Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)

1919-10-14 / nr. 3489

A «N 'A 20 SS ABO­NAMENTE In țara ... . im an 60 Lei . . șease Im­i 30 Lei la străin8t­ate . . un an 100 Lei . . șease Im­i 50 Lei __ un mim ár vechiulO Bani­x ________ REDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADĂ ACADEMIEI No. 17 STRADA EDSARD QUINET Nr. 2 „pln. «rxnFMNIFi h» „ (Vis-a-vis de Hotel Capsa) STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: \t­ recfUt tilH&t; Redtuezj* tf Administrația^-IPIZSț­ Sill ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate .te­n—I msan msas ss sâms stasmsmeasmaafs^ssuuxxssts Hifi terii­­ lulfl giffllC: 4 puri. rC f tu £ ii|| 0“in­ JiciWj|||||||| Foimisi Unfol Sin reprezentanții noilor­ tacuri la «dresa Coroanei și a ax;­ , Titral iar reprezentanții noilor țin Tiri», d-1 ih Stolistin Incul«!, prin dec­laratiile făcute ziarului „Izbân­­ăș“, dă o aspiră lectin politciam s­­enonai român în «soni». Nu știm în­tru­­cât ui vor folosi învățămintele și ti«DaÜ 3 Etid­e cu putință vin-o sal­var» In ceasul «1 uneptrezecelea. Suntem însă migrări că opinia noastră publi­că va em­bliniai constatările și ob­servați­ile atâ­t d­e interasantt­e ș­i pline d­e adevăr ele ministru­lui basa­ra­bean care reușește stă1 sintetizeze cu o putere de forațtură osabtbi­ele situa­ții din țara noastră, în atmosfera generală de prefaceri sedat­e și d­uflettești care premerge patriei de mâine, d-l Inculeț aduce mi­cul tei mm și maschează uni spirit îterosanator pe care nici rutina­, nici aUșoe­ o vechi ale po­li­ticianism­ului, nu pan kituneoai­ chemarea. In ba­­ssa­rul Oriental al ambițiilor și mo­rav­u­ri­lor politice învechite din fos­tul regal t, im de orice aventurier po­litic, id­upă o cari­eră compromisă­, vrea să apară în ispos baza unui „ho­mo norus"”, apariția fostul­ui Stagiar al man­ei revoluții ruseștii înlătură orice echivoc ș­­i ajuta la­ dovedirea surogatului național. La amenințarea opoziției ia e cât de etnică pe atât de ridii­colra, cu re­voluția, d-l Inculeț răspund­e prin­­tr’o frază care închide în ea în­țe­­lesxăunea unui aforism: „Revoluția și ii­cum o încep­i doar nu șt­ii cum o sfârșești". Revoluția a sfiâtrânit un imperiu de 159 de milioane, în­­mormântând un popor uriaș pentru mai insulta decenii. Revoluția distru­ge într’u­n sfert de pens­ag ceea ce vea­curi kiscregi aibidă vor fi în stare să reclăd­ească. Revoluția este aie­ea for­mă violentă a evoluției îi care pen­tru a fia peregâiți ca să faci un pa­s înainte trebue să te dai zece spăfi înapoi, — înj­ur'.Trai cuvânt revoluția, ca o soluție politică, este o nebunie pe care numai un cneaz bolnav sau criminal o poate preconiza. D l în­eci­ci adaugă : „Din fosta mare Ru­se numai, acele dKxm­uri nutai șal­varii, Mi cane era, tare simțim­ântul nați­onal Dru­mul seriiței a fost nu drumul internaționalismului, ci dru­mul n­aț­ional­ismului“. Poporul no­stru reîntregit după atârniea suferin­țe și vitejii, o­ adânc convins de a­­cest mare adervăr și nu ne îndoim că ‘b­a un bum român nu va îngă­dui pu­­ ..rul ÎSalos al rirUionixte­lui și «aeriJmului Bâmăsmint din NoaSu război, ea fie cei prom­is'partn tentativa «rara visală' a unor laan,bujț­­­•oși și poftitori de putere, caireș'iliimnd de jur4', înainte că vor învinși în lupta dreaptă și fățișă a­­ votului ob­li­gas?, încear­că să câștiga ții§a­­ ț «mintam irevolut&ei, am prim pferi J*rân nimic morun­­at sau ju­stifiscat, în vi­a­ța puQteă a xreamlui Lie. D-1­n Incul­at, cana nu poate înțe­­lh înO altă ati­tudi­ne în politica go Bardă­ a eternului, decât rezistenta, .■na poate decarii osândi discordia in­­ternă, larii ales când sunt în cum­­­­ pftiia marile »temsa ales neamului. „In tocite tiărnte opoziția își are rostul ei. La uluii un neam nu s’a­ visa­t­­ și în aHriiratVl’e os­terne, acua­­lă opoziție să nu dorească cel­o țin integri­­ îdea revend­ic­ărilor, în ăoiași intterifi în «ano o cere guver­nul“. Dar mai departe frontipiul ba­­sarabean ediingiă : „Genemiille vod­­toane vor fi doci în drept să sptii­ă că g­enerațiile caruo au 'Asistat ln în m­­­al»umit României Mari dau fost dorme d­e ea“. Ac»estă consternare, poate incape­­shnii MÜí. e întemeiată >» ur.ii crimca proconlooîor și moramrilor nos. pu­l­i t’oe. D­­­l. I.icule ț .nu poate­ înțe­­lege opera, do doniama­re și delațiune «ă­. fw'Äiie de pol­iliotanii­i noștri care nu î?i tăim niresc tetrijröo și unel­ti­rile­ iclauntrul țuirii, că sunt veș­­nic îr b căutarea und't cosnsiliettăȘ pec­e hotare. „Rămâi încremeniri! când un n-ar­ Kd declarând abținerea del­a altagetic fiotărăști ca dea’® rațiile acastea să fie ad­ aso, cu toată stăruința, la cu­noștința saTilinălSății. Pentru ce la cunoștința străinilor ! Ați mai vă­zut așa oi va f­a olt neam, cât de ti­­ddos ar fi el ! Sri­­ pierd­ut nirinen, sVi pierdut domnit­atea națională în expt.a mai­'exista duș­m­ ăîS.o.asă dintre partidio“. Dim fericire însă toate aceste iz­­bucniri­i, amenii­nțării cu revoluția, a­tacuri la lad­r­esa Coroanei și a ar­­­ ’matei sau isordâchia revidware a tu­­­­tu­ror vulgariiiiăților și minc­iuațil­or, 1 sinit mvijloace i­are niu mai sprităîd. [ Aceste x’asturi ale politâdîanismului ] car­e li­oaxe sub ochii noștri, abâai] de nul pot alcătui elemente ukiuîi uita­­­ sa:u actacol de carnaval electr>- 1 ral. Dana cui­­oaiște și­ farsa care se joacă și pe afetSoch­i răcuflații și da­­r mediați aii scenei pă­rănite. In atmos­­­­fera sămătreasă a României Nou'',­ curentdte tirane care suflă vor as­­i varii repede în pulbere lampioanele și chirvorsele de hârtie al­e ultimii tor poli V­ dani pe care bimul­­ fimnț și pa­­trieiiii­gruuil obștesc îi va goni repede din arenă. Dacă noi nu ve­m fi in măsură că ne facem daboriri, „darcă se va t­­răita noi paliiiim­ici voastor regat, — spune d. mân­stru Iniculeț—­salvarea , va venii da la țările, noul sun­te care ■­ictu majoritatea lor în Parlament, vor aduse și energii proaspete și în­țelepciune neointânecată de­ duș , mânie“. Căci „în privința, vii­torului neamului meu, n’am p’rita, n'am teamnă!“ In mișcarea economică­­ a țării e ceva anormal, care nu poate avea altă explicație decât în războiul eu­ropean. Seria de îmbogățire, pofta nemă­surată de căștig, specula, goana ne­bună în vârtejul celor mai nechib­­­zuite combinațiuni, lipsa de cumpă­tare,în chelt­ueli, — toate aceste ma­nifestări simt simptomele unei stări de lucruri care va­ trebui să ia cât mai repede sfârșit. De altminteri, sunt și semne. Zig­zagurile­­ bursei au contenit. Nebu­nia urcărilor și scăderilor fără mo­tivare a încetat. Lumea s-a mai cu­­mințit sesn­e pe cale. • Totuși noua industrie a „fabri­că­­nei de societăți“ continuă. Azi nași peg., ui iu, mun­pa a’ifi, și publicul Te supoi ia pb~ toate,­fără să râd&e unde e binele și unde e răul. Așa, bunăoară, nimeni n‘a fost surprins când o recentă înjghebare a cerut nu mai puțin de 50 lei la o acțiune­­ de 500 lei ca... cheltueli de consti­tuire. Nimeni nu s‘a întrebat, nici n‘a cer­ut socoteală, unde merge­mi­. Moravii adunat­­ astfel și de care în veci nu se va da socoteală. Astăzi citim un prospect chilome­­tric, pe două coloane unn,iar, impri­mat, cu petit, și care e vorba d­e societate pentru „gospodării țără­­iî«t £ în­ Capital I 10.000.000 lei. Sco­­­­pul? Nu se poate mai frumos. O­­ revărsare de fraze umflate, un al­­t truism ne mai pomenit pentru bi­­­­nele săteanului. Noi știam că s’au creat instituții de stat care urmă­resc acelaș scop. Totuși, nu ne­­ dă teamă că se vor lua la întrecere. Cu­­ atât mai bine, dacă din această e­­mulație va folosi țăranul român, j Dar, tot citind prospectul, ajung­e cu privirea la Consiliul de adminis­­­trație și iluzia încetează. Când i-a­ aplicat pe oamenii de azi, dragostea ‘ asta patetică­ pentum popor? Ilar'câ mai cri, la adăpostul baionetei lui Nackens­on, propuneau „munca sil­­en­dă“ cu putere de lege. Par’că mai ’ ori, refuzând împărțirea moșiilor că­­tre țărani, veneau cu un proect năz­ j­druvan de reformă agrară,­­rămas de pomină sub numele „Surogatul­­ Garoflid“. Dar să uităm trecutul. Să presu­­s­punem că toți s’au convertit peste­­ noapte și că toți vor astăzi binele­­ obștesc. Suntem datori să acordăm credit moral unor oameni care vor­­ să se reabiliteze în fața poporului,­­ chiar cărui încearcă să ungă ochii­­ naivilor cu combinații financiare de­­ felul „Sociatăței ainouiimie „Gospo­­­dăriile țărănești“. Mai bine să trecu­ 1 că deja noi, decât să rămânem da­­­tori. J ta Papă pace german merge cu pași r . Fostul imperiu german merge pe zi spre dezastrul ecor Ultimele cremiroanite din Garma­ .Io­ni­a au contribuit la mărirea dezas- în­trunlri­l­erm­oaniil­ și financiar al că­ » unui început ,a fost sfârși­t mil războiu­­­­lui din care fosta împărăție ceratma­­lă la eșiri înfrântă. Socia­lișta ger­mană punând mâna lxe putere și-au și în­dreptat toată acti­vita­tea legislati­­sti vă­ și mimimisemnativă asupra socia­ «a l­aănei țri a trian­­sfon­msrii sobri­etății la conform programului marxist, ne- ax­glijând cu desăvârșire toate celelal­­te te problem­e ce se puneau după tot;­ rw nainaiua unuii război nenorocit. In d £ atari împrejurări graba adesitora de te ta­raailij'.a cărările proletari­atului re co­nvins că epoca de aur era apr&a­ j rtz po. a precipitat catastrofa. A­­­ci Cores­pondenltul din Berlin al lui or­ikLe ^Demiplas“ făcând 4^1 ® reflict. r­i­xkana K­taeoe (asupra stării de fapt a­­m airpra căreia dă următoarele a­mă­­gii munte vădind mersul ac­estei țării ml spre falimiaratul socin­al. -su Patrimoniul național e tr .-..a^mrSi.a.v..-­«.s«35v.J iSRa^Riat H ussa compromis fa­ ­c Revoluționada­­ a compromis cu de­săvârșire patrimoniul național ger­man. Impozitele prooctate și confist­­■cărili anunțate au provocat un exo­­diu al capitalurilor pe care raiier un fel de măsură rau-l poate opri. Irm­o­­bacile și fialxm­eóle cu mașini au tot suntui cedate streinilor pe prețuri de­­rizotrii. Englezii tcumpără mine în "■ batrimul K­uhr, iar societatea lameri­- șir­cană „Nah­ot­al Ci­ty-Dank“ se t­iu­­­­staletană la Berlin și în marile orașe , germ­ania încetul cu încetul averea imobiliară trece în mâinile străini- v ® lor. ’ vi Pe de altă parte salariile mari da îngreunează cuflatiunea fiduciară și t­recum peste enorm mijloacele de m­ai. De altfel producț­iunea totală în Germania, nu ajunge imiect în timup proletariatului așa cum erau for­­me mulate de partidul socialist. Guver­­nrul vede cu spaimă mensul ,acesta e vertiginos spre pl­ âpaicÎăe și cu toa­te acestea lîii lipseaște curajul să si­ marturiseasda leal că utopiile mar­­ni xiigila sunt irealizabile. Iu S’a retaras la emfisLuții­­ de hârtie mm cruț rond­ismen­­tul muncaî. Acesteia toate îrasă xiu i«s dim domeniul feeriei. Afluxul spre Berlin ■asw«Bsiai­^'.aa«sEs>iv­. ossssisawsss»« Toate măsurile. lisate pentru a îm­­piud­i­ca afluxul .­evulației spre Ber­lin au fo­st zm­ sendee. Aichizațiunile ca.mereiar .part.. utaire .dau naștetre la imeidemice in ■. arsraraate. S’a găsit un­ nou rometic : cei fără locuințe ■surat încântând­­ în palatele impe­riala Berlini, C­r­ottcubwff șî Poet­­dam, poedajce­­­maBză distrugarea tezaurelor artîn­ * co din aceste vechi reședințe princ:.jr». Aoscual­ii gruver­­nanți . vintim­S. a voi să facă feri­cirea poporului prin metode ridi­cule. La Muniri­, flamilân­ © lucrăto­­rilior locuesc în cazărmi. La Berlini nu sa poate face acelaș lu­c­ru, căci gaii’i'javaina care era de 22.000 dla­­nifemi sub Wlîlh •­m­i este de 50.000 sub Nbiske.­­Iditr'un lîuvi­­­­ I tot ceea ce sa pe­trece în GerBtr­u’la pe tărâmul oco­­nomiiic, sixonacul­ și social tinde spre faliment căimi-­ aproape că nu (!) ne poate grăsi rei­­xlu­i. A, m­e­­a este Maneia preludiul ban­se depreciază sediATî' grăbind prăbușirea economică a­ ­ țărei. Speculanții și contra­, ngavsaaggsg I bandistîi In interiorul țârei mișună ne­iguistori improvizați făcând naveta , între Germamia și străinătate, prop­­­u­iând corateabanda realizând becae­­, fien­ ectrasidierabiile la" adăpostul lip­­i eei oare amui control . In­­riselași timp o aumede alie de , dijinipiărăto­­ri, străini au invadat pie­­­­țele și profitând de prețul ecăzut ,și a schimbului xtifică stocurile de tot felul de mărfuri acumulate în tim­pul războiului. Elvețienii, scandina­vii, spaniolii, englezii și paraeliopanii se întrec în goana lor dtr apă ,cumpă­­­­râturi, astfel că în curând nimic ,nu se va mai pute­a găsi în Geermania, producția fiind foarte slabă din pri­cina grevelor, a lucrui­ui redus, a lipsei de cărbuni și de m­aterii pu­fene. Șomajul In marile adib­ie eleateice tnn lse mai primesc Bomencii fiindcă șoma­jul nu permite livratarea loi; la țea­­­mesxele convena­te. De această aiinațiune profită con­­enren­ții elvețien­i­ americanâ și acan­­din­avi. In toate­­ ateli­male Barlimului se distribue manifeste Evitând­­ pe lo­­ziuni­le e-i la sabotaj și la grevă. S’a digouteit mult reîntoarcerea ki sâs­­tamul m în moed cu bucata precum­ și alte propuineri pen­tru a amelior fia. B^^eM8^^-aaaaEaap^«gBw waigeMaiaMww«MaiBMBi Mam­­il D. C. Miile i "respenat că nu găise­­ște un „nebun“ Ne tre,bric !»di puțin un ne­bun, dacă r» va face neb­­c vreți să știu, a dacă ar ști și f. Se cere dar­­. nebunul!“ Și, apoi, r- '­­ jk cere și Uita mai mulți. Ce .! ăsta, de unde . Dacă aci­­ști, și n’ar mai fi nebun, nebun ! Să vie dar apelul la nebuni­­ ~ 38 ® Biseri­­ctile, să traiască C. Miile, omul să­­„Să vină nebunul să facă în Roma­făcut d’Annunzio în Ita­lia luOS, sfai­șește: „va vina nebumia sau nebunii, cari să facă în Româ­nia, cum a făcut d’Annunzio în Ita­lia“. Veeși, numai vă acei nebuni la care se gândește d. Miile au o nebunie care e d­i­ametralmente apusă de a­­ceea a marelui pocit. Ei ar cedă în­că odată cârâirilor nu vreun niu­me românesc, ci toată țara . Ceea ce ar dovedi că ei nebuniile se schimbă­ după țări,­­după­­ cum Pascal spunea că morala se schim­bă după cum treci Pirineii sau nu ! * D. Ștefan Mei­tani nu iartă d-lui­­ Brătianu „un plicat“, „cea mai mare crima“. Care e această crimă? „încercarea meșteșugită de a ocoli, mereu dreptele cerințe de a am­âna mereu dreptele cerințe ale demnităței“. Și se spune aceasta contifia șefului acelui partid politic, care a realizat cea mai largă reformă agrară, prin exproprierea marilor moșii, și care a înfăptui­t­ votul obștesc ! K­O NOTE I Pălți MU In toate vremurile și la toate1 nea­ ‘, murite medicii s’au bucurat de-o au­ 1 rec­lie de excebitâ L*g^ți cu instinctul­­ vieței și,tirăind tin atât de­ omenes-, oul .«atiment al fiicei de moarte,­ medicii au­ foat conte-devicii raid mi^t­i decât ceilalți savanți, ciwrl nași de­părtați <de nevoile ale vie­­­ței s‘au bucurat în mai mică mă­su­­­­ră de resspectb­l, de aureola, de ră«­­‘platta pe care discipolii lui Esculap­­ au avut-o în lume. Dar timpurile grele de acuma’ au venit, când banii au ajuns un criteriu de măsurătoare a valorilor. Timpurile au venit, când scumperea vioței a îngreuiat bugetele cele mai­­­­ bine echilibrate.­­ Și atunci medicii s’au gândit că a venit vremea a cere și ei mai­ mult, a pune confii­tii bănești și a stabili farifo­ele prețuri, — chiar fără avi­zul „Ligei consumatorilor“? Deși s’ar părea că hotărîrea me­dicilor se pretează la critici, noi credem că întru­cât și ei sunt oa­meni cu aceleași nevoi ca toți ceilalți și cum sunt în categoria (seloulalți consumatori, era firesc și era nor­mal ca să ceară onorarii mai mari decât cele de acuma, și ca acesta onorarii să ia forma tarifelor bine stal­ilite. Unele zia­re au văzut în această h­otărîre o greșeală, medicii secotfîn­­du-sa ca curier, pe când rolul lor este cu totul altul. Firește, rolul lor e nobil, e mare, e generos. Dar aces­te spitale pe cari oi le merită nu pot ține nici de frig, nu pot să fie bo­nuri de plată la proprietar, ele. Iată de pe ori­ejt de ciudat ar fi la prima vedere sind­ calisaica me­­­rmite cheilor pentru a cere ono­rarii mai mari și fixe ni se pare că hotărî­rea lor corespunde nevoei timpului. A ne ridica contra uu­ei bresle atât de utile omenirei,­ pent­ru că cere ea munca fie retribuită, nu este nici drept, nici folositor. Dar ce se vor face cei săraci? Aci intervine sufletul umanitar al sa­vantului. Să iira siguri că un medic nu va refuza ajutorul său celui ce n’are cu ce plăti, dar îl va refuza­și bine va fi oe­l aceluia care are banii, dar vrea să fie tratat gratis, cum vrea să intre și la teatru fără plată. Peironius I ECOURI M­arele premiu municipal al orașului Paris, a fost câștigat anul acesta de calul Loisir al *d-lui Bally călărit de jokeul Bartolomew. Câștigătorul care nu era dintre caii favoriți a adus la pariul mutual 418 fr. ca câștigător și 77.50 ca plasat. Este una din rarila surprize în premii așa de importante l­n Franța printre diferiții publiciști s’a început o campanie contra celor cari n’au participat la război, fie pe front fie în serviciul armatei. De aci au eșit o mul­țime de asociații și sindicate din care au fost excluși toți publiciștii de la partea..... sedentară. Ca răspuns la această campanie, apare acum la Paris o revistă intitulată «Images de Paris» care po­­rei. ca motto fraza: «Primim și colaborarea celor cari n’au luat parte la război» . Argentina bântue de cât­va timp gripa pulmonară mortală. Bolnavii sucombă înainte de a putea fi tratați doftori­cește. D­uminica trecută s’au împlinit 17 ani de la m­oartea lui Emil Zola. Admirato­rii marelui scriitor au făcut un pele­rinaj la mormântul de la Medan. Ia trecut fruntașii și întemeetorii Partidului Național-Liberal au făurit Unirea Principatelor, au desființat vechile nedreptăți, au indurduit împro­prietărirea țăranilor și secularizarea averilor mănăstirești. Partidul Național-Liberal a făcut războiul înpotriva dușmanilor de veacuri, dobândind la Plevna și Grivița, independența și Regatul. Partidul Naționaliberal a îmbunătățit învoelile agricole, înființând Băncile Populare, Obștinte și Cooperativele, precum și școli la sate. Tot Partidul Național­ Liberal a făcut războiul pentru întregirea nea­mului și a înfăptuit Reformele, împroprietărirea și votul obștesc, Partidul Național-liiberal susținând astăzi politica denunțații și apă­rării naționale, hsidă pentru întregimea revendicărilor noastre și pentru deplina torqu­atasforeig și suveranitate a României Mari. In cursul săptămânii trecute a a­­vut loc, cu cuvenită solemnitate, deschiderea cursurilor celor patru școli organizate de către direcțiunea regională a căilor ferate. I­. Scutești, directorul regional al C. F. R. în cuvântarea rostită, a ară­tat scopul acestor școli menite a con­tribui la educ­ațiun­ea person­alului căilor ferate și la aprofundarea cu­­noștințelor lor profesionale. Vom nota cu acest prilej că printre funcționarii ceferiști se află și nume­roase domnișoare, precum, și mulți evrei încetățeniți, cari funcționează de mai multă vreme ,pe la diversele birouri ale direcțiunei sode. D. Sculașu depune o lăudabilă ac­tivitate în fruntea acestei direcțiuni menită a contribui la preocuparea e­­conomică a Iașului. Chestiunea locuințelor Ifac«s.­ia!sigîs.­asi isjKOKS^raÉaiaaKSJ Am înregistrat în­tr’o cronică tre­cută faptul că s’au pus bazele unui sindicat al chiriașilor care își propu­ne a duce lupta pe cai legale împo­triva speculei chiriilor. Comitetul sindicatului având în frunte pe d. Dan­ Dimitrm, avocat și efor al Casei Sf. Spiridon, a ținut câ­teva consfătuiri în care a formulat programul de acțiune al sindicatului. Cu acest prilej un membru al co­­m­itetu­lui, d. doctor Jean Boghen a lansat i­deia că pe lângă acțiunea a­­ceasta să se formeze o mare socie­tate de către însuși sindicat care să construiască locuințe ieftine la Iași- Mesa a fost acceptată și ea va fi pu­să în curând în aplicare. Specula chiriilor la Iași a atins proporții atât de mari, în­cât funcțio­narii comunei Iași, constituiți și ei în sindicat, au petiționat la Primărie ce­rând comunei Iași să vândă­ locurile virane sindicatului lor pentru a con­strui locuințe ieftine. Chestiunea va îi ard­e Cu ai Lír4-a. .­­­­ . . •'.C'IPUîUOI...ț' nu ne îndoim că i se va da o solutiu­­ne favorabilă. La aceste inițiative se mai adaogă și faptul ca două casse de bancă din localitate au întocmit și ele un proect­­ comun pentru a construi de aseme­­nea locuințe ieftine, în genul celor din Capitală.. Cum se ved­e din toate aceste ini­țiative care vor fi transformate în fapt reali, specula chiriilor va primi o lovitură de gratie, binemeritată. Conferințe culturale umsm^xmB3B skamp s ski3sm^2 sssswsm­­. In vederea reluărei activității cul­turale, un grup de profesori universi­tari agită Meia de a organiza o serie de conferințe publice în aula Univer­sității — așa cum se țineau pe vre­­m muri, în vechea aulă în care se află­­ a­ctualmente instalată facultatea de­­ medicină.­­ In acest scop vor avea loc o serie­­ de consfătuiri între mai mulți profe­­­­sori universitari, pentru ca odată cu p reluarea cursurilor universitare s­ă înceapă și aceste prelegeri publice. In ce privește manifestația cultu­rală a profesorilor universitari pe tărâmul publicisticei, semnalam rod­nica activitate culturală a d-lui prof. Dim. Gusti sufletul diriguitor al „Ar­hivei pentru reforma socială“ în ju­rul căreia s’au gr I­vat și personalități di­n toate provinciile românești. Cu toate dificultățile tiparului d. Dim. Gusti a izbutit să imprime și al­ douilea volum al acestei interesante și vaste purcațiuni culturale.. Și fiindcă ne-am ocupat de activi­tatea universitarilor ieșeni, să înre­gistrăm această sărbătorire de către profesorii și foștii săi elevi, a d-lui I. Paul care după activitatea­­ profesio­nală desvoltată la Iași, trece acum la Universitatea din City. Distinsul profesor roman, tranșării* nean de origină, este și un literat ét valoare care a scris o serie de tsa* mulate nuvele din viata românia# transmAneni, intre cari și m­aHSBA nuvelă istorică „Fiorică Peterașu­“, în care zugrăvește, ca un adevăr­if artist tablouri din timpul rervoane*# nationale din Ardeal. Centenarul nașterei lui Vasile Alexandri Concertele simfonice Terminăm această cronică săptă­mânala arătând că și în cursul aces­tei stagiuni Vom avea o serie de 30 de concerte date de societatea sim­fonică „George Enescu“ — amintire și organizare artistică prețioasă ră­masă pe urma activității pe care maestrul Enescu a depus-o la Iași pe timpul celor doi ani de refugiu Societatea simfonică care poartă numele marelui maestru își continuă activitatea, datorită prețiosului con­d-nei Zoe Gih.Mârzescu­­ care etăței nu se s­curs ai d-nei zoe u­. Mârzescu -care pentru, progresul societăței nu se dă în lături dela nici un sacrificiu. În ce privește stagiunea Teatralul Național, ea se va deschide pe zona de 1 Noembrie cu ,,Chemarea Codru­lui“ — având laolaltă pe toți artiștii, întru­cât cei „demisionați“ au reve­nit asupra acestor demisiona. Iași 10 Octombrie 1915. "Araid. CUm fi ime CRONICA ZILEI CRONICA ZILEI Problema efori­lor.­Ac&unea Universitarilor rea lui Alexandri.— K­ iaskefti. — Comemorarea lui Alexand­ri. ss Sr.izji x­ m^^i^BwaBwwirji^winiMrn î­ i Min­ TBi Wi­w Baww ta MBa Ba Bi&an cretateni simfonioá G. Enescu Direcțiunea generală a teatrelor a anunțat sărbătorirea consenanda? nașterei lui Vasile Alecsandri, insti­­tuind un concu­rs prin „Societetiții Scriitorilor Români“ pentru două lu­­crări:" una cu caracter simbolic și alt ca­i“ pentru două fe­­eter symbolic și al­­ta cu caracter pur teatral în care să se spariade tipurile create în teatre românesc de către marele bard­ deie Mircești. Aceasta a doua lucrare au­ însemn« de fapt o revistă teatrală dar o revistă în care să se perinde numai celebrele tipuri ale­­ lui Alexandri. Ea ar evoca astfel întregul nostru tre­cut de la­ epoca primitivă a teatrului românesc: canțonetele comice ale - a formulat „Soldan Viteazul“, „Herșcu Bocce­­sindicatului, B­arbu Lăutarul“, etc., până­ pe teatrul clasic al repertorilului r­ostin: „Despot Vodă“, „Ovidiu“, Fântâna Blanduziei“. Socotim că această comemorr^e culturală naționa­lă se­ culvine să fi făcută de toate teatrele naționale și în toate provinciile românești. Iașul în deosebi are datoria de a organiza această comemorare, întru­cât cele mai multe din lucrările lui Alexandri s'au jucat mai întâi­­ pe scena ieșană, în vechiu­l teatru de la Copou. Cu acest prilej semnalăm o impor­tantă lipsă în repertoriul­ lui Alexan­dri: cea mai mare parte din mrudea scrisă vrutei* can­țonet­­e și operete­ Tb’uirtrtics^tS,b L**eCí­v df­... ar*AT teatrului ieșan. Cine cunoaște melodioasele motive naționale pe cari compozitorii Frecht­termacher și Wiest le-au scris pentru acest teatru va înțelege că se inpai­­ne colectarea și păstrarea lor. In ce privește lașul, ar putea da izvoare prețioase d-nii T. T. Bach­ola și Eduard Candella cari în parte păs­trează colecția acestor frumoase saci, precum și artistul pensionar d. Pe­­chea S. Alexandrescu. Ziar­ul „America" care apare la Cleveland, Statele­ Unite, publică ur­­mătorul articol datorit d-lu­i Frank Simonas: " Noua criză în răsăritul, apropiat care a luat naștere din disputele în­tre România și Serbia din cauza Ba­natului, dă un exemplu adm­irab­il și precis desime obstacolele Ligei Mar­timilor, fapt atât de puțin cunoscut In America, și de o importanță atât de profundă pentru­ Europa. Vorbind pe s­curt, faptele asupra Banatului simt u­rmătoarele: Aceasta este o veche provincie a Ungariei, situată între râurile Murăș, Tisa și Dunăre. Are o suprafață de 10.000 mi­le pătrate — ca să zic așa, are o suprafață ca Rhode Island și Masa­­chusetts combinate, și o populație de 1m milion și jumătate, între națiunile ce locuesc acolo sunt Români, Un­guri, Germani și Sârbi, ca să numesc numai cele patru rase mai impor­tante. Nici o rasă singuratică nu are majoritatea, cu toate că Românii în­trec ca număr pe toate celelalte gru­Acest ținut este pretins de Unga­ria pe baza că de o mie de aici a fost stăpânit de ea, împreună cu iapșha, că locuește în acel loc o nouă majo­­­­ritate de «ngisri. Este emis în între­gime de România, pentru că ei con­­stituesc cel mai numeros grup etnic, și pentru că i s-a promis prin trata­tul secret încheiat de o parte de Ro­­­mânia, iar de altă parte de Anglia, Franța, Rusia și Rusia, acest tratat a atras­ pe România în război. Colțul sud-vestic din Banat este cerut de Serbia pe motivul nedisputat că în județul Torontal, Sărim compun ma­joritatea. La Paris cerința ungurilor a fost respinsă, României i s-a dat trei părți din Banat, iar Serbiei județul To­ron­tăl, care este între unghia­ dintre Dunăre și Tisa, care este în fața ca­pitalei Serbiei. Contra deciziei din Paris, atât Românii, cât și Ungurii au protestat. Acum este esențial ca să fim pre­tențiile României, care au fost r­epre­­zentate în America ca ner^­­onsbn­e și necropie. Dîn press smartcasia x ii­U.~CTi^TíiR“iWT»);iTWMi' v rrturi,Ti,T gar o wăt iTii­niTi ROMÂNIEI de FRANK SIMONDS. România a intrat în război după tacit sa poartă cerințele României, ce i s’a făcut o promisiune specifică Italia este mișcată de faptul că și ei de că­tre aliați. Ea a fost imensă, sin trădată de către Roșia a fost săită a face o pace separată, fasă guvernul Bs»nan susfice că această pace fiind forfelgi*­tef.xnai târzii res­­pânsă, nu distrage vaîchistea ob­hga­­țiilor făcute de către aliați. România arată cu dreptate că motivele econo­mice și geografice îi dă dreptul de a pretinde întreg Banatul. Din punct de vedere economic, a hia din Banat partea de sud-vest, este ca și când­­ ai pune în mâini străine sistemul li­niilor ferate și a tuturor drumurilor ce iese spre­ răsărit din districtul muntos, deci această parte a Bana­tului este esențială pentru comercii­l României. Din punct de vedere geo­grafic, se argumentează că râurile jcare încunju­ră Banatul formează o­­ frontieră naturală, înlăturând prin a­­­­ceasta posibiltâțile unor certe în vii­­­­tor, și aceste frontiere sunt desem­­j­ăte de­nsiv­ii « despă­ti națiunile ; taxa de alta. I Dw&ce­ea ca­re­­ importanți tu'ih­i« împu că tialia și Franța au dispută cu J»i»P.Stein­ asupra o­­rașului Faimé și coasta Dalmației, franța de partea m­attârte luptă ca să­­ ajate Berhăei in disputa cu ha­ha asupra orașu­lui Falm­e, simpati­zează cu România nu numai din fap­tul că armata Română a fost reor­­ganiszetă de ofițeri francezi, Ci și din faptul că Ronatella a devenit um fac­tor considerabil în balanța puterilor din Europa, ci Franța nu vrea să ri­­dice a arunca România în brațele Germaniei numai pentru a aplica doctrina autodeterminării în Banat. Sârbii au ocupat districtul Toron­­talului după deciziunea de la Paris. Ei au anunțat că sunt gata ca să a­­pere acest ținut și au respins propu­nerea cu compromisul prin care Ro­mânia ar fi cedat o oarecare parte de temut Bulgariei în Dobrogea, și a face pe Bulgaria ca să recompense­ze pe Sârbi la­ Vidin. Rezultatul de­ciziei Sârbilor a­­ rezultat în ridicarea pretentiilor din partea României a­­supra districtului la sud de Dunăre (Valea Tnnucului în apropiere de Porțile de fier, unde populația Ro­ puncte este aplicat cu neîndurare, m­ână este în o majoritate covârși- Daca s’ar fi dat f orontari». României toate. Dacă principiul auto-datermi­­e posibil că un oarecare timp Serbia nării e­­ să fie aplicat contra Români- ar fi fost supărată, însă având ceartă lor în Banat, Bucureștiul cere ca să cu Italia, această supărare nu ar fi fie egal aplicat și în beneficiul Re-­dus la un conflict, mâniei la sud de Dunăre. A da Serbiei ceva pe care ea nu-4 a­ „ „­„... Aui p­ wk mi poate apăra și prin aceasta a atrage înainte de a Piá don iaris im ^t.Utat^ un­ ui stat care în­totdeaa­s’a spus de către pretenii mei Ro­ma va fi ^atemic, a proba a fi o imâni că în scurt timp armata romă- nerositate dubioasă. Și poate proba nă va fi trimisă în Banat și că sub ce este cel mai fatal cadou făcut în nici o condiție România nu va con­ istorie, pentru că acum Serbia se a­­simți la împărțirea acestui ținut, nn­tră în ceartă cu toți­­ vecinii ei, aparență aceasta e ce se va întâmi Mai mult, noi vedem apariția und 1 rmn. r.^o^ac+pî >­n mari puteri, și anume Italia, care se­pia. Prin acorparea B„^ „ . folosește de complicatele din Bar­mânia s’a scanat de problema smgu­­lCant Cr­in Rusia și Austria au între­­rească. .. "bursițat statele Balcanice în anii din Atât cât privește conferința de la nainte de război. Teoria că la Paris Paris România știe că este suportată­ se poate rezolva chestii ca_aceia eș de Italia, iar Franța sub nici o cli-, Banatul, credința ca principal expri­­m * . . mat m cele patrusprezece puncte și cumstanță nu se va invoi ca sa tir­, jn yga Națiunilor vor gu­verna, es­e mită trupe contra­­ ei, și ei sunt egal gre­șit și este foarte posibil că voa* încredințați că nici Statele­ Unite pri­ve­iea u­n conflict militar încă d­afi Anglia nu este gata a trimite o sută izbucnind în Balcani în consecvenții de mii de soldați în ținuturile Dună­ îi­ urma deciziei diin Paris în chesa­rene ca să lupte a aduce la îndepli­­­n­a Banatului, nire decizia conferinței de la Paris. ă Noi avem, atunci, imediat un exem­­p —o­­­piu clar despre pericolul imediat da­că unul dintre cele patrusprezece Porțile de fier, unde populația Ro­mână este în o majoritate covârși­toare. Dacă principiul auto-determi­­nării e să fie aplicat contra Români­lor în Banat, Bucureștiul cere ca să fie egal aplicat și în beneficiul Ro­mâniei la sud de Dwrire. înainte de a pleca din Paris mi s’a spus de către prietenii mei Ro­mâni că în scurt timp armate româ­nă va fi trimisă în Banat și că sub nici o condiție România nu va con­simți la împărțirea acestui ținut. In aparență aceasta e ce se va întâm­pla. Prin ocuparea Budapestei Ro­mânia s’a scăpat de­­ problema ungu­rească. Atât cât privește conferința de la Paris România știe că este suportată­­ de Italia, iar Franța sub nici o cir­­­­cumstanță nu se va învoi ca să tri­­­mită trupe contra ei, și ei sunt egal încredințați că nici Statele­ Unite ori Anglia nu este gata a trimite o sută

Next