Viitorul, iulie 1920 (Anul 14, nr. 3694-3709)

1920-07-15 / nr. 3695

soBANI In vechiul Regat și Basarabia ICOR. In Ardeal și Bucovina ABONAMENTE IN ȚARA: IN STREINATATE : Un an Șase luni Trei » Lei 120 00 30 Un an . Șase luni Trei » Lei 240 . » 120 . » 60 REDACȚIA STRADA EDGARD QUINET No. 2 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția 51/23­ Redacția Și Administrația 49/23 și 3111 ANUNCIURI_COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, strada Academiei No. 17 și la toate Agențiile de publicitate In vechiul Regat și Basarabia I­COR. In Ardeal și Bucovina CONFLICTELE I (Unite târâtei si mnntfl In ședința< din 7 Iulie current,, d-1 ministru Trancu-Iași a depus pe bi­rouril­e Camerei proectul său de lege pentru „reglementarea conflictelor colective de muncă‘‘. Fiind prima lucrare serioasă ce va avea de săvârșit această Cameră, dată fiind apoi dorința unanimă de a se pune un sfârșit mișcărei anar­hice ce se desenează deja o vreme în mijlocul muncitorimei noastre, este aproape sigur că acest proect de lege va fi primit cu simpatie nu numai de Parlament dar și de majoritatea opiniunei publice. El nu ne mulțumește însă. Recunoaștem în mod real acestui proect un număr însemnat de ca­lități, îî recunoaștem o structură ju­ridică elegantă, îi tăgâduim însă­ din tot adâncul convingerilor noastre sincere o reală eficacitate. Știm că în scurtul timp scurs de la venirea la putere a actualului guvern nu se pute­a pregăti întreagă reforma «5 visăm, am­ fi preferat însă să mai așteptăm încă până la toamnă, dar la acea epocă să se a­­tace între­ga chestiune muncito­­rească de front. In legiuirile cu caracter­u_ social, mai mult decât în oricare altele, sa­­­uțiunile pripite, unilaterale­, „legile de cârpeală“ sunt cele mai ineficace. Chestiunea ce ne preocupă face obiectul cercetărilor și discuțiunilor economiștilor din lumea întreagă de mai bine de trei sferturi de veac, există un material enorm asupra ei, un noian de a­plica­țiu 11I ale diver­selor teorii și sisteme au fost încer­cate... legiuitorul nostru nu a pro­fitat decât in mod cu totul insufi­cient de experiența altora. Experiențele făcute în Noua Zee­­landa in Noua Galie­ de­ Sud, în Tas­mania, Anglia, Germania, America, Franța Belgia dovedesc cu pri­sosință că pe cale fragmentară și ‘lăturalnică nu se poate găsi o so­­luțiune serioasă a problemei ce ne preocupă. Codul nostru, copiat după Codul Napoleon, este aproape mut asupra relațiu­nilor dintre capital și muncă. El a rămas­ împietrit, astfel cum l’au închipuit la­ începutul veacului tre­cut Napoleon, Cambacérés și mai a­­les Chaptas. Legiuirea muncei în codul nostru civil, constitue o enormă soluțiune de continuitate, „o gaură", ca să în­trebuințăm expresiune­a lui Planted. Cât privește legea noastră a mese­riilor, destul de rudimentară ea în­săși, nu tebue să uităm că ea se aplică numai meseriașilor izo­lțî iar nu marelor mase muncitorești din mine, uzine și ateliere. In faț­a acestei lipse complecte ale unui regim normal al muncii a re­glementa conflictele dintre capital și muncă este nu numai a­tenta imposi­bilu­l, dar chiar a face poate ope­ră răufăcătoare. Ne explicăm. Lucrătorul nostru știe că nici o lege nu reglementează rapoartele dintre el și patron, că în sistemul vetust al cod­ului nostru, munca este lăsată la discreția capita­lului. irită prima lege positivă ce ata­că problema relațiunilor dintre capi­tal și muncă. Ei bine, ea nu pune nici un principiu de ocrotire a muncei, nu stabilește nici o garanție. Ea va apare în mod firesc muncitorime­ bănuitoare ca o nouă măsură de po­liție, iar agenții provocatori nu vor lipsi să le-o prezinte ca o nouă mă­sură reacționară, ca o lege de clasă. Procedând în mod firesc și cu ce­va mai mult simț politic, guvernul ar fi trebuit să se inspire puțin din program­ul partidului național-lite­ral și să legifereze în prim rând contractul de muncă. După ce va fi dat contractului colectiv toată am­ploarea voită, după ea va fi dat fac­torului „muncă" tot rolul ce i se cu­vine în viața economică a țării, du­pă ce va fi ținut seamă de dreptele revendicări ale muncitorimei și pînă la un punct de spiritul vremea, guver­nul era dator să organizeze sindica­tele profesionale, și num­ai după ce va fi pus toate aceste pietre funda­mentale ale edificiului putea pur­cede la reglementarea conflictelor dintre capital și muncă. Pentru a învedera cât de puțin lo­gic să ia procedat ne vom permite să întrebăm pe jurisconsultul ce este d. ministru al muncei, ce ar zice d-sa dacă un autor de­ cod civil ar fi legiferat divorțul fără să legife­reze căsătoria, s’ar fi ocupat de tu­telă lăsând puterea părintească pen­tru mai târziu, ar fi reglementat materia transmisiunea bunurilor fiind chestiunea propr­ietăței AD­CA, SENDAS... Chestiunea concilierei și arbitra­jului este atât de strâns legată și de în funcțiune de acela a sindica­telor profesionale în­cât nu se poa­te regu­lamenta una fără alta. Și dacă acest principiu general azi nici nu se mai discută, la noi în momentul de față mai ales, este absolut exclus să încercăm să nu ținem seamă de el. In afară de încercările fericite dar puțin numeroase ale sindicatelor r­a­­ionale, sindicatele muncitorești la noi au luat o cale cu totul greșită. Eșind din sfera lor pur profesională s-au transformat în instrument de luptă, în organ politic cui caracter revolu­ționar bine definit. Datoria legiui­torului este să caute sa le readucă la adevărata lor menire, să le scoa­tă din ghiarele agenților bolșeviști ce le-au acaparat, să le transforme dintr’o forță destructive, într’o for­ță creatoare, să le facă să-și reia rolul de organa pur profesionale, de organe de împăciuire și progres social aceasta fiind menirea lor. Politica trebuie exclusă cu desă­­vîrșire din sindicate, altminteri ori­ce colaborare devine imposibilă și rela­țiu­nile dintre capital și muncă în loc de a deveni din ce în ce mai cord rate, vor lua din ce în ce u­n­ caracter tot mai net de luptă de clasă spre cea mai mare pagubă a liniș­tei Statului și a economiei noastre naționale. Sindicatul trebuie lapoî să obțină o completă personalitate juridică permițându-i să aibă un patrimoniu propriu. Pe lângă alte bine­faceri de ordin social considerabile această măsură ar avea un rezultat fericit imediat­: crearea unei răs­punderi efective, posibilitatea sta­bilirea unor sancțiuni serioase pen­tru orice violentare a dreptulu­i. In proectul său de lege, d-1 Minis­tru Trancu-Iași, mărturisește două­ șovăiri: 1) Când se preocupă de alcătui­rea comisiunilor de împăciuire și arbitraj; 2) Când se preocupă de sancțiuni. Dacă ar fi creat acest instrument indispensabil ce este sindicatul pro­fesional, lucește lacune enorme ale proiectului său ar fi fost evitate. Pentru a­ preciza și toai bine ideea noastră să luăm două exemple: Legea nu spune nici un cuvînt a­­supra alegerei delegaților muncito­rești, nu­ stabilește nici o procedură. Cu toate lacunele lor, atât precetul lui Millerand din 14 Noembrie 1960 căt și acel depus în Martie trecut în Parlamentul Franței, au căutat să stabilească cu preciziune cum, când, unde se va proceda la alege­rea delegaților, cine poate vota, cine poate f­i ales, cine va controla alegerile etc.­Cu toate d­irecțiunile formulate în­ comisiu­nea de studiu, ce fusese alcătuită la ministerul muncei în vederea acestui proect de lege de unii membri ai acestei comisiuni, proectul de față nu conține de­cât o formulă vagă, (art. 7 și 8) fără nici o consistență și care va fi cau­za unui șir nesfârșit de conflicte intre muncitori. Art. 7 zice: „Se vor alege dintre salariați 2—5 persoane...# fără a spune nici cine organizează alegerile, nici unde,­­ nici când, nici cum, nici cine vo­tează. Nu vom insista pentru un moment mai mult asupra acestui­­ exemplu. . Mai departe, secția a IV-a ecietând sancțiunile necesare efi­cacitatea legei, dovedește încă odată defectuozitatea sistem­uluL cele mai importante dispozițiuni ale legei fi­ind­ lipsite de orice fel de sancțiune. Am citat, exemplu grația, numai două dispozițiuni din acest proiect, ei bine, dacă autorul legei ar fi a­­șezat boii înaintea cazului nu, „la charrue devant les boeufs“ cum spuneam și deunăzi, ar fi gă­sit cu cea mai mare înlesnire pe delegații muncitorești în sânul sin­dicatelor profesionale, iar patrimo­niul acestor sindicate ar fi fost cea mai bună și mai sigură che­zășie de prudență din partea mun­citorimei, și de respectul convenți­­unilor liber consimțite. Venerabilul economist Caulves scria odinioară: „regularizând m­e­­cțiunea colectivă a muncitorilor, „aceste asociațiuni au contribuit de „multe ori să înlăture grevele". Am spus‘0 și nu vom înceta de a o repeta, ori cât de bune ar fi in­­tențiunile guvernului, ori cât ar fi de chibzuit acest proiect de lege și ori­câte calități ar avea el, nefiind­ decât un paliativ, nefăcând parte dintr'un TOT bine judecat, bine cântărit corespunzând în același timp și ideilor și nevoilor vrepiei nu va corespunde așteptărilor ță­rii. N. PETRESCU COMNEN­­---------ooxxoo-------— Aliat» si amitatea Germaniei REZISTENȚA germanilor la Spa fly­­ a face cu@ cât să înăsprească măsurile de precautie ne cari se vor EEEsssa smammmm BaaammmE Baaatfmx sa Baaima^Etiiaa — - —-------------------------­lua­ aliatii Ultimele tratative ce au urmat între aliați de-o parte și Germania de alta, a pus în evidență voința a­­cesteia de­ a se sustrage de la execu­tarea­ condițiunilor impuse de tra­tatul de pace. Se cunoaște de pildă rezistența pe care a opus-o Germania, rezistență la care au participat și partidele cele mai înaintate, la cererea­ alia­ților de­ a executa clauza­­ lezai mă­rci în lăuitrul termenului impus de tratat. Rezistența aceasta nu este numai efectul unui capriciu momen­tan a­l orgoliului german, ci rezul­tatul organiză­rei metodi­ce pe care Germania a manifestat-o cu priso­sință în decursul războiului. Necesitatea unei poli­■nim—i­n—h nmiții—i min K ■in­ 11 mu­ni tici ferme In fața acestei rezistente, datoria care incumbă aliaților este ca să ai­bă o politică care să nu ia lucrurile de-andaratare, întărind Germania >n‘cii­limcir!Vi și fizicește, pentru a putea obține ș­i o justă pocăință și despăgubiri. In această privință Franța a văzut din capul locului d­ar și strigătul de ala­rmă i’a dat în repetite rânduri presa, franceză, în frunte cu organul autorizat „Le Temps“. Franța având cel mai ma­re­ inter­­es ca să-și revadă restaurate provinciile devastate de germani, a atras de partea sa și Belgia care a avut la fel de suferit de pe urma invaziei, iar ccilalțî Aliați au tre­buit să urmeze. Se remarcă în spe­cial că președenția conferinței­­ de la Bruxelles și cea de la Spa, care are să hotărască asupra indemnizației și diozamtărei, s’­a oferit primului mi­nistru al Belgiei. Aceste două țări au înțeles că în ziua în care Germania va fi reven­it la vechia ei ordine și prosperitate, nu va arăta nici cea mai mică dis­poziție a se pocăi și a plăti. Politicaji^. Anglia mai crede în posibilit­atea­ unei asemenea minuni și ziarul „Le Figaro“ spune în această privință: „Englezii vorbesc de menajarea­ germa­niilor și favorizar­­ea ridicate­­lor economice. Ei însă nu sunt dis­puși să resti­tui Germaniei nici va­poarele, nici coloniile luate, dar asu­pra celorlalte puncte sunt gata a le face concesii. „In fata acestei atitudini care este datoria Franței? Ea tr­ebue să renunțe la politica ei care consistă în a menține o Germanie divizată? Ziarele germane proclamă deschis că atât timp cât spiritul militarist va dăinui, acest spirit reprezintă tocmai ideia de unitate germană. Conducătorii Rcich-ului au înțeles a­­cest lucru așa de bine încât au pro­cedat în consecință. Ideia tniităței ger­mane .Ei au urmărit de aproape mișca­rea separatistă a Bavariei și aju­tând cu l armată elementele conser­vatoare și catolice care voiau să-și salveze averea și credința, au înă­bușit revoluția lui Kurt Eisner. Ei au făcut de altă parte să înțeleagă pe bavarezi că o eșire a lor din Reich a­r pi­va­­ imediat uzinele din Munich și din alte centre ale Ba­­v­ariei de cărbunii atât de necesari. „Bavaria însă, a rămas într’un se­paratism de expectativă pentru a vedeta dacă Bruh­a se orientează spre federalismul aprobat de ea sau spre fonna unității presch­izatăl de so­cialiști. In cele din urmă s’au de­cis pentru aceasta și al­ații s’au gă­sit, la Spa în fața unei Germanii unitare. ■ „Prin aceasta atitudine Germania nu va câștiga nimic —spune ziarul francez — căci pe lângă că măsu­rile de constrângere vor fi și mai mult înăsprite, se va întrebuința și ocupația și astfel se va exclude pen­tru multă vreme din concertul sta­telor civilizate“. NOTE Vremea lui Stendhal Discursul, el însuși nemuritor al nemuritorului .Paul Bourget", ți­nut cu ocazia inaugurarea unui me­dalion­ sculptural datorit marelui Rodin, pune în­ ’lumină personalita­tea artistică a­ lui Stendhal, — și face din autorul" lui Rouge et N»i>" și al faimoasei Chartreuse de Panne­sinul din oamenii zilei. D­e ce aceasta ? Pentru că Stendhal a fost ea ni­meni altul din vremea lui o sinteză vis intre acțiune și contemplație, omul care a susținut că între facul­­tățile PU1’ speculative și acțiunea cea mai înfrigurată nu e nici un conflict. De altfel el a avut pe Byron, poet și luptător, Dante filosof și om po­litic, precursori celebri. Dar nimeni i­ a­m­­ făcut mai frumos teoria că o­­mul de geniu trebue să fie și un om de acțiune, decât Stendhal. Și în vremea­ noastră o astfel de filosof­ie e aceea care ne trebi­e. S'au dus timpurile când area tevoia lui Alfred d­a Musset, un fel de lenevie a voinței, putea fi tolerată. A­stăzi nici geniului, ur., îi este îngăduit să jjtea în nelucrare, și să­ privească în el însuși sau în afară de el, cu sen­timentul contemplarei leneșe. Lumea ars prea multe de îndrep­tat pentru ca­­ inteligențele superi­oare să găseas­că în această supe­rioritate scuza de a nu fi active. Viața își cere drepturile ei. Și min­tea­ cea mai scânteitoare poate fi dualistă: printe erein castele din imagini dar poate făptr­i și mij­loace de a face aceste castele din beton­ armat. Stendhal care este­ apologist­ul a­­minteze, e omul vremea noas­­te, și a-1 cunoaște este a fi mai u­­tili decât suntem astăzi a­cestei | -| Petronius -------ooxxoo-----—■ Colegiile englezești DIN ARGEM. Nu fără a­veală sur­pr­indere ni se aduce vestea că în Ardeal se plă­­nuește înființarea de colegii engle­zești, în care întreaga educație și instrucție va fi o ediție pentru Ar­deal a școlilor similare din Anglia. Această veste i'a însărcinat ziarul „Patria“ să ne-n transmită, ca și pe aceea care privea înființarea u­ni­versit­ați­i ungurești din Cluj și despre care am vorbit intr’un număr recent al ziarului nostru. Știm că sistemul școlilor cu ca­racter străin, cu programe străine, era practicat și de către Franța în Constantinopol, la Beyrouth și în diverse­ colonii de către Anglia, so­cotindu-se cultura­ străină ca un mijloc de a înălța pe indigeni la gr­a­dul de civilizațiune al țarei care în­ființa acele colegii străine de sufle­tul poporului unde ele se creia­u. Dar o condiție a hifi intare­ acestor colegii este ca­ statul să fie atât de slab, și cultura poporului atât­ de inferioară, încât să se vadă în cre­area școlilor cu limbi de predare străine, cu profesori străini, cu cărți străine, un­­ mijloc de renaș­tere sau de Adie,are a neamului în­­tmpoiat..Acolo unde statul e puternic știe să-șî imprime caracterul națio­nal, și să facă din școlile lui atâtea căi de consolidare și înălțare etnică. Și atunci suntem în drept a ne întreba cu îngrijorare dacă după șasezeci de ani de trai ca stat liber, cu o cultură veche,­care a putut da personalități eminente în vremea când vecinii noștri erau pierduți în haosul inculturei, — ne întrebăm, cu durere, dacă astăzi putem suporta sit națiunea din Turcia ori din co­lonii, unde școlile cu caracter pro­nunțat străin funcționau, ca vii, simbol plastic al slăbiciunei statu­lui ce le-a tolerat. Neamul nostru întregit, după o mie de ani de vicisitudini istorice, în care puritatea totuși a rasei a știut să o păstreze intactă, nu poa­te să vadă astfel în înființarea de colegii engleze astăzi, precum ar vedea mâine nființarea de colegii italienești, etc., o atingere la suve­ranitatea statului, — și în același timp o greșală pedagogică, dat fiind că orice neam are sufletul lui, și ea atare nu orice metodă educativă poate duce la aceleași rezultate în Anglia ca și la Carpați, în India ca și în Ardeal! P D­ ECOURI roluri fantastice se înregistrează zilnic î­n localurile publice din lumea întrea­­­gi, unde setea de îmb­giu­ire nu mai cunoaște nici o limită, totuși și pentru imaginațiile cele mai febrile, va fi o sur­priză a c­­ea ce le-a reclamate patronul unui bar din Viena, unor oaspeți nocturni, care au h­ub­â­­nit a cina la dânsul, sticla de șampanie fostU coroane un șnițel lot­­io me un pui 600 coroane. Totalul area.. . 12 615 coroane. l­ drept că proprietarul a fost deferit par­chetului pentru „speculă“. D­escoperitorii de isvoare admiși de A­­cademia franceză. Cine și-ar fi închipuit vreodată. Des­coperitori de isvoare de apă au găsit co­laboratori la Academia de științe. Ei bine savanta societate a instituit o comisie a baghetei Bursierilor, care se va ocupa în condiții extrem de cercetările întreprinse până empiric de sur­­ieri. Din comisiune face dintele Academiei de dres, serioase de azi. in mod ce­fa­ce parte însuși preșe­­științe d­e Deslan­-ooxxoo­ Hefarm © dyg»ă războ­i sglia.sijeliguiiâ — Franța deține frási șy periecitatea sraii« imtii Sat Suneî de la Bomeaux FARA FIR De curând Franța a construit, în vecinătate de Bordeaux un post uriaș de telegrafie fără fir. Franța ține astfel recordul, putfîrbd i’r­rnd­e mesagiî la cele mai mari dis­tanțe. Comparate din acest punct de vedere, Stațiunile germane de tele­grafie fără fir, ea și cele engleze sunt mult mai puțin puternice..Pentru Ger­mania, care a perdut coloniile sale, dificultatea de a-și întinde rețelele este foarte mare. Anglia, din potrivă, având colonii depărtate cu­ care trebue să țină o strânsă și permanentă legătură,­ sim­țind nevoia organizare! acestui ser­viciul a întocmit un proect prevăzând sporirea și intensificarea lui. _____ Proectul englez C­omisiune­a companiei imperiale de telegrafie fără fir crede că în tim­pul de față serviciul T. F. F. comer­ciale nu mai este satisfăcător pe o distanță numai de 2.000 mile (3-200 kilometri). Sistemul cel mai bun de adoptat și care a dat rezultate foarte satisfăcă­toare este acela inventat de Poulsen în 1904 și perfecționat de diferiți teh­nic­ieni. Acest sistem urmează să fie între­buințat în stațiunea centrală de e­­­misiune din Oxford. Puterea sa este suficientă pentru o distanță de 2000 mile și întrebuințează 250 kilowați. La celelalte stațiuni se va aplica sis­temul valvelor termionice. Aspectul geografic al URI—■ ■ [UNK] [UNK]­ ii r­­i'innilliti­—— rețelei Liniile vor fi organizate în așa fel ca să facă legătură cu Egiptul, Indiile, Singa­por, Australia, Noua-Ze­landă, A­­frica centrală, Africa australă și Ca­nada. In afară de aceasta se prevede im­praect de la Vancouver la Bris­bane, care va a­vea o lungime de 7.364 mile ; celelalte stațiuni ale lan­țului de telegrafie fără fir vor fi la distanțe variad între 2 și 4 mii mile. Grupa trr­ed­ellor de câte 2000 miile este următoarea: Angli­a-Egi­pt-In­­dia-Singapur-Hong-Kong Sin­pur- Australia; Egipt-Africa orientală-Afri­ca alustrală. Grupa traco.‘elor de câte 6000 m­ile cuprinde: Anglia-Indiile, Gair-Africa australă și India-Australia. Marea linie este jalonată de Cari, Bombai, Singaipor și­ Port-Darwin (Australia). De la Sin­gapori merge o ramură spre Jioung-Kong (1.611 mile) și o altia spare Perth (2430 mile) c­­n A­­ustralia. Linia. Cairo-Africa australă trece prin Nairobi și Win­doka. Cât va cc»sta rețeaua Comisiunea însărcinată cu organi­zarea acestor rețele evalu­iază chel­­tuiliile de constricțune ete stațiuni­lor, din Anglia, Căii, Bombay, Singa­pur, Hong-Kong, Noirobi și Windhoek l­a suma de 1 milion 243.000 livre­ iar cheltuielile anuale de întreținere la a­­p­roape 425.000 livre, la care, ■gu­ver­­­nul Africii australe și acela al Au­stral­iei va contribui cu 63.000 livre.­­ Lucrările vor fi executate sub con­­ducere­a unei comisiuni compusă din patru membri, specialist­ în materie, guperâorgraftQa Ffjsangj Proectul guvernului englez dă o mare extensiune telegrafiei fără fir și promite să organizeze un serviciu care să-­l țină în legătură cu coloniile îndepărtate. Totuși acest proect rea­lizat, nu va pune Anglia într’o s­ua­­țiune superioară Franței care are l­a Bordeaux o stațiune grandioasă de telegrafie fără fir, și care-i perm­ite sî aibă o rețea cu mult mai întinsă și ca chestineli mai puține. In adevăr, dacă radiogramele trans­mise­­ prin f­umuit Eltel pot fi recepțio­nate la 6000 kilometri, acelea trans­mise din Lyon la 10.000 kilometri a­­dică la Madagascar, Martinica, Saigon etc. undele venite de la postul Croix d’Hills vor avea o lungime de 20.008 kilometri. Ele vor acoperi deci toată suprafața pământului și vor atinge direct, spre exemplul, noua Caledonie. Din acest fapt, problema a fost mai ușor de rezolvat, de­oarece­­ stațiunile intermediare care sunt proeotate pen­tru toate coloniile franceze n’au nevoe de o putere așa de mare cum am­ ne­voe cele engleze subordonate puterea de emisiune ale sta­ționei centrale care le limitează la 4—5000 kilo­metri. Iată deci că Franța rămâne supe­rioară putând îmbrățișa tot pământ­ul cu o radiogramă trimisă din noua ins­talațiune de telegrafie fără fir. Utilitatea acestui serviciu, conside­rată din acest punct de vedere, este nediscutabilă. Nevoile însă vor naște un nou pro­ces de concurență între statele cari au întinse și depărtate colonii. Telegra­fia fără fir va lua un nou avânt dictat de necesitate. •----------yIVXIXZ Ce———I Pariul comunist a revoluționar Raportul d-lui Cristescu pentru afiliarea la in­ternaționala III De data aceasta curțile a­u fost date pe fată. In ultimul număr al­­„Socialismului“ a fost publicat ra­portul­­ Adtui G. Cristescu, pregătit pentru congresul socialist din Câm­­­pina, in care se urmărește, se știe, ajutarea la internaționala Us..a co­­munistă din Mos­cova. Sunt în acest raport câteva pasa­­gii cari arată calea pe care, în mod oficial și mărturisit, au optical,o u­­nii din conducătorii partidulu­i so­cial­st. In primul rând este de remarcat di raportul d-lui Cristescu consideră încă pe Rakowsky drept reprezen­tant al partidului socialist­­ român, și se declară solidar cu activitatea bolșevică a acestuia. In adevăr, într’un­ pasagiu, vor­­bind de conferința comunistă de la Zimmerwald, raportul zice: „La conferință a participat și par­tidul socialist român reprezentat prin tov. Rakowsky“. Dar raportul d­ hn Onitescu mai are o parte caracteristică privitoare­ la noua orientare fățișă a partidu­lui socialist, lain­o, textual: „Ca­m ar? propun congresului ca de aci înainte partidul nostru să se numească partidul socialist-comu­­nist din România. „Iar cum evidența ruinei econo­­milce și a crizelor e constatată în ani, războiului­­ mondial, datoriile de miliard­e cont­ractate din cauza a­­cestui război de burgh­ezia noastră și care vor apă­sa greu asupra po­porului dela sate și­­ nașe, fac do­vada justă că burghezia este inca­Continuarea în pagina 2-a Academia națională de muzica d­in Paris — Operă — se pregătește sa reprezinte una din­ cele mai m­­atri ope­re muzicale „La legende de St Cns­­tophe“ capo­d­op­eră dirámtarea-mu­­zicală a marelui artist frandez d. Vin­cent d’Indy. Marea terță vitală pe care această operă o aduce constiind­ tatii» prime­­niiei si progresului: artei dramatice muzicale ne obligă să fae­em o scurtă dare de seamă asupra ei, pentru ca publicul intelectual român să poată aprecia valoarea ei. D. Indy, unul din marii muzicanți care întrunesc calită­țile poetului cu ale muzicantului, este autorul poemei operei sale. Subiectul pe care­­­ augmen­tare, abstracție și­­ generalizare, îl desvo­tă admirabil, i-a fost­ inspirat de un episod din „La legende h­idnée“. Un uriaș păgân Auferus rostește jurământul hotărâtor că va servi tot­deauna și ori­unde pe regele c­el mai puternic.­ Următor jura mântulului fă­cut el se pune mai întâi în slujba vo­­luptăț­ii, apoi în a aurului și în sfârșit în acaea a Răului.’ Nicăeri însă nu găsește satisfacțiu­­nea pe c­a­re o căuta. Practicele acestor culte îi obosesc corpul, și-i inspitrează îndoiala în su­flet. I se urăște deci cu acest sclavaj și caută un alt stăpân mai puternic care să știe a i se impune și căuntă să poată a i se supune. Acest stăpân este Regele Cerului pe care el îl caută mereu, dar pe care, cât toate sforță­rile sale, nu poate să-l găsească ni­­căiri. Un Ermit creștin, pe care îl întâl­nește ,în țara lui natală , arată la în­ceput că nu există de­cât un singur Dumnezeu atotputernic care _ stăpâ­nește cerul­ și pământul,­ apoi că a­­cest rege al cerului primește pocăin­ța aceluia d­are-l caută cu­­ sufletul cu­­r­at și în sfârșit că nu trebuie să caute pe Dumnezeu,în afară ei chiar în pro­priul viu suflet. Auferul se oprește, meditează, pă­răsește ideile lor false și se pune în­­ cidle din urmă, în slujba Binelui. Su­fletul tot se transformă și după o no­ap­te furl­uiio­asă, în mijlocul unu­i torent furios, în care se oprește sleit sub greutatea zdrobitoare a poverei sale, primește botezul lui­­itis, pe care ca trecător îl purta pe umerii săi spre ai-i trece torentul. De acum el se­ nu­mește Cristophe, purtătorul lui Grist, fiindcă a dus pe Cristo­s pe urm­erii săi. Creștin. Cristophe se face aposto­lul lui Cristos a cărui evanghheli­e,o predi­ca­ mai întâi în tarla tor și apoi în­­ floate țările.. Urmează convertiri și mi­nuni. Insă puternicii zilei erau gata­. Temându-se să nu li se smulgă co­roana, îl bag în închisoare și-l con­damnă la moarte. Cristophe moare cântând fiind decapitat. Sângele lui însă botează pe departe voluptatea, care devine apostolul carității și pe de altă parte convertește la crești­nism mulțimea de păgâni, care, entu­ziasmată de un asemenea sacrificiu strigă, căzând în genuunchi „Sfinte Cris­­tophe roagă-te­­ pentru noi“.­­ Poemul este în trei acte, prec­ediate de un prolog și divizate în trei scene. Fiecare act reprezintă o idee. Prima idee este : căutarea ferici­­rei în lucrurile lumești , voluptate, a­­variție, mândrie, într’un cuvânt, voi­­țiile, a doua , căutarea fericitei în Dumnezeu, a ttreia , cucerirea acestui ideal, triumful. Poemul ține și de dra­mă și de oratorie. Prin opoziția ide­ilor și sen­timent­elor este dramă , prin realizare, grandoare și gen­eralitatea subiectului, profunzimea vederilor în ce privește viața omenească, este o­­ratorie. Acest Auferus cultivând la început viitul și căutând apoi idealul în altă partei, reprezintă omenirea întreagă zăcând ,și gemând în noroi, murdă­rită de păcate care­ îi împinge mereu mai jos, dar care, d­e aci de jos, cu a­­juorul acestei scântei divine care este sufletul omenesc, se poate ridica la înțelegerea că toate iubirile pă­mântești sunt amăgiri, sclavaj, și se po­ate ridica și ajunge până la cele mai mari înălțimi, până la cunoaște­rea lui Dumnezeu care a creat-o și care prin credință, speranță și caritate cîștigă cea mai mare fericire posibi­lă : unirea cu Dumnezeu, cu­ Dum­nezeu, isvor de viată, isvo­r al oricărei iubiri. In dramă, melodia trebuie să fie interpretul credincios, logic și psiholo­gic al poemului. In această privință „La legende de St. Cristo­phe“ armonizează în fel b­­nie și admirabil acest­­ prin­cipiu. Urmărin­d poemul, mu­zica este lirică dramatică, epică, comică și simfo­nică. Le­it-moti­vele, consistând în mte fragmente ritmice, melodice și ateno­­nice, reprezentând anumite stări și situația și psihologele și expuse în to­nalități bine stabilite, spre a f recu­noscute, sunt de două feluri: prin­cipale sau fundamente­le când stăpâ­nesc opera întreagă și epizodice sau locale când au un caracter pasager, locali sau special. Aspectul lor de­­pin­de de acela luat de sitețiile psi­­h­ologice care-I produc. Astfel, când Continuarea în pagina 2 a i scrisoat piu­­n&is 0 MARE OPERA MUZICALA ¥

Next