Londra semnalează nouă ope­rțiuni germane lîngă Riga și Dvinsk, ceia ce întărește știrea Agenției «Westine», că Germanii n'au renunțat la proectul lor de a ocupa Riga și Dvinsk încă în cursul acestei erni. Numai de pe frontul occidental și de pe cel din Gre­cia nu s’a semnalat nimic esențial în ultimele 24 ore. IGAREA­ EVIDENȚEI Exercițiile de prestidigitație polemică ale d-lui I. Grădișteanu Din toate felurile de­ a se ma­nifesta intelectualicești un om, nici unul nu este mai ușor, — pentru că nici unul nu este mai depărtat de adevăr — de­ci ace­la al negărei evidenței. Negind-o, poți vorbi ,și poți scrie la infinit și fără control. Sportul acesta mai mult sau mai puțin intelectual, îl practică d. I. Grădișteanu, cum ne-o do­vedește articolul recent și nedi­­bacia din „Epoca“. Fruntașul „federalist“ și răz­boinicul d. Grădișteanu, afirmă cu­ o candoare de judecată, care își are scuza ei, că guvernul ac­tual are în contra lui întreaga o­­pinie publică. D. Grădișteanu a­re chiar și euragiul afirmațiilor ridicule, — cum este următorul pasagiu : „hilf adevăr ar fi a avea o idee cu desăvârșire exagerată despre gradul la care ar putea să ajun­gă prostia omenească, dacă și-ar putea închipui cine­va că partea cea mai mare a unei nați­uni și încă a unei națiuni inteli­gente cum e recunoscut că e cea românească ar fi în stare, în îm­prejurări așa de gri­le ca cele de azi, să aibă o încredere orbească“ în actualul guvern. Plecînd, însă, de la premisele­­ judecăței d-lui Ion ,C. Grădiștea­­nu, adică de la recunoașterea in­teligenței poporului nostru, noi scoatem înd­eerea că tocmai din această cauză „federația" este în agonie și politica guvernului li­beral are aprobarea trufiilor min­ților cumpănite din această fără s A afirma azi, și in aceste mo­mente, că un guvern ar putea sta la crimă avînd în contra lui în­treaga opinie, publică, este o afir­mație pe care numai un candid ca d. Ionaș Grădișteanu o poate face. Dar evidența este tocmai con­trară afirmațiilor exonerate în fond și nenorocit stilisate, ale d-lui lonaș Grădișteanu, căci toa­te campaniile cari și-au îmbrăcat și desbrănit costumele mai iute de cît­e re­goli, au căzut în ridicol și în uitare. Și cînd cineva este partizanul, tovarășul sau fruntașul­— cum este d. lonaș Grădișteanu­­— al tuturor campaniilor avortate și al tuturor violențelor ridicole, este o lipsă de simț real și prac­tic a susține că actualul guvern are în contra lui opinia publică. A afirma aceasta, este a nega în chip inconștient mediul social și epoca în care trăim. Majorități parlamentare, și sentimentul imensei majorități a opiniei publice de la noi, susțin guvernul actual, ca unul pe în frământările și în con­fu­zi­a vre­me,i. știe să urmărească cu tena­citate o linie de conduită care pâ­nă azi a fost aceea care a ferit mi­ca noastră țară de dezastrele pe care le-au îndurat alte țări mici sau și mai mari. Acesta e adevă­rul. Singur d. Grădîșteanu* are cu­­rajul de­ a nega evidența , singur, dintr’o falangă de luptători dis­creditați politicește. A clădi castele în Spania gri citadele de cărți de joc, este o veche îndeletnicire a visătorilor incorigibili. Este, însă, pentru noi o adevărată revelație că d. I­onaș Grădișteanu are și talentul acestor constricțiuni infantile și naive. Articolul d-sale din „Epo­ca“ dovedește, însă, o mare des­toinicie în a nega in chip cinic realitatea în care trăim. Și fap­tele cînd sunt sugrumate, cer răz­bunare. Și răzbunarea ia forma ridicolului ce acoperă pe acela ce se dedă la sportul negărei evi­denței, —--------—ooo--------------— HOTE LA PENSIE.» Pentru un muncitor „scoaterea la pensie” este un vestibul al mor­­ței. El simte că alții îl socot inu­til. Și nimic nu e mai trist de­cît această conștiință. Iar la nemul­țumirea resimțită a apusului, se unește și sentimentul întristător al lipsei de lucru. Nu toți pot să-și găsească în călătorii variate mij­locul d de a umple golul unei vieți. Se opune la­ aceasta lipsa de bani ca și antrenamentul la gustarea frumuseților exotice. De asemeni nu toți funcționarii eșiți la pen­sie pot să recurgă la lectură ca la un alcool inofensiv dar mai pu­ternic de­cît cel chi­mic ca stimu­lent al fantaziei. Se opune la a­­ceasta lipsa unei culturi bogate din tinerețe care să fi obișnuit mașina cerebrală cu mecanismul literar și imaginativ. Și atunci rămîne „pensionarul" întristat și melancolic, aducân­­du-și aminte de viata lui plină de fapte; rămîne omul scos din lupta vieței care amorăște de multe ori, dar și încântă atît de des! Există, însă, un remediu și o consolațiune. Nu o găsim în Se­neca, nici în Marc-Aureliu, și nici chiar în evangelistul optimismu­lui clasificat, care se numește John Lubbock. Există consolațiu­­nea, pentru cel ce ese la pensie că cei ce rămân încă în activitate îi recunosc meritele, îl însoțesc cu dragostea lor, cu recunoștința lor. Eșirea la pensie însoțită de sărbători și acte de recunoștință, este astfel un semn de gratitudine care îndulcește și încîntă o bătrî­­nețe ce are drept să fie fericită, precum înaltă pe aceia ce pun la cale serbările în onoarea celui ce se retrage. Sărbătorirea recentă a d-lui I. Șonțu și cea de alaltă ori a maes­trului Velescu, simt astfel mani­festări interesante ale noului chip de­ a se înțelege valoarea profeso­rului în societatea românească.­ ­ODDO­ Petronius Din VREMILE DE AZI ■i'i 'ei I w wii^nwimm'm mi hi1 wii*m fíMwww rym­­^mTWmmmir Mil și mișcarea poplatiei — STAREA EXCEPȚIONALA DE RAZBOIU ARE O INFLUENȚA MULTI­PLA ASUPRA MIȘCAREI POPULAȚIEI UNEI ȚARI — Cu toata starea de război a­­sta­ însurătoare sunt mult mai rari. tele cu o veche și solidă organiza­re administrativă din apus conti­nuă să întocmească­ statisticele privitoare la mișcarea populației. Negreșit, în ceea ce privește de­cesele, statisticele acestea nu pot fi de pe acuma comple­te, din pricina dificultăților de tot felul inerente stărei de războiu. Totuși cifrele culese dau interesante ob­­servațiuni asupra înrâurirei pe care o are războiul asupra miș­­cărei populației unei țări. * Este evident că prima cifră care e influențată de starea de războiu este aceea a deceselor. Și nu e vorba aci numai des­pre oamenii în vârstă de a purta arma, cari cad fie în luptă pro­priu zisă, fie de oboseli sau pri­vațiuni de tot felul. Nu e nici vorba de prizonierii cari, negre­șit, sunt siliți să îndure o viață , care cazurile de deces sunt mai numeroase ca de obiceiu. Chiar populațiunea civilă, ne­combatantă, e însă mai expusă în timp de războiu. In adevăr criza economică generală face ca oamenii cu mai puțină dare de mină să se hrănească mai prost și să-și slăbească ast­fel organis­mul, care e mai ușor a­tacat de boale, de multe ori mortale. Nu mai vorbim de populația civilă din ținuturile cari formea­ză însuși teatrul de războiu. Ar fi de prisos să mai reamintim, măcar și pe scurt, întregul corte­giu de mizerii cari provoacă nu­meroase decese printre bătrînii, femeile și copii din aceste mult încercate regiuni. Dar epidemiile pe cari starea excepțională de războia le zămis­lește și le răspîndește . Lipsă de medici suficienți, mijloacele de combatere mult mai reduse de­cît în vremuri normale, fac ca epidemiile de tot felul să provoa­ce multe victime. Asta în ce privește creșterea mortalitătia. Al doilea factor însemnat ca­re are o înrâurire hotărâtoare a­­supra mișcarea populației unei țări în războiu este scăderea na­talitate­. Milioanele de șefi de fa­milie cari sunt pe front, și din cari imensa majoritate nm s’au întors la căminurile lor de la în­­­­ceputul războiului, imu-șî văd de­sigur familiile sporind, iar numă­­rul general al nașterilor scade în­­tr-o proporție însemnată față de situațiunea normală. Tot un fenomen demografic destul de însemnat, în legătura cu războiul, este scăderea numă­rului căsătoriilor noi. E evident că atunci cînd cea mai mare par­­­­te din populațiunea validă a u­­nei țări e sub arme, candidații la In Franța s’a făcut socotea­, că numărul căsătoriilor, de la începutul­ războiului, a scăzut cam cu 65 la sută față de timpu­rile normale. Chiar cei cari răm­în, nu se prea căsătoresc, din pricina situ­ației economice grele. In adevăr, dă mult încă statis­ti­cianii au făcut : instatarea că e o strânsă legătura între starea e­­conomică a unei țari și numărul căsniciilor noi ce se formează. In țările agricole, mai ales, cînd re­colta e proastă și bîntue criza e­­conomică și lipsa,­­ căsătoriile sunt mai puține. O cifră a cărei scădere nu e n­icî o primejdie pentru o țară, e aceea a divorțurilor. Nu numai preocupările patriotice și de in­teres general de cari sunt însu­­lețițî cetățenii, cimentează lega­țiile casnice mai șubrede,­­ dar chiar imposibilitatea materială în azi sunt soții de a se ocupa cu procesele de divorț, le împuținea­ză într’o măsură însemnată. In Franța au fost în timpul din ur­mă abea o treime din divorțurile constatate în vremuri normale. In adevăr, dacă, în dorința de a se favoriza căsătoriile, s’a vor­bit de căsătoria cu procură, ni­meni nu s’a gîndit la mijlocul de a reprezenta pe soțul mobilizat, la procesul de divorț... După cum se vede războiul are o profundă înrîurire asupra mișcărei populației unei țări, și abea când se vor putea culege da­tele complecte și exacte, se vor putea face studii demografice și se vor putea trage concluzii pre­cise, în această privință. Mir­ Este omul care deșt­eșlt de mmd­­nă vreme din rândul personagiilor la ordinea zilei, păstrează totuși în armata rusă prestigiul unei activi­tăți alese. Cavalerist d­e rusă, generalul Ren­nenkampf comanda la începutul războiului o armată independentă formată in majoritate din cazaci, o armată așa numită de „invazie" că­reia îi fusese încredințat obiectivul un­ei ofensive în Prusia răsăriteană și care avea de scop să pericliteze aripa stingă a armatei germane pe frontul oriental și să intîrzie ofen­siva grosului armatei germane pe frontul de vest. Raidurile cazacilor lui Rennen­kampf au fost fulgerătoare. Rezul­tatele lor însă n’au­ putut dăinui vreme multă și după a doua mare luptă de la lacurile Mazurice, a ve­nit cunoscuta încăerare de la Lodz unde iscusința lui Rennenkamp a fost pusă­ la îndoială așa că genera­lul fu trimis de pe frontul ruso­­german in Caucazia. Cu ocazia acestei schimbări de co­­madament au transpirat o mulțime de versiuni, care mai de care fan­tastice. Acea însă căreia i s’a dat mai multă crezare a fost o pretinsă neînțelegere între general și Marele Duce Nicolae generalisimul rus de pe vremea acea. Iată însă că marele Duce ia co­manda armatelor din Caucaz și ge­neralul Rennenkampf este nevoit să servească din nou sub ordinile di­recte ale fostului său șef. In ultimul moment, ziarele fran­ceze anunță că Țarul Nicolae A­dună însășî cererea lui Rennenkampf a dispus trecerea sa în rezervele arma­tei, decorîndu-l cu un mare ordin național, drept răsplată serviciilor aduse imperiului. Iată dlar încheierea unei carieri militare care fără să se fi bucurat de aureola celor născuți in zodii mai bune, rămîne totuși o figură militară dintre cele mai populare în Rusia. Dacă generalul Rennenkampf a avut vre-un merit sau sf a făcut vi­novat de greșeli, aceasta ne-o va spune istoria în care oamenii nepăr­tinUori de mîine vor reconstitui e­­tapele marelui războiu de azi. Pînă atunci Rennenkampf rami­ne un nume de general peste care nu va putea trece mimeni din cei cari își vor propune să vorbească de primele zile ale ofensivei rusești în Prusia orientală. KOH-Y-NOOR. I# RE-CARE ZI Generalul Rennenkampf —■■■<........-OXO ■ SPECTRUL PĂCII ARMATE“ »' _ 0 ideie își face loc, din ce în ce mai mult, în convingerea oameni­lor politici și în opinia publică din țările beligerante, mai bine să fie învinși, cu maximum de sacrifi­cii posibile, de­cît să sfârșească războiul într-un chip nedetermi­nat — en queue de poisson. Spectrul păcii armate îngrozeș­te în așa chip pe guvernanți ca și pe guvernați în cu­ ori­ce nenoro­cire e socotită ca mai puțin insu­portabilă de­cît aceasta. e fără îndoială că unul dintre motivele psihologice și politice, ale prelun­­girei înverșunate a războiului es­te și conștiința opresiune­a pe ca­re ar exercita-o asupra întregei Europe o pace care ar fi menținu­tă prin aceleași imense chel­tueli ca și pînă acum. O simplă enunțare de cifre ne poate arăta cît de documentată este temerea tuturor beligeranți­lor. Germania cheltuia anual, du­pă bugetul său pe 1913—1914, su­ma de 1 M2.449.400 Mărci sau 2 mi­lar­de 063.000.000 lei; Austro-Un­­garia cheltuia 733.174.926 Koroane sau 800 de milioane­ lei. In cealaltă tabără Franța chel­tuia anual 1.472.165.438 lei; Anglia 1.718.000. 000 lei; Rusia, 1 miliard 875.000. 000 lei și Italia, 638.927.475 lei. In total prin urmare, marile pu­teri europene cheltuiau arimal pen­tru susținerea echilibrului euro­­pean și a parei armate imensa su­mă de 8 miliarde 766 milioane. Pe cap de locuitor, socotind și fe­meile și­ copiii și oamenii care nu pot munci, cheltuiala pentru ar­mată se ridică la aproximativ 3t­ lei anual de fiecare. Ce operă pacifică uriașă sr ar putea realiza, cîtă înălțare și mîn­­gîiere s’ar putea cudice vieței ome­nești cu această fabuloasă sumă! De aceia spectrul „păcii armate“ îngrozește popoarele­* și pe condu­cătorii lor. După expresia unui deputat francez, „pacea ar­mată" era un in­fern, căruia ori­ce suferință ii e de preferat. — h — —-------------ooo SCOȚIENE SPECIALISTUL. „O idee cu desăvârșire exagera­tă despre gradul la care ar putea să ajungă prostia omenească", scrie d. lonaș. Ne închinăm înain­tea verdictului D. lonaș singur știe mai bine de­cît toți pînă unde poate să ajungă profeția omeneas­că. E specialist! IONAȘ MACHIAVELICUL î D. Ionaș afirmă că și „reaua credință" trebue practicată cu „măsură“. E adevărat. Numai prostia e „fără măsură" la unii­­ suprafața p­litică D. M. Deșliu. felicitînd de Sf. Nicolae pe d. Filipescu a arătat cum în mijlocul viforului care« ne bate și a focului care ne mistue, d. Filipescu s’a așternut asupra tăriei întregi , mijlocul d-lui Deșliu de a a­­răta că d. Filipescu era o mare m­­<rafată.... politică.Scoți­a Comp. ________—0­0­0­0:— ASPECTE POLITICE La Senat tot discuția Adresei. Anticii d-lui Filipescu nu și-au re­venit incă din toropeala în care s-a aruncat prin surprindere dis­cursul comico-sentimental al șefu­lui belicos dela „federație". Singurul mai bine dispus e dom­nul Ionaș. Redactorul grațios al „Epocei" e de altfel în bună com­panie", — ca să confirme situația, pregătește o serie de articole fără ecou ca și discursul șefului. Asta nu împiedică, însă, „fede­rația ghinionistă", — și de data aceasta și-a cîștigat dreptul defi­nitiv la poreclă, — să-șî continue activitatea la discuția Adresei. Rîndul a fost­ al d-lui dr. Tom­a Ionescu, care a pretins, — deși ga­leria Senatului era complect po­pulată de student­ine, — că dum­nealui la „federație" își face dato­ria către țară ca și la Universi­tate, inspirîndu-se din cele mai curate consid­erațiuni politice in­terne de partid. Nu am avea nimic de spus, da­­că în acelaș timp d-sa nu ar fi a­­cuzat pe nedrept guvernul că „nu a priceput" pe cei dela „federațe". Se înșeală d. dr. Toma Ionescu. Guvernul a priceput foarte bine, ca și întreaga opinie publică de altfel, că la „federație" s’a făcut o tovărășie politică care era fatal să se compromită singură, țmnînd pilda ,Acțiunei Națonale“ sau a „ligei parlamentarilor". De aceia nu i-a dat nici o impor­tanța, ca și cum ar fi fost vorbă de un discurs oare­care al d-lui dr. Toma Ionescu iat discutia A­­dresei în Senat. D­o­m—————— Marți 8 Decembrie 4918 ASOCIAȚIA Româncelor Cercetașe — O nouă instituțiune pentru cultura și educațiunea femeilor — . De doi ani de zile s’a înființat și la noi instituțiunea „Bori­­sconti­ților” căreia pentru a i se da un nume propriu romînesc i s’a zis „Cercetașii Rom­îniei". Foloasele pe care această ad­mirabilă instituțiune, le aduce e­­ducațiunea fizice și morale a vii­toarelor generațiuni, sunt astăzi perfect de bine constatate și a re­veni asupra lor, ar fi să spunem un lucru prea bine cunoscut. La noi, mai mult poate ca aiu­rea, cercetășia, a fost venită la timpul cel mai prielnic, căci, tre­­bue s’o recunoaștem, educațiunea viitoarelor generațiunî, începuse să alunece pe o pantă greșită și ne­sănătoasă. Dar dacă educațiunea băeților prin cercetășie, a adus și aduce atîtea roade admirabile pentru buna stare fizică și morală a vii­torilor cetățeni nu mai puține roade bune va da aplicarea ace­lora? principii, în educațiunea fe­telor, viitoare mame de familie. Azi nu mai este un secret pen­tru nimeni că în unele straturi sociale de la noi, se dau fetelor o educațiune nu tocmai confor­mă cu cele mai sănătoase princi­pii de morală precum și cu rolul pe care aceste tinere vlăstare îl vor avea în viața lor de mai târ­ziu. Așa fiind noua instituțiune pornită din inițiativa unor vred­nice romînce de a se înființa „A­­sociația Romîncelor cercetașe", este cît se poate de lăudabilă și bine venită. Noua instituție a cercetașilor femei, își propune un program de activitate care la baza lui are cele mai sănătoase principii de morală și de ed­ucațiu ne a viitoa­relor mame de familie, luîndu-șî, legământul solemn «te a face o în­­­tin­să propagandă pentru aplica­­­rea acestui program. Pentru a se vedea cît de sănă­toase sunt principiile» pe care se bazează activitatea noui­ in­di­ca­ți­uni, vom cita câteva puncte dîn­ legea cercetășiei . Art. III din lege apune: „Cei"­­«cetașa nu face nicii o deosebire de clasă socială, de avere și de cre­dință“ ; la art. IV : .Cercetata nu vorbește pe nimeni de rău și­ nu-șî bate joc de aUr” ; Ha­art. VII : „Cercetașa este muncitoa­re și econoamă ; ea nu se atin­ge de lucrul ăltuia"; lit art. VIII:" „Cercetașa desprețnește luxul și nu se lasă prinsă în mrejele lui ; ea este simplă și curată în gin­d, în vorbă și port, ori­cît de boga­tă și de învățată ar fi*4. Numai enunțarea acestor câte­va principii, arată în­deajuns cît de sănătoase sunt principiile pe care își bazează activitatea noua „Asociațiune a Eoniacelor cerce­tașe”. C.-----------------------ST. FEST ---------------poo----- ---------— Medicii și farmaciștii Supra­taxa de 50 la sută sa se ia numai pentru medicamente Chestiunea lipsei de medicamen­te, care a adus după dînsa scum­pirea lor, preocupă azi toată lu­mea medicală. Desigur că această chestiune interesează în cel mai înalt grad pe farmaciști și dro­­ghiști. Nu mai vorbim de public, sin­gurul care simte mai mult aceas­tă lipsă de medicamente și care suportă ori­ce urcare de prețuri, fie asupra medicamentelor, fie a­­supra ori­cărui obiect de consuma­țiune în general. S’au făcut multe obiecțiuni în privința supra­ taxei de 50 la sută asupra medicamentelor și s’au a­­dus chiar învinuiri Direcțiunei ge­nerale a serviciului sanitar care a aprobat perceperea acestei su­­pra-taexe. De aceea ne propunem a da aci o relațiune exactă a fapte­lor, așa cum s’au petrecut, între farmaciști deoparte și Direcțiunea sanitară de alta.­ ­ 9­9 Lipsa de medicamente se simte la noi de mai multă vreme. Așa că aceia cari mai aveau medica­mente sau puteau aduce din străi­nătate, începuse a specula în toa­tă voia pe farmaciști. Aceștia, ne­­avînd de unde să-și procure medi­camente, erau siliți să plătească ori­cît li se cerea d­e către specu­lanți. In același timp însă, farmaciștii s’au adresat Direcțiunei generale a serviciului sanitar, supunîndu-i cazul și cerînd în același timp o urcare a tarifului în baza căruia taxează ei rețetele. In sprijinul cerere­­lor, farma­ciștii au adus facturile de cumpă­rare și au arătat — față cu pre­țurile din piață — cît de mult s’au scumpit medicamentele. Au dove­dit astfel că prețul unor medica­mente s’a urcat simțitor iar al al­tora s’a îndoit și chiar întreit. Direcțiunea sanitară le-a pus a­­tunci în vedere, că, conform legei, farmaciștii sunt datori a fi apro­vizionați cu toate speciile de me­dicamente. In caz contrar, cînd se va constata că nu au medica­mentele trebuincioase, legea spune că ei pot fi dați în judecată. Farmaciștii, la rîndul lor, au a­­rătat că le a fost imposibil să se tár­i evenimentelor «»terne și ea chiar dacă ar fi încercat să facă acest lucru, nu se putea re­aprovi­ziona, din lipsă de mijloace, cu a­­tîtea medicamente ta­cit să le a­­jungă pentru tot timpul cît durea­ză și va urni duel, starea actuală de lucruri. Direcțiunea generală a supus a­­tunci cazul la aprecierea consiliu­lui sanitar superior și a cominu­­nei farmaceutice, care au aprobat o urcare de 50 la sută a medica­mentelor. Astfel s’a dat învoire farmaciștilor de a adăuga acest­­ spor, la taxarea rețetelor, lasînd de baza prețurile din tariful exis­tent. In urma aprobărei date de Di­recția generală a nerviciului sani­tar, conform am­miliar consiliului sanitar superior și a comisiunei farmaceutice, s-a pus imediat în a­­plicare suprataxa de 90 la sută a­­supra prețului anterior al medica­mentelor. 1 • S’a constatat îrtsti «și farmaciștii sporesc cu 50 la s«1/ an numai prețul medicamanțiekw­­ei costul întregei rețete, în care intră ma­nipulare, împachetare, sticla, do­puri, etichete, edheltaete generale etc. De pildă un medicament care costă în realitate 50—60 bani, se ridică, cu operațiunile și cheltue­­lile de mai sus, la 2—3 lei cel pu­țin. El bine, în loc să se adauge sporul de 50 la sută după costul medicamentului, adică 25—30 bani­, se adaugă 50 la sută asupra cos­tului total al rețetei. Așa cât de­ unde o rețetă de 3 lei ar trebui să­­ fie sporită cu 30 bani, ea ajunge­­ la 4 lei și 50 bani. Acest lucru a fost discutat la­ ultima ședință a comitetului Aso­­­ciațiunei generale a medicilor din țară. La această ședință medicii au fost de părere că sporul de 50 la sută să se perceapă numai a­supra prețurilor din tariful oficial al medicamentelor, nu asupra cos­tului întreg al rețetei, cum proce­dează farmaciștii. Fără îndoială că chestiunea­­« aeasta merită să fie luată în la aproape cercetare de «către cei să drept B. U. » ­as»“

Next