Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)
1919-10-27 / nr. 3502
Anul al doisprezecelea No. 3502 29B&Ü1 In țară . , In străinătate ABONAMENTE . un an 10 Lei , un an 100 Lei un numai vtchm 40 Bani șase luni 30 Lei șase luni 50 Lei REDACȚIA .STRADA EDGARD GUINET No. 2 s. (Vis-a-vis de Hotel Capsa) „ 'Telefoanele:_Direcția Bl/23 Redacția și Administrația 49/2-trdl 3/d ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 ANUNCIURI COMERCIALE Luni 27 Octombrie 1919 Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 ți la toate Agențiile de publicitate /freiéi fe-’ - - - £~áiírü!^ ROMANIA și • Bissau! Suprem iKtfE^^sasszassaam saaas Consiliul suprem ^ trimis o nouă notă României, concepută de data a* 1 * ceasta în termenii cei mai amicali/ S’a părăsit vechiul ton inspirat din’ tr’un simțământ de nedreptate și puțină condescendență față de un colaborator care făcuse și continua să facă mari jertfe pentru cauza comună. Dezacordul dintre noi și aliați era de două feluri: întâi, imposibilitatea de a semna clauzele din tratatul cu Austria care aduceau o gravă atingere suveranității și independenței statului român, precum și știrbirea drepturilor noastre teritoriale recunoscute și consfințite prin tratatul de la 4 August 1916 privitoare la Banat și la frontiera vestică dinspre Ungaria. Când am fost invitați să semnăm clauzele de robire politică și economică, desigur că Consiliul Suprem a pierdut din vedere că România era un stat independent. Mai mult chiar, faptul că în preambulul tratatului de la Saint-Germain se condiționa — invocându-se fantoma lui Bismarck — independența noastră de neiscălirea stipulatiunilor relative la minorități, tranzit și libertatea comerțului, dovedește cât de greșit era punctul de vedere și ce politică surprinzătoare inaugura Consiliul Suprem , pentru viitorul lianei. Al doilea litigiu nu avea de fapt o bază reală și privea consecințele firești ale celui de-al doilea război al nostru cu Ungaria lui Béla Kun. Consiliul Suprem nu a înțeles nici acțiunea României, nici serviciile făcute cu jertfe proprii pentru cauza Antantei și totodată a civilizației, stârpind focarul bolșevismului de la Budapesta și indirect dând o lovitură morală bolșevismului rusesc care intră puțin după aceea în agonie. O scurtă recapitulare a faptelor ne va pune în măsură ca să pricepem mai bine împrejurările în legătură cu ultima notă. România, simțindu-se nedreptățită, delegația noastră, în frunte cu primul ministru a refuzat să semneze. Guvernul a demisionat, rămânând ca țara sa se rostească prin cele dintâi alegeri cu stragiul iunversa ț asupra regimului în care vrea să trăiască neamul românesc reîntregit în viitor. Prin retragerea cabinetului Brătianu și alcătuirea unui guvern neutru în vederea alegerilor, reese că vechiul punct de vedere al României rămâne în ființă până la rostirea poporului prin vot obștesc. Politica de rezistență, adică de apărare a neatârnării noastre politice și economice din orice tendință de robie, este astăzi urmată în vechiul regat de masele populare, iar în provinciile dezrobite, de sufletul neamului întreg trezit la unire și la libertate. Statele aliate pare să fi înțeles atituidinea delegației îvoastre la Paris și hotărîrea guvernului român de a lăsa țara să întărească sau nu punctul de vedere exprimat. Notele care s’au trimis României de către Consiliul Suprem, destul de violente, au privit numai litigiul Budapestei. Insă, fiecare din statele care sunt reprezentate în supremul sobor au ținut să se desolidarizeze de orice agresiune injustă și inutilă, și pentru acest cuvânt notele n’au sosit. Atunci a fost trimis de Clark ca să se informeze și să lămurească apoi Conferința, și acest procedeu a fost atât de nimerit încât astăzi s’a socotit din nou necesar ca d. Clark să se reîntoarcă la Budapesta pentru o cât mai bună orientare asupra viitorului regim al Ungariei, iar trupele române, a căror acțiune, contrazicea la început vederile celor patru, au fost rugate să-și prelungească ocupația în Ungaria. D. Clark ne-a dat dreptate. Consiliul Suprem a recunoscut rolul și serviciile aduse de România care nu a refuzat o clipă să se pue pe teren de discuție fie în ceea ce privește prada de război care i se cuvenea, fie în restituirile sau reparațiile care vor fi inventariate și scăzute din partea cu i ■venită nouă asupra despăgubirilor* i generale. In afară de unele amănunte, în acest dezacord, dreptatea noastră a eșit complect la lumină. Consiliul Suprem a revenit în o justă concepție, și această recunoaștere n’a făcut decât să sporească armonia și cordialitatea relațiilor noastre cu Antanta. Astfel se explică tonul amical al ultimei note care se raportă la singurul litigiu rămas în ființă, privitor la clauzele din convenția specială asupra cărora va avea să se pronunțe țara prin vot obștesc. Cu acest prilej trebuie să amintim că situația României diferă de a vecinilor noștri, deși noi la Paris ne-am făcut purtătorul de cuvânt al tuturor statelor mici. Dacă unele din ele au semnat sau vor sfârși prin a semna nu vor întârzia însă să ne dea întreaga lor aprobare. Deși Serbia n’a apărat la Conferință punctul nostru de vedere, a recunoscut însă in urmă dreptatea lui și criza de guvern de la Belgrad s’a produs tocmai pe această temă. Chiar dacă Serbia ar semna, ceea ce se petrece însă pe tărîimii economic în această țară nu face decât să confirme vederile noastre și să ne întărească rezistența. Am spus că situația noastră diferă de a celorlalte mici state care au semnat, in adevăr, România își are de >00 de ani existență proprie de stat și este de 41 de ani un stat deplin suveran și independent. Noi nu ne-am pierdut ființa politică și naționala nici chiar când Mahomed cuceritorul ori Suliman Magnificul ajungeau până la porțile Occidentului amenințându-i civilizația sau când Ungaria era pașalâc. Multe din țările care au semnat Convenția specială,își pierduseră pentru multa vreme ființa politică, și au reînviat abia acum prin victoria finală. Dacă avem cuvinte să fim pe deplin,mulțumiți de felul cum a fost rezolvat litigiul cu Budapesta, nu tot astfel putem spune de dezacordul pe chestia clauzelor privitoare la minorități, tranzit și comerț, față de care Consul își repetă punctul de vedere. De altminteri noi care n’am încetat de a nădăjdui că și pe acest litigiu se va recunoaște în cele din urma dreptatea cauzei noastre, știm că această soluțiune nu va putea veni din partea Consiliului suprem, ci din partea Antantei, cu care acesta nu trebue confundat. De altminteri prin boala Președintelui Wilson, Consiliul de patru și-a micșorat și numărul, și puterea de soluționare. Ultima notă e explicabilă din acest punct de vedre. Concepția eronată de până acum, izvorâtă din izolarea și sfera de interese proprii, nu putea să se modifice în urma descomplectării, Consiliul suprem se află la un punct mort când nu mai poate nici face, nici desface. Iată cum se explică faptul că el își menține și-și repetă punctul de vedere în privința convenției speciale. Relativ la făgăduelile ce ni se fac în cazul semnăm clauzelor de robie politică și economică, care sunt incompatibile cu felul nostru de a înțelege neatârnarea și de a iubi libertatea, socotim că consiliul suprem nu poate eși din dilema grea în care se află. Persistând în vechea concepție și în premizele sale eronate, nu mai e în măsură să schimbe nimic chiar dacă fugä dneștet — după cum dacă ar căuta să-și schimbe politica și să se acomodeze concepției democrației- mendrele, ar însemna că recunoaște singur temeliile de nisip ,pe care și-a clădit opera, și iarăși nu mai e în măsură să isprăvească nimic. III Zi Ziarul „îndreptarea" protestează contra măsurilor luate de juvern, adevărate terorisări, pentru a împedica țărănimea să vință la oraș, pentru a face revoluție sub comande generalului Averesén, Cocea, Aliso și ceilalți. Pentru a completa protestările „Indreptarei“ trebue să spunem că și ploaia care nu mai vrea să înceteze — de care nu puțin e vinovat guvernul de generali — este una din cauzele că revoluția va fi de nevoc amânată. De altfel reușita revoluției era compromisă prin lipsa din țară a d lui Gr. N. Piiipescu, mare maestru de ceremonii în revoluțiile de operetă ! Constatăm că toată apărarea pe care o face d. general Avoroseti prin feluriții săi prieteni și prin ziarul său cu privire la dovedirea că era hotărât a face pace cu Nemții în 1916, se reduce la următoarele argumente : Pe acea vreme și raporsatul Morțun, di-raci dr. Angelescu și I. Duca, ziceau „să dieta Dumnezeu să ne meargă mereu tot așa da bine eram ne-a mers până acuma în Transilvania“. De aci se vede că acești fruntași liberali erau pentru o pace pavată ! Un proverb vechiu latinesc spune că Jupiter când vrea să piardă cineva îi ia mințile ! O telegramă recentă anunță că locuitorii insulei Helgoland cer Conferinței plăcei autorizația ca printr-un plebiscit să-și manifeste intențiunea de a trece sub dominațiunea engleză. Aceasta va da naștere unei chestiuni a Helgolandului, căci Germania, sau mai bine zis Prusia, nu va primi bucuros ca drapelul englez să fâlfân din nou pe stâncile roșietice ale insulei, cedată Genuaniei la 1890, acum douăzeci și nouă de ani. Cum a fost cedată insula Cesiunea aceasta, consimțită într-un mod imprudent de lordul Salisbury, a fost uinul din primele succese ale politicei navale dusă de Wilhelm II. Canalul maritim de la Kiel la îmbucătura Bibei,i era atunci pe bună cale de terminare și oficiul naval din Berlinstkrnia pe lângă împărat ca să obțină de la cabinetul englez — chiar cu prețul renrunțărei drepturilor Germaniei asupra Zanzibarului, — retrocedarea stâncei care domină așa de bine golful german. Un singur om a semnalat șefului guvernului englez consecințele îndepărtate — dar sigure — ale greșeli care se săvârșea: ministrul Danemarcei la Londra. Dar lordul Salisbury n’a ținut seama de acest sfat. Răzbunarea germană a urmărit însă pecmragiosul și prevăzătorul danez, și ministerul de externe din Berlin a avut curagiul să ceară, și a obținut, permutarea diplomatului danez de la Londra. Ce este Helgolandul ? O insulă Lengirală, de 1500 metri și o lărgime de 950, cu o populație uam de 2000 locuitori, împreună cu garnizoana, compusă diin tunari germani și din personalul stațiunei de torpiloare și submarine. Populatiunea civilă nu trece de 1500 de oameni, aproape toți pescari sau închirietori de case, pe timpul sezonului de băi de mare. Plebiscitul, dacă se va hotărî, nu va fi deci niel lung, ruici complicat. Lumea se întreabă însă cum au putut Helgolandezii să-și manifeste intențiunea de a se reîntoarce la naționalitatea engleză, pierdută de 30 de anii, când au în insulă polițiști, trupo își comandament german? Se știe ce se perfora în Dantzig, Silezia desus și Slesvig, și prin ce precedenri guvernul din Berlin înțelege să închidă gura celor ce vor să renunțe la naționalitatea prusiană, cea politică navală a Germaniei. Canalul Kis’ nu va mai putea sluji pentru scopuri militare. Helgolandul nu a dobât la "5 kilometri "e Ouxtraven, care domină gurile Elbei și, prin urmare, vestibulul canalului maritim. 55 de kilometri nu e încă o dieta a doia catre tunurile de pe insulă să poată trage asupra vaselor de războiu cari ster servi de canal. Dar, cu progresele armamentelor’, aceeasta poate să fie posibil într’un viitor nu prea îndepărtat. De arena opinia publică franceză ar dori ca insula Helgoland să treacă din nou în stăpânirea Engliterai, aliata Franței SUPREMAȚIA MARILOR fflarttorul Genii: unii ieliilais tocitorii înșisîră Hilgolisnd, Imgdrtjnîă bază rsanului a Germaniei, ce? prin pi ®ibiseif trecerea sub estishesâ. Ci. ’.33! Misiunea engleză Curagiul celor câteva sute de pescari din Helgoland se explică probabil prin prezența misiunei engleze în insulă, însărcinată să controleze desarciarea fortificațiilor, conform cu clauzele navale ale tratatului din Versailles. Opinia publică engleză se miră că Anglia n’a profitat încă de meteoria sa, pentru a pune diin nou mâna pe micul Gibraltar german. La aceasta este răspuns, că guvernul a avut această intențiune, dar că unul din aliați, invocând aplicarea unei declarații celebre, s’a arătat puțin favorabil cedărei pur și simplu a insulei dă stre Englitora. Consecințele trecerei ss zmasanismEsaaepEBB aaasaaKB?:^ sebiss insulei la englezi Dacă jdebiseim] se va organiza și insula Helgoland trece din nou ab suveranitate • «•.4. consecințele vor fi inse:... pentru viitor- HOTE bsbctss5z.sek!8íi a sscifâf? fie miles0 Din inițiativa dlui Botez, inspector al învățământului musical, și cu devotamentul unui comitet, din care fiecare menite a pune bunăvoință,s’a constituit o societate cu scopul de a răspândi straturile largi ale poporului gusial pentru arta cântului. Această nouă societate are rostul și utilitatea ei, deci nimic nu este mai propriu pentru solidaritatea cetățenilor decât întrunirile lor cu scopuri destrnteresat, al cui lavorul unei arte. Și muzica este arta cea mai democratic.. Ea arere vocabular propriu, nu are specialități sentimentale, ci ev :ă în liniile largi ale cadenței ritma vieței universale, adâncimea spantelor profund omonești și adâncurile de durere și de veselie ce colorează momentele succesive ale sufletului nostru. Este atâta de adevărat că arta este cimentul Solidaritatea încât țările unde există mai mult acest sentiment util social, sunt și acelea unde ființează mai cu spor societățile muzicale de tot felul. E de ajuns să ne reamintim societățile din Belgia, unde fiecare corporație de meseriași are și o orchestră proprie. Să ne reamintim de societățile corale din Germania, pentru a ne da seama de mediul cum se înțelege la neamurile unde iubirea între cetățeni este desvoltată, nevoia culturei muzicale prin înființarea de societăți. Aceste fapte ne duc la înclucarea că o nouă societate muzicală este perfect de bine venită pentru a croia și la noi căldura aceea sufletească și avântul spre idei pure, care pregătește atât de bine Solidaritatea cetățenească și buna armonie între fiii aceluiași stat! Polronius Domnul total Primim spre publicare următorul articol: Rătăciții ce se perindă pe la curțile marțiale acuzați de fals în acte publice, invocă, pentru a smulise judecătorilor achitarea, bravura iar pe câmpul de luptă, „întrebați soldații“ zic ei. In anchete de felul acesta, soldații, indulgenți, iertători, gata să uite orice suferinzi trecute cu bine, sunt totdeauna de partea vinovaților. Depinde însă mult și de felul cum li se pune întrebarea: — „A fi primit solda?“ — „Primit, să trăit…“. „h"ați primit solda?“ — „N’am primit să trăiți!" Domnul general naiv cât un corp de armată, speră să facă diversiune uzând de argumente ce înduioșază totdeauna pe bravii negustori cari al atuesc curțile cu juri. Domnia-sa ia piciorul după camarazii de mai sus și ne propune să întrebăm pe ofițțeri. Să întrebăm ofițerii!... Pe oanH f Pe, cei năpăstuiți sau pe cei favorizați de domnia sa? Pe cei, la avansarea cărora se opunea cu riscul de a demisiona sau pe cei de teapa lui Untel et Cnie? Pe cei cărora le a întrerupt cariera pentru un picioruș de femeia ridicat la înălțimea severitațiii sale sau pe cei cărora le-a acordat ranguri și onoruri pentru că în numele d-sale îndemnau oamenii sub arme, așezați în careu să-și moaie mânecie în sângele ciocoilor f D. General pretinde că a apărat pas cu pas pământul țării. Oricine e dispus să-l creadă. Cum se împacă înnă această declarațiune solemnă cu repetatele negocieri de pace și mai ales cu graba de a ceda marea și munta țării? Și cum s’a întâmplat de n’a uitat să ceară de la învingător cu această mică ocazie, căldările sale de aramă. Victoria1 Victoria ne-a dat-o credința nestrămutată a regelui și a reginei in pîterea și dreptatea neamului. La victorie a contribuit în largă parte înțelepciunea și iscusința d-lui general Const. Pressan dar care n’a călătorit niciodată pe toba mare. Bătăliile îndârjite de la Cașin, Oituz și Mărășești au fost câștigate de tinerii noștri generali cari au luptat pe, întrecute cu vitejia seculară a dorobanțului. Dar nu despre aceasta e vorba: cela de la novel < 1 ca, ...... am de răspuns următorul lucru. Fără a contesta valoarea și cultura militară a d-lui general, regret din adâncul sufletului meu, că am trăit să văd un militar de carieră prostHuîndu și, unui politician fără scrupul, gradele și decorațiile câștigate in serviciul regelui și al patriei. D. general se laudă cu popularitatea d-sale. Să nu se încreadă în fericire: este popularitatea călugărului care făgăfduește raiul poporului flămând și pe care mulțimea îl omoară cu pietre când se trezește din încântare. Maiorul GHEORGHE BRAESCU Invalid de război. A ECOURÉ mericanii au instalat pe Câmpul lui Marte din Paris, un lagăr special pentru soldații lor care au permisiunea să viziteze capitala Franței înainte de a se întoarce în patrie. Se întâmplă însă ca noaptea soldații aceștia în compania femeilor ușoare să provoace scandaluri, pe care poliția franceză este incapabilă să la potorească. Pentru aceasta s-a cerut americanilor să-și trimită polițiști speciali sau să-și ridice lagărul din Paris. In trecut fruntașii și întemeetorii Partidului National-Liberal au făurit Unirea Principatelor, au desființat vechile nedreptăți, au înfăptuit împroprietărirea țăranilor și secularizarea averilor mănăstirești. Partidul Național-Liberal a făcut războiul inpotriva dușmanilor de veacuri, dobândind la Plevna și Grivița, Independența și Regatul. Partidul Național-Liberal a îmbunătățit învoelile agricole, înființând Băncile Populare, Obștine și Cooperativele, precum și școli la sate. Tot Partidul Național-Liberal a făcut războiul pentru întregirea neamului și a își Reformele, împroprietărirea și votul obștesc. Partidul uni-Liberal susținând astăzi politica demnității și apărării naționale, luptă pentru întregimea revendicărilor noastre și pentru deplina independență și suveranitate a României Mari. ■aagmuri aww»««3 - JSK VECHILE PROCEDEE GERMANE ICISEEl ils VELISIa-Lorena Că îni de ® rs privesc cu fură viața de tihni și prosperitate a l Usagiai și Lorenai Germanii eșiți zdrobiti din războiul pe care l-au aprins pentru realizarea hegemoniei lor mondiale, privesc cu toată puterea urei lor cum provinciile smulse samavolnic în 1870 și redate astăzi Franței, încep o nouă viață de tihnă și de propășire. Numeroșii germani stabiliți în Alsacia și Lorena păstrează față de populațiunea franceză autohtonă o atitudine provocatoare și suspectă, ceea ce accentuează pe zi ce trece necesitatea expulzării lor. In loc să fie recunoscători pentru blândețea cu care sunt tolerați în aceste provincii în care până mai deunăzi condamnau pe francezii care îndrăzneau să schimbe între dânșii limba națională, ei își dau ifose, sfidează populațiunea franceză și nu pierd nici un prilej pentru a o insulta și a o provoca. Dar cele mai primejdioase manifestări ale germanilor din Alsacia și Lorena, sunt grevele și spionajul. Propagandă germană Afară de rari excepțiuni, germanii de aci rămân în strânse legaturi cu Germania neocupată și îi servesc drept intermediari pentru tot ceea ce se referă la propaganda contra francezilor pe care guvernul german o face în aceste provincii. Această propagandă, alimentată cu fonduri grase, întreține un personal numeros de agenți, imprimerii clandestine din care ies broșuri și manifeste reclamând fie alipirea Alsaciei și Lorenei la Germanica, fie constituirea lor în stat neutru. Spionii la lucru Corespondentul din Strassburg afl lui „Le Temps" notează un lucru și n»» g&v;ârtiție compicității s:rn. mult sau mai puțin conștiente, a unor autohtoni, germanii dau frâu liber instinctelor specifice ale rasei lor, dedârndu-se la un spionaj întins care se extinde asupra tuturor ramurilor de activitate și uzează în special de una dintre armele lor favorite, scrisoarea anonimă. Un exemplu: în Strassbug, șase neveste de ofițeri prusaci, părăsite în graba retragerei strategice efectuată de germani în ajunul armistițiului, au fost expulzate de autoritățile militare franceze din pricina ospitalității suspecte pe care o ofereau învingătorilor soților lor. Ceilalți germani rămași în Alsacia- Lorena și care nu fac nici propagandă germană nici zgomot, muncesc, câștigă bani peste bani și lichidează tot așa de ușor și de repede. Un asemenea individ „muncitor“ instalat în apropiere de Strassburg a lichidat cu mult succes stocuri de arme americane. Din patruzeci de mii kilograme de efecte de îmbrăcăminte pe care și le procurase din Nantes, a vândut și expediat în Germania mai mult de treizeci și cinci de mii. Prin ce putere misterioasă a putut el să cumpere, să aducă și să treacă peste frontieră această marfă, când, teoretic, el n’avea voe să părăsească orașul? Necesitatea expulzării Primejdia pe care o prezintă tolerarea tuturor acestor germani în Alsacia și Lorena începe de altfel să fie înțeleasă de marea massă a publicului francez. Cu bunul simț particular rasei, lucrătorii municipali din Strassburg s’au grăbit să o denunțe. Printre revendicările formulate de acești lucrători, în ultimul timp și cu prilejul deselor greve ale lucrătorilor germani, figurează în prim de plan o cerere tinzând la eliminarea imediată a tuturor germanilor aflați în serviciul municipalității orașului Strassburg. In cazul când, din motive fiscale, această măsură nu s’ar putea aplica imediat, personalul isi chestiune reclamă cu orice preț Îndepărtarea imediate a șefilor de echipe germani. „Nu voim să mai fiat comandați de nemți“ spun acești lucrători. Gestul lucrătorilor municipalității a găsit imitatori. Funcționarii primăriei și ai căilor ferate au formulat aceiași cerere. Față cu această atitudine a publicatei francez este de nădăjduit că în cel mult o lună neghina germană va fi înlăturată din toate mnchiuriîg imabtice ale Alsaciei și Lorenei. Este «f sancțiune dreaptă aplicată acelora cari până mai ori au fost călăii acestor două provincii. MIM ÍIMEQÍ Iliin Fisai — Ce represinți acest sindicat — Sub nefericita inspirație a mișcărilor sindicalisto-bolșeviste câțiva funcționari de-ai Ministerului de Finanțe au făcut un așa numit sindicat al lor. Or, majoritatea funcționarilor s’au opus la sindicalizare și mai ales te sindicalizarea sub auspiciile conducătorilor și organizatorilor de greve din ziua de azi. Din partea mărci majorități a funcționarilor ministerului de timone. „De aproape două luni de zile, se strecoară prin presă, informațiuuni tendențioase, cu privire la înființarea unui pretins sindicat profesional și funcționarilor Ministerului de Finanțe. Aducem la cunoștința tuturor funcționarilor cari depind de acest Minister, că acei, cari au luat inițiativa înființării acestui sindicat, sunt un mic grup de funcționari rătăciți, că nu au nimic comun cu colegii lor, care n’au lipsit niciodată de la datorie și cari și-au închinat toată puterea de muncă și pricepere în interesul Statului. Intr’un ziar acest grup de funcționari, fără să aibă autorizația personalului Ministerului de Finanțe, publică și statutul acestui sindicat profesional. Credem că ne îndeplinim o date sfântă colegială, atrăgând ateiți tuturor funcționarilor Ministerului de Finanțe ca să fie atenți să nu răspundă la glasul acestui grup de rătăciți cari vor să-i ducă pe um drum greșit de unde nu vor putea culege în viitor decât necazuri și amărăciuni. Majoritatea funcționarilor Ministerului de Finanțe, conștient de menirea lor, în buna orânduire a brebilor Statului, nu se Unește cu părerile acestui grup de funcționari răzvrătiți și consideră orice act săvârșit de el și în numele tuturor funcționarilor din Ministerul de Finanțe, ca o provocare la gesturi anarhice, căutând să sustragă pe cei slabi de la datorie către țară. Credem că este timpul ca să înceteze aceste mișcări pornite în drs urmarea în fug. 2-s Crsnnga Basarabiei Organizarea își administrația MBBaa BsanaBa——— —A — wmmmammmmmmmp—nmBM» Directoratului agriculturei Interview cu cL Teodor Buhăescu, Directorul Agriculturei din Basarabia Dorind de a ține în curent cercurile mai largi ale Capitalei și țărei cu starea administrativă a Directoratului Agricultura din Basarabia m’am adresat d-lui Teodor Buhăescu, directorul acestui Directorat care a binevoit să-mi dea în această privința informațiunile cele mai complecte și de interes public, din punct de vedere agricol. D. Director rugar de mine a-mi da informațiuni despre origina și desvoltarea Directoratului de Agricultură mi-a comunicat următoarele: Eșit din haosul revoluției rusești la început ca minister de agricultură — ca și celelalte resorturi — pe timpul cât a funcționat „Republica Națională Moldovenească“ și în urmă, după actul din 27 Martie 1918, constituindu-se ca Directorat, dependent de minister Central al României dar cu uluită tendința de descentralizare, director:.!..*! agriculturei a luat în a sa re toată organizarea agricolii a rfinei provincii românești aLuita la T.... m .dintre Nistru și Prut. R'm.ritturii mănăstirești, moșiile fo- i supui’C țariște, pădurile Statui!.. s...ere de agricultură «rat’-iHe agronomice — cele mai multe — ca]cre și înainte erau în îngrijirea statu- ii lui, pepinierie și în sifârșit tot ceea ce aparținea statului — sub vechiul re.* 1]_m cu sediul la Cherson sau Odesa — a fost luat în administrație de către Directoratul Agriculturei. jf Votându-se legea agrară și înainte de această votare a „Sfatului țării“, Directorate de agricultură a fost însărcinat cu aplicarea „instrucțiunilor. agrare" cu privire la aplicarea „treburilor pământului“ creind organe nous puse direct sub autoritatea acestui Directorat. In această ordine de idei s’au înființat consilieratele agricole pe judete, agronomii regionali însărcinați , mai întâi cu aplicarea dispozițiunilorr din instrucțiile agrare și apoi a Legeii votate și sancționate în Decembrie , 1918. 1î 1 Odată cu aplicarea legei agrare î 'prin „Casa Noastră“ serviciile agro-nomice de județe lucrează în comun rn acord cu această instituțiune și cui delegații ei, rămânând însă sub raportul administrativ, dependent tot r ■de Directoratul Agriculturei. La acest Directorat avem organi c zate sau fpe care de a se organiza tr *nsătoarele servicii: agronomic, silvic, viticol, pescării, veterinar și zootehnie, apresitiv serv-rhivu și miez cere serviciile similare din cuprinșii provinciei. Cu starea de lucruri lăsată de revoluție, cu serviciile dezorganizate, cu multe din localurile școalelor ți gospodăriilor publice devastate de furia roșie, cu lipsa de personal tehnic specializat, Directoratul a avut și mai are mult de luptat până când va trece starea aceasta de tranziție și de organizare pe nouie baze. — Dar care este organizarea și administrația Directorateui ? am întrebat de d. Director. — Am spus mai sus ?care e baza organizării directoratului. Având sub a lui administrație toate școlile, stațiunile agronomice, pepinieriie statului, a organizat următoarele servicii: 1) Un serviciu agronomic Central, însărcinat cu inspectiunea școalelor și punctelor agronomice, cu administrarea acestor instituționi, cu îndrumarea lor culturală, technică și națională. Ca urmare deci acest serviciu își are personalul întreg recrutat din absolvenții școalelor superioare și academii agricole din centru, iar la școli și puncte același personal tehnic însă cu studii mai inferioare din așa de a fi personal mai bine pregătit deocamdată. Șefii ulormsa au studii superioare în cea mai mare parte, în afară de utile puncte unde — lipsind alt personal — s’au recrutat persoane cu mai puțină pregătire. Acest serviciu agnonimic sa «•fără de atribuțiimile sus arătate mai are și îndatorirea de a încnuna arricuitura Basarabiei pe calea regresului, căutând a procura mașini și instrumente agricole perfecționate, a da pilde prin câmpurile de experiență de modul cum se face o agricultură sistematică, ajutând chiar pe agricultorii mici cu mașinile și instrumente? agricole ale punctelor precum și cu sfaturile date de personalul instructor, anume instituit in acest scop. 1 Tot acest serviciu caută și procură semințe bune și selecționate, atât pentru marea plugărie cât și pentru grădinile de zarzavaturi. Serviciul agronomic este sufletul mișcărei agricole din Basarabia. 2) Serviciul silvic însărcinat cu administrarea domeniului silvic trecut la Stat. 3) Serviciul viticol, pomicol și horticol, ca și cel agronomic, caută să organizeze și să pună în cât mai mare vază aceste ramuri de producțiune, care găsesc un teren atât de favorabil în Basarabia, cu dealurile ei mândre, cu câmpiile ei frumoase, us oare de ape aducătoare (de belșug), cu livezile de pomi așa de întinse și bogate, dar care au nevoie de nori prefaceri, mai adaptate condițiunilor de viață, mai cultivate, moi producă*toare. Viile, în mare parte dstruse de flagelii filoxerei, nu stat în multe locuri dealurile goale, tagrădite de legendarii copaci .ecitare ei«c erau în»conjurate pe Trebuesc preafat* tiată amânare. Este atâta de tecmi »stări ca să se împodobească iarăși aceste dealuri cu vii frumoase, din cele mai bune și mai aclimate varietăți, care din scut să aducă belșug,in casele răzășești despoiate de flagelul filoxerei. Pepiniere vor fi înființate pe lângă cele existente în care se vor produce — cum se face și în Regat — varietățile cefe mai potrivite cu clima și solul Basarabiei și care sa se distribue marilor și micilor viticultori cu prețuri convenabile, odată cu stertoride ce se vor da pentru buna îngrijire a plantațiilor și a produselor acestor plantatori de vie. 4) Serviciul veterinar și zooteehinic, care se îngrijește de buna stare din punct de vedere sanitar a vnidros dire sală a lap fon Iliimie* în p$sa JN