Viitorul, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 3736-3760)
1920-09-02 / nr. 3736
ri BESTIA I»£ TIIOLULUi mÜNOPOLUL dÚTIÉI IBTERÜE mm finrTWOTmiiifiiriiírfi wm mm m LiâL jrnul a prozei opurilor face un procet eg «entru a pe 30 de ani dreptului «pol al consumației interne, idăți cointeresate cu statul, procet de lege, care a rămas imente la toamnă, înlocuiește decretul lege prin care acesta al distribuției interne era unei societăți particulare, ■peet ar fi desigur un ]>»n îndreptarea soluției greșite căreia întreaga opinie nu ■ ridicase, dacă el n’-ar atinf își alte uri ostii, ceea ce îl face * pă ătoriască în unele puncte de principiuu. Ca și în mie încercări care au ridicat protestări în opinia publică acest primet eauvtt să rezolve chestii mari de principiu pe o vale lăturalnică. După cum «am arătat cu diferite p’il«i»r»," «taftul trebue să-și manifeste o politică hotărâtă de stat în chestia petrolului, atât pentru ocrotirea intereselor apărătrei țarei, cît și pentru acelea ale economiei naționale. Petrolul după acest război este și combustibilul necesar aeroplanelor, submarinelor, automobilelor de tot felul și ale căilor ferate, precum este își forțat ce mișeii întreaga activitate industrială a țărei. Acest produs prin derivatele sale, a devenit atât de indispensabil pentru neatârnarea de tot felul și apărarea națională a statelor, încât el face parte din politica generală și imediată a statelor ce doresc să rămâie independent.Politica de intervenție directă a guvernului german, înainte și in timbul războiului, a celui englez, francez, italian, ca și a Statelor Unite ale Americi, după război, sunt in această privință o pildă concretă. "• De acela politica, de“ stat a tpetrolului nu poate fi rezolvată si m osiv și prin cârpeli, ca trebue sa formeze un tot și să se afirmfe ca ute ire. Pentru o țară care, ca a noastră, fice fericirea de a deține această bogăție în pământul ei, nu este destul ■ să regulaim distribuția internă și să lăsăm, cum o face proectul mi niște mini de Industrie, liber exportul, și în același timp, putința de a se istovi după interesul din afară toate rezervele noastre de petrol^ să falcem într’un cuvânt ce s’a făcut cu pădurile vecinului negat, jefuite de exploatarea intensivă și nerațională a capitalurilor străine. In petrol, a fost ca, este și mai gravă, ifiindcă la un moment dat — și Se știe cât s’a redus în toate statele producția cărbunelui după acest război, —• interesele din afară le ot ace o exploatare intensivă, care să istovească într’un termen scurt toate rezervele noastre de petrol. Să ne adwcem aminte cum în 1914, înainte de irăzboiul mondial, societățile străine exploatau intensiv în vederea tocmai a marilor cereri pentau marinele de război a statului respectiv, și aveau tendința a exporte din cauza prețurilor ridicate cât mai mult din producția țarei.Ministerul de Industrie de pe vremuri a trebuit să ia măsuri de ocrotire a intereselor naționale. Da aceia trebue să se afime o politică de stat pentru întregul regim al petrolului. Ea, truduc s ă induce regimul ]actoire va fi supusă exploatarea în țară, atât pentru a «coate din stal,noile de care dispunem toți ce se poate, cât și pentru a face uui program de rezervă pentru viitor a unui produs de care depinde atât, mersul întregei industrii, cît și apărarea națională. Ea trebue să se îngrijeaza de regimul la care va fi supusă folosirea produsului r brut/j pentru a scoate din cluc apa mai produsele cerute din afară, dar i în primul rând cele de care au mai ■i întâi nevoe economia ți apărarea Ia națională. Intri’Un cuvânt, regimul s pentru a folosi la maximum această e bogăție, printrio îndrumare temeinică a rafinăriei. Ne poate fi indiferent de a lăsa exportul țițeiului li» -• ber, și deci, să se scurgă sub aceasstă fontii păcura ieșită din. distilație, necesară industriei și căilor ferate, ■ precum și materiile prime întregei industrii ohținii:« ?.... e In sfârșit, al treilea punct al acestei politici de stat și care nu se poate rezolva în mod lăturalnic cu prilejul concesiei ce «e face, trebire ?»să fie în stabilirea unui regim de export care să fie seamă de iuberesele atât ale economiei și apărării naționale, cât și de cele politice si ale statului mmâii. ] In procesul de care vorbim se provede că exportul nu se poate face decât după ce se va satisface consultația internă, dar mi se pune nici o limită la putința de a exporta și i deci de a istovi după interesele din - afară, straturile noastre. Este interesant să se știe că aceleași etrate , i străine*, cari influențează, societățile străine respective de la noi, au o politică de cruțare pentru țewanurile ce dețin în propriile lor teritorii. Tocmai pentru a pástiza această rezervă prețioasă, ele sunt împinse să trăiască în diurna exploatărilor exceusive de la noi. Statul, are apoi ca și în cereale un interes în exportul petrolului pentru consolidarea valutei noastre, azi o irită, lăsată în vânt. Nu cu 20 la , mită din tratele asupra petrolului exportat se va putea consolida schimbul nostru atât* de pe nedrept - depreciat. . ferii ce au insă în mes'xstmn H-**' 8TJ1 jâ i*0sUÂîîn*eî sin«i^'Gi rixian’ clare, sunt însă mai mult sugestionați de politia de înstrăinare a petraiului, decât de in leneșele statului. Dacă vre o concepție mai înalte, ■ I* ar fi trezit in acești conducători 1 conștiința folosului pe care statul roman îl poate trage din raportul petrolului, atât pentru schimburile reale internaționale, cât și pentru iniii/praseile politicei externe, ultimele I «omisiuni și misiuni straine,trimiise și în țară, franceză, austriacă,* italia 1 “ă, roboslovacă, ca să ceairă, petrol ! statului român, ar fi trebuit cel puțițiu să-i lumineze asupra slăbiciunei în care ne-am pune dacă statul și- ar perde din mână această prețioasă aruă, care este nevoia pentru ceilalți a petrolului. Cum este drept și bine, exportul petrolului nostru nu poate să fie liber, ci trebue să meargă pentru a satisface statele care ne ajută și politicește și economicește. Iată dece libertatea exportului cum o preve■de protestul Ministrului de Industrie ■ ca transacție pentru politica instruinată a colegului său de a externe, ieste o greșeală fundamenală. Reamintim toate aceste puncte, fiind ă din ele reies pe de o «paule ■ părțile stere ale procesului, și care astfel anulauză principiul bun «și de interes general care ar fi trebuiat să servească de bază, reguláiva , ■ distribuției interne a produselor petrolifere sub djmnescta acțiune a statului, de fapt monopolul intern al petrolului și subprodusele sale. Intr’un viitor articol vom arăta în detaliu ce este și ce ar trebui să fie proactul de regulare al distribuției interna s VINTILA I. BRATIANU !—-------ooxxoo--------- { Starea depoibilă în care se găsesc ravagiile străzilor a celor mai iulte oraie a făcut pe conducătorii muncipalitatäaT să se gândiască la inilorul oct mai practic și mai rezistent de pavare. Apoi circulația deveniind din ce în ce mai desvoltată, vechile ravagii nu mai pot rezista și se deteriorează prea repede. Din cauza aceasta trebuiesc reparate în fiecare an, ceeace necesită cheltuieli ,pe care primăriile nu le pot suporta. j, De unde nevoia de-a lăsa străzile în stare proastă. j Starea străzilor la Ilarii ! Ac iiná, la, Paris, pavagiale sânt aproape pretutindeni găurite, și cândi faci o plimbare cu autonobilul, care, sprre a câștiga mai mit și mai curând, merge cât mai repede, ești săltat la fiecare mișcare, așa încât de abia îi poți ține respirația. Dar lucrurile acestea nu, pot dăinui prea insuită vreme, și se și încearcă diferite vieții pavagii. Sistemul cel mai original este, însă, cel pe care municipalitatea Londrei a hotărât să-l experimenteze. SSstemagțe actuale de *’ pavaj Macariamnul vechhilor timpuri, și care fusese atât de, prețios, astăzi nu mai se poate fi întrebuințat în marile orașe, cu altentatie frecventă. Și totuși, chiar in Paris, găsești străzi, bineînțeles din cele liniștite, pe unde camioanele greoaie trec rar, prin apropierea pădurei de Boulogne, cu șoseaua bine cilindrată, dar predispusă la prăfuire,și la stricare repede. Deci ■ piatra, lemnul și asfaltul sânt singurele metode adele. Lemnul nu pare a fi mai rezistent ca piatra. Cât despre asfalt, din punct de vedere igienic, asfaltul este un focar continuu de necurățenii ce nu pot fi absorbite, din pricina suprafeței netezi și impermeale a acestui soit de pavaj. Străzi pavate cu cauciuc . Norl sistem pe care Londra îl va experimenta în curând, este pavajul de cauciuc. Prima încercare se va face pe una din străzile cele mai frecventate, mai ales de camioane greu încărcate. Strada aceasta se numește Boroug High Street, și se află situată spre partea sudică a Tamisei. O latură a străzii va fi plată cu piatră, iar cealaltă cu cauciuc, astfel ca să se poată stabili o comparație între ambele metode. Boroug High Street va semăna câtva timp, cu bulevardul principal al Câmpulungului, pe care se aflau părți pavate cu piatră, alături de altele cu macadam și cu lemn. Caueiutjal se așează în fâșii de trei degete grosime, și este fixat pe plăci de oțel, înțepenite cu cuie într’un fundament de beton. A altă experiență se va face într una din străzile cele mai luxoase și mai bine frecventate ale Londrei, Oxford Street, Ard cauciucul va fi pus alături de pavajul de lemn. Inconveniențele invenției Inconvenient« acestei experiențe constă în acela că rezultatele comparației nu se vor putea cunoaște în scurtă vreme. Vom trebui să așteptăm mai mulți ani de zile spre a stă cu previziune dacă pavajul de panc't'c este superior I ca rezistentă, celorlalte. Se obiectupă, totuși, de pe acusa,că și cauchu-i, prin impermea»b3at»tea kis, va fi not atât de neigienic cat și asfaltul. Dar aceasta este obiectiunea oamenilor de știință, obiecțiune de care publicul nu ține seamă atâta vreme cât viața lui nu este expusă unui pericol direct și imediat. Și, în așteptare, străzile vor mai fi prost pavate încă vreo zece ani de zile . . .-„..----.TI HOUStI WWNTHIXI STRĂZI PAVATE CU CAUCIUC — încercările ce se trag la londra pan* tru^astorgcu^acti^^ pavare a stradele? HOTE^m Caricaturis țin în mizerie Caricaturac ce a d'n preocipările cele mai evidinte ale temperamentelor artistice. Ea trebue să înțeleagă slăbiciunile omenești așa cum ele se traducc prin gest și mimică, în linii și expresii. cv'•••• _ j In acest înțeles caricaturistul este un om exceptional pentru că trebuia să aibă simțul sintezei, intuița e ceea ce trebue sa spună precis, și pe scurt,și simplu cât, și într o juitos cutiare. Ca» aturistul este ceea ce în medicină, e sarea de chinină, față de scoarța de chhinchină, este un succesițeu al vieței, și un fel de spiritus închis în borcănașele alcimste. Deschizi borcanul și ese micul diavol, capabil să răstoarne forțele in calculabile! Dai la o parte linia caricaturistului, și vezi sub ca omul cu palmele, cu ilusiile, cu treiaile lui, cu scrrierile „fatal' legate de o mâna de pământ”. De câte ori un om al zilei, nu a fost demascat prin arta caricaturistului care a știut să-i prindă notași tică, secretul :«ne! închinăm și ■porniri!* pe care el le credem ascunse în acea grădină ferecată a propriului său suflet !i Aceste considerațiuni asupra caricaturei ne duc“cu npiiitea sa un caricaturist român, unul din aceia care a venit chpă tifi guidi — ce nu era decât un înropgAi’ a’ figure caricaturiste —■și a acoperit paginea ziarelor satirite cu „chaige”ele sale reușite. „ Astăzi el treși ei Ustar un accident la făcut să nu mi poatăi lucra. El aspiră la o bancă în Cișmegiu pentru a-1 adăposti îșși ptea când ea e clementă. Caricaturistul acesta nu poate a fi lăsat pe drumuri. El trebue să fe ajutat pentu K talentul lui, și pentru verva ce-a desfășurat-o. Un comici cu o viață tragică, — este o durere ce nu trebue să o lăsim a se perpetua ! Petrcniu» CONCESIUNEA navigației aeriane Intr'una din ultimele ședințe ale Camerei, sr'in surprindere, s'a votat Un proces de lege numit ,pentru înființarea și exploatarea liniilor de navigație aeriană", a menit o realitate de a concesiona acest serviciu de interes public unei societati particulare. In adevăr, articolul 3 al legei spune clar: „Particularii, lucrând singuri sau constituiți în societăți, pot înființa și exploata linii de navigație adriană pentru sermeiul public cu autorizația consiliuloi de miniștri“. Și, pntru ca să se stăruiem mai mult asupra acestui lucru, s’a redactat și votat și articolul 1, în reaprinderea următoare:„Statul, în urma unui hotărâri a consiliului de m șuri, poate concesiona particularilor sau societății și exploatarea liniilor sale de navigație aeriană“. In sfârșit, în articolul 6 se prevede că Statul poate acorda concesionarilor prime, subvențiuni anuale anuități de amortizare, concesiuni în materie de exploata fi î poștali prin derogare dein monopolurile în vigoare. Numai împrejurărei că procetul acesta a fost adus prin surprinderi la ordinea zilei se datorește faptul ca n’a stârnit criticele,și protestările tuturor acelora cari își dau seama de greșiva făcută. lucid văr, liniile de navigațiuni aeriană sunt de o mare însemnătate în desvoltarea comunicațiilor viitoare, între state. Țări din apus, ca Franța, au refuzat cu drept cuvânt să concesioneze înființarea și exploatarea acestor linii, considerând cu drept cuvânt că ele trebue să rămână în mâna statului, împreună cu celelalte instrumente mari de comunicație, căile fc*ai* i * 3, poșta și telegraful, cu sau fără fir, ete. E de mirare cum tocmai un fost ofițer de geniu, ca d-l ministru al lucrărilor publice, a putut consimți la concesionarea unor servicii cari au o atât de covârșitoare însemmi iate în timp de răsboiu. D-sa, în expunarea de motive, are aerul de a scuza concesiunea prin faptul că România a semnat la 13 octombrie 1919 o convențiune internațicanlă relativă la reglementarea navigației aeriene. Ori, aceste angajamente putea foarte bbve să le execute Hiatul însuși, prin personalul său tehnic și prin mijloacele sale, fără să fie nevoie de o concesiiune la o societate străină. Această concesie face parte din seria de greșeli pe care actualul guvern le-a făcut în dauna intereselor superioare și permanente ale statului. Dar, vom reveni. ZI COZ f „Monitorul Oficial“ publică actul de vînzare între „Adevărul" și casa Blank. . Cn modul acesta se dovedește că tot ceea ce am spus noi cu privire la această vânzare au fost pur și simplu calomnii. D-l Averescu, ca un spirit eminamente democratic, nu are nici un fel de considerație pentru presă și gazetari. Nu e prima ocazie în care se dovedește că democrația nu stă pe buze, ci în inimă. * In fine simțul de ordine și simetrie este satisfăcut« Aveam până acumva numai 19 ministere, ceea ce era un număr fără soț. Al 20-lea, înființat de curând, prin stihi».-eretariatul tezaurului, este o fericită completare, pentru a ne felicitări guvernul economiilor. j Insulele Aaland, sau, după pronunțarea suedeză Öland, fac astăzi obiectul unor discuțiuni foarte interesante, dacă ar fi sti ■dăm preocupărilor Societății Națiunilor aceiași importanță pe care membrii acestei alcătuiri internaționale i- o at ibme. Deși nu putem vedea ceva eficace și serios în deriziunile lipsite de sancțiune reală pe care la va tia comitetul superior și permanent al «arietății isvorâte din imaginația înfivbântuită a lui Wilson, care el însuși, după ce boala lui de nervi s’a accentuat, a recunoscut că nu ere puterea ce speră să-I confere, vom relata, pentru cititorii „Viitorului“, cu titlu pur documenta!, incidentul, de care se evupă actualmente societatea Națiunilor. Pacea din Versailles, cu anexele sale, este încă nedesăvârșită, dar societatea Națiunilor nu se interesează de aplicarea tratatelor încheiate de aliați cu dușmanii de ieri, și, ignorând cu totul reînțelegerile serioase pe către tratatul din Versailles le desvălue în fiecare zi, și dau naștere la nentinunate conferințe modificatoare ale botfiruriloir de man narate, se preocupa de mici chestiuni fără importanță, șî care pun în joc țări ce nu fac parte din societatea Națiunilor, adică țări pe care deciziunile societății le leagă și mai puțin decât chiar pe membrii constittuitori ai ei. Insulele Aaland ■MH la HMMBBR . Insulele Aaland sunt un arie archipring care,a rezultat din fămrânîi, țarea istmului ce, altă dată, lega Suedia de Finlanda. Arehipelagul acesta nu are decât îi?le kilometri pătrați și e compus din 300 de iisulițe, din care numai 80 sunt locuite. Insula cea mai mare are o întindere de 040 de klm. pătrați, iar populația tuturor insulelor locuite nu trece de 17.300 de locuitori. Insulele Aaljuid au fost anexate de Rusia în 1809 și numeroși coloniști, uniși s-au grămădit în orășelele mai răsărite, Suedicii rămânând ia țară. Cum marea conține mulți pește în aceste ținuturi, se scot anual până la șase mii de tone. Importanța lor reală este mai mult din punct de vedere strategic. Pe vremea războiului Crimeei, rușii au întărit insulele în așa fel încât fortăreața» Romar find luată cu mare greutate de către fosile engleză și franceză la 16. August 1854, a lăsat un nume e trăi urit în «analeze Războiniei navale. Tratatul din Paris din 1856 conține o clauză spoTială, prin care se interzic pe viitor ori ce întăriri în insula unde se găsea fortăreața Romiarsumi. Pre Sansii Le Finlande» rww—n Ui» ■ «n*—ai k. mmm* urm Astăzi Finlanda nu vrește să renunțe la drepturile corecte că aceasupra insulelor Aaland. Ele formează un despărțământ administrativ al Finlandei căre și a instalat* ■autorități în toată r șuia funcționând spre deplina mulțumire a populației. De altă parte Suedia, bazându-se pe un pbmisrit „oficios“, care i-ar fi fost favorabil r, nu voește să reeinsoadză drepturile Finlandei. După guvernul finlandez, plebiscitul invocat di Sue ha ar fi | rezultatul fierberii pricinuită de situația încărui bure care exista pe continent, în vremea consultării populației, ci nu ar putea, deci, să fie luat drept baza pentru a hotărâ, in ultim resort, despre soarta insulelor. Față de imposibilitatea de a se ajunge la o înțelegere, și văzând că Părțile ce nu se apacă, par a prelungi peste măsură o stare de fapt dăunătoare siguranței generale, guvenul englez a găsit cu cale să diafere cazul societății Națiuniloir. C Împatrița Societatii Rațiunilor Cererea a fost înaintată de către Anglia consiliului executiv al societății. Ea invoacă articolul 11 al Pactului constitutiv, care găsește: „Orice membru al societății este în drept, cu titlu amical, să a |agă atenția Adunării sau a consiliului, asupra oricărei împrejurări de natură a influența relațiunile internaționiale și care amenință din această cauză pacea și bunele raporturi între națiuni“. Membrii consiliului executiv s’au întrunit și, cu mare gravitate, au invitat pe ambele părți care nu i-au solicitat, intervenția, să trimită felegați, în conformitatte cu articolul 4 al pactului constitutiv, care dă dreptul societății să se amestece în afacerile țărilor ce nu i-au recunoscut autoritatea. Și consiliul executiv, mulțumit că a putut găsi o afacere de judecate-a întrunit la Londra, unde așteaptă (nu se știe cât)răspunsul definitiv al „împricinaftei”. Dar chestiunea este mai complexă decât s’a crezut la început, fiindcă, înainte de a intra în studiul problemelor etnologice, de istorie, de drept și de strategiei, pe care va trebui să le rezolve, bime o alta, miult mai însemnată, adică a competenței de care atârnă toate celelalte. " Finlanda și societatea * Finlanda nu voește să recunoaaăâ societății Națiunilor" prerog sitivele pe care și le arogă asupra reterthnilor dintre ea și Suedia. Consiliul executriv, deși cam nemulțumit că i se pune în discuțiune a tot puternicia lui, s-i» hotărât să situdieze chestiunea de competentă. A numit in acest scop o altă «omisiune de trei juriști internaționali. Se pretinde că cei trei juriști vor avea să se pronunțe asupra chestiuniei ridicate de Finis.uda, numai «in cauză că tribunalul permanent internați eu=.I care trebue să se formeze, nu ("«te încă" ale fifuluii O întrebare se naște: la ce va fi bună hotărârea comisionei de j’. rieconsulți și ce sancțiune va lua Societatea Națiunilor în cazul, foarte probabil, când Finlanda nu 'se va «spune decizi..”i. tei I Finlanda nu a ridicat, incidentul de incom»etință, așa cum îl rididă un împrieinat înaintea*Vmiî tn jurnal obișnuiți cu hotărârea de a* executa decizia tribunalului. Ea a spus numai că nu înțelege a fi judecată de solidarea Națiunilor, a cărei autoritate nu o recunoaște. Dacă, in urma avizului favorabil al jurisconsulților, societatea va da câștig de cauză Suediei, Finlanda cum va fi constrânsă să se supună? Vor consimți puterile alcătuitoare ale nouei societăți Wilsoniene, dar din care Statele Unite nu fac parte, să întrebuințeze forța armată, să intre într’un nou războiu, numai ca să îi ioniie autoritatea, alcătuirea șubrede a Societății Națiunilor . Sau va lisa pe ambele țări să se războiască- dacă cred de cuviință ? Aceasta este ore si minerea cea mai cu sorți de izbândă. , N A. L scrisori 'mm CHESTIUNEA Insulelor Aaland ^rîma problemă impunsă smielitii Națiunilor. - - Finlanda mi recunoaște autoritatea noului tribunal nsav TilRillIL FIORDURILOR NORVEGIENE — Scrist norvegian — Societatea internațională de Ști jisți Sociale, fondată în anul 1903, spre a pune în practică ideile și îndemnurile marelui scriitor și speoolog Henry de Tourville, a trimis în diferite țări, învățați, spre a studia societățile omenești, prin metoda observaților. In Norvegia a trimis pe d-l Paul Bureau, care făcând studiile și observațiile sale la fața locului ne-a dat publicității admirabila sa monografie, intitulată ,Le paysai des Fjords et. Norvege" pe care o rezumăm aici. Studiul său și-l începe cu observația făcută de Frédéric Le Play în studiile sale asupra societăților omenești că: ,,Fiordurile Norvegiei occidentale, au fost un loc privilegiat unde s’a desăvârșit în instituții soiale, rasa care a venit de s’a sui&ifit a colo, și în special în instituțiile familiei a căror consecințe au fost incalculabile asupra viitorului ■ umanității. In acest mediu rasa Anglo-Saxonă, a primit primele și esențialele elemente a formației sale”, iar, mai târziu Henry de Tourville continuatorul metodelor lui Le Play , spunea în studiul său: Histoire de la Formation particula este că: , Trecând de la ten versant la altul al lanțului munților occidentali ai Scandinaviei, fiii emigranți ai goților, au adus cele mai profunde schimebăii care au cunoscut lumea, în ordinea naturală a societății transformând familia patriarhate în familii particulariste”. Căci sunt 2 fapte constatate în științele sociale: 1) Că emigrația gotică n’a produs decât formații particularestoi al 2-lea că toate formațiile particulariste de pe glob își au orginele în partea occidentală a Scandinavii. Plecând de la aceste idei, P. Bureau face observația că cineva vizitând fiordurile Norvegiei occidentale crede că aceste locuri, situate într’o astfel de latitudine nu pot fi locuite decât are o rasă inferioară și decăzută. De jur împrejur nu se văd decât coline și munți de granit, pe carnâni cultivate.. .Doar câțiva mesteacani sau miei i „î își înfig rădăcinile în crăpăturile stâncilor. Dotat mugetul castororitelor ,și lânilor, dau puțină viață acestor sălbatice locuri. Și cu toate astea, în aceste locuri care par cu totul dezmoștenite se descoper -lucruri atrăgătoare. Căci pentru ce coasta acestor prăvagini e vecinie scăldată de apă caldă ce vine de pe equator și îndulcește astfel temperatura locului, respingând cu vin-o 40 gr. linia ghețarilor ? Pentru ce varietatea infinită a peștilor abundă, bJând cu o ușoară sforțare, o hrană sanatoasă și suculentă? Pentru ec calmul fiordurilor și delicioasele adăposturi? Pentru ce acest climat umed și temperat, care face ca iarba să crească ușor dând hrană vitelor? Impresii contradictorii la prima vedere care trebuiesc analizate. Gulf-streumul această masă «enormă de apă caldă <sc 100 ktm. dste largă, 500 m. de adâncă și având o viteză de 5 ktm. pe oră, cu o temperatură de 30 kc. centigrada, ce vine de la ecuator, urmând coasetele Americei și apoi pârăsindu-le spre a se isbi de coastele Norvegiene, aducând tot odată ele dânsul și un curent egal de aer cald. El produce asupra Norvegiei un efect extraordinar. Căci pe când pe coastele Americei ghețurile polare se coboară până la latitudine de 35 gr., pe coastele Norvegiene ele se opresc dincolo de capul Nord adică la 75 gr. de latitudine și face ca apa oceanului la această latitudine în timpul iernii, să aibă o gradică mai caldă decât uarea Adriatică în lagunele “"Veneției. Joc ari se înțelege conflueață cu ' asupra vegetației coastelor Norvegiene, binefacerile gulfstreamului. Pe lângă gulfstream ca elemente naturale, această regiune are norocul fiordurilor și a Skyoegaard-maior. Fără ele binefacerile guliii veninului ar fi pierdute. Skyoegaard este centura de insule și stânci nenumărate care proteje continentul contra mării și face calmul apelor din fiorduri și canaluri, făcând posibilă navigația și pescuitul în tot timpul anului. Fiordurile norvegiene au marele avantaje că sunt supuse la un simut de creștere și scădere a apelor în timpul fluxului și refluxului în mijlociul nr. 50 c. iar adâncimele apei fiordurilor variază intre 400— 1.200 m. Grație acestui fapt, peștele poate să se apropie până la pereții stâncilor. Fapt care a făcut ca din cele mai vechi timpuri să se întindă faima pescuitului norvegian. Peninsula Scandinaviei se află situată pa un platou submarin care e la o adâncime de 3—400 m. Acest fapt, adâncimea apei fiordurilor precum și temperatura de +5 gr. până la +7 gr. «• apoi a fȘcăt, coastele norvegiene, «& fie. locul de 1 preferat al moronilor și. al heringilor care își depozitează în adăposturile fiordurilor’ ouăle între Ianuar și April. La aceasta se adaogă și faptul florii extraordinar de abundente și a miliardelor de microorganisme aduse dn curentul gulfstreamului în aceste minunate adăposturi. Această supraabundentă, de pește a făcut ca aceste regimuri să fe populate. In afară de moron și heringi care hrănesc populația Norvegiană, este somonul, care este hrana îmbelșugată. te îndemână, chiar acelor cari stau adăpostite prin fundul văilor. Somonul deși trăește în mare are particularitatea că nu-și depune ouăle decât în apă dulce. Ei formează bande, para din mare trec în fiorduri, și de aici, strecurându-se în susul râurilor și torentelor cu iuțele vertiginoase, spre a-șî găsi locuri potrivită reproducției și depunerii ouăelor. Ei trăesc în apele dulci până la vârsta de 2 ani, când 1 nemai găsind hrană suficientă coboară spre mare, unde se învață etc apa sărată, organismul li se trtisioară și cresc repede, până la vârsta de 4 vrei, când devenind apți pentru reproducere, iau iarăși drumul în sus al râurilor spre a-și depune ouăle. Deci gn îi streaiunV fiord urile insulele tripte ca o horbotă dnalungul coastei, miczomil heringi, somoni, toate, atât de perfect îmbinate, sunt o armonie superioară, a lucrurilor, în vederea realizări unor «j • ” inaite se opun. Intr’un număr viitor ne vom ocupa de viata privată și de viața colectivă a țăranului Norvegian. I. D. BARZAN. “•""Siffika CELSK-SB MKSKEI TVSMa 8 BWBBBHB laße*~ lafeonalivâ ia " r JUTORUL“ |Cel mai bine scris |Cel mai bine informat |Cel mai răspândit !— ZIAR m SEARA I