Viitorul, februarie 1920 (Anul 14, nr. 3589-3602)
1920-02-01 / nr. 3589
Anuf al trel-spre-zecelea No. 3569 ABONAMENTE In țara . . . . un an 60 Lei. . . șease luni 30 Lei In străinătate . . un an 100 Lei . . sease luni 50 Lei un număr vechiu 40 Bani fea..naiaa.Magi«1 î HM—mi ni in i ro,i, i ji Mrtiii niiiiiiiini urim—in IM REDACȚIA STRADA EDWARD GUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția Bl/23? Reda ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate STATUL MODERN —----------- . "V v Țara noastră intră într’o fază de reorganizare, răspunzând astfel de fapt la două cerințe : întâi, necesitatea de a se unifica cele patru regimuri care sunt astăzi în vigoare în osebitele provincii și al doilea, tendința firească de a se moderniza așezământul superior al Statului, potrivit spiritului vremei și după concepția generală formată în urma războiului european care a descoperit atâtea lipsuri și atâtea defecte în toate organizațiile vieții sociale. Nu e de mirare deci că pretutindeni se discută, se elaborează planuri, se fac proecte, într’un cuvânt se caută a se da o nouă îndrumare osebitelor instituții sau servicii publice. In special se vorbește despre discentralizarea administrativă. Dar toate directivele si soluțiile depind de felul cum va fi dezlegată problema fundamentală și anume : care trebue să fie rolul și atribuțiile Statului într'un regim pur democratic ? In ce direcție trebue îndreptată și alcătuita opera reformatoare ? De la fixarea premisei de bază, a Concepției primordiale, atârnă toate legile de orșcoală, biserică, sănătate publică, școală, biserică, sănătatea publică, transporturi, etc. Cu cât viața modernă a Statului e mai activă, cu atât organizația lui trebue să fie mai unitară și mai armonică. Nu se poate admite ca statul să fie descenstralizat în atribuțiile administrative și centralizat în atribuțiiile culturale. Cu cât un stat modern vrea să trăiască mai intensiv, cu alte cuvinte cu cât vrea ca poporul să participe mai activ și mai fecund la viața publică, cu atât este mai imperios ca organizația acestui stat să fie întemeiată pe o sporire a inițiativei individuale și să aibă la bază o inițiativă locală cât mai puternică. Este o imposibilitate ca statele să mai poată trăi în viitor sub forma centralizării excesive pe care o avea în Rusia țaristă, nu numai că ar constihil o anomalie pe care spiritul vremii nu o mai poate tolera, dar s’ar găsi și în complectă neputință de funcționare. După concepția modernă activitatea statului nu e decât rezultanta activităților multiple și izolate, ale fiecărui cetățean. Cu cât munca și stărinta vor fi mai continue și mai fecunde la indivizi, cu atât se va imprima statului, care e mecanismul superior, receptorul și distribuitorul suprem, o forță și o strălucire mai vie. Statul e cadrul cel mare în spațiul căruia indiviidul trebue să se miște liber și să lucreze spornic, iar inițiativa și controlul local să nu fie stânjenite de nici o îngrădire de la Centru, ei dimpotrivă să primească îndemn și impuls. Statul nu are alt rol decât să armonizeze aceste activități și apoi să coordoneze rezultatele, el trebue să fie ca un părinte bun, un îndrumător și un trezorier al capitalului de muncă obștesc ale cărui roade trebue să se restrângă asupra tuturor fiilor săi. Firește că și în viitor statul trebue să păstreze în mâna sa toate instrumentele mari ale politicei și economiei naționale : armata, căi ferate,poștă și telegraf, justiție, vamă, etc. Dar instituțiile locale, județele și cojim de tunere, vor avea inițiativa,#resKfr rezolvi nenumăratele c chestinii de bună gospodărie nationalis,'ri>ine înteles după concepția și principiile gețnerale ale Statului. La inițiativa individuală și locală , statul va răspunde cu un concurs eficace și cu um control permanent, pentru ca marea operă de armonie și ordine internă să fie solidă la bază și largă în aspirații. Statul român, care are de înfăptuit unificarea osebitelor regimuri și de desăvârșit consolidarea națională a patriei reîntregite, nuu poate decât să se modernizeze, adaptându-se evoluției și mergând paralel cu progresul și civilizația mondială. După semnare „Iii Gabi De dalia aceasta faptul pe care noi îl anunțasem mai de mult, și, care fusese desmințit, e confirmat în mod oficial: Aliații cer României să-și retragă trupele pe linia zisă „Clemenceau“, după numele președintelui Consiliului suprem care a impus României această nouă nedreptate. Să mai reamintim ce este „linia Clemenceau“! E o graniță arbitrară între România, și Ungaria, care nu corespunde deloc cu cea cuprinsă în tratatul nostru cu Aliații, dela 4 August 1916. Din toate punctele de vedere aleastă graniță este desavantagioasă pentru România. In primul rând este o linie care întrerupe comunicația pe calea ferată între cele trei orașe mari, Aradul, Oradea Mare și Sâtmarul, de vreme ce linia ferată e expusă bătăci tunului dușmai. Este o linie, lipsită de orice asigurare strategică pentru România ,și este semnificativ faptul că Aliații ’ ne cer adoptarea ci tocmai în momentul când Horthy organizează armata maghiară, iar Friederick , vorbește pe față de, Triplu pentru >'»•tegritatea Ungariei... . După cum se vede, se reeditează , politica pe care aliații mi am t-o fața de Rela Khun, atunci când tprau înaintarea armatelor române pentru ca dictatorul bolșevist să-și poată pregăti armeni dfl pe Tisa și năvălirea în Transilvania. Dar mai e o chestmm. In afară de faptul că numeroase comune românești vor cunoaște prin retragerea armatei române din nou urgiei șovinismului maghiar, mai este populația slovacă din districtul Brchiș-Csaba, care și-a manifestat în mod hotârît voința de a fi alipită României, și ai cârti .reprexerdinții aleși au fost aplaudați în Parlamentul român din București. E de crezut că Parlamentul va fi consecințe cu el însuși, și va refuza să ratifice consacrarea definitivă a «vestei Unii arbitrare. Dacă apropiem ultima nedreptate ce se face României, cu declarațiaait fi negativă în ce privește Basarabia, concluzia este că semnarea precipitată și impică a tratatului de la Saint-Germain n’a adus absolut nici ■un folos României. In vreme ce România e silită să se supună la treze ultimatele Aliaților, și trattatul se aplică, cu sfințenie în tot ceea ce ne este defavorabil, drepturile dobândite prin propria noastră acțiuție, sau chiar cele prevăzute în tratate, nu ne sunt recunoscute, — cum e, de pildă atribuirea despăgubirilor de războiu, și altele. In fiece zi evenimentele dovedesc că semnarea tratatului a fost o greșală poliică, de vreme re în loc ca interesele legitime ale României să fie apărate în urma acestui act, drepturile noastre sunt zilnic știrbite și nesocotite. .jr-jr----------------- Chestiunea fiume -Interesele finanțate riglMmefkane în aceasta chestiune -Tffifnmmfir Yfr fiTT «MM—Minin 5 t tr — —Ce spune un ziar italian Chestiunea Fiume este azi la ordinea zilei. Guvernul iugosllav a respins compromisul celor trei primi miniștri aliați, dar Italia a opus un x* phis ultra al concesiunilor și în schimb, guvernul din Belgrad a primit un ultimatum: sau primește compromisul sau tratatul din Londra se va aplica cu cea din urmă ■severitate. Ziarele franceze cred ,ai ști că :Iugoslavii vor sfârși prin a primi compromisul. ( orffctul italo-iugoslav a provenit din cauza orașului Fiume și a celorlalte orașe italiene de pe coasta Dalmației, necuprinse în tratatul din Londra. Dacă Italia cerea pe baza principiului de artedterminare anexarea orașului Fiume, nu mai putea reclama și executarea integrală a tratatului din Londra care cuprinde fâșii întinse de teren locuite de slavi. De aci conflictul, de aci greutățile și pericolul chestiunei, direct cu chestiuneci Fiume și acea a Banatului . „Prin urmare dacă Conferința *se opune să cedeze Fiume Italiei, nu face aceasta de dragul principiilor naționalităților, nici pentru a face plăcere supreslavilor, ci numai spre a favoriza cele trei sau patru consorții financiare. „Sârbii au devenit pretențioși, pentru că așa cercai, financiarii anglo -americani“. După această explicație este ușor de înțeles mutilarea monstruoasă a Banatului, care nu numai că nenorocește o populație de sute de mii de suflete, ci stingherește desvoltarea economică a unei părți încemtrate a Transilvaniei. Excluzând România din importantele căi de comunicație ale Tisei și ale Dunărei, aceleași consortii s’au gândit să recurgă la vecinii României cărora le-ai dat aceste comunicații spre a le uitiliza pentru scornirile lor. PROBUMHS PftCall^IQTP? Q ® cuprindea Tratatul din Londra ssasaww..t6K66«?RSSi5B*»$aea* In tratatul din Londra, spune presa italiană, nu este vorba de Croați, pentru o cauză bine determinată, nimeni în 1915 nu s’a gândit la Croația ca Unitate politică și ca parte integrantă’ din regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. In tratatul ,din Londra, Fiume în urma perenei Rusiei, a fost lăsat Austriei. Nimeni nu se gândea pe atunci la prăbușirea imperiului Habsburgilor. Dar acelaș tratat asigura Italiei Smirna și Dodecanesul cari au fost cedate Greciei. De asemenea s’a impus Italiei, la Conferința din Paris, ca să renunțe la tratat, căci zdrobirea și dezmembrarea Austriei au schimbat cu totul harta, din centrul Europei. Guvernul italian a fost silit să accepte. Dar, spun Italienii, dacă am renunțat la executarea integrală a tratatului de la Londra, să ni se dea dreptate în chestia Fiume. BSolisS ftoantoi aiigg©aîfseificsr q Iată ce spune, în această chestiune, ziarul „Home“ (italian), care apare la Paris : „Toate dificultățile în chestia Fiume au provenit din cauza a trei sau a patru consorții, do financiari anglo-americani. .ai U11 trust de armatori eingloamericani, cu un capital de 35 milione <te dolari, em-că că moniolizeze traficul portului Fiume pentru a stăpâni comerțul în Admisitica. De aci simpatiile brusce ale angloamericanilor pentru Iugoslavi. „”) O întreprindere americană a obținut, pe o durată de 50 ani, administrația exclusivă a căilor ferae sârbese, croate și slovene. (Gn.vstrnul român a refuzat în mod categoric o atare combinație). „c) „Standard Oil“ a cerut României exploatarea minelor de petrol. ..Times“ din 3 Septembrie 1919 a anunțat că „Yisiscum Oil“, o sucursală a lui ...Standard Oil“, a încheiat un contract cu statul ceho-slovac, perp ■ten a obține monopolul asupra teritoriului Republicii. ^© s»© polul Căilor ferate .și acum luați o hartă, urmăriți linia Expresului Orient, linia, paralele» (145 kg). Alerta care va deține monopolul căilor ferate sârbești și românești va domina toată linia de la granița Italiei și va fi stăpân pe comunicațiile d>e uscat dintre Marea Neagră, și cea mai mare parte a Europei. „Această chestiune este în raport i Cu ptUtjül iipî tmm G*Ö*W, mZSM£BBBB££mSa ORFANII DiN RĂZBOI Două zile de prînâul ,m avut loc, în sala Teatrului Național, dezbaterile primului congres M societatei pentru „Ocrotirea orfanilor din război Această societate s’w întemeiat la Iași Î M primel** zile. nto rnzhni "lui din inițiativa și sub prezidenția Principesei Olga M. Sturdza, înființată la început numai pentru necesitățile regiunei, această societate și-a relega cadrul activităței pe măsura necesităților care sporeau, iar astăzi „Societatea pentru ocrotirea orfanilor din război“, prin organizația de care dispune și prin spiritul în care cure condusă, corespunde pe deaîntreguli operei, de asistență și educațiune a orfanilor de pe întreg teritoriul României Mari. I .Această îmbmntrătoare constatare a rezultat den expunerile făcute în congres asupra activităței desfășurate până astăzi a’e Societatea pentru ocrotirea orfanilor din război. S'a văzut din aceste expuneri acțiunea -insivinda, energică și rodnică pe care Societatea a intreprins'o, cu un spirit de inițiativă și de organizare care, a condus la rezultatee strălucite ce se înregistrează, acum. Dar opera aceasta umanitară și națională, trebue continuată și desvoltată în măsura impusă de necesitățile asistenței și eomerțiunei celor 100.000 orfani rămași pe urma războiului. Pentru această este nevoe ca toate bunăvoințele să se concentreze în jurul acestei Societăți, ca nici un sprijin să nu-i lipsească de rucăeri,Va nici un sacrificiul să nu petră prea mare și mai au seamă, este nevoie ca dezberatele formulate în congres să fie realizate în întregime și fără întârziere. Concursul făgăduit în congres de reprezentanții autorităților trebue să fie o realitate. Opera de îngrijire și de educațiume a celor trei sute de mii de orfani este de un prea mare interes social și național, pentru ca acțiunea întreprinsă, sub Irmspicii atât de fericite, de Societatea pentru „Ocrotirea orfanilor din război“, să nu fie sprijinită cu toată pietatea ce se cuvine eroilor morți pentru, și cu toată grija, ce o datorăm irpilor lor, deveniți astăzi copiii neamului. / Avocatul Martrn . In urma duelului dintre d-nii Dese banel și Clemencesiu, din care cei iai întâiu a eșit victorios, după ce cui atâția ani în urmă într’un duel adevărat fusese rănit de adversarul său azi învins, d. Poincaré va descinde din Eliseu, și după ce a condus destinele Franței în timpul cel mai greu, ca Cincinnati*, va părăsi consulatul pentru a iureee în rândul avocaților. A mărturisit-o aceasta el însuși, cu indaosul că fiind sărac singura , munca profesională îi poate da mijloacele de trai. în Aceste transiții de la ocupatiunile modeste la înălțimea unui tron —'jr' 'căci după atribuții și competențe și'j^ J onoruri, întru nimic nu e inferior , un Președinte dle republică al Franei unui monarh constituțional — p sunt unele din cele mai frumoase s aspecte ale democrației, — ale adevâratei democrații, desigur, care 3 se mulțumește cu «elecțiunile valorilor, cu putința ridicărei la cea mai înaltă treaptă socială, a celor <« ^ nu au în sprijinul lor decât talentul jor și munca. |ui ! Societatea actuală, orice ar zice b !spiritele nemulțumite, are frumoase, ci caracteristice și ,dacă n’ar fi de cât s ^ cpntinta de a ajunge cât de sus prin * i proprieie tale însușiri ar fi de lajuns atât pentru a ne face să fim multumiți de o alcătuire socială, atât de criticată de inteligentele nesigure și de semidocți internaționali. ^ Evident că, vechile organizații cu ^ monarhii de drept divin, regimuriler absolutiste, de pe chipul Cesarian » r Tarilor. — sunt forme detestabile d de alcătuire socială. Dar ce frumoa se surt monarhiile întemeiate pe dragostea poporului . Și ce frumos ea gestul unui Poincaré care esc din f Iliescu, pentru a trece în run n „studiu“ de avocatură în Barierele dinrtre oameni © ulmi doar acelea, pe care le-a pris natura pentru a decisobi pe cei birui de cei răi, pe cei înzestrați din fire, de fericiiții „evangelici“ . Petrcoius AM ECOURI cademia suedeză a fost atacată în mod violent de către savanții francezi pentru faptul că a conferit premiul (Nobel) pentru chimie unui german care a inve xit și desfășurat metoda gazelor asfixiante pentru armata germană. In virtutea legilor sale Anglia nu poate lansa împrumuturi cu lozuri Acesta pare a fi și fost motivul pentru care a refuzat să primească un împrumut francez de acest fel. Personal primul-ministru englez a fost mâhnit de acest refuz și nu și-a ascuns regretul față de câțiva intimi ai săi cărora le-a spus: «aș fi fost în adevăr fericit să-mi încerc norocul. Dar au mi-am spus ultimul cuvânt în această chestiune și dacă se face vre-o loțiune în Franța, am să iau și eu câteva numere. Voi ruga pe d-l Clemenceau să mi le aleagă, căci are mână bună». egalomania nu părăsește pe germani nici chiar în mijlocul celor mai grozave nenorociri pe care ei singuri le-au provocat. Astfel un aghiotant al F,x- Kaiserului sfătuește în der «Rote. Tage pe ofițerii inculpați a căror extrădare i-a cerut Olandei să se sinucidă sau să se exileze. E prea puțin probabil că vor putea urmă primul sfat neavând curajul moral necesar pentru a imita gestul clasic al lui Decebal, pe Duminecă i Feb* *^e 1024 Condițiunile de pace remise delegației ungare se cunosc azi grație ziarelor străine sosite la noi care le-au publicat sau le-au analizat. Aceste ziare remarcă cum că stipulațiunile tratatului nu aduc nimic nou , în ce privește chestiunile teritoriale prevăzut în celelalte tratate anterioare și nici în ce privește clauzele economice cari sunt identice cu acelea ale tratatului de la Saint-Germain. Cât privește celelalte clauze cum,de pildă, clauzele financiare, nu se dau preciziuni, iar din clauzele militare se știe numai atâta că armata ungară nu va putea depăși efectivul de 35.000 oameni. I s’a dat delegației maghiare un temen de 15 zile pentru a răspunde. Care va fi însă atitudinea delegaților maghiari la Conferință față de tratatul remis ? Asupra acestei Chestiuni ne lămurește „Journal des Débats“ care publică sub semnătura d-lui Aug. Gauvain "următoarele : "gitaia publică fransestă este dificată „Judecând după atitudinea sa trecută magnatul ungar care e contele Apponyi va face tratatului o opoziție dârjă. Contele Apponyi incarnează într’adevăr maghiarismul șovinist, li intoleranța iațională își acel regim feudal și demagogic care a domnit în mod necontestat în teritoriile de sub coroana Sfântului Ștefan, până la catastrofa finală. Opinia publică franceză începe a fi edificată asupra politicei turanicilor din Europa Centrală a acestor auxiliari născuți ai germanismului. Iluziunile dinsă asupra lor nu au dispărut încă din Anglia, unde snobismul monden și reminiscențele sportive persistă încă. Orropagandă Imaghiară Propaganda maghiară care până pe la mijlocul anului 1918 a ridicat imnuri de slavă înrudirea turanice cu Bulgarii și Turcii, venerând pangermanismul ca o dogmă intangibila, și-a schimbat melodia- Ea începe o campanie după un plan nou a cărui executare nu displace acelorra cari sub cuvânt că vor să împedice „balcanizarea Europei centrale“ favorizează inconștienți refacerea puterei germane. Această propagandă încearcă a arata pe unguri ca pe un popor de o civilizație superioară care nu trebue dezmembrat în folosul unor popoare inferioare ca iugo-slavii, românii și ceho-slovacii. Această teză este absolut caraghioasă pentru oricine cunoaște personal diferitele popoare în Chestiune. : rie de căi ferate se înființară la Budapesta industrii care se aprovizionau cu materii prime din regiunile cedate azi statelor vecine și care trimeteau în urmă produsele lor fabricate în aceleași regiuni. Industria maghiară este tot așa de artificială ,ca și civilizația maghiară. Ingrijorarea ce a cuprins pe maghiari acum, dovedește că ei simt că întreg sistemul lor artificial se vor prăbușiîn curând și că vor trebui, cum e și drept, să înceteze a trăi pe seama vechilor lor vasali. Budapesta este un oraș și mai hipertrofiat ca Viena. Va fi deci necesar ca să fie redusă la proporții mai normale. * CsigiSia aflK «sst† a p>© p © arni’riin Mi în MiiB rei © r nema^tiiare mm as Bramstmmmam zc*.r*umiB Trebue să te duci în Croatia, Transilvania, Slovachia ca să găsești orașe cu un caracter de civilizație veche, ce nu datoresc nimic maghiarilor. Nu mai vorbim de Boemia; ai fi caraghios să compari această țara veche, unde s’art perindat dinastii glorioase până la bătălia de la Munții Albi, cu pusta iingară brăzdată de armatele turcești până la sfârșitul secolului al saptesprezecelea. Popoarele nemaghiare din Ungaria au dat întotdeauna :exemplul toleran tebele au lăsat, în special, să trăiască unele alături de altele biserici de toate riturile. Din contra, din 1867 de când maghiarii au devenit stăpân? In urma aberației lui Franz Josef, maghiarii au urmat as o consecvență f furioasă o politică de opresiune a naționalităților. Ei ar continua și azi dacă s’ar comite greșeala de a se lasa la îndemână mijloacele. Ei merită absolut pedeapsa ce îi se aplică acum. Liniștea mondială impune ca maghiarismul să fie distrus din temelie. El constitue din punct de vedere moral și politic, perechea germanismului. Coaliția germnKio-turanică din 190—1918 era perfect logică. Dacă voim în adevăr a feri lumea și pe noi de o nouă catastrofă e necesar ca cei patru factori ai coaliției, să fie puși în imposibilitate de a ne vătăma. Tendințele seniorlor mnguiari Alianțele din aristocrata cosmopolită nu trebue să ne înșele asupra tendințelor seniorilor maghiari. Domnișorilor acestora le plac capitalele occidentale, unde aveau relațiuni plăcute și unde au lăsat amintiri personale. Dar, din punct de vedere politic, ei sunt adversarii ireductibili ai sistemului care a triumfat după atâtea pierderi și jertfe. Pentru ca aceste pierderi și sacrifică să mu fie. z&*darnice, trebue ca Consiliul suprem să menție integral coticii fronde înmânate delegației maghiare“. PACEA CU UNGARIA £ 1 URMĂRESC Maghiarii Interesantei ® constatiri ale d»lui ftataust din „Journal des Pébatá 44. .. _ ....... * 1 »—1--M-I ' ■a*rj*.*m .vj*; CS^iliafia aparenta a il Ungariei Ungaria propriu zis oferea până in secolul de fată spectacolul unei țări cu mult mai puțin civilizată ca celelalte părți ale monarhiei habsburgice. Se aflau ce e drept aci, castele superbe pline de bogății artistice care ofereau o ospitalitate opulentă. Insă până la 1867, cele mai mari orașe din Ungaria aveau aspectul unor sate mai mari. Nu s’a reușit a se da Budapestei fizionomia de capitală decât convenționând acest oraș în dauna celorlalte. Printr’o serie de legi și la -OOXXOC- m se este aieată FIBAHTfl HJTWifl ? , S’a putut face cu oarecare ușurință observații că finanța națională din țară ese obiectul unei înverșunate campani de presă — susținută în primul rând de așa zisa „presă independentă" — pe temeiul unor operațiuni comerciale neîngăduite și care ar fi având la baza lor, elementul unei spocuri condamnable. Cu i> violentă neantreentă decât de perfnsia care o caracteriza, această campanie ținea în mod nemărturistî, la discreditarea celor mai lăudabile sfortări de organizare financiară /românească, întreprinse de finanta națională, înlăuntrul economiiei noastre naționale. Se căuta prin orice mijloace , permise și netermise, prin incinnări, i prin calomnii, prin aproprieri neîngăduite, a se așeza institutele principale ale finantei naționale într’o lumină falsă, aribuindu-i gânduri de speculatie, operații și câștiguri, pe care niciodat nu și-a permis a le formula, aag făptui. Nu era zi, nu era ziar, din cele aparținând „presei independente“ și afiliatelor ei, în care «și nu se strecoare, pe aceeași temă, cele mai sfruntate minciuni și calomnii. Opinia publică, care im putea cunoaște adevărul, și se lăsa influențată de această otrăvire sistematică a „fărilor revolver“, erai pornită a crede că această campanie avea la bază o doză de adevăr, judecând ca întomnate criticile aspre ce nu duceau, în mod nedrept fiiKintei naționale. Din trio mândrie — le»ne de înțeles — finanța naționala, nu s’a lăsat antrenate într’o polemică de presă cu o campanie anonimă, dar ale cărei cercuri de influențare și alimentare erau totuși destul de chaioscute. A dat de vreo câteva ori comunicate sirupid și categorice, de dezmințire formală, a tot c… L se atribuia pe nedrept, și a continuat a-și vedea de preocupări mai serioase și mai prielnice interesului general. Campania a continuat și coitinuă și astăzi, urmărind, perseverent scopul de a discredita finanța națională și a o înfățișa supt un aspect antipatic. Bacă la baza acestei campanii de presă există calomnia, — și nu se ■ poate admite ea, ziarele în chestiune nu știu că tot ce afirmă s unt, lucruri inexistente «au fals tălmăcite, ceea ce este tot una—atunci cum se explică această campanie, cui folosește — veșnicul „cui predest“ — și ce urmărește «a? O întrebare atât ele firească are un răspuns tot atât de firesc. Vopi căania a-î prezenta în câteva rânduri. Cine a urmărit curentele de idei economice din țara noastră, în ultimele decenii, a putut constata afirmarea unei doctrine noi pe care am avut prilejul a o numi și în alte împrejurări, doctrina naționalizării dețiins.ve economice. Ea constă în afirmarea unei necesități imperiorane ca la baza organizației economiei noostre nationale sa reside în primul rând, și dacă s’ar putea, în mod exclusiv elementul românesc. Se socotea ca o aspirație fierfeot legitimă, ca bogățiile acelei țări. pentru a cărei apărare și întregire, elementul românesc a făcut cele mai aprige sacrific d,, să fie "-se în valoare prin energia și vigoarea elemenului național. Chiar în materie de politică ecometică de stat, s’a lucrat tot în vederea acestei doctrine, d. ex. politica df.căi ferate, de navigație fluvială, și maritimă, politica petrolului, politica, minelor, politica pădurilor, poliica dunăreană, politica monopolurilor de stat, etc. etc. Pretutindeni și în toate împrejurările s’a afirmat cu toată, energia dreptei nostru «te a avea, liliră dispoziție asupra bogățiilor acestui pământ. Începând cu înființarea Băncii Naționale, ca institut de omisiune și eu funcțiunea de regulatoar a circulației financare interne, ■, menținerii valutei noastre, print’/ politică de schimb prudență, cât ș cu sarcina de strijilte organizarea crimulii, și «fâ’rșirwi cu ultimelor vațiuni financiare ale anului 1919, s’a căutat ca și pe domeniul finanțelor private să se eman’zeese institute și așezăminte cu caracter românesc, în vederea ajutării vieții i’ornice, în diferitele domenii de activitate. Așa cum s’a putuit, eu mijloacele materiale ce ne stau la dipoziție, cu oamenii ce în stâln mai potriviți, *»tot wwre tîlrii speciale, nu niște împrejurări mi totdealma favorabile — amintesc numai epoca de războae .Continuă de la 1911 încoace — s’a putut organiza o mișcare puternică în direcția creațiunilor de institute de credit, a cărei utilitate nu se poate contesta. Cine ar fi putut prevedea acum 10 ani, nu mai departe, că vom dispune astăzi de câteva bănci mari și instite de credit specializate, care însumează astăzi 300 milioane lei capital, conduse exclusiv de Români, și putem spune, numai în folosul acestora? Și cu toate acestea această finanță națională există, se dezvoltă, și se afirmă mereu, căci conactul se ia zilnic cu agricultura, industria, comerțul și transporturile țării se recectuează tot mai mult, spre folesul obștesc. Departe de noi gândul unei generaliefări prispite în sensul că finanța națională reprezintă astăzi modelul unei organizări desăvârșitt. Sunt lipsuri și sunt lacune, care se vor îndrepte și se vor acoperi iar progresele realizate sunt vizibile p pentru toți. _ ... Reprezentanții fruntași ai finanței naționale — nu am nevoie să-i mimesc, căci sunț cunoscuți — au sprevedat la extindrea principiului naționalizării vieții noaste economice la toate domeniile de activitate economică productivă. In sprcial Industria și transporfeniiie au fost obiecul unor preocupări urai aaidne din partea marilor bănci comiarciate românești, dându-i noi întreprinderi, perfecționând și dezvoltând altele, chemând la viață cât mai multe întreprinderi menite a valorifica bogățiile solului și subsolului nostru. Fiecare din marile bănci românești dispun de un număr oarecare de astfel de afiliatiuni ,industriale, comerciabil și financiare pe care se supravegheaza și le ajută de asroape, ori de câte ori cere nevoia. Ei bine, față de această admirabilă sforțare a finanței naționale și în special numai a unei anumite finanțe naționale, se duce și»tematica campanie a presei independente“, de care aminteam mai sus. Decinstite silințe li se aduc cele mai cinstite silințe li se aduce cele mai grave imputări,pe temă de acaparare, de gașcă de partid, de speculație, de câștiguri fabuloase etc. !?iese foarte curios lucid că i pe când finanța națională se bucură de o astfel de încurajare din partea „prese independență“, pentru o ««tivite 4 e absolut folositoare economiei naționiAe, finanța internațională care desfășură o activitate ideniiaijä în aparentă dar cu foarte raude,«dăogiri sieciale, nu are a se plânge de o asemenea campanie. Cum se exhibpă aceasta? Rece, când finanța, internațională patronează erfatteni de societăți de editură TwxwftBț«,4 •antî-româneiștî nu se imdică nici -o nroWm iar când finanța nețumără. «dMarkeaKa într’o singură întreprindere 3—4 tipografii mari ale tării, in vederea sa, tiefacerii nevoilor de râspânulire zi culturii românești, i se aruncă imputarea că vrea sil ..menpiwitizeze tiparul din țară“! Deci finanța internațională are draptul să partici■pe la tot felul de afaceri di mărfuri, în participație, pe <cont propriu» XXVI f un stat, etc. la carece câștigă — fiemnit și nepemis — ramne fabuloase, iar finanța națiunniiste acuzate că înfomeeaau țara, ei, apeculoasa lumea săracă, că face afaceri nepermise, pentu că este simplă acționară, la o întreprindere de import și export? Dese se judecă cu două măsuri «ceeași faptă sau dacă vrem nu aceiași fantă ci aceiași categorie de ostremțîi, pentru că faptele sunt profund âeneste! Mai poate fi măcar o îndoială că la haos, acestei campanii se află acea pronunțată devită a etiăbcilor din vorma nxkspendentSÎ0 de « discredista, fiiramța națională, în neaiHjiiți ai publicului routârs«sc4 Dar mai s e poate adăruia încă «* eeparatare. î» arelani legătură <fe îdcd «I anume dj numai anum’te unuCFute nationale se bueurî de atentia deco sebită a Piesei strifne de la noi am nuntH' ..nesa indepen. timmi Iss pf9 es fh astlfe se