Viitorul, iulie 1921 (Anul 15, nr. 3993-4010)

1921-07-24 / nr. 4006

____________________________________________________ ___________| ntrtjtsi 1­ar:­| =­ _____________________________. igr | ABONAMENTE ^ |[ 1A Ș> ;RED­ACȚIA [T ADMINISTRAȚIA ~!ÎUNOIURI^COMERCIALE ~­­ |gp3 | m____— S fn an­. . . . Lei 120­­| Un an. . . . Lei 2D STRADA EDGARD CUÍNET NO. 2 | STRAPA ACADEMIEI No 17 Se prinsese direct ■« Ab­r­utrațîh zhral­i, drill BB­K­ OM&11 BHwwTrfCTB gate luat. . . » 60 (| gace luat. . . » 120 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) ! ulRAUA AJAUb.nitt­el 17 Academiei No. 17 ?i la toate Apnu­h dapDUîihii VICTORIA •Afacerea Reșița s’a terminat. Gu­vernul a renunțat a supune proectul de lege aprobarea Senatului, și cu mo­dul acesta jaful proectat în averea ța­rei și compromiterea apărării națio­nale nu se va mai făptui. Cauza și interesele naționale au triumfat. Domnul Veith nu va fi stă­pânul industriei fierului în România Mare. Nu va depinde de el combusti­bilul gazos nici industria petrolu­lui , apărarea țarei nu va fi în mâi­nile sale maghiare. Visul partidului poporului nu s’a îndeplinit. Au ră­mas inutile t toate sforțările d-lui Veith sprijinite de guvernul Aver­­sen, și toată campania de corupțiune întreprinsă de ei. Cine a învins în această luptă? Au învins oare cei câțiva bărbați din Ca­meră și Senat sau presa partidului liberal care a dus lupta ? A învins oare coaliția partidelor ce­­ și-au dat seamă de importanța Reșiței pentru independența economică și politică a țării ? v Nu. Ei n’au fost decât instrumen­tele unei idei. A învins conștiința națională după care România nu poate ajunge scla­vă, și a învins conștiința morală, care nu îngăduia celor mituiți de d. Veith să fie aceia cari prin votul lor să ra­tifice și să consolideze o societate spoliatoare a intereselor românești. Ceea ce s’a petrecut acuma cu Re­șița, nu este de­cât coronamentul u­­nei lupte de idei, întemeiată pe con­știința morală și pe conștiința națio­nală, și care începe în România Mi­că prin lupta ce s'a dat in 1873 pen­tru înființarea și naționalizarea Cre­ditului funciar. La 1873 guvernul conservator voia să dea unui consorțiu străin concesia Băncii Naționale și Creditele ipote­care. Această soluție o susținea chiar și ministrul de finanțe de atunci, care a fost Petre­ Mavrogheni. Totul se aranjase. Instituțiunile de credit stră­in își împărțise capitalul , se proec­­tase și lista consiliului de adminis­trație. Legea era elaborată și urma numai să fie supusă aprobarei Cor­purilor legiuitoare. Atunci, în România Mică, ca și a­­cum în România Mare, partidul libe­ral s-a ridicat. El a luminat un Par­lament mai conștient ca cel de azi și opinia publică asupra consecințelor grave ce ar putea avea pentru țară faptul că marea proprietate rurală t­recea sub influența directă, mai bine zis sub stăpânirea capitalului străin. Partidul liberal a arătat că chiar sin­gur capitalul național e destul de pu­ternic pentru a se întemeia, numai pe el, întreaga instituțiune. Părerea lui a învins. Creditele funciar rural și urban au fost fondate în asociația mutuală a proprietarilor români. încrederea in noi înșine, arătată la 1873, a propășit in organizarea ne­atârnărei noastre economice și finan­ciare, a culminat în 1916 când s’a re­curs la împrumutul intern de 400 mi­lioane, împrumut ce a fost acoperit în întregime în țară. Ca și la 1873 victoria a fost de partea conștiinței naționale. Acuma ca și atunci a triumfat un mare prin­cipiu, acela al desvoltărei noastre e­­conomice prin noi înșine. Iar învățământul ce se poate scoa­te, din închiderea Reșiței in cartoa­nele Senatului de unde nu va mai eși, este că străinii cari își închipu­esc că țara noastră este o țară ce se vinde cui dă mai mult, au prilejul să constate cât de mult se înșală. Exis­tă o opinie publică, puternică romă­nească și cinstită care nu îngăduie amestecul străinilor până acolo, în­cât el să se facă in­ detrimentul in­tereselor noastre naționale. Ei pot veni la noi ca colaboratori în cadrul economiei n­oastre națio­nale, dar nu pot să se facă stăpâni pe marile instrumente de producție. Iar pentru politica noastră inter­nă, eșecul Reșiței va trebui să cre­eze și un alt învățământ, și anume că parlamentului votului obștesc nu i se poate tolera ceea ce morala pu­blică și conștiința națională inter­zice cu tărie. Reșița a fost înmormântata. Dar s’a făcut prin cercarea guvernului de-a o creia, din nou, dovada că du­pă cum, acum 40 de ani în România Mică, s’au pus bazele prin Creditul Rural a luptei de independență eco­nomică și de renunțare la străinii ce voiau să ne­ subjuge economicește tot astfel acum în România Mare s’a ridicat coronamentul acestei o­­pere și acestei lupte pe care partidul liberal cel dintâi a concretizat-o cu formula: „Prin noi înșine . A învins astfel o idee, o mare i­­dee. Și bunii români nu pot decât să fie satisfăcuți. ■IU-1 HOTE ele triumf In amintirea unei glorii pe care vea­­­curile vor trebui să o cunoască, s-a hotă­rât sa­ te ridice la inunde a ț­a iubitori de petrecere trec, un Arc de triumf. Pe șoseaua aceasta au revenit de l­a războiul independenței­ din 1877, trupele reduse, ale micei noastre armate de atunc­­i încărcate totuși de glorie. Și pe acolo intrat în oraș armata lui Ferdin­and" care ne creiase desrobirea națio­nală și ne fă­cuse România Mare. Este foarte natural­ și foarte lăudabil gândul ca acolo să se ridice­­ monumentul comemorativ al triumfului , ca acolo să se înalțe cere perețiunis o poartă pe unde să se treacă cu sufletul cucernic și cu inima vibrantă de emoțiile ce se deș­teaptă. Dar tocmai pentru că vedem astfel a­­cel Arc de triumf — o apoteosă materia­lizată a unul mare eveniment istoric — voim ca el să fie intru totul demn de noi demn de, evenimentul ce-i glorifică, per­manent ca faptul sărbătorit și măreț ca epoca imortalizată. Nu înțelegem un Arc de triumf ticluit la repezeală, după pla­nuri de mântuială, lucrat in materiale care se strică după o lună sau după un an. Dacă am putut să ne îngăduim liber­tatea? de-a­ face pavilioane de trestie­­ sau chiar și un Palat al Artelor în o paiantă,­­pentru că o exposiție este prin natura ei ceva trecător, de­și francezii au păstrat din expozițiile lor Trocadero-ul, Palatul mașinelor, Turnul Eiffel, etc. — dacă am putut face lucruri de mântuială in trecut nu este permis, nu este dimn­, nu este po­trivit momentului istoric și situației geo­grafice a ridica un­­ Arc de triumf de car­ton. Voim să vedem­­ acolo ridicându-se un­ monument magnific care să simbolizeze marele eveniment istoric, și în care să­­ se reflecte mărimea țarei, jertfa trecutului, ca și simțul nostru estetic. Dacă e vorba a ridica un Arc de tri­umf, de felul unei creații de teatru, mai bine să nu mai facem nimic. Dacă am fi criticați pentru ne ridicarea Arcului de triumf am­ fi criticați cu vio­lență și cu foarte mare dreptate dacă am face ceva ridicol, trecător, neestetic și o mântuială din monumentul menit a glori­fica triumful nostru. i’etroniusf FALIMENTUL Mitte­ Utoftet a Chiliei ~~ ^qgestSagea cercetiraä ® esti«gi›5 bin« gel. — Prefotema satoganderei situației daniei în Extremul Orient — Dezbaterile Camerei franceze a­­suu­pr­a situațiunei „Băncei­ industriale­­ a Chinei“—scrie „Le Journal“—me­nită unele comentarii, căci, dacă au fost, căite odată­, destule confuziuni, apoi și indicați­uni precise încă se pot scoate din această chestie. Ast­fel, e necesar ca gestiunea Băncii să fie cercetată scrupulos, stabilin­­di-se răspunderile, fără nici un fel de­ cruțare. Și măsura aceasta a fost făgăduită chiar de d. Briand, care a adăugiat că investigațiile oficiale vor produce multe învățăminte pentru viitor. Desigur, însă numai dacă jus­tiția va fi satisfăcută, lăsându-se la o parte orice preocupări de partid or­i de persoane. SiteriaȘia Francei In litS?en­ BMâ»Oficin Pe lângă crah­ul bancar, înregis­trat acum, mai e o problemă, aceia a salvgardării, situației materiale și mor­ale a Franței în Extremul Ori­ent. Fie că „Banca industrială“ a încetat operative din pricina condu­cătorilor ori diferitelor circumstanțe, ceea ce se impune, deci e ca credi­tul francez să rămână, față de Pe­king, neștirbit—opinie exprimată, în­tre alții, și de generalul Castelnair. Această unanimitate trebui să se regăsească și în public. Căci, cu toate sarci­ne­le pe cari le-a lăsat răz­boiul pe propriul nostru teritoriu, Pacdicul prezintă, totuși, o impor­­utanța consider­abilă­ pentru­­ Franța, și abdicarea de la orice veleități în acea parte a globului ar putea da naștere la consecințe greu de prevă­zu­t. Secolul trei In acest moment, oamenii politiei de pretutindeni au privirile îndrep­tate spre Răsăritul asiatic. Secolul care începe va fi secolul Asiei: con­fluentul vecin e ca un uriaș pe abia se deșteaptă dintr’un somn letargic. China, jumăta­­tea umanităței, Chi­na și evoluția sa suscită multe por­niri imperialiste în străinătate. Or­­ există o țară care, în mijlocul atâtor porți-­ antagoniste poate fi, acolo, un element de echilibru și concordie, fiindcă nu e nici suspectă, n’are nici ambițiuni teistorial­e sau megalo­manii economice, și această țară e Franța. Oaiaa — gsiaîa «seta- Bu­rgigă Rolul de față poate fi realizat de către poporul francez și ca o contri­buție la însăși propășirea civilizației, căci politica cea mai abilă a Republi­­cei este, în acelaș timp, și cea mai dezinteresată. Cu această caracteris­tică, lupta economică sfertă de alt gen pre­zintă avantagii minunate în ce ne privește. Să mai amintim oare că, mâine, China va fi gigantica piață metalurgică a industriei noastre, când patr­u sute de milioane chinezi— înzeci­tul populației noastre­—vor re­clama material rulant, care să acti­veze producția fierului francez. Și­­ putem admite ca Republica asiatică să ne fie închisă,­ pentru viitor, doar din neglijența unor financiari, cari nu ami înțeles interesele noastre? E nevoa de o cemSte­nergie leagă și bine, tocmai alternativa aceasta din urmă se pune: să lăsăm­­ Banca industrială chineză din faliment, și atunci cinstea comercială a fiilor Ce­­rului va considera pe francezi ca lip­siți­­ de orice seriozitate și încredere, ceea ce, evident, ne va aduce enorme pagube naționale. Sau să căutăm o combinație­ reală care să asigure de­pozitele Extremin­tic-Orient prin inter­venția unui consorțiu puternic. Isto­ria pledează chiar pentru o aseme­nea măsură, căci n’au p­ierit încă din minim tuturor eșecurile cu Canalul de Suez, Egiptul abandonat, Tonki­­nu­l aproape evacuat, și Canalul de Panama cu lucrările întrerupte îna­inte de vreme... Camera și guvernul d-J l­ui Briand pare că intențion­ează să­­ evite acest dezastru al creditului francez și e bine să trea­că la fapte cât de cu­rând. .......................----------------------­ ZI CU ZI „îndreptarea“ pe spune că Snago­­vul va fi­ așa de frumoși amenajat, încât va de­tenți o obsesiune pentru București.­­Ar fi m­­ai bine să nu se mai facă nimic atuncea- la Snagov. D. Popescu Cudalbu­ este indignat contra regii titlurilor,­­de nobleță D-,sa călătorea în străinătate cu nu­mele de Duc d’Aibe, deși d. Arge­­toianul—un specialist în­­ materie—îi recomanda să poarte chiar nu mare sani Cu d’Aibe. In orice caz <I. Popescu Cudalbu­ e neconsolat:­­ „Steagul“ vorbește de spectrul liberal. Mackenzen de­sigur că nu a fost un spectru, ci un sceptru pen­tru patronii lui. ■ . $. Reșița va veni la toamnă — spu­ne guvernul. Răposatul Lascar Ca­­targiu întrebuința aceiași formulă tomnatică atunci când voia să se scape de-o povară. E încă o victorie a ziarului Băncei Blank. Partidul național din Ardeal se pronunță categoric pentru impe­rioasa nevoe a dizolvarea parlamen­tului. „Adevărul“ adusese vestea­ că acest partid nu se retrage din par­lament. Succesele proprietarilor sa­lariați, m­erg crescând. j Singurul ziar din Ardeal care­­ poate fi folosit pentru recla­­me și anunțuri de comerciant­­­ții și industriașii din vechiul regat este ziarul * ÎNFRĂȚIREA «ni« cluj Toate agențiile de ț­ubliertate din Bucu­­rești primesc anunțuri pentr­u a­cest ziar Din greșelile siwima Imnt fi Iii In toate actele acestui guvern se evidențiază lipsa de concepție și experiență­­ politică, ce a sfârșit prin a duce țara în impasul de azi. Hotărârile ce se iau, atunci când nu ■sunt în joc interese de partid sau per­sonale, rătăcind la întâmplare lovesc cele mai vitale interese ale statului. Luăm azi încă un exemplu din cele ■ multe. O informație de ziar ne vestește că s’a hotărât ca tranzitul între Ro­mânia și Cehoslovacia să se facă prin Ungaria, Budapesta fiind punctul de schimb. O altă informație arată că în acest scop „la Budapesta va fi în­ființat un mare depozit de mărfuri româno-cehoslovace; înființarea ace­stui depozit a fost hotărâtă în urma înțelegerei delegaților româno-ceho­­slovaci în ce privește schimbul de co­merț dintre aceste două țări, care se va face pe teritoriul ungar­. Aceste hotărâri cu urmări deosebit de grave pentru viitorul economic al țărei noastre, nu pot fi prin nimic explicate. In adevăr, România are ho­tare vecine cu Cehoslovacia, hotare cerute tocmai pentru a garanta schim­bul dintre cele două țări fără a îmi fi nevoe de bunăvoința m­aghiară. In acest scop s’au făcut din partea noa­stră sacrificii și granița comună a fost în sfârșit impusă cu destule gre­utăți. Azi însă guvernul hotărând ca legăturile economice­ cu­­ Cehoslovacia, să fie condiționate de transitul prin Ungaria, nu numai că se disprețu­esc toa­te argumentele din trecut, dar se face vecinătatea iluzorie, nedezvoltăn­du-se mijloacele de comunicație di­rectă între cele două țări, consecință ce poate fi funestă unor viitoare ne­cesități militare. Dar în afară de pericilitarea legă­turilor cu Cehoslovacia, guvernul a adus prin această măsură un mare serviciu foștilor noștri dușmană, în dauna intereselor naționale. Căci, po­litica maghiară urmărește să facă din Budapesta metropola economică a E­­­uropei centrale și orientale, ca prim pas pentru eșirea din greutățile de azi și pregătirea metropolei politice intr’un­­ viitor pe care ei îl cred încă apropiat. Ori, când chiar România și Cehoslovacia, țări vecine și inamice Ungariei, se servesc în legăturile lor economice de Budapesta ca punct de ranzit, clădind și depozite în acel oraș, ce succes mai mare ar fi putut spera maghiarii ? In schimb noi pier­­im­ chiar individualitatea exportului românesc, produsele noastre putând fi date ca proprii ungurești și cunos­cute ca atare în străinătate. Deci din nici un punct de ve­dere nu e admisibil tranzitul prin Un­garia, când avem contact direct cu Cehoslovacia. Guvernul te ebne sa re­ine asupra acestei măsuri dăunătoare din punct de vedere economic și na­țional. --------------!.•«•------------------------- ■. A ECOUR a­ utoritățile americane însărcinate cu im­plicarea legii prohibițiunii, au decis să arunce în Atlantic o cantitate de băuturi alcoolice în valoare de aproape 50 milioane de dolari. E un cocktail mon­struos care se oferă zeului Neptun ! U­n savant doctor englez Charles Russ a făcut zilele trecute la Oxford o ex­periență extraordinară. El a con­struit un aparat compus dintr-un clopot de sticla sub care se află suspendat de un fir de mătase un cilindru de hârtie. Acest cilin­dru care rămâne insensibil tuturor forțe­lor fizice (căldură, lumină, electricitate, magnetism) e pus in mișcare de privirea omenească și revine în poziția inițială a­­tunci când privirea încetează. Această forță vizuală răm­âne încă un secret. Sa­vanții sunt la prima ei experimentare. U­n savant norvegiam fotografiind din diferite stațiuni depărtate de țara sa, aurora boreală de la 13 Mai a. c. care s’a observat și la Paris,a stabilit înălțimea de 500 km, la care s’a produs acest fe­nomen. Ori­cum aurora b­oreala nu este decât o iluminare electrică a gazelor rare­fiate ale aerului, s’a dedus că atmosfera are o înălțime de 500 km. TEAIUL STUDENTIMEI UNIVERSITARE see. „Când Milet Jle fluitatea s^gg@îi fil deli înflîntara și până astăzi I11 1918, abia întoarsă de pe fron­tul Moldovei, unde-șî făcuse dato­ria, tinerimea începuse să se recu­­leagă și să cugete serios la reluarea vinței universitare, de care împreju­rările o ținuse departe. Condițiunile traiului, in urma invaziunei inami­ce, erau îngreunate, iar situațiunea materială a studenților devenise o problemă a cărei soluțiune trebuia s’o găsească studenții și s’o desă­vârșească inimile generoase ale câ­torva doamne prin înființare de că­­minuri și cantine studențești. Primul început s-a făcut în ședin­ța societății studenților in medicină pentru ca după câteva zile societa­tea să pue bazele înființări unei cantine. Primele începuturi începutul prinzând consistență, opera fu dusă mai departe de d-na Maria Pilat care, prin stăruințe pe lângă diferite instituțiuni și persoa­ne particulare, reușește să strângă aproape xoo­ opo lei. Intervențiunile d-sale la Primăria Capitalei, condusă de d. Emil Petre­­scu, au dat posibilitate comitetului organizator, compus din d-nii Petre Tomescu, Marius Georgescu, stu­denți, d-na Maria Pilat și dr. Da­­nielopol, să-și procure o mare parte din mobilierul necesar și alimente în cantități mari din depozitele ar­matei. O activitate paralelă desfășura Societatea studenților in litere și fi­­losofie. Un comitet provizoriu se formează. D-nii profesor! S. Mân­­drescu și Pogoneanu, d-nele Alexan­drina Cantacu­zino, Zoe Râmnicea- 1111, Simona Lahovary, Sevescu și Zones­cu dau un concurs necondițio­nat opera­ urmărită de această so­cietate. Se adună fondurile necesare și­ se începe înfăptuirea așezămân­tului. Lipseau însă localurile. So­cietatea studenților în medicină ob­ține de la d. prof. dr. C. Angelescu— pe atunci ministru al instrucțiunii— localul cantinei universitare din str. Gutemberg, societatea studenților în litere și folosofie obținu dela mi­nisterul de război, localul școalei ungurești din str. Sf. Voevoză, un­de în Februarie 1919 se inaugurea­ză în prezența A. S. Regine! și A. S. R. Principele Carol, cantina și căminul secțiunei respective. AI. S. Regina acordă o subvenție de xo­oco­le­ și dărui rufăria nece­sară. Statuia acordă­ o s­ub»­ vențiune Nevoile cantinelor creșteau insă din zi în zi. Se simțea nevoia unei subvențiuni mai mari pe care numai Statul ar fi putut-o da — ceea ce s’-a­ și realizat prin d. prof. dr. C. An­gelescu care a înscris în bugetul mi­nisterului instrucțiunei suma de un milion pentru cantinele școlare. Cantinele și căminurile funcționau pe bazele statutelor votate de adu­narea generală a Societății „Căminul studenților”. Principiile acestor sta­tute fură consfințite printr’o lege. Societatea deveni persoană morală și juridică. De acum începu ca ade­vărata sa viață. Prin demersuri repetate din par­tea doamnelor din comitet și în spe­cial a d-nei Tatiana Niculescu Do­robanțu­ și cu greutăți enorme, so­cietatea, izbutește să ocupe un local spațios în str. Scaune, unde se muta definitiv cantina și căminul studen­ților în drept, științe și farmacie și­ studenților teologi li se deschid la Institutul de teologie, căminul și cantina lor proprie. Activitatea societății La 1 Decembrie 1919 căminul și cantina a studenților școalei veterina­re, înființate prin stăruința d-nei Sarmiza Alimăneșteanu și a d-lua prof. Alutaș, aderă la secția școale­­lor speciale silvicultură, architectu­­ra, politechnică, Academie de co­merț și belle arte, având un comi­tet de conducere compus din d-nele A. Alimănișteanu, Golescu, Grueff, d-na Pia Alimănișteanu, d. Alutaș. Din primăvara 1919 până la Oc­­tombre 1919 adică la înființarea cantinelor și căminarilor și până la data înființarei biroului central, s-a putut da masa lunar la 120—160 studenți in litere și filosofie, 120-180 studenți în drept, științe, farmacie și teologie, iar la cantina studenți­lor in medicină, unde luau masa toți studenții din țările alipite, se dedea zilnic masa la 350—500 stu­denți. Mesele servite I11 cele 4 căminuri locuiau 300-400 studenți, printre care mulți bănă­țeni, ardeleni și bucovineni. De la 1 Oct. 1919 până la Martie 1920,s'au servit 102.853 mese cu plata a 4 lei pe zi și 25.687 mese gratuit, adică un total de 128.542­, având o proporțiune de 25% gratui­tăți, iar masa costând pe cap de student zilnic 8,01 lei. In căminurile înființate până la această dată s-au putut găzdui pes­te 400 studenți lipsiți de mijloace. De la 1 Aprilie 1920 până la 31 Apari­e 1921 s’au servit 104.627 m­e­se, cu plata a 4 lei, 77.777 m­ese cu plata a 5 lei, 46.644 mese cu plata a 6 lei, totalul meselor cu plată fiind de 229.048 iar al celor gratuite 48.837. Peste tot s'au servit 277.885 mese, având o medie de 2­% gra­tuități, iar masa costând pe cap de student zilnic: 13,74 lei. î­ In căminurile vechi și nou! înfiin­­țari s’au găzduit aproape 500 stu­denți, plătind lunar o parte din timp 30 lei, iar alta 50 lei. Averea societății La sfântul anului III,de­­ funcțio­nare a societății, inventarul arată ca societ, posedă o avere de 1.823.000 lei di­n care 1.300.000 valoarea mobilierului, veselă, lingerie, paturi și 823.000 lei in titluri depuse la Banca Națională. Donațiuni în bani au fost făcute de diferite bănci și persoane parti­culare, printre care se numără Ban­ca Națională cu o donațiune de 500 mii lei, iar Banca­ românească cu 50.000 lei anual. Cu o asemenea activitate, socie­tatea poate păși înainte sigură că va realiza în întregime scopul pe care inițiatorii și oamenii de bine, care­ î dau concursul, și l’au propus, în vederea îmbunătățirea traiului tinerimei universitare !> Vindecarea Experiențele doctorului Coué din Nancy, cu cari am făcut cunoștință din dările de seamă ale ziarului „Le Matin“ și după cari s’ar­­ putea vin­deca foarte multe boli prin auto-sug­­gestiun­e, au stârnit în pu­blic o emo­­ți­i ine vie și sunt discutate cu pasi­une în lumea medicală. Ce speranțe se pot întemeia­­ pe a­­ceastă metodă terapeutica? Este ea într’advăr ceva neprevăzut? Ce crede știința modernă despre sug­­gestie și rezultatele obținute prin ea ? Pentru a da un răspuns autori­zat la toate aceste întrebări cari pot pasiona as­tazi pe toți aceia caii în­ €§S0M!€ H M&MCAUI buîelor­ cearcă să scurteze adâncimile inex­­ploatate ale sufletului om­e­nesc, ziarul „Le Matin“ a luat un interview pro­fesorului Balbinski de la Academia de medicină, al­e cărui­­ d­escoperi­ri în n­eurologie­­ și Psychiatrie i-a­­ dat o autoritate necontestată în lumea în­treagă. Iată îm­ rezumat ce răspun­­de cele­­bru­l­­ neurolog care studiază sugg­es­tiunea de 40 de ani și care a fost colaboratorul lui Charcot. El afirmă dela început, că propriu zis nu e ni­mic nou în întrebuințarea suggest­­iunei ca metodă terapeutică. Sunt mai multe decenii de când din In­demnul doctorului Bernheiim - Nancy s’a lucrat cu succes în acea­tă direcțiune. Doctorul Coué își pi­o­pun ©­i­ă lucreze 1111 numai prin sug­gestiune, dar și prin auto-sugge­si­une. Dar nici aceasta nu este ceva to m­ai nou. Medicii cari se folosesc o suggestiune contra unor anumite ti­burări morbide, procedează de mu­lă vreme prin autosuggestiune,­­ însă prin ordine, ci prin afirmațiui da­oarece nu pot influența voia bolnavilor, ci numai imaginațiam lor. Astfel când ei vor să vindece contracții Mie sau o paralizie de u tură nevropatică, nu pot spune loc­navuluii: „Vreau să nu mai fă para­zat și să te văd mergând“, ci: „1 ești paralizat și poți să mergi.“ felul acesta nu trei­ue să se impui bolnavului voința de a merge, ci , fie numai convins de putința loco­moțiunii. Cu alte curvinte, trebue , creadă, nu să voiască. In sens acesta, vechiul adagiu că numai cr diata te mântuește, es­te încă ad­varat Suggressianea medicală, întrebuin­țată astfel, pridinde că ea poate influ­­tența nu- 11-uiridd partea voluntară și conștientă a individului?, dar și acele facultăți cii­daite ale noastre cari con­duc, fără să ne dăm­­ seanda» jocul esențial al organelor noastre și care se numește automatism. Acest „eu inconștient“, sau acest „eu sublimi­­în’ai­i“ cum­ îi zii filozofii, joacă un mare r­ol în organismul nostru. S-a constatat că el « capabil, fără să ne dăm seama, să rezolve unele pro­bleme matema­tice care au rămas ne­­deslegate în eul conștient. Astfel Henri Poincaré povestește că cea mai de seamă din descoperirile sale matematice este, datorită eului său siublinliail. Prin el se explică actele de distracție ale savanților, despre care conștiința­­ lor îndreptată spre alt subiect, n’are nici o noțiune. Intr’un cuvânt su­ggestiunea tera­peutică 11‘are nici odată de efect de­cât provocarea autosuggestiunei, și [deosebirea de principiu dintre ele, afirmă profesorul Babinski, nu este interesante. La întrebarea dacii sunt numite boli cari pot fi vindecate prin su­ggesti­­u­ne sau psihlioterapie, doctorul Ba­­binski răspunde lămurit că nu sunt vindecabile prin suggestiune decât acele­­ boli cari­ sunt produse tot prin s’u­­ggestiunii? și numai acelea.. Aceste­ bo­li de altfel sunt foarte numeroase. Se știe de mt­uit că ne­vrozele­ sau mai precis aceea­­ care s’a numit nevroză isterică și care în lungea medicală astăzi­ se numește pithiatrim (boală vindecabilă prin persuasiune), poate p­ricinui un maus, nu­măr­­ de­ n.Plodii printre cari se pot nota turburările locomoțiunii, ale vederii, bolile de piele, mutismul, pa­raliziile și ulcerați­u­nile. După statis­ticele din Syttenha­m­, jurisscile­­ din bo­lile cronice sunt datorite psihiati­s­­m­uluii, adică, sunt vindecabile prin suggestiune. E inexact însă ceea ce își propune doctorul Coué să demonstreze, că bolile organice, cum e de pildă can­cerul, s’ar putea vindeca prin sug­­gestiune. Este adevărat însă ca la bolil­e organice, starea generală a bolnavului poate fi ameliorată prin suggestie, de­oarece în aceste boli se adaugă numeroase turburrări ae­­repatice­­ prin autosuggestim­eia bol­­na­vului, și in cazul a­cesta sugge­sti­­unea poate combate, cu succes o­l autosu­ggestivune. Cu toate acestea e­ foarte delicat să se poată găsi urma tulburărilor cu adevărat o­­ganice, mai a­ H­ S a.,a­­cesora la cari s’a adăugat o nevroză. I caz de acesta sa întâmplat la ui­nul din spitalele din Franța. O tână­ră soitire trepanată pentru o tessiune cerebrală, nu mai putea să meargă. Paralizia ei aparentă era pr­im­ ai­că, și în cinci minute a fost vindecată fără să i se fi modificat sesiunea or­ganică. Astfel se explică marele număr de minuni realizate în­­ trecut de hau­­m­atu­rgi și în z­iele noastre de trecu­­­tori. Un mare număr de minuni din acestea s’au întâmplat la vinde­carea răniților și mutilați­e­i din război. Ele explica cât de importante sunt acțiunea morală și finețea unui me­dic. El trebue să știe să d­ea de urma nevrozei și dacă toată sau în parte provine din maladia organică, vin­­ir car­ea ei e ușoară. Astfel se expli­că de ce medreid uneori printr-un cu­vânt poate să fie folositor său vătă­mător. Dacă e vătămător el lasă să se desvolte la bolnav autosuggesa­­ti­unea că nu se poate tămădui. $5 tot astfel se explică cum în nume­roase cazuri ,au avut succes locui­torii și șarlatanii, atunci când medi­cul n’a făcut nimic. Așa­dar fără a se generaliza, că cea mai mare parte din remedii se datoresc suggestiunei, se poate spune totuși că ea joacă un mare rol. Astăzi când se cunoaște mecanis­mul tratamentelor și evitarea cauze­lor, epidemiile de crize isterice altă­dată atât de obișnuite, au devenit foarte rare. . . In medicină a ști însemnează a putea, prin SUGESTIE Ce spune d-rul Babinski —

Next