Viitorul, decembrie 1920 (Anul 14, nr. 3812-3838)

1920-12-08 / nr. 3818

Anul al treia sprez­zecilea No. 3818 J A­dministrația ziarului „Viitorul“­­ 1 — Bibilioteca Universităței I.—38 N­ nu au . . Șase luni. Trei » ei izu > 00 > 30 1 ’REVI­AT­ATI?: “un au ... . Lei 240 Șase luni ...» 120 Trei » ...» 60 REDACȚIA STRADA EDGARD GL’INET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No 17 Telefoanele! Direcția SI 123­ Redacția și Administrația 4­9/22 *t 3111 - im» ■"■ [UNK]­"■ [UNK]­"mini -ni ii I­I­I­imrrrmr-mnnm-i0­mii-^Tm­ ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, strada Academiei No. 17 și la toate Agenție de publicitate ■ BHEHaa8**em**e*e«Ba**BaB«mBsaBaseB*ee**6ti68S­­50 BftBjH CONCESIONAREA atelierelor C. P. R 1. De câtva timp­­ imele ziare anunța ( că guvernul are intențiunea de a con­­cesiona exploatarea cailor ferate ale­­­ Statului. Alte ziare destint svonul; ■cele inspirate de d-l Take Ionescu îl confirmă cu tărie. j Cri lucrurile s’au lămurit: d. Take I­onescu in «dosul căruia in această a­ i­acere stă Banca­­ Marumrosch, Blanc­o Co., a propus în Consiliul Miniștrilor concesionarea c­ătre un grup Anglo-Francez, deocamdată, a atelierelor Căilor Ferate. Zic deo­­camdată concesionarea atelier­­ior, căc­i nu este exclus ca mâine să­­ pro­pună concesionarea întreg­ii exploa­tări, după cum, știm cu siguranță că se ip­roechează concesionarea terenu­rilor petrolifere, a căderilor de apă, a gazului med­ian și chiar a stațiuni­lor balneare. De altminteri până a­­cum­ s’a concesionat fabricațiunea dinamitei, distribuția petrolului (în curs), Hun­edioara și Casimir, cele mai frumoase și mai mari bunuri industri­ale ale Statului sunt promise prin decret-lege Grupului Unguresc Veith & Co.. Societăți importante de petrol au trecut sub influența Grupului France­z și Anglo-Fersian; alte aifa­­ceri la fel simt pe drum. In fine gu­­rvfifffu­l generalului Averescu își în­­ideplineiște misiunea: robirea tarii e­­conomicește și politicește, lichidarea bunurilor ei și îmbogățirea grupului Blanc, Sem­eller, Tăziaeanu , Co. cu care Liga Poporului e cointeresată și cu ajutorul căruia­, de altmintrelea, a făcut alegerile obținând astfel pu­terea. Dar nu aceste chestiuni fac obiec­tul articolului de față. In aceste rân­duiri ne vom limita să arătăm ce ur­mări poate avea pentru țară conce­sionarea atelierelor C. F. R., chiar dacă concesiunea proectată s’ar măr­gini numai la aceasta, iar nu la în­treagă exploatare a căilor ferate. In organizarea drumurilor de fer, în­ afară de serviciul de constucțiuni, de întreținere, comercial, etc., simt tm­i servicii importante: al mișcării, al tracțiunii și cel al atelierrelor. Serviciul mișcării se ocupă cu or­ganizarea și mersul trenurilor și în general cu traficul de călători și măr­furi, cel al tracțiunii cu întrebuința­rea rațională a locomotivelor. Iar coerviciul atelierelor este chemat a rezolvi toate­ chestiunile privitoare la furnizarea, reparați­un­ea și între­ținerea materialului rulant. Sub denu­­­m­irea de material rulant Sie înțelege toate locomotivele și vagoanele pe cari le posedă căile feiraP. Prin urmare, serviciul atelierelor se îngrijește ca adiministrațiunea căilor ferate să aibă, în orice moment,­­în bună stări?.. numărul tr­ebuit tor de ma­șini și vagoane, astfel ca traficul de călători și­ de­­ mărfuri să se facă con­form nevoilor țării. El este organul care comandă materialul rulant nece­sar. El comandă de asemenea mate­­rialele și piesele de rezervă pentru întreținerea lui. El organizează și face să funcționeze atelierele din țară potrivit nevoilor reparațunii materia­lului rulant. In fine, dacă căile ferate pot fi considerate ca formate din două părți: una', calea­ zisă pe care se circulă, și alta vagoanele și loco­motivele Cari circulă, atunci serviciul atelierelor este cel ce îngrijește ca­­ această ultimă parte organică din constituțiunea drumului de fier să poată funcționa. In aceste condfiiuini, se crede că servi­ciul atelierelor C.F.R. este o parte foarte importantă din organismul în­treg al mijloacelor de transport. La ce poate servi calea, cu terasamen­­tele, podurile și gările ei, la ce pot servi toate aceste instalațiuni cu mul­tele lor anexe, dacă nu avem­ mate­­rizalul rulant trebuitor? E acelaș lu­cru ca și când țara ar poseda șosele­­ excelente dar nimeni n’ar avea nici automobile nici trăsuri și cai. Se în­țelege astfel importanța serviciului atelierelor: el este organul ce stăpâ­nește întreg parcul de locomotive și de vagoane și prin urmare de îunicțio­narea lui atârnă funcționarea drumu­lui de ier. Ei bine, această parte importantă din în­taga organizare, d-l Take Ionescu, omul concesiunilor străine, procedează și stârnește să fie dată pe mâini străine din țară. De la epoca când căile ferate au fost luate dela Nemți (concesiunile Stras­­sber­g, Oppenheim, etc.) și până as­tăzi, serviciul Atelierelor, s’a făcut exclusiv da personal românesc. Or­ganizarea lor la care au lucrat­­ ingi­neri români eminenți era astfel, în­cât cu toată­­ lipsa de concurs ce de multe ori s­e întâmpina din partea guvernelor, atelierele au satisfăcut totdeauna nevoile exploatării. Toți știu că până la intrarea noas­tră în război, nici locomotivele nici vagoanele nu lăsau nimic de dorit și serviciul pe căile ferate române nu era făcut în condițiuni mai rele ca pe alte căi ferate din Europa sau A­­merica. Cine asigura atunci funcționarea serviciului atelierelor în asemenea bune condițiilor? Inginerii, maeștrii, contra-maeștrii, șefii d­e echipă și lucrătorii români. Lor, și numai lor, li se datora totul. Dar aceste elemen­te le avem­ și astăzi în țară, prin ur­mare nu rio lipsesc oamenii ce pot face și astăzi, din nou, în bune con­­dițiuni, acest serviciu public. De de m­i-­l fac acum și de ce s a ajuns la căile ferate la o atare­ de­­sorganizare și neglijență ? De ce fo­vemul actual recurge la concesiuni străine ? De ce străinii aleargă după aceste concesiuni și du ce scopuri ? La aceste întrebări vom răspunde­­ în nimierire viitoare. UN INGINER ROM­AN —­xiijxuu'--­ zi cu Zi D­l Take Ionescu ar fi încântat să poată forma singur un guvern. Sunt dorințe cari trăesc ca flori albastre în sufletul unor oameni. Perii albi vin de mult, și dorurile tinereței nu se mai înfăptuesc. O adevărată dramă intimă ! " Un ziar care este organul autori­zat al anarhiei internaționale e de părere că la noi domnește o „anarhie morală“ contra căreia trebue să re­acționăm. Trăim în epoca tuturor surprizelor D. Duiliu Zamfirescu Ca om politic a avut un succes pe­­ care literatul încă nu l-a avut reproducerea în fac­simile a scrisului său citeț și frumos. Generațiile de mai târziu care vor vorbi despre artistul Zamfir­escu vor apela la cliș­eele polițelor pentru a înțelege grafologicește sufletul­ aca­demicianului care a vorbit la Acade­mia pentru Nemți! D. Tăzlăuanu a pus numele său pe unele mărfuri aduse din Paris, cari nu erau de fapt ale sale. Iată încă o ocazie în care numele ministrului de lucrări publice s’a întrebuințat ca un talisman fericit pentru câștigul ilicit­ al unora sau altora 1­­00x00- Cu prilejul unei aniversări Contele Leon E­lstoi fcsunnr­ chi niiur­i­m r ȘI BOLȘEVISMUL C&RStatiunie bolșevicii lui Maxim Gor­ki despre „nihilistat“ Telstoi Pest? Câteva zile se va celebra aniversarea­ morței lui Tolstoi, când, probabil, acei cari visează întrona­rea în bune a bolșevismului, vor e­­voca iarăși nihilismul sultanului de la V­asnaia-Po­l­ian­a. Faptul dă prilej ziarului francez „L­unomation“ să publice următoarele rânduri: „Maxim, Gorki a publicat, din cu­rând, o carte — „Amintiri asupra lui Leon Nicolaevvici Tolstoi“, — apă­rută în Rusia,, și care pune într’o lu­mină edificatoare temperamentul de conservator convins pe cana­l’a avut marele scriitor. Totuși, pe lângă admirația mani­festată față de întreaga-i operă lite­rară, Gorki arată, în ace­as­tă carte, un complet dispreț irentrnui ideile re­ligioase, politice­ și sociale, profesate de Tolstoi. In adevăr, el reproșează a­­cestuia doctrina sa asuma non-rezis­tenței răului—„o otravă lăsată în su­fletul slav de către opiumul mongol“, acea pasivitate, care e slăbiciunea­ moscovită prin excelență; ura lui pen­tru­ știință; aplecarea sa către spiri­tul anarhic, care a împiedicat tot­deauna pe Ruși de a se organiza în stat în sfârșit admirația sa pentru a­­cele renunțări la eforturi, care aduc, așa de natu­ral, sufletul slav la primi­tivele forme ale­­ civilizației.­ Letargia poporului rus Cu cât Tolstoi îi apare mai uriaș din punct d­­e vedere artistic, c­u atât Gorki îl găsește mai inpulziv din cau­za aptului de a fi „preamărit viciile rasei sale“. Rusul — spune Gorki — e o făptu­ră a lenei, c­are nu are nevoie să i se arat.găsească nou- pretexte pentru letargia sa­ , o crimă deci de a-l în­­curaja în lipsa lui de activitate repe­­tându-i: „la ce bun?“. Bolcevicul Gorki, ateul, revolta­tul, poetul răzvrăt­iilor și al pa­rților nu posedă nici o gândire, nici un sen­timent comun cu apostolul renunță­rii și umilinței. Și fapt­ul acesta,1 ar presupune că Tolstoi a avut față de doctrinele bolșevice era o mai profun­dă antipatie. Cum­­ profetul non-re­­zistiențeii la rău­­ ar fi pu­­tut accepta excesela teroarea­ roșii? Cum un spi­rit așa de individualist n’ar fi fost dez­gustat din pricina dezpotismailunii u­­nui Lenin care, cu sălbătici­a-i rară, reamintește cl­ile mai funeste zile ale guvernului țarist ? Și apoi Tolstoi deși i sa îmbrăcat în haine de țăran, totuși n’a rămas mai puțin un aristocrat. Gorki însuși ne ad­ucei asupra acestei laturi și fi­­re,­ fiai­, câteva detalii revelatoare: „O­mediat, — spune el — de sub barba și bluza lui largă de democrat, apărea marele senior vechiul „barin“ rus, aristocratul în stil mapei; și în fața acestei schimbări, naivii săi vizitatori oamenii mondeni rămâneau itimiț­. Tot miși era o plăcere de a admira i a­­tun­ci această­­ făptură de rasă, de a-i studia noblețea și grația gestului, mândria reținută a discursurilor sa­le, d’a simți sensul destins al vorbe­lor sale ucigătoare. Tolstoi n’a fost nihilist Intr’o zi venind Gorki se întâlni în încă înaintea lui Gorki, Anr dé vagon cu­ unul din acești vizitatori: „Ce duș, și eu care ii credeam anar­hist !“ își spuse impresia călătorul ,care îl văzuse­­ pe marele apostol, încă înaintea lui Gorki, Andre­i Beaunier, călătorind prin Rusia, a ob­servat orgoliul nobiliar al lui Tolstoi Astfel când dânsul se duse ca să-l vadă la Vasnaia Poliana, Tolstoi ii dădu o fotografe, pe care se iscăli cu , în loc de i obișnuit . „Aceasta vă miră ,poate — se justi­fică dânsul­ — dar de 30 de ani toți conții Tolstoi semnează așa“. Cum dar acest aristocrat, ace­st om mândru de vecâ’mea numelui său s’ar fi putut acomoda cu un regim bolce­­vic, care se înverșunează să distrugă valorile sociale, de cari el era legat prin instincte profunde, tot anarhis­mul literar și filozofia-i evanghelică? Și ea era «imun între acest bătrân șef de trib în ochii căruia cea mai do­rită viață era acela a nomazilor din stepe, și între­g ciudații sociologi ce visează acum, societatea ideală sub forma unei imense uzine, cazărmi și închisoare tot odată?“ -00x00- NOTE COPIII VECINULUI Sub­ impulsiune unui Faimse sen­timent de compătimire fată de su­ferințele copiilor din bogata Austrie de altădată, o fem­ie româncă cere — un ziar­ ne aduce la cunoști­nț­ă a­­cest desid­er­at—ca să venim în aju­torul micilor au­stria­ci. ’ .­­ Copiii anemici de abia trăesc, în opulenta Vienă, pentru că nu au hra­nă. Nici odată mortalitatea copiilor nu a fost mai mare de­c­ât acuma în altă dată fericite^ Austrie ,­fie și prin căsătoria "stăpân norilor ci dacă nu prin arm­o". Bestiuv spectacolul ie dureros, ca ■iot «....» ce atinge copilăria nevino­vată. Și nu poate fi inimă așa de rea, încât la foametea micuților să rămână, rece și impasibilă! Dar Rațiunea «arta tocmai acea pu­­tere a­minte! Maria e menită s ă stră­­juiască jocul prea liber al senti­­menttialităței".. Și Rațiunea n­e șop­tește discret la ureche. — „Voiți să dai­ ajutor mieilor eopii din Austria? Dovedit! că .sun­­t tot! oameni m­iloșî! Dar ațî cercetat oare cu­! copii înor de Ioan’jî în R­omântia pentru că n’au ce mânca? V-ai! gîndit la sa­lcie acelea pustii unde devastările inimicului, or! pradăciunile rușilor, bombele vi’ă­ imașilor. 01! tifosul ,e­­xantomismu­le le-au transformat în ci­mitire ? Știți că în locul horelor ve­ Stiff de altă­­­ listă, copiii flămânzi plâng lângă câini —singurii lor to­varăși — cari mor și ei. de foame ? Am făcut noi oa­s­e tot ceea ce tre­buia pentru copiii flămânzi și goi din capitala luxuriantă și opulentă, unde copii fării părinți sau cu pă­­rinți mizeri, îngheață de frig în mahalale, pentru ca după ce ne vom fi făccut datoria față de ai noș­tri, să ne mai gândim la cei străini? Și ce ara zice de părintele milos, blând, — sentimental ca propunătoa­re a ajutorului mieilor austriaci — care ar da hrană copiilor vecinului, și­­>2 a‘t lui i-ar lăsa să moară ?“ Și Rațiunea, ar fi vorbit mai de­parte pe­ același ton, dacă Bunul­­simț nu ar fi oprit-o să continue: „Inutil să pledezi mai departe. Mă fac chezaiș. eu pentru hotărârile ro­mânilor, cari sunt popor blând, dar și cuminte!“ - Petronius ----------00X00---------­ CONGRESUL AGRICOL lor% in prezenta M. S. Regelui s’a deschis primul congres al agrono­milor din România întregită. Körn­te, frumos și temeinic d-l Șisești, după cuvântarea de îndrumare a M. S. Regelui, a contornai obiceiul cel vechi al Domnului de a trage prima brazdă în ogorul de primăvară, cu această brazdă ce se trage în ogorul din care va răsări și refece Ro­­mânia­ Mare și îndrumarea Româ­niei Noui. . • 1­­ Acest congres are importantă, fi­indcă la dânsul sunt de față toți a­­gronomii turci, din care­­ partea co­vârșitoare­ ia parte la așezarea și îndrumarea uneori etălei agricole ,de mâine. Ei ajută azi împroprietări­rea prin care mai mult ca trei pă­trimi din pământul cuUirabil al ța­rei, trece în stăpânirea masei celei mari a poporului românesc. Ca pro­fesioniști ei vor contribui mâine la ridicarea acestei culturi atât pentru o refacere repede a țarei, cât și pen­tru ca bogatul său pământ să dea cu mijloacele aduse de știință, toate roadele pe care este în stare să le dea. De aci înainte politica agricolă a statului român atât din punct de vedere economic, cât chiar propriu zis cult­ural, nu se mai poate baza ca să aibă o urmare practică, decât pe ace­ste mii de moșii, parcelate, în care vom găsi strânse și asociate in­teresele agriculturei viitoare. Acolo se va sfârși ori­ce acțiune temeinică pentru îmbunătățirea­ semințelor, pentru aceia a rasei vitelor, pentru introducerea unor culturi noui sau îndreptarea celor existente, într’un cuvânt ministerul respectiv pășește azi cu prilejul împroprietur'ii'ei cel mai bun prilej de ridicare al agri­culturei. Prin acest agronomi bine îndrumați și îndemnați el poate pe de o parte,­ prin specialiști să urmă­rească aplicarea, programului său, roc de alta să aibă cunoștință de re­­zultatele obținute. Iată de ce congresul agronomilor are în aceste momente de îndruma­re o mare im­portanță: De m­odul cum ei, răspândiți ne toată suprafața­ fü­vei își vor înțelege a îndeplini rolul, depinde în mare parte refacerea rege de și ridicarea economică a litrei. De aceia am dori ca din acest con­gres să iasă mai întâi un program, din care nu numai să profite, fiecare din ci pr­in îndrumarea ce,vor lua și prin însuflețirea ce, vor primi prin lanțu­l chiar al cercetărei, mareUo rol ce le revine, dar care să înseni­neze politica de stat ce trebue ur­mată pentru ca atât munca și price­perea lor răspândită pe toată supra­fața României cât și reforma socia­lă și economică înfăptuită prin re­forma constituțională să-și dea toa­te s­ wctele. Pe lângă aces­t program trebue ca statul­­ să-și facă o­ g­are organizare pentru ca să coordoneze activitatea răspândită a agronomilor, ca prin institutele științifice de p r­ecedare a condițiilor speciale ale țărei noastre și prin învățământul special să ali­­mendeze activitatea lor să­ o îndru­­mese și să o ajute, ca într’un cuvînt printr’o organizare a Afganelor cen­trale și descentralizate ale agriculu­rei și al acestui învățământ să dea acestor doritori de bine putinta — pe care o cer — de a munci pentru binele și ridicarea unui popor. I ----——00x00--------­ P­P I 3a ținte învingătoare ‘Situația economică EBMBLI«BgBWaMWa»BWBM A ITALIEI Cari susai obstacolele cara­ se­­ disäerpune unei restabiliri a situației ner­maaEe — ..Suntem încă odată pe cale, ,să dăm crezare legendelor cari­­ s’au pus în circulație, față de Italia — spune ziarul francez ..L’In­formation“ și de a prezenta, într’o lumină­ fal­să, toată­­ situația din această pen­insulă. Articolele publicate În­ zia­rele noastre susțineau nici­­ mai mu­lt nici mai puțin că acolo s’ar fi să­vârșit o totală r­avoluțiune în ora­șele industrial­e ca și la țară, în cen­trele agricole. Ba­si a spus chiar, că două treimi din marea proprietate siciliana a trecut în mâinele țăra­nilor, deși, de fapt, abia 4000 de hec­tare, dacă au fost ocupate de ei, și în ce condițiuni! Astfel autorități­le au impus contracte î­n regulă în­tre vechiul și noul proprietar, dân­­du-se naștere la un fel de em­fsteoză, grație faptului, că țăranul e ținut să plătească vreme îndelungată sub formă de rentă, prețul pământului, care nu i s’a con­cedat d­ecâ­t cu­­ a­­ceastă condițiune. Tot atunci s’au încredințat a­sociațiunilor și coope­rativelor de micii agricultori, pe ter­meli de­ 4 ani, vitele pământului ne­cultivate, dar în schimbul îndem­ni­tătilor. ECOURI­ n Franța, după o lege din 16 Februarie 19Î9, bacșișul constituie un delict. Iar maximum de penalitate pe care îl dă această lege e de 3 ani închisoare plus o foarte respectabilă amendă". M­inistrul instrucțiunei din Italia filozo­ful Benedetto Croce, a prezentat de curând un proect de lege, cu prilejul celui de al ș­aselea centenar al lui Dante privitor la restaurarea câtor­va monumen­te, care sunt legate de amintirea marelui poet. L­a Peking, studenții chinezi au făcut în ziua de 17 Noembrie o vie manifes­tație, în fața ministerului de externe, pentru a protesta in contra ocupărei Man­­ciuriei de către trupele japoneze, ocupate datorită incidentului de la Hunchun. Guvernul chinez răspunzând la nota ja­poneză declară că consimte să ia măsurile necesare față de aceste tulburări, dar fără amestecul Japoniei. Cercuri 8 Decembrie 192# Căror fapte se datoresc tulburările din Italia Tulburările periodice din Italia se datoresc altei cauze decât spiritului revoluționar, greu țâței traiului. Iar dacă, li Bologna­ au fost mișcări de nemulțumire, ele în ori­ce caz nu aveau amploarea pe care le-a­ dat-o presa franceză. Țăranii de aici vo­iau, e drept, să devină proprietarii pământului, însă în scurtă vreme, intervenind un­­ acord între dânșii și­­ marii proprietari, acord prin care aceștia își micșorau cota de partici­­pațiune la beneficii de la 50 la 35 la sută, — lucrurile s’au potolit. In ce privește industria, ocuparea câtorva uzine de către lucrători a fosrt determinată d­e teama șomagiu­­lui, căci scum­petea peste măsură a cărbunelui era pe punctul de a sili pe patroni să-șî închidă fabriceU, lăsând pe drumuri mii de nimicitori. Obstagoliig...restabi­lirei situatiei economice ITITTI­C IIIM­IH r II III UIMII ■*■!! Obstacolul dificil, pentru restabi­lirea' situatiei economice» în Italia, rămâne prin urmare tot valuta, ca­re e foarte scăzută mai ales­ față de statele de unde guvernul italian cum­pară grâu și cărbune, și sarcina n­­eexista e de 15 ori mai grea decât în­­rouire de război. Totuși Italia luptă cu hotărâre pentru a-și restabili echilibrul bu­getar. Ministrul tezaurului, d. Me­ci v, a pregătit, în­ această­ privință, un buget fiscal. Circulațiunea fidu­ciară, de asemenea, a fost menținu­tă la limite rezonabile, c­ r nu trece de 13 miliarde de lire. Toate aceste măsuri coincid cu semnarea convențiunilor, cari rezol­vă chestiunea Adriaticei și cu re­centele­­ alegeri municipale de pe ur­ma cărora s’a asigurat majoritatea, în Cameră partidelor de ordine“. Dacă vroiți să fiți bine Infor­mați asupra tot ceea ce se pe­trece în Ardea! cm?! ZIARUL ÎNFRĂȚIREA care apare la Clu­j și care se găsește de vânzare­­ la toate chioșcurile de ziare din­­ Capitală. Uk carsdgr Sg tem Directorul general ” ■ [UNK] [UNK] [UNK]»■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]«■ [UNK]aa«»»« 'uhuit AL MINELOR ! Din România Mare S-a vorbit asspru capitalul, des­pre aporturile în natură, despre oamenii care erau în capul sccretă­­ter ..Reșița“, nu s-a atins însă de­loc chestiunea cine oui geniul care a re­zol­vit o atât de principală proble­mă pentru „organizarea Industrială a României-Ma­ri.“ Cred că opinia publică a făcut o dublă nedreptate: întâia, fostu­lui ministru Octar Tăzlăuanu­, punându-i numai lui în «prasare răs­punderea pentru aceas­ta operă gi­gantică, și­­ al doilea, trecând cu to­tul cu uitarea pe fostul său aghio­tant, tetra până la 1 Noembrie functioned ca Director­­ General al Minelor din Minb^erul de Industrie si Comerț, București. Erei în primele timpuri de orga­nizare în Ardeal, când cei­ uuși în fruntea treburilor în Sibiu scote­­reau toate părțile lamei doar ar mai găsi vre­un arde­ean ori­cât de pu­­țin experimentat în «ale organizării, pentru­­ a-i pune în capul direcțiune­­lor ce aveau să ia ființă. Mulți au alergat la prim­a chemare din pur entasiasm pentru a con­tribui din toate puterile lor la ridicarea Taxei. A­ld­ii și-au lăsat liniștea și fără nici o incenvețire și-au lus capaci­­tatea lior în serviciul C’om­i TiBÎus Dirigent. Nu știu dacă din numărul mare de ardeleni au fost mu­lți care și-au tîr­­guit angajamentul lor la stat așa cum a procedat cel care a fost nu­mit Director General al Mine’ax din Transi­l­ania. Pe atunci pe câmp co­roana însemna încă mult și viața era cel puțin de trei ori mai efenn ca acum, până ce Consiliul Dirigent nu i-­a făcut contract p­e­­ suma co­losală de 120.000 coroane cel care în­ urmă trebuia să fie angajat ca Du ,’éctor «1 Minelor nu a­ viuit nici să deschidă ușa Resortului respectiv, pe când colegii de aceeași vârstă ș«­ cu experiențe sim­iltre trebuie» să lucreze cu salar pe jumătate și încă mai puțin. Pe când uzinele statului de la Une­dioara erau tot cu cu­ptoarel o stin­se șe la Petroșani activitatea stag­­na, iar apoi în vara anului. 19­19 gre­via minerilor a isbucnit, din cauză că Direcția generală a minelor din Cluj nu g­ăsise timp nici în trei luni să răspundă la doleanțele mușcăto­rilor, Donului Director General al minelor din Transilvania,"marchează o transformare remarcabilă. In adevăr, când a luat ființă „Cre­ditul minier cunoscuta societate a inginerilor de mine din țară, o Usle de­ subscripție a circulat și în Ar­deal, fără succes, cum era de aștep­tat față de­ o societate mică, necu­­­noscută și care 1111 avea nici un Dom­n­ezeu la Ie­rus­al­im. A subscrie ac­țiuni la o societate se considera j*c acea vreme de către Dircesorul Q#.. amal al Minelor din, Traiis­ Ivan­:» drept o imoralitate ! ! An­Jimurtejj, mul său se schimbă în urmă, și la scurtă, vreme îl vedem chiar figu­rând în Consiliul de Administrație al Bancei Centrale din Cluj trn" de credit care «capareise toartă viața economică a Transilvaniei. Când îl­ întrebai cum se face că «sta schimbat, »tât de mult din purita­nul ce era alta dată, iți răspundea foarte ușor: ,Ce sa fac, dacă nu­ noi ajunge, leafa ?“ Cu această mentaliita­tea iată-1 a­­juns, odată cu venirea la Münster a Domnului Octavian Tăzlăuanu,­ A­tot-puternic în Miiniste­r- și în a­­­cel­ași timp Director General al Mi­nelor din România-M­are. In această calitate putea să-sî dea drumul tu­turor ideilor de organizație econo­mică ! Și cum spune vorba veche: „e bine a strînge bani albi, pentru zile negre“ în vedent căutând sa­-și asigure o poziție trainică pentru timpul când nu va mai fi în Mi­nister. Din nenumăratele obiecte cel mai Principal i s-a părut... .Reșița". Această întreprindere tânjește din linia de materie primă și in­ primul rând din lipsă de minereu așa că în Continuari în pagîini 2-j SAPTAMANA TEATRALA _____ de DIM. ȘȘRMAN HATRUL NATIONAL: Reluarea lui TARTUFFE, co­medie În cinci acte de Moliére.--^§NEILI~ClUBa Tg. UP aet de d-nii g. RK»5e! $i A. £ 8amatiade.­­ Printre biografiștii lui Molière, cel mai zelos pare a fi Beffara, fi­indcă, nemulțumit cu ceea ce îi ofe­rea opera artistului, a mers cu cer­cetările mult mai departe, recons­tituie­ însuși viața omului. Și sta­bilind chiar ziua naștere­ care va­ria după diferite alte cercetări. Astfel, după ce a descoperit ade­văratul act de naștere al lui Molière, îi așeză viața între 1622 — 1673, îi fixă locuința tatălui său în Saint- Honoré, la colt cu Vieilles-Etuves, și prezentă pe mama lui­ născută -Marie Cressé. Jesu-Baptis­te Poquelin, valet și tapițer al regelui, moșteni de la ta­tăl său, acest titlu, pe care ‘“"-"illa P­oqu­elin­, îi trecea cu orgoliu, tutu­ror coborâtorilor ei. Pe la patru­sprezece ani,­ niscesitatea cuge­tărei se ridică autoritar, ia ființa tăcută a lui T 0<melin și ceru cu Îndârjire, părinților săi să-l trimită la studiu. Astfel incepu învățătura la liceul din Clermont, mai târziu Loufe-le grand. După cinci ani, Molière era o per­sonalitate care .înțelegea încă și fi­­­losofia, o per­sonalitate bine afi­rmix­­ta, într un mediu foarte selecționat si distins: Prințul Conti, genera­lisim in timpul Frondei, abatele Sanit-Germain din Pres; Cyrano de Bergerac, autorul uitat al câtorva com­edii slabe și reînviat în vremi­­le noastre de Edmond­­ Rostand ; Chapelle, poet uitat în antologiile viitoare, dar­ prețuit mult de contim­poranii săi. Hesm­ar­dt, poet anemic. In dercul acesta in­celectualizat de Pierre Gasseudi, ilustrul comenta­­­tor al lui Epleure care era percep­­titorul lui Chapelle Jean Baptiste Poquelin, își legănă­ primele vise literare, dar fu nevoit curând să se părăsească pentru a-și relua demni­tatea de tapițer, lângă rege, din cau­za bătrâneței tatălui său, care îi­­ încredință din nou­ ceremonioasa slujbă, din valet al palatului regal­ . Ludovic al XIII călători cu Mo­liere la_ Narbonne vestit prin supli­ciul lui Cinq-Mars, prin moartea lui­ Richelieu și apoi a Regelui. .Molière, dureros despărțit de con­­discipoli săi privi dea unitatea lui , pe lângă rege usurpătoare, lăun­tricei lui chhemări neputând ,s’o pre­tuiască cel puțin nici cât Clement Marot, fost valet al regelui Fran­­cisc I. In timpul călătoriei în Narbonne, care dura patru ani, Moli­ère în sgn­d­­ă prima sa trupă de comedie, cu amatori sub numele de­­ Illustro Theatre, dar după o scurtă vogă, se desfăcu neputând­ face concuren­­ță trupei, Marias și teatrului din Hotel de Bourgogne. Tot.­ătunci a scris tragica Teba­idei, din care nu s’a păstrat nimic pânăi azi. L’Etourdi, pare a fi p­rima lui comedie, cu succes, pentru a fi adus cu ea o originalitate scenică, ală­turi de intrigile compplioate ale lui Botron, de scăderile lui Scarron, de extravaganțele lui Cyrano de Ber­gerac. La Lyon, ca actor și autor, Moliè­­re cunoscu primul triumf. După­­ fal­i­mentul poli­tic al lui Lu­dovic al XIII, după Narbonne, Mo­lière se întoarce spre Paris și spri­jinit de Prințul de Conti, ajunse la Curtea lui Ludovic al XIV-lea și în ciuda comed­ian­or de la Ho­tel Bourgogne, reprezentă tragedia lui Nicoméde în Salle des Gardes din Vieux Louvre, transformat a­­nume în teatru pentru el, din grația Regolius. Astfel, sprijinit pe protec­ția Curiei Ilegale, Molière, îndră­s­­neștie să atace comedia de moravuri, începând cu . .Précieuses ridicules“, compusă an nu­me pentru „Curte. Co­­media aista avu atât succes, că în prima zi­ a reprezentației i se strigă ,din stat: „Courage Molière, voya la bonne" comédie"“! Molière după­ acest succes, după ce a satirizat ridicolul unei socie­tăți fem­enine emfatice, începu ,să­-și prepare lovitura contra crimei și vi­otului, începu să viseze la Totuffe. După „LV'eolo des fem.mes“. ,L’é­­eote .die® mar's“, nuni Crit.ione de Fécrde des femmes“. Mofi-’ue scrie pe Tartuffe. La 12 Mai 1664, în timpul sărbăto­rilor de la Versailles. Regele ascul­tă trei acte din Tartuffe, și cu toa­te că o fi felicită, nu putu să nu o­­prească reprezentarea mai departe, a acestei satire, care constituia o lo­vitură teribilă, la adresa curtizani­­lor politici și religioși. Tartuffe, sintetizează ridicolul falșilor credincioși, gata să co­mită infamii și crime, în numele moralei și idealului­. Tartuffe este egoistul, josnic al nevoilor filologi­ce, amenințător de autoritate, este oprimatorul sufletului și totuși este apostolul fals al credinței și mora­lei, cu care își apără infamiile. E natural deci ca Tartuffe să fi lovit în alcătuirea secretă a mari­lor puritani din junii lui Ludovic al XIV-lea pentru ca reprezentarea lui să nu devie o amenințare sigu­ranței hermetice, în­ care se închide fiecare apostol politic, al vremi­lor de totdeauna. După câte­v­a luni, Tartuffe se re­prezintă la Prințul Condé în Rainey cu ușile închise, ‘ înt­r’o intimitate conspirator­ie , și totuși nimic nu pu­tu să învingă prohibirea acestei o­­braznice satire, pecetluită multă vre­me, între cartoanele îndrăznețului autor. După trei ani prin 1667, pe când regele era c­u armata El­an­d­rei dădu voie lui Moliére, să-și reprezinte co­media. Din spirit de discrețiune, Mo­liéns schimbă bijatul lui Tartuffe în Vi­mposteur, îmbrăcându-l în cati­fea și dantele, la Ibirâu cu sabie, în sfârșit metamorfozând în om de lume, pe bisericosul de odinioară. Totuși nici voia Regelui, nici dis­cretele lui schimbărî, nu-1 scăpă de o nouă nenorocire. Parlamentul îi interzise definitiv „L’imposteur“ iar Episcopul Parisu­lui afișă un mandat, de interdicțiu­­n­e, ji tout­es personnes de­voir repre­senter, lire, ou entendre réciter la comedie, nouvellement, nominée l’imposteur, soit publu­uement, soit en particulier, sous peine d’excomu­­nication“.­­­Astfel Tartuffe crescu în valoare, prin amenin­cătoarea sa forță de des­­batere politică, fiindcă deși Tartuffe este un ipocrit fanatic, el ascunde to­tuși sub forma lui religioasă o mul­țime de alte fațete de ordin social, în care se întrevede, toată, ipocrizia politică, a interesaților m­a­terial­iști. Tartuffe este unsuros în discur­suri, dar infam pâpă..de inconștien­ță. Vorba lui e patetică și coborâtă mai jos­ de­cât îngăduința omeneas­că; poftele lui fiziologice, m­oartie pe figură sunt­­ animialice­ și inferioare, dar sub liniști­ta ipocrizie a mă­see­i, Tartuffe ascunde otrăvuri rafinate, sub purversitetea morală,, în care se închide. Să joci pic Tartuffe învei­m­­nă să joci ne m­ai mulți­­ uși simul­tan, și­ să treci de l­a unul la altiul, cu o adevărată spontaneitate cere­brală. In Tartuffe reluat de Teatrul Na­tional, d-l Livescu pare a fi înțeles anul acesta mai mult secretul, e­xte­­riorizărei caracteristice, al lipnlni, desenându-șî pe mască m­aj, prnntă, infamia, dar încă neputând pătrun­­de complect în diverestat­ea vocali, hi­tHfagul anarantorilor o­trăvite de ipocrizie, de­­ Seîizualism,, de inte­­resare, al fanaticului Tartuffe. A apărut, ca noutate, d-șoara Tote Ionescu în rolul Marianei, care La coborât, cu nuanțe și gesturi, până la comedia de situație­­ Wurb­ecă, ui­tând­ că Molière a făcut caractere luate dintr’o societate fina, bine co­lorată de personalitatea vTwme. RocMa «f­ tsaTe fcșă a avut meritul să amintească pe Ludovic al XIV, și să distoneze în acelaș timp, pro­­miscuitatea­ stilurilor, în care se desbate Tartuffe, în montarea noa­stră. Restul alcătui­rei: complect rea veche.# Alături de MolieSs, n’a­u farișii ciudate, ale autorilor ro­emeiI­mâni: Const Tinde», si Stam­attaâe. I­n act violent pito de exorfem si de intentii sadice, en noutate în con­cept:a feme’ci, s’a săvăînit destul de n­ervos, în deslănJm­vtea furtunei (­Wt­ri­nsă între cubs). O femeie, cu tori *­...*«e bunăoară ca un câ­ne bătut crare sîn­ Costu imre?

Next