Viitorul, februarie 1920 (Anul 14, nr. 3589-3602)

1920-02-01 / nr. 3589

Anuf al trel-spre-zecelea No. 3569 ABONAMENTE In țara . . . . un an 60 Lei. . . șease luni 30 Lei In străinătate . . un an 100 Lei . . sease luni 50 Lei un număr vechiu 40 Bani fea.­­.naiaa.Magi«1­­ î HM—m­i n­i in i ro,i, i­­ ji Mrtiii n­i­i­i­iiiiini urim—in IM REDACȚIA STRADA EDWARD GUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția Bl/23? Reda ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate STATUL MODERN —----------- . "V v Țara noastră intră într’o fază de reorganizare, răspunzând astfel de fapt la două cerințe : întâi, necesita­tea de a se unifica cele patru regi­muri care sunt astăzi în vigoare în osebitele provincii și al doilea, ten­dința firească de a se moderniza a­­șezăm­ântul superior al Statului, po­­­trivit spiritului vremei și după con­­­cepția generală formată în urma răz­boiului european care a descoperit atâtea lipsuri și atâtea defecte în toate organizațiile vieții sociale. Nu e de mirare deci că pretutin­deni se discută, se elaborează pla­nuri, se fac proecte, într’un cuvânt se caută a se da o nouă îndrumare osebitelor instituții sau servicii pu­blice. In special se vorbește despre dis­­centralizarea administrativă. Dar toa­te directivele si soluțiile depind de felul cum va fi dezlegată problema fundamentală și anume : care trebue să fie rolul și atribuțiile Statului în­­tr'un regim pur democratic ? In ce direcție trebue îndreptată și alcătui­ta opera reformatoare ? De la fixarea premisei de bază, a­­ Concepției pri­mordiale, atârnă toate legile de or­­școală, biserică, sănătate publică, școală, biserică, sănătatea publică, transporturi, etc. Cu cât viața mo­dernă a Statului e mai activă, cu a­­tât organizația lui trebue să fie mai unitară și mai armonică. Nu se poate admite ca statul să fie descenstralizat în atribuțiile administrative și centra­lizat în atribuții­ile culturale. Cu cât un­ stat modern vrea să trăiască mai intensiv, cu alte cuvinte cu cât vrea ca poporul să participe mai activ și mai fecund la viața publică, cu atât este mai imperios ca organizația a­­cestui stat să fie­ întemeiată pe o sporire a inițiativei individuale și să aibă la bază o inițiativă locală cât mai puternică. Este o imposibilitate ca statele să­ mai poată trăi în viitor sub forma centralizării excesive pe care o avea în Rusia țaristă, nu numai că ar con­­­stihil o anomalie pe care spiritul vre­­­mii nu o mai poate tolera, dar s’ar­­ găsi și în complectă neputință de funcționare. După concepția modernă activita­tea statului nu e decât rezultanta­ ac­tivităților multiple și izolate, ale fie­cărui cetățean. Cu cât munca și stă­­­ri­nta vor fi mai continue și mai­ fe­cunde la indivizi, cu atât se va im­prima statului, care e mecanismul superior, receptorul și distribuitorul suprem, o forță și o strălucire mai vie. Statul e cadrul cel mare în spa­țiul căruia indiviidul trebue să se mi­ște liber și să lucreze spornic, iar i­­nițiativa și controlul local să­ nu fie­ stânjenite de nici o îngrădire de la Centru, ei dimpotrivă să primească îndemn și impuls. Statul nu are alt rol decât să armonizeze aces­te activi­tăți și apoi să coordoneze rezultate­le, el trebue să fie ca un părinte bun, un îndrumător și un trezorier al ca­pitalului­­ de muncă obștesc ale cărui roade trebue să se restrângă asupra tuturor fiilor săi. Firește că și în viitor statul tre­­bue să păstreze în mâna sa toate in­strumentele mari ale politicei și eco­nomiei naționale : armata, căi ferate,­­poștă și­ telegraf, justiție, vamă, etc. Dar instituțiile locale, județele și co­jim de t­unere, vor avea in­ițiativa,#resKfr rezolvi nenumăratele c chestinii de bună gospodărie nationalis,­'ri>ine în­­­­teles după concepția și principiile ge­­țnerale ale Statului.­­ La inițiativa individuală și locală , statul va răspunde cu un concurs e­­­ficace și cu um control­­ permanent,­­ pentru ca marea operă de armonie și ordine internă să fie solidă la bază și largă în aspirații. Statul român, care are de înfăptuit unificarea osebitelor regimuri și de desăvârșit consolidarea națională a patriei reîntregite, nuu poate decât să se modernizeze, adaptându-se evo­luției și mergând paralel cu progre­sul și civilizația mondială. După semnare „Iii Gab­i De dalia aceasta faptul pe care noi îl anunțasem mai de mult, și, care f­usese desmințit, e confirmat în mod oficial: Aliații cer României să-și retragă trupele pe linia zisă „Cle­­menceau“, după numele președinte­lui Consiliului suprem care a impus României această nouă nedreptate.­­ Să mai reamintim ce este „linia Clemenceau“! E o graniță arbitra­ră între România, și Ungaria, care­ nu corespunde deloc cu cea cuprinsă în tratatul nostru cu Aliații, dela 4 August 1916. Din toate punctele de vedere aleas­­tă graniță este desavantagioasă pen­tru România. I­­n primul rând este o linie care întrerupe comunicația­ pe calea fe­rată între cele trei orașe mari, A­­radul, Oradea­ Mare și Sâtmarul,­­ de vreme ce linia ferată e expusă bătăci tunului dușmai.­­ Este o linie, lipsită de orice asigu­rare strategică pentru România ,și este semnificativ faptul că Aliații ’ ne cer adoptarea ci tocmai în mo­mentul­ când Horthy o­rganizează armata maghiară, iar Friederick , vorbește pe față de, Triplu pentru >'»•­­­­tegritatea Ungariei... . După cum se vede, se reeditează , politica pe care aliații mi am t-o fa­ța de Rela Khun, atunci când t­­pr­au înaintarea armatelor române pentru ca dictat­orul bolșevist să-și­­ poată pregăti armeni dfl pe Tisa și­­ năvălirea în Transilvan­ia. Dar mai e o chestmm. In afară­­ de faptul că numeroase comune ro­­­­mânești vor cunoaște prin retrage­­­­rea armatei române din nou urgiei șovinismului maghiar, mai este po­pulația slovacă din districtul Br­­chiș-Csaba, care și-a manifestat în mod hotârît voința de a­ fi alipită României, și ai cârti .reprexerdinții aleși au fost aplaudați în Parlamen­tul român din București. E de crezut că Parlamentul va fi consecințe cu el însu­și, și va refu­za să ratifice consacrarea definiti­vă­ a «vestei Unii arbitrare. Dacă apropiem ultima nedreptate ce se face României, cu declarația­­ait fi negativă în ce privește Basara­bia, concluzia este că semnarea­­ pre­cipitată și­ impică a tratatului de la Saint-Germain n’a adus absolut nici ■un folos României. In vreme ce România e silită să se supună la treze ultimat­ele Alia­ților, și­ trattatul se aplică, cu sfin­țenie în tot ceea ce ne este defavora­bil, drepturile dobândite prin pro­pria noastră acțiuție, sau chiar cele­­ prevăzute în trat­ate, nu ne sunt re­cunoscute, — cum e, de pildă atri­buirea despăgubirilor de­­ războiu, și altele. In f­iece zi evenimentele dovedesc că semnarea tratatului a fost o gre­­șală polii­că, de vreme re în loc ca interesele legitime ale României să fie apărate în­­ urma acestui act, drepturile noastre sunt zilnic știr­bite și nesocotite. .jr-jr-----------------­ Chestiunea fiume -Interesele finanțat­e riglMmefkane în aceasta chestiune -Tffifnmmfir Yfr fiTT «MM—Mi­­­ni­n 5 t t­r — —Ce spune un ziar italian Chestiunea Fiume este azi la­ or­dinea zilei. Guvernul iugo­sllav a re­spins compromisul celor t­rei primi miniștri aliați, dar Italia a opus un x* phis ultra al concesiunilor și în schimb, guvernul din Belgrad a primit un ultimatum: sau primește compromisul sau tratatul din Lon­dra se va aplica cu cea din urmă ■se­veritate. Ziarele franceze cred ,ai ști că :Iugo­slavii vor sfârși prin­ a primi com­promisul. ( orff­ctul italo-iugo­s­la­v a­­ prove­nit din cauza orașului Fiume și a celorlalte orașe italiene de pe coa­sta Dalmației, necuprinse în trata­tul din Londra. Dacă Italia cerea pe ba­za principiului de artedtermi­nare anexarea orașului Fiume, nu mai putea reclama și­ executarea in­tegrală a tratatului din Londra care cuprinde fâșii întinse de teren lo­cuite de­­ slavi. De aci conflictul, de aci greutățile și pericolul chestiunei, direct cu chestiu­neci Fiume și acea a Banatului . „Prin urmare dacă Conferința *se opune să cedeze Fiume Italiei, nu face aceasta de­ dragul principiilor naționalităților, nici pentru a face plăcere supreslav­ilor, ci numai spre a favoriza cele trei sau patru con­sorții financiare. „Sârbii au devenit­ pretențioși, pen­­tru că așa cercai,­ financiarii anglo­­­ -americani“.­­ După­ această explicație este ușor­­ de înțeles mutilarea monstruoasă a­­ Banatului, care nu numai că neno­­­­rocește o populație de sute d­e mii de suflete, ci stingherește desvolta­­rea economică a unei părți încem­­­­trate a Transilvaniei. Excluzând România din importan­tele căi de comunicație ale Tisei și ale Dunărei, aceleași con­so­rtii s’a­u gândit să recurgă la vecinii Româ­niei cărora le-ai dat aceste comu­­­­ni­ca­ți­i spre a le uitiliza pentru sco­rnirile lor. PROBUMHS PftCal­l^IQTP? Q ® cuprindea Tratatul din Londra ssasaww.­­.t6K66«?RSSi5B*»$aea* In tratatul din Londra, spune pre­sa italiană, nu este vorba de Croați, pentru o cauză bine determinată, ni­meni în 1915 nu s’a gândit la Croați­a ca Unitate politică și ca parte inte­grantă’ din regatul Sârbilor, Croa­ților și Slovenilor. In tratatul ,d­in Londra, Fiume în urma perenei Rusiei, a fost lăsat Austriei. Nimeni nu se gândea­ pe atunci la prăbușirea imperiului Hab­­sburgilor. Dar acela­ș tratat asigura Italiei Smirna și Dodecanesul cari au fost cedate Greciei. De asemenea s’a impus Italiei, la Conferința din Paris, ca­ să renunțe la tratat, căci zdrobirea și dezmembrarea Austriei au schimbat cu totul harta, din cen­trul Europei. Guvernul italian a fost silit să accepte. Dar, spun Italienii, dacă am renunțat la executarea integrală a tratatului de la Londra, să ni se dea dreptate în chestia Fiume. BSolisS ftoantoi aiigg©­­aîfseificsr q Iată ce spune, în această chestiu­ne, ziarul „Home“ (italian), care a­­pare la Paris : „Toate dificultățile în chestia Fiu­me au provenit din cauza a trei sau a patru consorții, do financiari an­­gl­o-americani. .ai­ U11 trust de armatori einglo­­americani, cu un capital de 35 mi­li­one <te dolari, em-că că­ mon­io­lizeze traficul portului Fiume pen­tru a stăpâni comerțul în Adm­isitica. De aci simpatiile brusce ale anglo­­am­eri­canilo­r pentru Iugo­sl­av­i. „­”) O întreprindere americană a obținut, pe o durată de 50 ani, ad­ministrația exclusivă a căilor fera­­e sârbes­e, croate­ și slovene. (Gn.vstr­­nul român a refuzat în mod catego­ric o atare combinație). „c) „Standard­ Oil“ a cerut Româ­niei exploatarea minelor de petrol. ..Times“ din 3 Septembrie 1919 a a­­nunțat că „Yisiscum Oil“, o sucursală a lui ...Standard Oil“, a încheiat­ un contract cu statul ceho-slovac, perp ■ten a obține monopolul asupra teri­toriului Republic­ii. ^© s»© polul Căilor ferate­ ­.și acum luați o hartă, urmăriți linia Expresului Orient, linia, para­lele» (1­45 kg). Alerta care va deține­­ monopolul căilor ferate sârbești și românești va domina toată linia de la granița Italiei și va fi stăpân pe com­unicațiile d>e uscat dintre Marea Neagră, și cea mai mare parte a Eu­ropei. „Această chestiune este în raport i Cu ptUtjül iipî tmm G*Ö*W, mZSM£BBBB££mSa ORFANII DiN RĂZBOI Două zile de prînâul ,m avut loc, în sala Teatrului Național, dezba­terile primului congres M societat­ei pentru „Ocrotirea orfanilor din răz­boi Această societate s’w­ întemeiat la Iași έ M primel** zile. nto rnzhni "lui din inițiativa și sub prezidenția Principesei Olga M. Sturdza, înființată la început numai pen­tru necesitățil­e regi­unei, această societate și-a relega cadrul activită­­ței pe măsura necesităților care spo­reau, iar astăzi „Societatea pentru­ ocrotirea orfanilor din război“, prin organizația de care dispune și prin spiritul în care cure condusă, cores­punde pe deaîntreguli operei, de asis­tență și educațiune a orfanilor de pe întreg teritoriul României Mari. I .Această îm­­bmntrătoare constata­re a rezultat den expunerile făcute în congres asupra activităței desfă­șurate până astăzi a’e Societatea pentru ocrotirea orfanilor din răz­boi. S'a văzut din aceste expuneri acțiunea -insivinda, energică și rod­nică pe care Societatea a­ intre­prin­s'o, cu un spirit de inițiativă și de organizare care, a condus la rezulta­te­e strălucite ce se înregistrează, a­­cum. Dar opera aceasta umanitară și națională, trebue continuată și desvoltată în măsura impusă de ne­cesitățile asistenței și eomerțiunei celor 100.000 orfani rămași pe urma războiului. Pentru această este nevoe ca toa­te bunăvoințele să se concentreze în jurul acestei Societăți, ca­ nici un sprijin să nu-i lipsească de ru­căeri,­­Va nici un sacrificiul să nu petră prea­ mare și­­ mai au seamă,­ este nevoie ca dezb­­eratele formulate în congres să fie­­­ realizate în întregi­me și fără întârziere. Concursul făgăduit în congres de reprezentanții­ autorităților trebue să­ fie o realitate. Opera de îngriji­re și de educațiume a celor trei su­te de mii de orfani este de un prea mare interes social și­ național, pen­­tru ca acțiune­­a­ întreprinsă, sub Irmspicii atât de­ fericite, de Societa­tea pentru „Ocr­otirea orfanilor din război“, să nu fie sprijinită cu toa­tă pietatea ce se cuvine eroilor morți pentru, și cu toată grija, ce o datorăm i­rpilor lor, deveniți astăzi copiii neamului. / Avocatul Martrn . In urma duelului dintre d-nii De­se ba­n­el și Clemen­cesiu, din care cei iai întâiu a eșit victorios, după ce cui atâț­i­a­ ani în urmă într’un duel adevărat fusese rănit de adver­sarul său azi învins, d. Poincaré va­­ descinde din Eliseu, și după ce a condus destinele Franței în timpul cel mai greu, ca Cincinnati­*, va pă­răsi consulatul pentru a iu­reee în rândul avocaților.­­ A mărturisit-o aceasta el însuși,­­ cu indaosul că fiind sărac singura , munca profesională îi poate da mij­­­­loacele de trai. în Aceste transiții de la ocupatiuni­l­e modeste la înălțimea unui tron —­'jr' 'căci după atribuții și competențe și'j^ J onoruri, întru nimic nu e inferior , un Președinte dle republică al Fran­­­­­ei unui monarh constituțional — p sunt unele din cele mai frumoase s aspecte ale democrației, — ale ade­­­­­­vâratei democrații, de­sigur, care 3 se m­ul­țum­­e­ște cu «elecțiunile valo­rilor, cu putința ridicărei la cea mai­­­­ înaltă treaptă socială, a celor <« ^ nu au în sprijinul lor decât­ talentul j­o­r și munca. |­ui ! Societatea actuală, orice ar zice b !spiritele nemulțumite, are frumoase, ci caracteristice și ,dacă n’ar fi de cât s ^ cpntinta de a ajunge cât de sus prin * i proprieie tale însușiri ar fi de lajuns­­ atât pentru a ne face să fim multu­­­­­miți de o alcătuire socială, atât de criticată de inteligentele nesigure și­­ de semidocți internaționali. ^ Evident că, vechile organizații cu ^ monarhii d­e drept divin, regimurile­r absolutiste, de pe chipul Cesarian »­ r Taril­or. — sunt forme detestabile d de alcătuire socială. Dar ce frum­oa­­­ se sur­t monarhiile întemeiate pe dragostea poporului . Și ce frumos e­a gestul unui Poincaré care esc din f­ Iliescu, pentru a trece în­ run n „studiu“ de avocatură î­n­ Barierele dinrtre oameni © ulmi doar­­ acelea, pe care le-a pris natura pen­­­­tru a decisobi pe cei birui de cei răi,­­ pe cei înzestrați din fire, de ferici­­i­ții „evangelici“ . Petrcoius A­M­ ECOURI­ cademia suedeză a fost atacată în mod violent de către savanții francezi pen­tru faptul că a co­nferit premiul (No­bel) pentru chimie unui german care a inve­ xit și desfășurat metoda gazelor as­fixiante pentru armata germană. I­n virtutea legilor sale Anglia nu poate lansa împrumuturi cu lozuri Acesta pare a fi și fost motivul pentru care a refuzat să primească un împrumut fran­cez d­e acest fel. Personal prim­ul-ministru englez a fost mâhnit de acest refuz și nu și-a ascuns regretul față de câți­va intimi ai săi că­rora le-a spus: «aș fi fost în adevăr feri­cit să-mi încerc norocul. Dar au mi-am spus ultimul cuvânt în această chestiune și dacă se face vre-o loțiune în Franța, am să iau și eu câte­va numere. Voi ruga pe d-l Clemenceau să mi le aleagă, căci are mână bună». egalomania nu părăsește pe germani nici chiar în mijlocul celor mai gro­zave nenorociri pe care ei singuri le-au provocat. Astfel un aghiotant al F,x- Kaiserului sf­ătuește în der «Rote. Tage pe ofițerii inculpați a căror extrădare i-a ce­rut Olandei să­ se sinucidă sau să se exi­leze. E prea puțin probabil că vor putea ur­mă primul sfat neavând curajul moral ne­cesar pentru a imita gestul clasic al lui Decebal, pe Duminecă i Feb* *^e 1024 Con­dițiunile de pace remise dele­gației ungare se cunosc azi grație ziarelor străine sosite la noi care le-au publicat sau le-au analizat. Aceste ziare remarcă cum că stipu­­lațiunile tratatului nu aduc nimic nou , în ce privește ch­es­ti­un­ile teritoriale prevăzut în celelalte tra­tate ante­­­­rioare și nici în ce privește clauzele­­ economice cari sunt identice cu ace­lea ale tratatului de la Saint-Germain. Cât privește celelalte clauze cum,­de­­ pildă, clauzele financiare, nu se dau­­ preciziuni, iar din clauzele militare se știe numai atâta că armata un­gară nu­ va putea depăși efectivul de 35.000 oameni. I s’a dat delegației maghiare un temen de 15 zile pentru a răspunde. Care va fi însă atitudinea delega­ților maghiari la Conferință față de tratatul remis ? Asupra acestei Ches­tiuni ne lămurește „Journal des Dé­­bats“ care publică sub semnătura d-lui Aug. Gauvain "următoarele : "gitaia publică fransestă este­­ dificată „Judecând după atitudinea sa tre­cută magnatul ungar care e contele Apponyi va­ face tratatului o­ opozi­ție dârjă. Contele Apponyi incar­nează într’adevăr maghiarismul șo­­vinist, li intoleranța i­ațională își­­ acel regim feudal și demagogic care a domnit în mod necontestat în teri­toriile de sub coroana Sfântului Ște­fan, până la catastrofa finală. Opinia publică franceză începe a fi edificată asupra politicei turanicilor din Eu­ropa Centrală a acestor auxiliari născuți ai germanismului. Iluziunile dinsă asupra lor nu au dispărut încă din Anglia, unde snobismul monden și reminiscenț­ele sportive persistă încă. Orropagandă Imagh­iară Propaganda maghiară care până pe la mijlocul anului 1918 a ridicat imnuri de slavă înrudirea turanice cu Bulgarii și Turcii, venerând panger­­manismul ca o dogmă intangibila, și-a schimbat melodia- Ea începe o campanie după u­n plan nou a cărui executare nu­­ displace acelorra cari sub cuvânt că vor să împedice „bal­­canizarea Europei centrale“ favori­zează inconștienți refacerea puterei germane. Această propagandă încearcă a a­­rata pe unguri ca pe un popor de o civilizație superioară care nu trebue dezmembrat în folosul unor popoare inferioare ca iugo-slavii, românii și ceho-slovacii. Această teză este absolut cara­ghioasă pentru oricine cunoaște per­sonal diferitele popoare în Ches­tiune. : r­ie de căi ferate se înființară la Bu­­­­dapesta industrii care se aprovizio­­­na­u cu materii prime din regiunile­­ cedate azi statelor vecine și care tri­­­­m­eteau în urmă produsele lor fabri­cate în acelea­și regiuni. Industria­­ maghiară este tot așa de artificială ,ca ș­i civilizația maghiară. Ingrijo­­­­rar­ea ce a cuprins pe maghiari a­­cum, dovedește că ei simt că­ întreg sistemul lor artificial se vor prăbuși­­în curând și că vor trebui, cum e și drept, să înceteze a trăi pe seama­­ vechilor lor vasali. Budapesta este un oraș­ și mai hipertrofiat ca Viena. Va fi deci necesar ca să­ fie redusă la proporții mai normale. *­ ­ CsigiSia aflK­ «sst† a p>© p © a­rni’r­iin Mi în­ MiiB rei © r nema^tiiare mm as Bramstmmmam­­ zc*.r*umiB Trebue să te duci în Croatia, Tran­silvania, Slovachia ca să găsești­ o­­rașe cu un caracter de civilizație ve­che, ce nu­ datoresc nimic maghiari­lor. Nu mai vorbim­ de Boemi­a; ai f­i caraghios să compari această țara veche, unde s’art perindat dinastii glorioase până la bătălia de la Munții­ Albi, cu pusta iingară brăzdată de armatele­­ turcești până la sfârșitul secolulu­i al saptesprezecelea.­­ Popoarele nem­a­ghiare din Ungaria­ au dat întotdeauna :exemplul toleran­­ teb­­ele au lăsat, în special, să­ trăia­­scă unele alături de altele biserici de toate riturile. Din contra, din 1867 de când maghiarii au­ devenit stăpân? In urma aberației lui Franz Josef,­­ maghiarii au urmat as o­­ consecvență f furioasă o politică de opresiune a naționalităților. Ei a­r continua și azi dacă s’ar comite greșeala de a se la­sa la îndemână mijloacele. Ei merită absolut pedeapsa ce îi se aplică a­­cum. Liniștea mondială impune ca maghiarismul să fie distrus din te­melie. El constitue din punct de ve­dere moral și politic, perechea ger­manismului. Coaliția germ­nKio-turani­­că din 190—1918 era perfect logică. Dacă voim în adevăr a feri lumea și pe noi de o nouă catastrofă e nece­sar ca cei patru factori ai coaliției, să fie puși în imposibilitate de­ a ne vătăma. Tendințele seniorlor m­ngu­iari Alianțele din aristocrata cosmo­polită nu trebue să ne înșele asupra tendințelor seni­orilor maghiari. Dom­nișorilor acestora le­­ plac capitalele occidentale, unde aveau rela­ți­uni plă­cute și unde au lăsat amintiri perso­nale. Dar, din punct de vedere poli­tic, ei sunt adversarii ireductibili ai sistemului care a triumfat după atâ­tea pierderi și jertfe. Pentru ca ace­ste pierderi și sacrifică­­ să mu fie. z&*­darnice, trebue ca Consiliul suprem să men­ție integral coticii fronde înmâ­nate delegației­ maghiare“. PACEA CU UNGARIA £ 1 URMĂRESC Maghiarii­ ­ Interesantei ® constatiri ale d»lui ftataust din „Journal des Pébatá 44. .. _ ....... * 1 »—1--M-I ' ■a*rj*.*m .vj*; CS^il­iafia apa­renta a il Ungariei Ungaria propriu zis oferea până in secolul de fată spectacolul unei țări cu mult mai puțin civilizată ca cele­lalte părți ale monarhiei habsburgice. Se aflau ce e drept aci, castele super­be pline de bogății artistice care ofe­reau o ospitalitate opulentă. Insă pâ­nă la 1867, cele mai mari orașe din Ungaria aveau aspectul unor sate mai mari. Nu s’a reușit a se da Bu­dapestei fizionomia de capitală decât convenționând acest oraș în dauna celorlalte. Printr’o serie de legi și la­ -OOXXOC- m se este ai­eată FIBAHTfl HJTWifl ? , S’a putut fa­ce cu oarecare ușurin­ță observații­ că finanța națională din țară ese obiectul unei înverșu­nate cam­pan­i de presă — susținută în primul rând de așa zisa „presă independentă­" — pe temeiul unor o­­perațiuni comerciale neîngăduite și care ar fi având la baza lor, elemen­tul unei spocuri condamnab­le. Cu i> violentă neant­reentă decât de per­­fnsia care o caracteriza, această campanie țin­ea în mod nemărturis­­tî, la discreditarea celor mai lăuda­bile sfortă­ri de organizare financia­­ră /românească, întreprinse de fi­­nan­ta națională, înlăuntrul econo­­m­iiei noastre naționale. Se căuta prin orice mijloace , permise și ne­­­term­ise, prin incinnări, i prin ca­lomnii, prin aproprieri neîngăduite, a se așeza institutele principale ale finantei naționale într’o lumină falsă, a­ribuindu-i gânduri de spe­­culatie, operații și câștiguri, pe care nici­oda­t nu și-a­­ permis a le for­mula, aag făptui. Nu era zi, nu era ziar, din cele aparținând „presei in­dependente“ și afiliatelor ei, în care «și nu se strecoare, pe aceeași temă, cele mai sfruntate­­ minciuni și ca­lomnii. Opinia publică, care im pu­tea cunoaște adevărul, și se lăsa in­fluențată de această otrăvire siste­matică a „fărilor revolver“, erai pornită a crede că această campa­nie avea la bază o doză de adevăr, judecând ca întomnate criticile as­pre ce nu duceau, în mod nedrept fiiKintei naționale. Din trio mândrie — le»ne de înțeles — finanța națio­nala, nu­­ s’a lăsat antrenate într’o polemică de presă cu o campanie anonimă, dar ale cărei cercuri de influențare și alimentare erau to­­tuși destul de ch­aioscu­te. A dat de vreo c­âteva ori comunicate sirupid­ și categorice, de dezmințire formală, a tot c… L se atribuia pe nedrept, și a continuat a-și vedea de preocupări mai serioase și mai prielnice intere­sului general. Campania a continuat și co­itinuă și astăzi, urmărind, per­severent scopul de a discredita fi­nanța națională și a o înfățișa supt un aspect antipatic. Bacă la baza acestei campanii de presă există calomnia, —­ și nu se ■ poate admite ea, ziarele în chestiune nu știu că tot ce afirmă s unt, lu­cruri inexistente «au fals tălmăcite, ceea ce este tot una—atunci cum se explică această campanie, cui folo­­sește — veșnicul „cui predest“ — și ce urmărește «a? O întrebare atât ele fi­rească a­re un ră­spuns tot atât de firesc. Vopi căania a-î prezenta în câte­va rânduri. Cine a urmărit curentele de idei e­­conomice di­n țara noastră, în ulti­mele decenii, a putut constata afir­marea unei doctrine noi pe care am avut prilejul a o numi și în alte împrejurări, doctrina naționalizării deții­­­ns.ve economice. Ea constă în afirmarea unei necesități im­pe­­riorane ca la baza organizației econo­miei noostre nationale sa reside în­­ primul rând, și dacă s’ar putea, în mod­ exclusiv elementul rom­­ânesc. Se socotea ca o aspirație fierfeot le­git­imă, ca bogățiile acel­ei țări. pen­tru a cărei apărare și întregire, e­­lementul­ românesc a făcut cele­ mai aprige sacrific­ d,, să fie "-se în va­loare prin energia și vigoarea ele­men­ului național. Chiar în materie de politică ecomet­ică de stat, s’a lu­crat tot în vederea acestei doctrine, d. ex. politica df.căi ferate, de navi­gație fluvială, și maritimă, politica petrolului, poli­tica, minelor, politica pădurilor, poliica dunăreană, poli­tica monopolurilor de stat, etc. etc. Pretutindeni și­ în toate împrejură­rile s’a afirmat cu toat­ă, energia dreptei nostru «te a avea, liliră dis­poziție asupra bogățiilor acestui pă­mânt. Începând­ cu înființarea Băn­cii Naționale, ca institut de omi­siune și eu funcțiunea de regulatoar a circulației financare interne, ■, menținerii valutei noastre, prin­t’/ politică de schimb prudență, cât ș cu sarcina de str­ijilte organizarea cr­­im­ulii, și «fâ’rșirwi cu ultimel­or vațiuni financiare ale anului 1919, s’a căutat ca și pe domeniul finan­țelor private să se em­an’zeese insti­tute și așezăminte cu c­aracter­­ româ­­nesc, în vederea ajutării vieții i’ornice, în diferitele domenii d­e ac­tivit­­ate. A­șa cum s’a putuit, eu mij­loacele materiale ce ne stau la­ di­poziție, cu oamenii ce în stâln mai potriviți, *»tot wwre tîlrii speciale, nu niște împrejurări mi totdealma favorabile — amin­tesc numai epoca de războae .Conti­nuă de la 1911 înc­oace — s’a putut organiza o mișc­are puternică în di­recția creați­u­nilor de institute de credit, a cărei utilitate nu se poate contesta. Cine ar fi putut prevedea acum 10 ani, nu mai departe, că vom dispune astăzi de câte­va bănci mari și inst­it­­e de credit speciali­zate, care însumează astăzi 300 mi­lioane lei capital, conduse exclusiv de Români, și putem spune, numai în folosul acestora? Și cu toate a­­cestea această finanță națională e­­xi­stă, se dezvoltă, și se afirmă me­reu, căci con­ac­tul se ia zilnic cu agricultura, industria, comerțul și transporturile țării se recectuea­ză tot mai mult, spre folesul obștesc. Departe de noi gândul unei genera­­liefări prispite în sensul că finanța­ națională reprezintă astăzi modelul unei organizări desăvârșitt. Sunt lipsuri și sunt lacune, care se vor îndrepte și se vor acoperi iar pro­gresele realizate sunt vizibile p pen­­tru toți. _ ... Reprezentanții fruntași ai finan­­ței naționale — nu am nevoie să-i mimesc, căci sun­ț cunoscuți — au sprevedat la extindrea principiului naționalizării vieții noas­te econo­­mice la toate domeniile de activitate econom­ică productivă. In sprcial Industria și transporfeniiie au fost obiec­ul unor preocupări urai aai­­dne din partea marilor bănci comiar­ciate românești, dându-i noi între­­prinderi, perfecționând și dezvol­tând altele, chemând la viață cât mai multe întreprinderi menite a valorifica bogățiile solului și subso­lului nostru. Fiecare din marile bănci românești dispun de un nu­măr oarecare de astfel de afilia­tiu­ni ,industriale, comerciab­il și finan­ciare pe care se su­pra­veg­heaza și le ajută d­e asroape, ori de câte ori cere nev­oia. Ei bine, față de această admirabi­lă sforțare a finanței naționale și în special numai a unei anumite fi­nanțe naționale, se duce și»temati­­ca campanie a presei independen­te“, de care aminteam mai sus. De­­cinstite silințe li se aduc cele mai cinstite silințe li se aduce cele mai grave imputări,­­pe temă de acapa­rare, de gașcă de partid, de specula­ție, de câștiguri fabuloase etc. !?i­es­e foarte curios lucid­ că i pe când finanța națională­­ se bucură de o astfel de încurajare din partea „pre­­se independență“, pentru o ««­­tivi­te­ 4 e absolut folositoare economiei națion­iAe, finanța internațională care­ desfășură o activitate ideniiaijä în aparentă dar cu foarte raude,«­­dăogiri­ si­eciale, nu are a se plânge de o asemenea campanie. Cum se exh­ib­pă aceasta? Rece, când finanța, internațională patronează erfatteni de societăți de editură TwxwftBț«,4 •antî-româneiștî nu se imdi­că nici -o nroWm iar când finanța nețumără. «dMarkeaKa în­t­r’o singură întreprindere 3—4 tipo­grafii mari ale tării, in vederea sa, tiefacerii nevoilor de râspânulire zi culturii românești, i se aruncă im­putarea c­ă vrea sil ..menpiwitizeze tiparul din țară“! Deci finanța in­ternațională are draptul să­­ pa­rtici­­■pe la tot felul de afaceri di măr­furi, în participaț­ie, pe <cont propriu» XXVI f un stat, etc. la care­ce câștigă — fiemnit și nepemi­s — ramne fabu­loase, iar finanța națiunnii­s­te a­­cuzate că înfome­eaau țara, e­­i, ape­­c­uloasa lumea săracă, că face afa­ceri nepermise, pen­tu că este sim­plă acționară, la o întreprindere de import și export? Dese se judec­ă cu două măsuri «ceeași faptă sau dacă vrem­ nu aceiași fantă ci aceiași ca­­tegorie de ostremțîi, pentru că fapte­le sunt profund âeneste! Mai poa­­­te fi măcar o îndoială că la haos, acestei campanii se a­flă acea pro­nunțată devită a etiăbcilor din­­ vorma nxkspendentSÎ0 de « discredi­­sta, fi­iram­ța n­ațională,­ în neaiH­jiiți ai publicului routâ­rs«sc4 Dar mai s e poate adăruia încă «* eeparatare. î» arelani legătură <fe îdcd «I anume dj numai anum’te unuCFute nat­ionale se bueur­î de atentia deco s­ebită a Piesei strifne de la noi am nuntH' ..nesa indepen. timmi Iss pf9 es fh astlfe se

Next