Viitorul, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 3536-3564)
1919-12-04 / nr. 3539
Serbarea dreptătei Se împlinește un an — și inimile noastre serbează prin bătaia lor acest eveniment ce depășește cadrul istoriei pentru a lia aparența feeriei ■— se împlinește un an de când pe „Podul Mogoșoaei“ devenit o cale aVictoriei, prin intrarea trupelor victorioase după războiul de 1877, a primit încă odată triumful Regelui Ferdinand intrând în capitala sa liberală de cel mai cutremurător jug al Iburerei și al rușinei. Se împlinește un an de la alipirea la trupul vechiului Regat a Ardealului și a Bucovinei, cari au venit sa adauge la nemurirea victoriei pe acea a înfrățirei la un loc a celor ce nu i-au putut defini nici teroarea, nici felonia, nici abilitatea, nici pericolele, nici rețelele de legi și regulamente străine ce omorau avântul inimelor. Când lanțurile au căzut rupte de brațele ostașilor români, inimile de dincolo, de aci, și de colo, s’au regăsit aceleași și acelaș graiu românesc a salutat la Nistru și la Tisa, în preajma mormântului lui Ștefan și in munții Abrudului, marele eveniment al Unirei Românilor. Dar faptul acesta care pare o minune atât de vaporos și eteric era visul întregirei noastre naționale, are și un învățământ, pe care spiritele închinate spre filosofia istoriei îl vor remarca cu precădere: E învățământul că din fatalitățile ce mână lumea nu e una care să fie mai puternică decât acea a Dreptăței immanente. Se pot pune Dreptăței piedici. Abilitatea unor, răutatea altora, știința iscoadelor și puterea minciunei, forța ce împrumută dela legile fizice inconștiența lor, totul se poate coaliza contra Dreptătei, neapărate. Ea va striumfa. El nu îi e frică de nimic, și are ca top oraș timpul. „Așteaptă“ îi spune : Înțeleptul, blândei Dreptăți. "„Așteaptă“. Și sfatul nu e zadarnic. Victoria e totdeauna de partea Dreptătei. Și această convingere e cel mai imn consolant al durerilor momentane, al deziluziilor și decepțiilor, al rănilor ipe care un neam — neamul nostru in special — le-a suferit Când Dreptatea e în lagărul celor învinși sau jicniți, victoria e a lor! Așteptați! spune 1 voce a înțeleptului. Neamul nostru dă pilda cea mai vorbitoare a acestei mari lecții istorice. El a indurat invazii, a stat strajă pentru ca occidentul să se poată lumina, la adăpostul piepturilor ce nu puteau decât să moară, dar nu știau să se înfrângă. El a resistat ispitelor de tot felul; nu s’a temut de sabia din Soliman Magnificul, n’a fugit din fața tătarilor; nu a îngăduit să i se clătească pe pământul lui biserici de altă credință; n’a tolerat să fie micșorat la el acasă. N’a cunoscut robia;n’a înțeles foloasele lașităței. A stat dârz în fața morței; a stat cu capul sus în fața tuturor furtunilor. Și ce a avut cu el și lângă el, acest ■ neam de oameni și voinici? Cu ce ajutor Ștefan a biruit totdeauna, și Mihai a înfăptuit vremelnic visul ce azi e cimentat de-apururi? Poporul nostru și eroii lui au avut •um tovarăș în umbră, un mare tovarăș, și o mare forță. Au avut cu ei ’Dreptatea cauzei lor, și au păstrat în tainele sufletului încrederea în triumful Dreptăței. Această încredere a condus mâna care a scris în cartea neamului Majrășești și Mărăști, Oituzul și Tisa până la Pesta. Această încredere în triumful Dreptăței a făcut ca sceptrul Regelui Ferdinand, să ducă mai departe și mai trainic gândul și fapta lui JUhaî. Am învățat prea mult să suferim fn lungul secolilor, — am trăit prea din belșugul durerilor pe care situația noastră așezată pe pământ ni l-a dat, pentru ca să nu știm a face din răbdare și din curaj o mare armă de succes. " Când am intrat în războiul mondial, și ne-am asvârlit în furtuna ce des răidăcinase cele mai falnice și vechi păduri, n’am ezitat a face acest mare act, pentru că din adâncurile mormintelor și din depărtările unde domneau strămoșii auzeam vocea care ne spunea „înainte!“ ! Serbarea de azi astfel pe care sufletele noastre o simt cu toată duioșia amintirilor, cu toată căldura nădejdiților, cu întreaga conștiință a necesitatei morale a faptului comemorat, este astfel o rază de lumină și pentru viitorul neamului nostru.! Dreptatea e sfetnicul nostru. ‘ Prin ea România întregită va fi de-a pururi liberă și mare! NOTE Decepțiile venite Cu prilejul inaugurărei activitaței societăței „Cântarea României“, o societate musicală care este desigur foarte vrednică de încurajarea și de simpatia tuturor, a vorbiit d. Gh. Muguri, directorul activitate! culturale de la Casa Școalelor. D-l Gh. Mugur a vorbit cu cuvinte alese, a prins în vraja frazelor armonioase figuri retorice abile, și a știut să scoată din făgașul vorbelor obișnuite imagini plastice cum e acea a „marilor oratorii ce au fost compuse de meșterii ce ac veau lângă ei XD Dumnezeu". Dar" cuvântarea d-lui Gh. Mugur, impecabilă în formă, a avut un foarte trist leit-motiv. Ea a pornit de la credința exprimată cu vigoare retorică : ,Suntem o ruină morală și o mină materială“. I Și nici un cuvânt care să atenueze ceva mai tristă, cea mai nedreaptă, cea mai rău venită apreciere a unei generații care a întruchipat visul României Mari! Cum, nu merită oare generația care a făcut războiul glorios, decât blamul că ea este o ruină morală î Și d. Gh. Mugur nu a găsit în puterea morală de-a ne rupe de lângă Puterile Centrale, pe tron fiind Regele Carol care avea o mare autoritate asupra painjenilor de stat români, și de a ne alipi de aliați; nu a găsit în această putere morală, sămânța eroismului cel mai vrednic de lăudat. Scuntem o țară mare ; am reușit să închegăm visul milenar, al întregirei neamului; am făcut războiul cel mai plin de riscuri și mai plin de suferințe, și totuși suntem o țară de ruină morală după un om inenit a contribui la cultura poporului . Dar acest pesimism care nu corespunde întru nimic cu realitatea, dovedește că simțul istoric și politic poate fi o regretabilă lacună în urnele spirite ce găsesc cu ușurință haina verbală a exprimărei retorice plină de artă. Și decepțiile acestea mai dovedesc ceva, că în unele suflete românești nu s’a creiat limpede și sentimentul de recunoștință pentru măreția jantezelor unei generații eroice ! N’avem nevoe de fazeologii și moraliștii de ocazie! Și să alungăm rasiștii de ocazie! Și să alungăm cât mai departe de noi bolșevismul sufletesc. Petronius Din povestirile celor cari izbutesc din când în când să scape de sub sentinelele bolșevice ale Retrogradului, oricine își poate da seamă de mizeria și suferințele îndurate de populațiunea fostei capitale a Țarilor sub regimul bolșevici. Astfel: Un personaj rus descrie într-un ziar francez, situațiunea Retrogradului în luna iulie, adică în ajunul ofensivei deslănțuite de iudenici contra comuniștilor. Iată în rezumat, câteva aspecte din viața orașului: Populația, nu poate găsi hrană decât la ospătu idile comunale. Masa consistă dintr-o bucățică de pâine neagră și o farfurie de ciorbă de pește uscat și afumat. Comerțul clandestin se practică totuși pe o scară întinsă: pâinea costă 130 ruble, kilognomul <tenit 190 ruble iar zahărul 2001 Nici soldații roșii nu trăesc mai bine, afără de micile suplimente ce li se dă din când în câinJ. Perchizițiunile și arestările ce țin lanț. Când nu este găsită persoana căutată, i se arestează familia. . Pentru menținerea spionajului s’au organizat ,gărzile la uși“ care supraveghează persoanele cari intră și ies dintr’o casă. In modul acesta populațiunea terorizată este redusă la capriciile comisarilor comuniști care nu cunosc ce este mila. și aproaierea clasei atuncitoare Sovietul nu lucrează aproape nimic. Adunările sale sunt populate de oricine voește. Totdeauna însă, comisarii sunt fluierați și insultați. De aci scandaluri cari se sfârșesc prin omoruri. După ședințe de acest fel uzinele sunt cercetate iar muncitorii suspecți sunt pedepsiți aspru. Toate uzinele sunt puse sub supraveghere forțată. Ba câteodată când sovietul se teme de vreo agitație comisarii nu se dau înlături de a incendia uzina. Exploatarea dacei muncitoare, pe care munca o istovește, a ținut proporții grandioase. Niter o grije pentru ea , comisarii trag toate foloasele numai pentru ei. Funcționari administrațiilor miltare trăisc mai bine — în ce privește hrana, încolo și ei sunt la dispariția comisarilor pe cari sunt obligați să-i găzduiască în propriile lor odă". Comisarii tratează pe funcționari cu uitam grosolănie, având dreptul a-i închide după plac. Ca exemplu se citează cazul unor unguri cari au fost arestați fiindcă «’a rupt o osie a automobilului unui comisar. Această atitudine față de muncitorime a redus numărul lucrătorilor din Petrograd la 12.000. Singurul avantaj pe care muncitorul l-a avut de la regimul bolșevist a fost sporirea salarului la 5000 ruble lunar. In schimb se menține ziua de 10 ore de muncă în fabrici murdare și supraveghiate de „comisarii poporului“.* Școlile au fost transformate în instrumente de propagandă. Nesupraveghiate de nimeni, copiii t trăesc în comun. Aci se predă fiziologia într’un fel care n’aire nimic comun cu vre-o metodă pedagogică cunoscuții. Mizeria și destrăbălarea fac ravagii în aceste gloii. tFstamentul otto OBieH time și în special pe ofițerii fostei armate neînrolați in armata roșie. Condamnații l și. moarte nu sunt se utili de torturi, înainte de execuțiune. Torturile sunt aplicate mai ales streinilor și î n special englezilor Comunistul Platool a petrecut o noapte în fortăreața Petru și Pavel masacrând pe „ro vctioyari”. . Situația se sdrâmtă Sesfta 1 BayCTiBB«awrao»!ll>iwn> hmtiwb Ori cami ar fi opiniunile lor politice oamenii s’au săturat de o asemenea viață. Si&viziunea se înrăutățește pe zi ce trece. Casele sunt dărăpănate, mormanele de gunoae infectează aerul. Combustibilul lipsește cu desăvârșire. Nu mai există nici un gard, toate fiind arse. Lipsesc cu desăvârșire și petrolul, săpunul, soda, chibriturile, cauciucul, pielea. Situația Petrogradului este_ înspăimântătoare. Cazurile de sinucideri sporesc. Cu venirea iernei desnădeja ea crește. Populația e gata să primească orice alt regim numai să scape de comuniști a căror guvernare a scăzut numărul populațiunei de la 2.500.000 la POO.OOO suflete. Populația Petro raduluii se stinge cu încetul, nici un organism fizic neputând rezista acestor lipsuri și mizerii. Cifra zilnică a execuțiunilor capitale ordonate de guvern crește mereu. Nu suntrătați nici copiii. Acesta cede meritul regimului bolșevist: teroare și jale. SUB REGIMUN BOLȘEVIST Viata la Petrograd — Ce spuin e un mari ©? ocular despre „tstoefaearils“ coamalet — ier politici Cât privește pe prizonierii politici, situațimea lor este deplorabilă. Ei sunt ținuți în închisori pe grupe de câte 8—10, în mici celule foarte murdare și pline de insecte. Tortura fizică și morală este practicată de bolșevici pe o scară întinsă. Asasinatul este obicinuit. Se împușcă mai ales „inteligența“ rusă și streină și dintre rușii antibolșevici, în special generalii, ofițerii, preoții de toate confesiunile furnizează victimele cele mai apreciate. Agenții și spionii caută aceste vic ZI Ci li Citim în „Eontenimea“ : „Faimoasa politică de azistentă a a avut o soartă mai bună. Guvernul de generali hotărâse să opară, după ce va fi depus otrava ,la tribuna parlamentului".1'Otravy’s era refuzul de a m îiHui ' ■ face Ci Síit unim <1 ’O victorioși în inmvinș-Ț și face din Romania-Mare o țară mai robită decât România-Mică de altă dată. Ziarul ..Români..nea“" o organdi Ț unui bărbat politic român. Lucrul acesta pare paradoxal, dar e perfect adevărat! Din „Epoca”. ..Parlamentul stefist ceea ce a provocat, pornirea aliaților nu este vr’o dușmănie contra «păstră, — ei ei;as xperarea la eme i-a dus procedeul o brâtionistb. Poporul român nu’a scăzut înaintea prietenilor din armă, dar cei care au vorbit până azi în numele lui au fost niște netrebui ci”. Este o veche tactică de a face dintr’o politică națională o chestiune personală. Ziairul „îndrepterea“ vede în politica de rezistență, care în fond nu este deoni politicii de apărare a independenței țărei noastre, un „germanofilism“. Generalul care klupă o lună după război voia să închee o pace cu Nemții, și auzând.păcei date Buftea, în cifre interesele,.nemțești erau mai omist apărate decât cele ale României nu prite intetega o apărare a intereselor românești decât că o german o fit ie.ii» „Românimea" crede că d. C. Diesen în magistralul său discurs asupra naturii actualelor adunări legislative este pro și coviza. și că eu d. D'sesen se peste sta pe această c’.p«tre .ia tocmiv'dă“. Ziare! dflui Tak’e lenesen se înșeală dacă crede că omidi.’e jiui Fisescu sent și iv copii bilev, două interp'retâri. da rederer când se bucură de putinii unei tocmeli. Pe această cr'd'iîțe se «prijină întreg partidul d-lui Tál re.Ionosén care faci? din „tocmeală“ un program. i * * MomIMul N. IORGA 1 D-l N. Iorga care își face din naționalism un titlu de glorie și un program politic, în organul care se intitulează cumul românesc“, face dovada că pasiunea personală îi întunecă cu desăvârșire judecata. Altfel ar ar uni articol intitulat „Rătăcirea opiniei publice“, d-l A. Iorga are accente de o veninoasă personalitate, scriind: „Una din vinovățiile cele mai grave pe care le va atribui judecata de azi și istoria de mâine guvernului Brătianu este, desigur, jocul de politică internă pe care la făcut din acele legături ale României cu Armina care erau deci, fiu ale d-lui I. Brătianu personal, nici ale familiei sau partidului d-sale, ci ale țării întregi ale neamului însuși“. Și continuând pe același ton și mergând în aceiași direcție, d-l N. Iorga trece chiar și peste sentimentele și convingerile celor mai apropiați din partizanii săi, pentru a face o politică asemănătoare și, cu totul afiliată politicei pdor Take Ionescu și general Averescu. De altfel, felul cum d. N. Iorga scrie de câtva timp în „Neamul Românesc“ identificd acest ziar intitulat naționalist cu ziarele „Românimea“, ,Izbănda“, ,,că vărul“ și celelalte, de-o seamă cu ele. D-l N. Iorga simțind slăbiciunea teoriilor sale nu poate face decât polemică personală, pe când mult mai nemerit ar fi fost ca el să analizeze convenția specială cu Aliați, iar nu să înlocuiască această atitudine care crr cadra cu meseria sa de istoric și de cărturar, prin calomnii și înșelări a opiniei publice. Dl N. Iorga vorbește în articolul său de o „crimă națională“ care ar consta în crearea unei atmosfere povara Aliaților. Ar face bine însă, dl N. lorga ca în locul cuvintelor mari și goale să publicerm comlia și tratatul nostru cu Aliații, aelr de care a evitat să se ocupe sau le-a ignorat „Neamul Românesc“. Discutarea acestor acte oficciale ar arăta ce este fals în susținerile noastre, și unde este partea de rătăcire « opiniei publice“ ce o facem noi. Cm privește ziarul .,Viitorul" asupra căruia se îndreaptă fulgerile d-lui N. Jo'”*’,*ai>c*un h’i r de față pp'Orna fee, ' dovada că și-o fă' de!oria și că în toată campinia ce-a dus-o pentru luminarea opiniei bl '■ee. în. ehist*mnea rttțmrfurilor noastre cu Aliații. VM sa, servit decât mai de acte și documente autentice. " A făcut oare același lucru de N. Jivne, censorul politicei noastre, și ...Neamul Românesc“ organul ce se pretinde naționalist 1 BRA ECOURI arbaria era rât pl aci să pună zilele acestea capH avântului civilizator a doi eroi ai Birului, Poult și Benois care în frunul lor spre Melburn (Australia) fiind siliți să ateriseze în delta Indi< oului au căzut captivi în mâinile negrilor. Aceștia luându-i drept diavoli, aviatorii au scăpat cu mare greutate de negri, mulțumită armelor și munițiilor pe cari le aveau. zod a exercitat, fără îndoială, o insi etă asupra fenomenelor atmosfere . Jocul sa c sfîrmt din nou zilele acestui, când Parisul a trăit momente rre de a se acoperi cu zâpada în primele zile ale lui Noembrie, la adevăr acesta este primul caz. depeșă transmisă prin telegrafia fără fir din Helsingfors spune că se crede că două mii de soldați englezi s’au înecat când un vapor al cârui nume nu se știe încă, s’a scufundat pe coasta Norvegiană. « Dacă 11 omărul soldaților înecați cu vapirul care sV a sfărînat, este atât de mare si p. cum se raportează, atunci uni nou record se poate scrie in analele naufragiu liier. 1.i otelul Cleveland s’a ținut o adunare pentru forarea unui comitet care să “ strâgi fonduri pentru ridicarea unui monument in memoria lui Roosevelt. Duminică 23 Noembrie, ora 9 și jumătate s’a deschis târgul de mostre la Timișoara cu o deosebită solemnitate. Târgul-expoziție este aranjat în sala mare a fabricei de bere 70 m. lungime și în camerile fabricei noui de zaharicale „Candia“ cu un deosebit gust și pricepere. E reprezentată aproape toată industria Banatului, și nici arta nu a fost neglijată. Sunt de față: Prefectul dr. A. Cosma, dr. Carpetian, secretarul prefectura, general Domașjjianu comandantul garnizoanei cu întreg statul său major, comandantul pieței col. Aritonovici, delegații ministerului de industrie și comerț din București, delegații Camerilor din București și Ploești: D-nii Em. Brancovici, Orghidan, Sfetea, Țepeș, Ștefănescu-Galați, etc, etc. Cuvântarea contearului Camerei de cemerț D. I. Condatu, comisarul Camerei din Timișoara deschide târgul rostind următorul discurs: „Precum în viața indivizilor, așa și în viața popoarelor , buna stare economică este baza, pe care se sprijină progresul politic și cultural al unui stat. Pătrunși de acest adevăr, și conștienți de puterea producțiunii industriale, comercianții ți marii industriași ai Banatului prin reprezentantul lor firesc „Camera de Comerț și Industrie“ din Timișoara, învingând o sumedenie de obstacole, abia după două luni de regim românesc, au hotărît aranjarea acestui târg-expoziție de mărfuri. Prin aranjarea acestui târg-expoziție s’a urmărit două scopuri: întâi de toate s’a voit să se demonstreze atât lumei românești, cât și străinătății desvoltarea puternică a industriei acestei provincii, desvoltare, care reclamă imperios integritatea Banatului. Iar în al doilea rând s’a simțit necesitatea luării legăturilor comerciale între Banat și celelalte provincii de sub scutul Coroanei Române. Bănățenii și-au dat seama din primul moment că viața lor economică stă înaintea unor probleme noi, piețe noi de desfacere, precum și resurse noi i se deschid comerțului și industriei bănățene. Fie, ca acest târg-expoziție să rămână un bun început pentru consolidarea și propășirea vieții noastre economice. Fie, ca legăturile comerciale ce se vor creea cu ocazia acestui târg, să rămână sănătoase și durabile“. gravantări D. Landvai, secretarul general al Camerei de Comerț rostește o cuvântare în unugurește și nemirește, relevând importanța acestui târg. Prim ajutorul de Primar d. Gemi, vorbește apoi despre viitorul industriei Timișoarei. In numele Consiliului Dirigent, resortul industrial, vorbește d. Eusorițius,în românește și nemțește. Vizitatori apoi încep a vizita diferitele loji de giaprersd, expoziția începând de la fabricațiile de ghete „Turul“ și terminând cu produsele de fier și metal de la Reșița, sunt expuse cu deosebită îngrijire toate mostrele. Intr’o modestă ldee reprezentată și industria românească a fraților Băleanu din Văing au obiecte piro gravate în motive românești. In prima zi au fost peste 2000 vizitatori, s’au făcut și vânzări. Interesante sunt diferitele cântare* sobe, trăsuri, pălării, mobile, etc., etc., cari nu se găsesc absolut în vechiul Regat. Multe din articolele, cari se importă din străinătate le găsim aci. Zilele viitoare vor vizita târgul rând pe rând, armata, școlile și muncitorii. Târgul va rămâne deschis încă vreo 12 zile. Ar fi fost nemerit dacă căile ferate ar fi făcut reducere ca cu atât mai mult public să fi putut dua parte la asemenea ocaziuni rare. Nu este de ajuns să afirmăm principiul „prin noi înșine, să ne plângem de valută, de casntatism străin, ci ar si de dorita ca bunele începuturi să se și încurajeze cu faptele. Mai mult interes din partea clasei comerciale și industriale a vechiului Regat se așteaptă. Banchetul Can*ae<ii scoinuji. Duminică ora 2 p. m. Camera de Comerț și Industrie a dat un prânz în onoarea delegaților oficioși La banchet a vorbit d. Sigismund Sava directorul general al băncii timișorene și de comerț, d. dr. Stoica, Brancovici, Orghidan, Condatu, dr. Imbroane și Capețlan. A domnit o atmosferă caldă în tot cursul banchetului. La propunerea d-lui Confiate, s’a trimis M. S. Regelui următoarea telegramă: „Industriașii și comercianții bănăție deschizând prima, expoziție industrială, trimit gloriosului lor Rege expresiunea dragostei nemărginite Se speră, că pe zi ce trece numărul vizitatorilor va crește, dat fiindcă mulți nu au luat încă cunoștință de acest târg-expoziție. O parte din vizitatori au plecat a doua zi cu trenul la uzinele din Reșița. Cor.ooxxoo- CRONICA BANATULUI Zartitl și expoziția de milituti din Tanswam — Deschiderea Baporiliei.—Banchetul Camerei de comerț.—Telegrama către M. S. Reaele — MEMORIILE CONTELUI CZERNIN — Pacea dela Brest-Litowsk și pacea de la București Ziarul „Vossische Zeitung“ continuă cu publicarea memoriilor Contelui Czernin fost cancelar al AustroUngariei. Iată partea privitoare la pacea de la Brest Litowsk și pacea de la București : " As Braste Litowsk s’a răspândit rzvortul că România ar avea internsiunea să nu mai continue războiul. Zvonurile acestea au luat un caracter sigur la încheierea păcei cu Ucraina. "Această pace cât și atitadintea ’ni Trotz!« la Petrograd a constribuit ca România să înțeleagă că nu" mai poate avea nădejde într’o cooperație ,cu 'Rusia. 'Inca'dela Brest Lităwik am chemat să intru în tratative cu conducttw u..parlamentului ungar pentru a ajunge la o înțelegere în privința ,păcei cu România. Era evident că nu puteam face cu România, mai puțin încă decât cu orice alt stat, o pace fără anexiuni, căci atacul trădător al Românilor a deșteptat în unguri dorința după granițe strategice mai convenabile După cum m’am așteptat am dar de o contrazicere violentă in Ungaria, cari sub motivul aranjărei graniței strategice cerea ,mărirea teritoriilor ce voia să le anexez». Primul cu care am început tratativele era £ Ștefan Tisza pe care cu multă greutate ]’am putut convinge ca să modifice câteva puncte din condițiunile păcei, care să fie suportabilă. La 27 Februarie 1918 Ștefan Tosan mi-a dat un memoriu cu dorința că fie arătat Kaiserului și în dare comunică că este dispus să mai cedeze ceva din pretenții; totuși arăta însă mari nemulțumiri contra intențiilor mele. Memoriul avea următorul conținut : „Din nenorocire România nu o să poatâ ieși din război așa știrbită după cum ar cere dreptatea și după cum ar dori monarhia. Pierderea Dobrogei va fi recompensată cu câștigarea teritoriului Basarabiei. Cât privește cererea noastră în privința rectificărei granițelor nu este în legărtură cu greșala României, nici cu poziția tet militară. Condițiunile voastre de pace sunt atât de indusorte că România biruită ar trebmi să le primească ca pe un dar mărinimos și să* au mai fie expuse ca un obiect de tratat. In nici un caz aceste Trata tre mi:tu bue să a bă cai rasterul uinei tocmeli. Dacă Româiii«. nu va vroi să' primească pacea x' bazele pe cari oferim noi va i - o ti ’ago din nou rieitarea relațiuniii lor dușmanesc. Simt sigur că Loi mânte o să cante să arate, puterilor de vest și poporului său situația “grea în care se găsește. Tot atât de sigur este că după întreruperea tratativelor România se va pleca în fața marilor puteri mondiale. In cazul cel mai rău ca urmare dezastruoasă pentru România ar fi o camăpanie scurtă din partea noastră care afi distruge complect România, e j După prevederi omenești este mai, mult ca sigur că dezvoltarea lucrurilor în ultima fază a pfteei ar avea un curs asemănător cu acel din nordul Rusiei și ar însemna un rezultat complect pentru puterile eenaționale. Impunerea rectificăriei granițelor ea conditio sine qua non, formează un drept și un interes important al Monarhiei lipsite de o natură defensivă și o provocare etnergică pentru exprimarea în public a părerilor patriotice ale Ungariei Se pare imposibil ca un miniistru de externe care ar lua o altă atitudine în această chestiune să -i poate ocupa locul mai departe în i delegațiune. Acest procedeu este afti- Bolul necesar pentru a nu compromite șansele păcei generale, și pe acesta treime pus cea mai mare bază. Putem înțelege din comunicarea poUfică a conducătoriloir de stat și a puterilor din vest ca dânșii nu vor să ia parte la o pace acceptabilă deoarece nu au încredere în aptitudinea și ferma noastră voință și mai ales în perseverența noastră. Tot ce ne întărește în această convingere ne îndepărtează tot mai mult de pace. Este o singură posibilitate care distruge această credință. Asta va fi linia conducătoare în toate hotărârile și tratativele noastre. In ce privește pacea noastră cu România este evident că dacă am ceda României în chestiunea granițelor, mai ales dacă această cedare ar fi ca o urmare a temerii de întrerupere a tratativelor ar face o impresie deplorabilă dușmanilor noștri. Era drept ca să nu profităm de situația disperate a României și să le acordăm condițiuni acceptabile de pace cari natural trebuia să ne împace cu declarația noastră în principiu. Dacă dela început însă nu vom lua o atitudine sigură vom întări convingerea puterilor din vest, că nu este nici înttrtum caz necesară închederea păcei pe baza integrităței teritoriale, și al suveranitaței și o dă fie nevoie urnă de lupte grele sangeroase pattian aducea un necultat mai fariKibti . Memoriul arte data de 27 AAh șș. Tot de aceiași părere erau și Al-drassy și Wickerle. Ei nu vroiau să admită conditiuni mai indulgente în j>avea cu România și tot parlamentul ungur era de acord. Nu știu ce atitudine a luat Karoly în această chestiune, nu știu dacă a dominat sufletul de tigru pe care l-a desvăluit odinioară față de România, sau sufletul pacific pe care mai târziu la depus la picioarele generalului Franchet d’Esperey.. La Brest-Litovsk, adică când pacea României a apărut pe orizont eram de părere că brebii este întărită acea direcțiune cari dorea tratativele de pace. Pacea României nu se poate șterge din marele tablou al războiului mondial. Pacea României era întocmai ca pacea din Brest-Litovsk, o necesitate din punct de vedere militar — părea necesară retragerea imediată a trupelor din est spre a le putea trimite la vest. Din acest motiv a fost atâta insistență din partea militarilor ca să sfârșim cât mai curând era România. Pentru a ajunge la raw rezultat cât mai apropiat l’am sfătuit pe Kaiser încă din Brest Litowik ca să comunice Kan Ferdinarsch pe c etSă escretă că te poate bizui pe o pace onorabilă în eaa dacă vrea să intre în tratative. Kaiser nu a primit acest sfat și l-a însărcinat pe colonelul Ronda care după câteva întâlniri cu un personagiu din anturajul Regelui i-a înmânat solia Kaiserului. Germanii erau de părere chiar dieta început ca Regele Ferdinand sa fie pedepsit pentru trădare și pentru asta nu vroiau să trateze cu el direct. Din acest motiv și pentru a evita oarecari contravenseuri l’am înștiințat pe von Kuhlmann numai atuncea când faptul era îndeplinit, că am intrat în tratative cu Regele Ferdinand pe cale secretă; întâmplarea aceastaorespunde perfect «a Atitudinea stabilită a aliaților noștri după care fiecare aliat era îndreptățit ei a rânjise mersul războiului duept plac, avea numai obligațiunea să informeze pe aliați despre procedatrea lor. Noi n’am avut datoria ei să solicităm permisia germanilor pentru demersul ce -am făcut".rie 1918 și este yO'Díi Tisza, semnat de cordele -ooxxoo