Viitorul, decembrie 1920 (Anul 14, nr. 3812-3838)
1920-12-08 / nr. 3818
Anul al treia sprezzecilea No. 3818 J Administrația ziarului „Viitorul“ 1 — Bibilioteca Universităței I.—38 N nu au . . Șase luni. Trei » ei izu > 00 > 30 1 ’REVIATATI?: “un au ... . Lei 240 Șase luni ...» 120 Trei » ...» 60 REDACȚIA STRADA EDGARD GL’INET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No 17 Telefoanele! Direcția SI 123 Redacția și Administrația 49/22 *t 3111 - im» ■"■ [UNK]"■ [UNK]"mini -ni ii IIIimrrrmr-mnnm-i0mii-^Tm ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, strada Academiei No. 17 și la toate Agenție de publicitate ■ BHEHaa8**em**e*e«Ba**BaB«mBsaBaseB*ee**6ti68S50 BftBjH CONCESIONAREA atelierelor C. P. R 1. De câtva timp imele ziare anunța ( că guvernul are intențiunea de a concesiona exploatarea cailor ferate ale Statului. Alte ziare destint svonul; ■cele inspirate de d-l Take Ionescu îl confirmă cu tărie. j Cri lucrurile s’au lămurit: d. Take Ionescu in «dosul căruia in această a iacere stă Banca Marumrosch, Blanco Co., a propus în Consiliul Miniștrilor concesionarea către un grup Anglo-Francez, deocamdată, a atelierelor Căilor Ferate. Zic deocamdată concesionarea atelierior, căci nu este exclus ca mâine să propună concesionarea întregii exploatări, după cum, știm cu siguranță că se iproechează concesionarea terenurilor petrolifere, a căderilor de apă, a gazului median și chiar a stațiunilor balneare. De altminteri până acum s’a concesionat fabricațiunea dinamitei, distribuția petrolului (în curs), Hunedioara și Casimir, cele mai frumoase și mai mari bunuri industriale ale Statului sunt promise prin decret-lege Grupului Unguresc Veith & Co.. Societăți importante de petrol au trecut sub influența Grupului Francez și Anglo-Fersian; alte aifaceri la fel simt pe drum. In fine gurvfiffful generalului Averescu își înideplineiște misiunea: robirea tarii economicește și politicește, lichidarea bunurilor ei și îmbogățirea grupului Blanc, Semeller, Tăziaeanu , Co. cu care Liga Poporului e cointeresată și cu ajutorul căruia, de altmintrelea, a făcut alegerile obținând astfel puterea. Dar nu aceste chestiuni fac obiectul articolului de față. In aceste rânduiri ne vom limita să arătăm ce urmări poate avea pentru țară concesionarea atelierelor C. F. R., chiar dacă concesiunea proectată s’ar mărgini numai la aceasta, iar nu la întreagă exploatare a căilor ferate. In organizarea drumurilor de fer, în afară de serviciul de constucțiuni, de întreținere, comercial, etc., simt tmi servicii importante: al mișcării, al tracțiunii și cel al atelierrelor. Serviciul mișcării se ocupă cu organizarea și mersul trenurilor și în general cu traficul de călători și mărfuri, cel al tracțiunii cu întrebuințarea rațională a locomotivelor. Iar coerviciul atelierelor este chemat a rezolvi toate chestiunile privitoare la furnizarea, reparațiunea și întreținerea materialului rulant. Sub denumirea de material rulant Sie înțelege toate locomotivele și vagoanele pe cari le posedă căile feiraP. Prin urmare, serviciul atelierelor se îngrijește ca adiministrațiunea căilor ferate să aibă, în orice moment,în bună stări?.. numărul trebuit tor de mașini și vagoane, astfel ca traficul de călători și de mărfuri să se facă conform nevoilor țării. El este organul care comandă materialul rulant necesar. El comandă de asemenea materialele și piesele de rezervă pentru întreținerea lui. El organizează și face să funcționeze atelierele din țară potrivit nevoilor reparațunii materialului rulant. In fine, dacă căile ferate pot fi considerate ca formate din două părți: una', calea zisă pe care se circulă, și alta vagoanele și locomotivele Cari circulă, atunci serviciul atelierelor este cel ce îngrijește ca această ultimă parte organică din constituțiunea drumului de fier să poată funcționa. In aceste condfiiuini, se crede că serviciul atelierelor C.F.R. este o parte foarte importantă din organismul întreg al mijloacelor de transport. La ce poate servi calea, cu terasamentele, podurile și gările ei, la ce pot servi toate aceste instalațiuni cu multele lor anexe, dacă nu avem materizalul rulant trebuitor? E acelaș lucru ca și când țara ar poseda șosele excelente dar nimeni n’ar avea nici automobile nici trăsuri și cai. Se înțelege astfel importanța serviciului atelierelor: el este organul ce stăpânește întreg parcul de locomotive și de vagoane și prin urmare de îunicționarea lui atârnă funcționarea drumului de ier. Ei bine, această parte importantă din întaga organizare, d-l Take Ionescu, omul concesiunilor străine, procedează și stârnește să fie dată pe mâini străine din țară. De la epoca când căile ferate au fost luate dela Nemți (concesiunile Strassberg, Oppenheim, etc.) și până astăzi, serviciul Atelierelor, s’a făcut exclusiv da personal românesc. Organizarea lor la care au lucrat ingineri români eminenți era astfel, încât cu toată lipsa de concurs ce de multe ori se întâmpina din partea guvernelor, atelierele au satisfăcut totdeauna nevoile exploatării. Toți știu că până la intrarea noastră în război, nici locomotivele nici vagoanele nu lăsau nimic de dorit și serviciul pe căile ferate române nu era făcut în condițiuni mai rele ca pe alte căi ferate din Europa sau America. Cine asigura atunci funcționarea serviciului atelierelor în asemenea bune condițiilor? Inginerii, maeștrii, contra-maeștrii, șefii de echipă și lucrătorii români. Lor, și numai lor, li se datora totul. Dar aceste elemente le avem și astăzi în țară, prin urmare nu rio lipsesc oamenii ce pot face și astăzi, din nou, în bune condițiuni, acest serviciu public. De de mi-l fac acum și de ce s a ajuns la căile ferate la o atare desorganizare și neglijență ? De ce fovemul actual recurge la concesiuni străine ? De ce străinii aleargă după aceste concesiuni și du ce scopuri ? La aceste întrebări vom răspunde în nimierire viitoare. UN INGINER ROMAN —xiijxuu'-- zi cu Zi Dl Take Ionescu ar fi încântat să poată forma singur un guvern. Sunt dorințe cari trăesc ca flori albastre în sufletul unor oameni. Perii albi vin de mult, și dorurile tinereței nu se mai înfăptuesc. O adevărată dramă intimă ! " Un ziar care este organul autorizat al anarhiei internaționale e de părere că la noi domnește o „anarhie morală“ contra căreia trebue să reacționăm. Trăim în epoca tuturor surprizelor D. Duiliu Zamfirescu Ca om politic a avut un succes pe care literatul încă nu l-a avut reproducerea în facsimile a scrisului său citeț și frumos. Generațiile de mai târziu care vor vorbi despre artistul Zamfirescu vor apela la clișeele polițelor pentru a înțelege grafologicește sufletul academicianului care a vorbit la Academia pentru Nemți! D. Tăzlăuanu a pus numele său pe unele mărfuri aduse din Paris, cari nu erau de fapt ale sale. Iată încă o ocazie în care numele ministrului de lucrări publice s’a întrebuințat ca un talisman fericit pentru câștigul ilicit al unora sau altora 100x00- Cu prilejul unei aniversări Contele Leon Elstoi fcsunnr chi niiurim r ȘI BOLȘEVISMUL C&RStatiunie bolșevicii lui Maxim Gorki despre „nihilistat“ Telstoi Pest? Câteva zile se va celebra aniversarea morței lui Tolstoi, când, probabil, acei cari visează întronarea în bune a bolșevismului, vor evoca iarăși nihilismul sultanului de la Vasnaia-Poliana. Faptul dă prilej ziarului francez „Lunomation“ să publice următoarele rânduri: „Maxim, Gorki a publicat, din curând, o carte — „Amintiri asupra lui Leon Nicolaevvici Tolstoi“, — apărută în Rusia,, și care pune într’o lumină edificatoare temperamentul de conservator convins pe canal’a avut marele scriitor. Totuși, pe lângă admirația manifestată față de întreaga-i operă literară, Gorki arată, în această carte, un complet dispreț irentrnui ideile religioase, politice și sociale, profesate de Tolstoi. In adevăr, el reproșează acestuia doctrina sa asuma non-rezistenței răului—„o otravă lăsată în sufletul slav de către opiumul mongol“, acea pasivitate, care e slăbiciunea moscovită prin excelență; ura lui pentru știință; aplecarea sa către spiritul anarhic, care a împiedicat totdeauna pe Ruși de a se organiza în stat în sfârșit admirația sa pentru acele renunțări la eforturi, care aduc, așa de natural, sufletul slav la primitivele forme ale civilizației. Letargia poporului rus Cu cât Tolstoi îi apare mai uriaș din punct de vedere artistic, cu atât Gorki îl găsește mai inpulziv din cauza aptului de a fi „preamărit viciile rasei sale“. Rusul — spune Gorki — e o făptură a lenei, care nu are nevoie să i se arat.găsească nou- pretexte pentru letargia sa , o crimă deci de a-l încuraja în lipsa lui de activitate repetându-i: „la ce bun?“. Bolcevicul Gorki, ateul, revoltatul, poetul răzvrătiilor și al parților nu posedă nici o gândire, nici un sentiment comun cu apostolul renunțării și umilinței. Și faptul acesta,1 ar presupune că Tolstoi a avut față de doctrinele bolșevice era o mai profundă antipatie. Cum profetul non-rezistiențeii la rău ar fi putut accepta excesela teroarea roșii? Cum un spirit așa de individualist n’ar fi fost dezgustat din pricina dezpotismailunii unui Lenin care, cu sălbăticia-i rară, reamintește clile mai funeste zile ale guvernului țarist ? Și apoi Tolstoi deși i sa îmbrăcat în haine de țăran, totuși n’a rămas mai puțin un aristocrat. Gorki însuși ne aducei asupra acestei laturi și fire, fiai, câteva detalii revelatoare: „Omediat, — spune el — de sub barba și bluza lui largă de democrat, apărea marele senior vechiul „barin“ rus, aristocratul în stil mapei; și în fața acestei schimbări, naivii săi vizitatori oamenii mondeni rămâneau itimiț. Tot miși era o plăcere de a admira i atunci această făptură de rasă, de a-i studia noblețea și grația gestului, mândria reținută a discursurilor sale, d’a simți sensul destins al vorbelor sale ucigătoare. Tolstoi n’a fost nihilist Intr’o zi venind Gorki se întâlni în încă înaintea lui Gorki, Anr dé vagon cu unul din acești vizitatori: „Ce duș, și eu care ii credeam anarhist !“ își spuse impresia călătorul ,care îl văzuse pe marele apostol, încă înaintea lui Gorki, Andrei Beaunier, călătorind prin Rusia, a observat orgoliul nobiliar al lui Tolstoi Astfel când dânsul se duse ca să-l vadă la Vasnaia Poliana, Tolstoi ii dădu o fotografe, pe care se iscăli cu , în loc de i obișnuit . „Aceasta vă miră ,poate — se justifică dânsul — dar de 30 de ani toți conții Tolstoi semnează așa“. Cum dar acest aristocrat, acest om mândru de vecâ’mea numelui său s’ar fi putut acomoda cu un regim bolcevic, care se înverșunează să distrugă valorile sociale, de cari el era legat prin instincte profunde, tot anarhismul literar și filozofia-i evanghelică? Și ea era «imun între acest bătrân șef de trib în ochii căruia cea mai dorită viață era acela a nomazilor din stepe, și întreg ciudații sociologi ce visează acum, societatea ideală sub forma unei imense uzine, cazărmi și închisoare tot odată?“ -00x00- NOTE COPIII VECINULUI Sub impulsiune unui Faimse sentiment de compătimire fată de suferințele copiilor din bogata Austrie de altădată, o femie româncă cere — un ziar ne aduce la cunoștință acest desiderat—ca să venim în ajutorul micilor austriaci. ’ . Copiii anemici de abia trăesc, în opulenta Vienă, pentru că nu au hrană. Nici odată mortalitatea copiilor nu a fost mai mare decât acuma în altă dată fericite^ Austrie ,fie și prin căsătoria "stăpân norilor ci dacă nu prin armo". Bestiuv spectacolul ie dureros, ca ■iot «....» ce atinge copilăria nevinovată. Și nu poate fi inimă așa de rea, încât la foametea micuților să rămână, rece și impasibilă! Dar Rațiunea «arta tocmai acea putere aminte! Maria e menită s ă străjuiască jocul prea liber al sentimenttialităței".. Și Rațiunea ne șoptește discret la ureche. — „Voiți să dai ajutor mieilor eopii din Austria? Dovedit! că .sunt tot! oameni miloșî! Dar ațî cercetat oare cu! copii înor de Ioan’jî în Romântia pentru că n’au ce mânca? V-ai! gîndit la salcie acelea pustii unde devastările inimicului, or! pradăciunile rușilor, bombele vi’ă imașilor. 01! tifosul ,exantomismule le-au transformat în cimitire ? Știți că în locul horelor ve Stiff de altă listă, copiii flămânzi plâng lângă câini —singurii lor tovarăși — cari mor și ei. de foame ? Am făcut noi oase tot ceea ce trebuia pentru copiii flămânzi și goi din capitala luxuriantă și opulentă, unde copii fării părinți sau cu părinți mizeri, îngheață de frig în mahalale, pentru ca după ce ne vom fi făccut datoria față de ai noștri, să ne mai gândim la cei străini? Și ce ara zice de părintele milos, blând, — sentimental ca propunătoare a ajutorului mieilor austriaci — care ar da hrană copiilor vecinului, și>2 a‘t lui i-ar lăsa să moară ?“ Și Rațiunea, ar fi vorbit mai departe pe același ton, dacă Bunulsimț nu ar fi oprit-o să continue: „Inutil să pledezi mai departe. Mă fac chezaiș. eu pentru hotărârile românilor, cari sunt popor blând, dar și cuminte!“ - Petronius ----------00X00--------- CONGRESUL AGRICOL lor% in prezenta M. S. Regelui s’a deschis primul congres al agronomilor din România întregită. Körnte, frumos și temeinic d-l Șisești, după cuvântarea de îndrumare a M. S. Regelui, a contornai obiceiul cel vechi al Domnului de a trage prima brazdă în ogorul de primăvară, cu această brazdă ce se trage în ogorul din care va răsări și refece România Mare și îndrumarea României Noui. . • 1 Acest congres are importantă, fiindcă la dânsul sunt de față toți agronomii turci, din care partea covârșitoare ia parte la așezarea și îndrumarea uneori etălei agricole ,de mâine. Ei ajută azi împroprietărirea prin care mai mult ca trei pătrimi din pământul cuUirabil al țarei, trece în stăpânirea masei celei mari a poporului românesc. Ca profesioniști ei vor contribui mâine la ridicarea acestei culturi atât pentru o refacere repede a țarei, cât și pentru ca bogatul său pământ să dea cu mijloacele aduse de știință, toate roadele pe care este în stare să le dea. De aci înainte politica agricolă a statului român atât din punct de vedere economic, cât chiar propriu zis cultural, nu se mai poate baza ca să aibă o urmare practică, decât pe aceste mii de moșii, parcelate, în care vom găsi strânse și asociate interesele agriculturei viitoare. Acolo se va sfârși orice acțiune temeinică pentru îmbunătățirea semințelor, pentru aceia a rasei vitelor, pentru introducerea unor culturi noui sau îndreptarea celor existente, într’un cuvânt ministerul respectiv pășește azi cu prilejul împroprietur'ii'ei cel mai bun prilej de ridicare al agriculturei. Prin acest agronomi bine îndrumați și îndemnați el poate pe de o parte, prin specialiști să urmărească aplicarea, programului său, roc de alta să aibă cunoștință de rezultatele obținute. Iată de ce congresul agronomilor are în aceste momente de îndrumare o mare importanță: De modul cum ei, răspândiți ne toată suprafața füvei își vor înțelege a îndeplini rolul, depinde în mare parte refacerea rege de și ridicarea economică a litrei. De aceia am dori ca din acest congres să iasă mai întâi un program, din care nu numai să profite, fiecare din ci prin îndrumarea ce,vor lua și prin însuflețirea ce, vor primi prin lanțul chiar al cercetărei, mareUo rol ce le revine, dar care să însenineze politica de stat ce trebue urmată pentru ca atât munca și priceperea lor răspândită pe toată suprafața României cât și reforma socială și economică înfăptuită prin reforma constituțională să-și dea toate s wctele. Pe lângă acest program trebue ca statul să-și facă o gare organizare pentru ca să coordoneze activitatea răspândită a agronomilor, ca prin institutele științifice de p recedare a condițiilor speciale ale țărei noastre și prin învățământul special să alimendeze activitatea lor să o îndrumese și să o ajute, ca într’un cuvînt printr’o organizare a Afganelor centrale și descentralizate ale agriculurei și al acestui învățământ să dea acestor doritori de bine putinta — pe care o cer — de a munci pentru binele și ridicarea unui popor. I ----——00x00-------- PP I 3a ținte învingătoare ‘Situația economică EBMBLI«BgBWaMWa»BWBM A ITALIEI Cari susai obstacolele cara se disäerpune unei restabiliri a situației nermaaEe — ..Suntem încă odată pe cale, ,să dăm crezare legendelor cari s’au pus în circulație, față de Italia — spune ziarul francez ..L’Information“ și de a prezenta, într’o lumină falsă, toată situația din această peninsulă. Articolele publicate În ziarele noastre susțineau nici mai mult nici mai puțin că acolo s’ar fi săvârșit o totală ravoluțiune în orașele industriale ca și la țară, în centrele agricole. Basi a spus chiar, că două treimi din marea proprietate siciliana a trecut în mâinele țăranilor, deși, de fapt, abia 4000 de hectare, dacă au fost ocupate de ei, și în ce condițiuni! Astfel autoritățile au impus contracte în regulă între vechiul și noul proprietar, dându-se naștere la un fel de emfsteoză, grație faptului, că țăranul e ținut să plătească vreme îndelungată sub formă de rentă, prețul pământului, care nu i s’a concedat decât cu această condițiune. Tot atunci s’au încredințat asociațiunilor și cooperativelor de micii agricultori, pe termeli de 4 ani, vitele pământului necultivate, dar în schimbul îndemnitătilor. ECOURI n Franța, după o lege din 16 Februarie 19Î9, bacșișul constituie un delict. Iar maximum de penalitate pe care îl dă această lege e de 3 ani închisoare plus o foarte respectabilă amendă". Ministrul instrucțiunei din Italia filozoful Benedetto Croce, a prezentat de curând un proect de lege, cu prilejul celui de al șaselea centenar al lui Dante privitor la restaurarea câtorva monumente, care sunt legate de amintirea marelui poet. La Peking, studenții chinezi au făcut în ziua de 17 Noembrie o vie manifestație, în fața ministerului de externe, pentru a protesta in contra ocupărei Manciuriei de către trupele japoneze, ocupate datorită incidentului de la Hunchun. Guvernul chinez răspunzând la nota japoneză declară că consimte să ia măsurile necesare față de aceste tulburări, dar fără amestecul Japoniei. Cercuri 8 Decembrie 192# Căror fapte se datoresc tulburările din Italia Tulburările periodice din Italia se datoresc altei cauze decât spiritului revoluționar, greu țâței traiului. Iar dacă, li Bologna au fost mișcări de nemulțumire, ele în orice caz nu aveau amploarea pe care le-a dat-o presa franceză. Țăranii de aici voiau, e drept, să devină proprietarii pământului, însă în scurtă vreme, intervenind un acord între dânșii și marii proprietari, acord prin care aceștia își micșorau cota de participațiune la beneficii de la 50 la 35 la sută, — lucrurile s’au potolit. In ce privește industria, ocuparea câtorva uzine de către lucrători a fosrt determinată de teama șomagiului, căci scumpetea peste măsură a cărbunelui era pe punctul de a sili pe patroni să-șî închidă fabriceU, lăsând pe drumuri mii de nimicitori. Obstagoliig...restabilirei situatiei economice ITITTIC IIIMIH r II III UIMII ■*■!! Obstacolul dificil, pentru restabilirea' situatiei economice» în Italia, rămâne prin urmare tot valuta, care e foarte scăzută mai ales față de statele de unde guvernul italian cumpară grâu și cărbune, și sarcina neexista e de 15 ori mai grea decât înrouire de război. Totuși Italia luptă cu hotărâre pentru a-și restabili echilibrul bugetar. Ministrul tezaurului, d. Meci v, a pregătit, în această privință, un buget fiscal. Circulațiunea fiduciară, de asemenea, a fost menținută la limite rezonabile, c r nu trece de 13 miliarde de lire. Toate aceste măsuri coincid cu semnarea convențiunilor, cari rezolvă chestiunea Adriaticei și cu recentele alegeri municipale de pe urma cărora s’a asigurat majoritatea, în Cameră partidelor de ordine“. Dacă vroiți să fiți bine Informați asupra tot ceea ce se petrece în Ardea! cm?! ZIARUL ÎNFRĂȚIREA care apare la Cluj și care se găsește de vânzare la toate chioșcurile de ziare din Capitală. Uk carsdgr Sg tem Directorul general ” ■ [UNK] [UNK] [UNK]»■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]«■ [UNK]aa«»»« 'uhuit AL MINELOR ! Din România Mare S-a vorbit asspru capitalul, despre aporturile în natură, despre oamenii care erau în capul sccretăter ..Reșița“, nu s-a atins însă deloc chestiunea cine oui geniul care a rezolvit o atât de principală problemă pentru „organizarea Industrială a României-Mari.“ Cred că opinia publică a făcut o dublă nedreptate: întâia, fostului ministru Octar Tăzlăuanu, punându-i numai lui în «prasare răspunderea pentru aceasta operă gigantică, și al doilea, trecând cu totul cu uitarea pe fostul său aghiotant, tetra până la 1 Noembrie functioned ca Director General al Minelor din Minb^erul de Industrie si Comerț, București. Erei în primele timpuri de organizare în Ardeal, când cei uuși în fruntea treburilor în Sibiu scotereau toate părțile lamei doar ar mai găsi vreun ardeean oricât de puțin experimentat în «ale organizării, pentru a-i pune în capul direcțiunelor ce aveau să ia ființă. Mulți au alergat la prima chemare din pur entasiasm pentru a contribui din toate puterile lor la ridicarea Taxei. Aldii și-au lăsat liniștea și fără nici o incenvețire și-au lus capacitatea lior în serviciul C’omi TiBÎus Dirigent. Nu știu dacă din numărul mare de ardeleni au fost mulți care și-au tîrguit angajamentul lor la stat așa cum a procedat cel care a fost numit Director General al Mine’ax din Transilania. Pe atunci pe câmp coroana însemna încă mult și viața era cel puțin de trei ori mai efenn ca acum, până ce Consiliul Dirigent nu i-a făcut contract pe suma colosală de 120.000 coroane cel care în urmă trebuia să fie angajat ca Du ,’éctor «1 Minelor nu a viuit nici să deschidă ușa Resortului respectiv, pe când colegii de aceeași vârstă ș« cu experiențe similtre trebuie» să lucreze cu salar pe jumătate și încă mai puțin. Pe când uzinele statului de la Unedioara erau tot cu cuptoarel o stinse șe la Petroșani activitatea stagna, iar apoi în vara anului. 1919 grevia minerilor a isbucnit, din cauză că Direcția generală a minelor din Cluj nu găsise timp nici în trei luni să răspundă la doleanțele mușcătorilor, Donului Director General al minelor din Transilvania,"marchează o transformare remarcabilă. In adevăr, când a luat ființă „Creditul minier cunoscuta societate a inginerilor de mine din țară, o Usle de subscripție a circulat și în Ardeal, fără succes, cum era de așteptat față de o societate mică, necunoscută și care 1111 avea nici un Domnezeu la Ierusalim. A subscrie acțiuni la o societate se considera j*c acea vreme de către Dircesorul Q#.. amal al Minelor din, Traiis Ivan:» drept o imoralitate ! ! AnJimurtejj, mul său se schimbă în urmă, și la scurtă, vreme îl vedem chiar figurând în Consiliul de Administrație al Bancei Centrale din Cluj trn" de credit care «capareise toartă viața economică a Transilvaniei. Când îl întrebai cum se face că «sta schimbat, »tât de mult din puritanul ce era alta dată, iți răspundea foarte ușor: ,Ce sa fac, dacă nu noi ajunge, leafa ?“ Cu această mentaliitatea iată-1 ajuns, odată cu venirea la Münster a Domnului Octavian Tăzlăuanu, Atot-puternic în Miinister- și în același timp Director General al Minelor din România-Mare. In această calitate putea să-sî dea drumul tuturor ideilor de organizație economică ! Și cum spune vorba veche: „e bine a strînge bani albi, pentru zile negre“ în vedent căutând sa-și asigure o poziție trainică pentru timpul când nu va mai fi în Minister. Din nenumăratele obiecte cel mai Principal i s-a părut... .Reșița". Această întreprindere tânjește din linia de materie primă și in primul rând din lipsă de minereu așa că în Continuari în pagîini 2-j SAPTAMANA TEATRALA _____ de DIM. ȘȘRMAN HATRUL NATIONAL: Reluarea lui TARTUFFE, comedie În cinci acte de Moliére.--^§NEILI~ClUBa Tg. UP aet de d-nii g. RK»5e! $i A. £ 8amatiade. Printre biografiștii lui Molière, cel mai zelos pare a fi Beffara, fiindcă, nemulțumit cu ceea ce îi oferea opera artistului, a mers cu cercetările mult mai departe, reconstituie însuși viața omului. Și stabilind chiar ziua naștere care varia după diferite alte cercetări. Astfel, după ce a descoperit adevăratul act de naștere al lui Molière, îi așeză viața între 1622 — 1673, îi fixă locuința tatălui său în Saint- Honoré, la colt cu Vieilles-Etuves, și prezentă pe mama lui născută -Marie Cressé. Jesu-Baptiste Poquelin, valet și tapițer al regelui, moșteni de la tatăl său, acest titlu, pe care ‘“"-"illa Poquelin, îi trecea cu orgoliu, tuturor coborâtorilor ei. Pe la patrusprezece ani, niscesitatea cugetărei se ridică autoritar, ia ființa tăcută a lui T 0<melin și ceru cu Îndârjire, părinților săi să-l trimită la studiu. Astfel incepu învățătura la liceul din Clermont, mai târziu Loufe-le grand. După cinci ani, Molière era o personalitate care .înțelegea încă și filosofia, o personalitate bine afirmixta, într un mediu foarte selecționat si distins: Prințul Conti, generalisim in timpul Frondei, abatele Sanit-Germain din Pres; Cyrano de Bergerac, autorul uitat al câtorva comedii slabe și reînviat în vremile noastre de Edmond Rostand ; Chapelle, poet uitat în antologiile viitoare, dar prețuit mult de contimporanii săi. Hesmardt, poet anemic. In dercul acesta incelectualizat de Pierre Gasseudi, ilustrul comentator al lui Epleure care era perceptitorul lui Chapelle Jean Baptiste Poquelin, își legănă primele vise literare, dar fu nevoit curând să se părăsească pentru a-și relua demnitatea de tapițer, lângă rege, din cauza bătrâneței tatălui său, care îi încredință din nou ceremonioasa slujbă, din valet al palatului regal . Ludovic al XIII călători cu Moliere la_ Narbonne vestit prin supliciul lui Cinq-Mars, prin moartea lui Richelieu și apoi a Regelui. .Molière, dureros despărțit de condiscipoli săi privi dea unitatea lui , pe lângă rege usurpătoare, lăuntricei lui chhemări neputând ,s’o pretuiască cel puțin nici cât Clement Marot, fost valet al regelui Francisc I. In timpul călătoriei în Narbonne, care dura patru ani, Molière în sgndă prima sa trupă de comedie, cu amatori sub numele de Illustro Theatre, dar după o scurtă vogă, se desfăcu neputând face concurență trupei, Marias și teatrului din Hotel de Bourgogne. Tot.ătunci a scris tragica Tebaidei, din care nu s’a păstrat nimic pânăi azi. L’Etourdi, pare a fi prima lui comedie, cu succes, pentru a fi adus cu ea o originalitate scenică, alături de intrigile compplioate ale lui Botron, de scăderile lui Scarron, de extravaganțele lui Cyrano de Bergerac. La Lyon, ca actor și autor, Molière cunoscu primul triumf. După falimentul politic al lui Ludovic al XIII, după Narbonne, Molière se întoarce spre Paris și sprijinit de Prințul de Conti, ajunse la Curtea lui Ludovic al XIV-lea și în ciuda comedianor de la Hotel Bourgogne, reprezentă tragedia lui Nicoméde în Salle des Gardes din Vieux Louvre, transformat anume în teatru pentru el, din grația Regolius. Astfel, sprijinit pe protecția Curiei Ilegale, Molière, îndrăsneștie să atace comedia de moravuri, începând cu . .Précieuses ridicules“, compusă an nume pentru „Curte. Comedia aista avu atât succes, că în prima zi a reprezentației i se strigă ,din stat: „Courage Molière, voya la bonne" comédie"“! Molière după acest succes, după ce a satirizat ridicolul unei societăți femenine emfatice, începu ,să-și prepare lovitura contra crimei și viotului, începu să viseze la Totuffe. După „LV'eolo des fem.mes“. ,L’éeote .die® mar's“, nuni Crit.ione de Fécrde des femmes“. Mofi-’ue scrie pe Tartuffe. La 12 Mai 1664, în timpul sărbătorilor de la Versailles. Regele ascultă trei acte din Tartuffe, și cu toate că o fi felicită, nu putu să nu oprească reprezentarea mai departe, a acestei satire, care constituia o lovitură teribilă, la adresa curtizanilor politici și religioși. Tartuffe, sintetizează ridicolul falșilor credincioși, gata să comită infamii și crime, în numele moralei și idealului. Tartuffe este egoistul, josnic al nevoilor filologice, amenințător de autoritate, este oprimatorul sufletului și totuși este apostolul fals al credinței și moralei, cu care își apără infamiile. E natural deci ca Tartuffe să fi lovit în alcătuirea secretă a marilor puritani din junii lui Ludovic al XIV-lea pentru ca reprezentarea lui să nu devie o amenințare siguranței hermetice, în care se închide fiecare apostol politic, al vremilor de totdeauna. După câteva luni, Tartuffe se reprezintă la Prințul Condé în Rainey cu ușile închise, ‘ într’o intimitate conspiratorie , și totuși nimic nu putu să învingă prohibirea acestei obraznice satire, pecetluită multă vreme, între cartoanele îndrăznețului autor. După trei ani prin 1667, pe când regele era cu armata Elandrei dădu voie lui Moliére, să-și reprezinte comedia. Din spirit de discrețiune, Moliéns schimbă bijatul lui Tartuffe în Vimposteur, îmbrăcându-l în catifea și dantele, la Ibirâu cu sabie, în sfârșit metamorfozând în om de lume, pe bisericosul de odinioară. Totuși nici voia Regelui, nici discretele lui schimbărî, nu-1 scăpă de o nouă nenorocire. Parlamentul îi interzise definitiv „L’imposteur“ iar Episcopul Parisului afișă un mandat, de interdicțiune, ji toutes personnes devoir representer, lire, ou entendre réciter la comedie, nouvellement, nominée l’imposteur, soit publuuement, soit en particulier, sous peine d’excomunication“.Astfel Tartuffe crescu în valoare, prin amenincătoarea sa forță de desbatere politică, fiindcă deși Tartuffe este un ipocrit fanatic, el ascunde totuși sub forma lui religioasă o mulțime de alte fațete de ordin social, în care se întrevede, toată, ipocrizia politică, a interesaților materialiști. Tartuffe este unsuros în discursuri, dar infam pâpă..de inconștiență. Vorba lui e patetică și coborâtă mai jos decât îngăduința omenească; poftele lui fiziologice, moartie pe figură sunt animialice și inferioare, dar sub liniștita ipocrizie a măseei, Tartuffe ascunde otrăvuri rafinate, sub purversitetea morală,, în care se închide. Să joci pic Tartuffe înveimnă să joci ne mai mulți uși simultan, și să treci de la unul la altiul, cu o adevărată spontaneitate cerebrală. In Tartuffe reluat de Teatrul National, d-l Livescu pare a fi înțeles anul acesta mai mult secretul, exteriorizărei caracteristice, al lipnlni, desenându-șî pe mască maj, prnntă, infamia, dar încă neputând pătrunde complect în diverestatea vocali, hitHfagul anarantorilor otrăvite de ipocrizie, de Seîizualism,, de interesare, al fanaticului Tartuffe. A apărut, ca noutate, d-șoara Tote Ionescu în rolul Marianei, care La coborât, cu nuanțe și gesturi, până la comedia de situație Wurbecă, uitând că Molière a făcut caractere luate dintr’o societate fina, bine colorată de personalitatea vTwme. RocMa «f tsaTe fcșă a avut meritul să amintească pe Ludovic al XIV, și să distoneze în acelaș timp, promiscuitatea stilurilor, în care se desbate Tartuffe, în montarea noastră. Restul alcătuirei: complect rea veche.# Alături de MolieSs, n’au farișii ciudate, ale autorilor roemeiImâni: Const Tinde», si Stamattaâe. In act violent pito de exorfem si de intentii sadice, en noutate în concept:a feme’ci, s’a săvăînit destul de nervos, în deslănJmvtea furtunei (Wtrinsă între cubs). O femeie, cu tori *...*«e bunăoară ca un câne bătut crare sîn Costu imre?