Viitorul, iulie 1921 (Anul 15, nr. 3993-4010)
1921-07-24 / nr. 4006
____________________________________________________ ___________| ntrtjtsi 1ar:| = _____________________________. igr | ABONAMENTE ^ |[ 1A Ș> ;REDACȚIA [T ADMINISTRAȚIA ~!ÎUNOIURI^COMERCIALE ~ |gp3 | m____— S fn an. . . . Lei 120| Un an. . . . Lei 2D STRADA EDGARD CUÍNET NO. 2 | STRAPA ACADEMIEI No 17 Se prinsese direct ■« Abrutrațîh zhrali, drill BBK OM&11 BHwwTrfCTB gate luat. . . » 60 (| gace luat. . . » 120 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) ! ulRAUA AJAUb.nittel 17 Academiei No. 17 ?i la toate Apnuh dapDUîihii VICTORIA •Afacerea Reșița s’a terminat. Guvernul a renunțat a supune proectul de lege aprobarea Senatului, și cu modul acesta jaful proectat în averea țarei și compromiterea apărării naționale nu se va mai făptui. Cauza și interesele naționale au triumfat. Domnul Veith nu va fi stăpânul industriei fierului în România Mare. Nu va depinde de el combustibilul gazos nici industria petrolului , apărarea țarei nu va fi în mâinile sale maghiare. Visul partidului poporului nu s’a îndeplinit. Au rămas inutile t toate sforțările d-lui Veith sprijinite de guvernul Aversen, și toată campania de corupțiune întreprinsă de ei. Cine a învins în această luptă? Au învins oare cei câțiva bărbați din Cameră și Senat sau presa partidului liberal care a dus lupta ? A învins oare coaliția partidelor ce și-au dat seamă de importanța Reșiței pentru independența economică și politică a țării ? v Nu. Ei n’au fost decât instrumentele unei idei. A învins conștiința națională după care România nu poate ajunge sclavă, și a învins conștiința morală, care nu îngăduia celor mituiți de d. Veith să fie aceia cari prin votul lor să ratifice și să consolideze o societate spoliatoare a intereselor românești. Ceea ce s’a petrecut acuma cu Reșița, nu este decât coronamentul unei lupte de idei, întemeiată pe conștiința morală și pe conștiința națională, și care începe în România Mică prin lupta ce s'a dat in 1873 pentru înființarea și naționalizarea Creditului funciar. La 1873 guvernul conservator voia să dea unui consorțiu străin concesia Băncii Naționale și Creditele ipotecare. Această soluție o susținea chiar și ministrul de finanțe de atunci, care a fost Petre Mavrogheni. Totul se aranjase. Instituțiunile de credit străin își împărțise capitalul , se proectase și lista consiliului de administrație. Legea era elaborată și urma numai să fie supusă aprobarei Corpurilor legiuitoare. Atunci, în România Mică, ca și acum în România Mare, partidul liberal s-a ridicat. El a luminat un Parlament mai conștient ca cel de azi și opinia publică asupra consecințelor grave ce ar putea avea pentru țară faptul că marea proprietate rurală trecea sub influența directă, mai bine zis sub stăpânirea capitalului străin. Partidul liberal a arătat că chiar singur capitalul național e destul de puternic pentru a se întemeia, numai pe el, întreaga instituțiune. Părerea lui a învins. Creditele funciar rural și urban au fost fondate în asociația mutuală a proprietarilor români. încrederea in noi înșine, arătată la 1873, a propășit in organizarea neatârnărei noastre economice și financiare, a culminat în 1916 când s’a recurs la împrumutul intern de 400 milioane, împrumut ce a fost acoperit în întregime în țară. Ca și la 1873 victoria a fost de partea conștiinței naționale. Acuma ca și atunci a triumfat un mare principiu, acela al desvoltărei noastre economice prin noi înșine. Iar învățământul ce se poate scoate, din închiderea Reșiței in cartoanele Senatului de unde nu va mai eși, este că străinii cari își închipuesc că țara noastră este o țară ce se vinde cui dă mai mult, au prilejul să constate cât de mult se înșală. Există o opinie publică, puternică romănească și cinstită care nu îngăduie amestecul străinilor până acolo, încât el să se facă in detrimentul intereselor noastre naționale. Ei pot veni la noi ca colaboratori în cadrul economiei noastre naționale, dar nu pot să se facă stăpâni pe marile instrumente de producție. Iar pentru politica noastră internă, eșecul Reșiței va trebui să creeze și un alt învățământ, și anume că parlamentului votului obștesc nu i se poate tolera ceea ce morala publică și conștiința națională interzice cu tărie. Reșița a fost înmormântata. Dar s’a făcut prin cercarea guvernului de-a o creia, din nou, dovada că după cum, acum 40 de ani în România Mică, s’au pus bazele prin Creditul Rural a luptei de independență economică și de renunțare la străinii ce voiau să ne subjuge economicește tot astfel acum în România Mare s’a ridicat coronamentul acestei opere și acestei lupte pe care partidul liberal cel dintâi a concretizat-o cu formula: „Prin noi înșine . A învins astfel o idee, o mare idee. Și bunii români nu pot decât să fie satisfăcuți. ■IU-1 HOTE ele triumf In amintirea unei glorii pe care veacurile vor trebui să o cunoască, s-a hotărât sa te ridice la inunde a ța iubitori de petrecere trec, un Arc de triumf. Pe șoseaua aceasta au revenit de la războiul independenței din 1877, trupele reduse, ale micei noastre armate de atunci încărcate totuși de glorie. Și pe acolo intrat în oraș armata lui Ferdinand" care ne creiase desrobirea națională și ne făcuse România Mare. Este foarte natural și foarte lăudabil gândul ca acolo să se ridice monumentul comemorativ al triumfului , ca acolo să se înalțe cere perețiunis o poartă pe unde să se treacă cu sufletul cucernic și cu inima vibrantă de emoțiile ce se deșteaptă. Dar tocmai pentru că vedem astfel acel Arc de triumf — o apoteosă materializată a unul mare eveniment istoric — voim ca el să fie intru totul demn de noi demn de, evenimentul ce-i glorifică, permanent ca faptul sărbătorit și măreț ca epoca imortalizată. Nu înțelegem un Arc de triumf ticluit la repezeală, după planuri de mântuială, lucrat in materiale care se strică după o lună sau după un an. Dacă am putut să ne îngăduim libertatea? de-a face pavilioane de trestie sau chiar și un Palat al Artelor în o paiantă,pentru că o exposiție este prin natura ei ceva trecător, deși francezii au păstrat din expozițiile lor Trocadero-ul, Palatul mașinelor, Turnul Eiffel, etc. — dacă am putut face lucruri de mântuială in trecut nu este permis, nu este dimn, nu este potrivit momentului istoric și situației geografice a ridica un Arc de triumf de carton. Voim să vedem acolo ridicându-se un monument magnific care să simbolizeze marele eveniment istoric, și în care să se reflecte mărimea țarei, jertfa trecutului, ca și simțul nostru estetic. Dacă e vorba a ridica un Arc de triumf, de felul unei creații de teatru, mai bine să nu mai facem nimic. Dacă am fi criticați pentru ne ridicarea Arcului de triumf am fi criticați cu violență și cu foarte mare dreptate dacă am face ceva ridicol, trecător, neestetic și o mântuială din monumentul menit a glorifica triumful nostru. i’etroniusf FALIMENTUL Mitte Utoftet a Chiliei ~~ ^qgestSagea cercetiraä ® esti«gi›5 bin« gel. — Prefotema satoganderei situației daniei în Extremul Orient — Dezbaterile Camerei franceze asuupra situațiunei „Băncei industriale a Chinei“—scrie „Le Journal“—menită unele comentarii, căci, dacă au fost, căite odată, destule confuziuni, apoi și indicațiuni precise încă se pot scoate din această chestie. Astfel, e necesar ca gestiunea Băncii să fie cercetată scrupulos, stabilindi-se răspunderile, fără nici un fel de cruțare. Și măsura aceasta a fost făgăduită chiar de d. Briand, care a adăugiat că investigațiile oficiale vor produce multe învățăminte pentru viitor. Desigur, însă numai dacă justiția va fi satisfăcută, lăsându-se la o parte orice preocupări de partid ori de persoane. SiteriaȘia Francei In litS?en BMâ»Oficin Pe lângă crahul bancar, înregistrat acum, mai e o problemă, aceia a salvgardării, situației materiale și morale a Franței în Extremul Orient. Fie că „Banca industrială“ a încetat operative din pricina conducătorilor ori diferitelor circumstanțe, ceea ce se impune, deci e ca creditul francez să rămână, față de Peking, neștirbit—opinie exprimată, între alții, și de generalul Castelnair. Această unanimitate trebui să se regăsească și în public. Căci, cu toate sarcinele pe cari le-a lăsat războiul pe propriul nostru teritoriu, Pacdicul prezintă, totuși, o imporutanța considerabilă pentru Franța, și abdicarea de la orice veleități în acea parte a globului ar putea da naștere la consecințe greu de prevăzut. Secolul trei In acest moment, oamenii politiei de pretutindeni au privirile îndreptate spre Răsăritul asiatic. Secolul care începe va fi secolul Asiei: confluentul vecin e ca un uriaș pe abia se deșteaptă dintr’un somn letargic. China, jumătatea umanităței, China și evoluția sa suscită multe porniri imperialiste în străinătate. Or există o țară care, în mijlocul atâtor porți- antagoniste poate fi, acolo, un element de echilibru și concordie, fiindcă nu e nici suspectă, n’are nici ambițiuni teistoriale sau megalomanii economice, și această țară e Franța. Oaiaa — gsiaîa «seta- Burgigă Rolul de față poate fi realizat de către poporul francez și ca o contribuție la însăși propășirea civilizației, căci politica cea mai abilă a Republicei este, în acelaș timp, și cea mai dezinteresată. Cu această caracteristică, lupta economică sfertă de alt gen prezintă avantagii minunate în ce ne privește. Să mai amintim oare că, mâine, China va fi gigantica piață metalurgică a industriei noastre, când patru sute de milioane chinezi— înzecitul populației noastre—vor reclama material rulant, care să activeze producția fierului francez. Și putem admite ca Republica asiatică să ne fie închisă, pentru viitor, doar din neglijența unor financiari, cari nu ami înțeles interesele noastre? E nevoa de o cemStenergie leagă și bine, tocmai alternativa aceasta din urmă se pune: să lăsăm Banca industrială chineză din faliment, și atunci cinstea comercială a fiilor Cerului va considera pe francezi ca lipsiți de orice seriozitate și încredere, ceea ce, evident, ne va aduce enorme pagube naționale. Sau să căutăm o combinație reală care să asigure depozitele Extremintic-Orient prin intervenția unui consorțiu puternic. Istoria pledează chiar pentru o asemenea măsură, căci n’au pierit încă din minim tuturor eșecurile cu Canalul de Suez, Egiptul abandonat, Tonkinul aproape evacuat, și Canalul de Panama cu lucrările întrerupte înainte de vreme... Camera și guvernul d-J lui Briand pare că intenționează să evite acest dezastru al creditului francez și e bine să treacă la fapte cât de curând. .......................---------------------- ZI CU ZI „îndreptarea“ pe spune că Snagovul va fi așa de frumoși amenajat, încât va detenți o obsesiune pentru București.Ar fi mai bine să nu se mai facă nimic atuncea- la Snagov. D. Popescu Cudalbu este indignat contra regii titlurilor,de nobleță D-,sa călătorea în străinătate cu numele de Duc d’Aibe, deși d. Argetoianul—un specialist în materie—îi recomanda să poarte chiar nu mare sani Cu d’Aibe. In orice caz <I. Popescu Cudalbu e neconsolat: „Steagul“ vorbește de spectrul liberal. Mackenzen desigur că nu a fost un spectru, ci un sceptru pentru patronii lui. ■ . $. Reșița va veni la toamnă — spune guvernul. Răposatul Lascar Catargiu întrebuința aceiași formulă tomnatică atunci când voia să se scape de-o povară. E încă o victorie a ziarului Băncei Blank. Partidul național din Ardeal se pronunță categoric pentru imperioasa nevoe a dizolvarea parlamentului. „Adevărul“ adusese vestea că acest partid nu se retrage din parlament. Succesele proprietarilor salariați, merg crescând. j Singurul ziar din Ardeal care poate fi folosit pentru reclame și anunțuri de comerciantții și industriașii din vechiul regat este ziarul * ÎNFRĂȚIREA «ni« cluj Toate agențiile de țubliertate din București primesc anunțuri pentru acest ziar Din greșelile siwima Imnt fi Iii In toate actele acestui guvern se evidențiază lipsa de concepție și experiență politică, ce a sfârșit prin a duce țara în impasul de azi. Hotărârile ce se iau, atunci când nu ■sunt în joc interese de partid sau personale, rătăcind la întâmplare lovesc cele mai vitale interese ale statului. Luăm azi încă un exemplu din cele ■ multe. O informație de ziar ne vestește că s’a hotărât ca tranzitul între România și Cehoslovacia să se facă prin Ungaria, Budapesta fiind punctul de schimb. O altă informație arată că în acest scop „la Budapesta va fi înființat un mare depozit de mărfuri româno-cehoslovace; înființarea acestui depozit a fost hotărâtă în urma înțelegerei delegaților româno-cehoslovaci în ce privește schimbul de comerț dintre aceste două țări, care se va face pe teritoriul ungar. Aceste hotărâri cu urmări deosebit de grave pentru viitorul economic al țărei noastre, nu pot fi prin nimic explicate. In adevăr, România are hotare vecine cu Cehoslovacia, hotare cerute tocmai pentru a garanta schimbul dintre cele două țări fără a îmi fi nevoe de bunăvoința maghiară. In acest scop s’au făcut din partea noastră sacrificii și granița comună a fost în sfârșit impusă cu destule greutăți. Azi însă guvernul hotărând ca legăturile economice cu Cehoslovacia, să fie condiționate de transitul prin Ungaria, nu numai că se disprețuesc toate argumentele din trecut, dar se face vecinătatea iluzorie, nedezvoltăndu-se mijloacele de comunicație directă între cele două țări, consecință ce poate fi funestă unor viitoare necesități militare. Dar în afară de pericilitarea legăturilor cu Cehoslovacia, guvernul a adus prin această măsură un mare serviciu foștilor noștri dușmană, în dauna intereselor naționale. Căci, politica maghiară urmărește să facă din Budapesta metropola economică a Europei centrale și orientale, ca prim pas pentru eșirea din greutățile de azi și pregătirea metropolei politice intr’un viitor pe care ei îl cred încă apropiat. Ori, când chiar România și Cehoslovacia, țări vecine și inamice Ungariei, se servesc în legăturile lor economice de Budapesta ca punct de ranzit, clădind și depozite în acel oraș, ce succes mai mare ar fi putut spera maghiarii ? In schimb noi pierim chiar individualitatea exportului românesc, produsele noastre putând fi date ca proprii ungurești și cunoscute ca atare în străinătate. Deci din nici un punct de vedere nu e admisibil tranzitul prin Ungaria, când avem contact direct cu Cehoslovacia. Guvernul te ebne sa reine asupra acestei măsuri dăunătoare din punct de vedere economic și național. --------------!.•«•------------------------- ■. A ECOUR a utoritățile americane însărcinate cu implicarea legii prohibițiunii, au decis să arunce în Atlantic o cantitate de băuturi alcoolice în valoare de aproape 50 milioane de dolari. E un cocktail monstruos care se oferă zeului Neptun ! Un savant doctor englez Charles Russ a făcut zilele trecute la Oxford o experiență extraordinară. El a construit un aparat compus dintr-un clopot de sticla sub care se află suspendat de un fir de mătase un cilindru de hârtie. Acest cilindru care rămâne insensibil tuturor forțelor fizice (căldură, lumină, electricitate, magnetism) e pus in mișcare de privirea omenească și revine în poziția inițială atunci când privirea încetează. Această forță vizuală rămâne încă un secret. Savanții sunt la prima ei experimentare. Un savant norvegiam fotografiind din diferite stațiuni depărtate de țara sa, aurora boreală de la 13 Mai a. c. care s’a observat și la Paris,a stabilit înălțimea de 500 km, la care s’a produs acest fenomen. Oricum aurora boreala nu este decât o iluminare electrică a gazelor rarefiate ale aerului, s’a dedus că atmosfera are o înălțime de 500 km. TEAIUL STUDENTIMEI UNIVERSITARE see. „Când Milet Jle fluitatea s^gg@îi fil deli înflîntara și până astăzi I11 1918, abia întoarsă de pe frontul Moldovei, unde-șî făcuse datoria, tinerimea începuse să se reculeagă și să cugete serios la reluarea vinței universitare, de care împrejurările o ținuse departe. Condițiunile traiului, in urma invaziunei inamice, erau îngreunate, iar situațiunea materială a studenților devenise o problemă a cărei soluțiune trebuia s’o găsească studenții și s’o desăvârșească inimile generoase ale câtorva doamne prin înființare de căminuri și cantine studențești. Primul început s-a făcut în ședința societății studenților in medicină pentru ca după câteva zile societatea să pue bazele înființări unei cantine. Primele începuturi începutul prinzând consistență, opera fu dusă mai departe de d-na Maria Pilat care, prin stăruințe pe lângă diferite instituțiuni și persoane particulare, reușește să strângă aproape xoo opo lei. Intervențiunile d-sale la Primăria Capitalei, condusă de d. Emil Petrescu, au dat posibilitate comitetului organizator, compus din d-nii Petre Tomescu, Marius Georgescu, studenți, d-na Maria Pilat și dr. Danielopol, să-și procure o mare parte din mobilierul necesar și alimente în cantități mari din depozitele armatei. O activitate paralelă desfășura Societatea studenților in litere și filosofie. Un comitet provizoriu se formează. D-nii profesor! S. Mândrescu și Pogoneanu, d-nele Alexandrina Cantacuzino, Zoe Râmnicea- 1111, Simona Lahovary, Sevescu și Zonescu dau un concurs necondiționat opera urmărită de această societate. Se adună fondurile necesare și se începe înfăptuirea așezământului. Lipseau însă localurile. Societatea studenților în medicină obține de la d. prof. dr. C. Angelescu— pe atunci ministru al instrucțiunii— localul cantinei universitare din str. Gutemberg, societatea studenților în litere și folosofie obținu dela ministerul de război, localul școalei ungurești din str. Sf. Voevoză, unde în Februarie 1919 se inaugurează în prezența A. S. Regine! și A. S. R. Principele Carol, cantina și căminul secțiunei respective. AI. S. Regina acordă o subvenție de xoocole și dărui rufăria necesară. Statuia acordă o sub» vențiune Nevoile cantinelor creșteau insă din zi în zi. Se simțea nevoia unei subvențiuni mai mari pe care numai Statul ar fi putut-o da — ceea ce s’-a și realizat prin d. prof. dr. C. Angelescu care a înscris în bugetul ministerului instrucțiunei suma de un milion pentru cantinele școlare. Cantinele și căminurile funcționau pe bazele statutelor votate de adunarea generală a Societății „Căminul studenților”. Principiile acestor statute fură consfințite printr’o lege. Societatea deveni persoană morală și juridică. De acum începu ca adevărata sa viață. Prin demersuri repetate din partea doamnelor din comitet și în special a d-nei Tatiana Niculescu Dorobanțu și cu greutăți enorme, societatea, izbutește să ocupe un local spațios în str. Scaune, unde se muta definitiv cantina și căminul studenților în drept, științe și farmacie și studenților teologi li se deschid la Institutul de teologie, căminul și cantina lor proprie. Activitatea societății La 1 Decembrie 1919 căminul și cantina a studenților școalei veterinare, înființate prin stăruința d-nei Sarmiza Alimăneșteanu și a d-lua prof. Alutaș, aderă la secția școalelor speciale silvicultură, architectura, politechnică, Academie de comerț și belle arte, având un comitet de conducere compus din d-nele A. Alimănișteanu, Golescu, Grueff, d-na Pia Alimănișteanu, d. Alutaș. Din primăvara 1919 până la Octombre 1919 adică la înființarea cantinelor și căminarilor și până la data înființarei biroului central, s-a putut da masa lunar la 120—160 studenți in litere și filosofie, 120-180 studenți în drept, științe, farmacie și teologie, iar la cantina studenților in medicină, unde luau masa toți studenții din țările alipite, se dedea zilnic masa la 350—500 studenți. Mesele servite I11 cele 4 căminuri locuiau 300-400 studenți, printre care mulți bănățeni, ardeleni și bucovineni. De la 1 Oct. 1919 până la Martie 1920,s'au servit 102.853 mese cu plata a 4 lei pe zi și 25.687 mese gratuit, adică un total de 128.542, având o proporțiune de 25% gratuități, iar masa costând pe cap de student zilnic 8,01 lei. In căminurile înființate până la această dată s-au putut găzdui peste 400 studenți lipsiți de mijloace. De la 1 Aprilie 1920 până la 31 Aparie 1921 s’au servit 104.627 mese, cu plata a 4 lei, 77.777 mese cu plata a 5 lei, 46.644 mese cu plata a 6 lei, totalul meselor cu plată fiind de 229.048 iar al celor gratuite 48.837. Peste tot s'au servit 277.885 mese, având o medie de 2% gratuități, iar masa costând pe cap de student zilnic: 13,74 lei. î In căminurile vechi și nou! înființari s’au găzduit aproape 500 studenți, plătind lunar o parte din timp 30 lei, iar alta 50 lei. Averea societății La sfântul anului III,de funcționare a societății, inventarul arată ca societ, posedă o avere de 1.823.000 lei din care 1.300.000 valoarea mobilierului, veselă, lingerie, paturi și 823.000 lei in titluri depuse la Banca Națională. Donațiuni în bani au fost făcute de diferite bănci și persoane particulare, printre care se numără Banca Națională cu o donațiune de 500 mii lei, iar Banca românească cu 50.000 lei anual. Cu o asemenea activitate, societatea poate păși înainte sigură că va realiza în întregime scopul pe care inițiatorii și oamenii de bine, care î dau concursul, și l’au propus, în vederea îmbunătățirea traiului tinerimei universitare !> Vindecarea Experiențele doctorului Coué din Nancy, cu cari am făcut cunoștință din dările de seamă ale ziarului „Le Matin“ și după cari s’ar putea vindeca foarte multe boli prin auto-suggestiune, au stârnit în public o emoții ine vie și sunt discutate cu pasiune în lumea medicală. Ce speranțe se pot întemeia pe această metodă terapeutica? Este ea într’advăr ceva neprevăzut? Ce crede știința modernă despre suggestie și rezultatele obținute prin ea ? Pentru a da un răspuns autorizat la toate aceste întrebări cari pot pasiona astazi pe toți aceia caii în €§S0M!€ H M&MCAUI buîelor cearcă să scurteze adâncimile inexploatate ale sufletului omenesc, ziarul „Le Matin“ a luat un interview profesorului Balbinski de la Academia de medicină, ale cărui descoperiri în neurologie și Psychiatrie i-a dat o autoritate necontestată în lumea întreagă. Iată îm rezumat ce răspunde celebrul neurolog care studiază suggestiunea de 40 de ani și care a fost colaboratorul lui Charcot. El afirmă dela început, că propriu zis nu e nimic nou în întrebuințarea suggestiunei ca metodă terapeutică. Sunt mai multe decenii de când din Indemnul doctorului Bernheiim - Nancy s’a lucrat cu succes în aceată direcțiune. Doctorul Coué își piopun ©iă lucreze 1111 numai prin suggestiune, dar și prin auto-suggesiune. Dar nici aceasta nu este ceva to mai nou. Medicii cari se folosesc o suggestiune contra unor anumite tiburări morbide, procedează de mulă vreme prin autosuggestiune, însă prin ordine, ci prin afirmațiui daoarece nu pot influența voia bolnavilor, ci numai imaginațiam lor. Astfel când ei vor să vindece contracții Mie sau o paralizie de u tură nevropatică, nu pot spune locnavuluii: „Vreau să nu mai fă parazat și să te văd mergând“, ci: „1 ești paralizat și poți să mergi.“ felul acesta nu treiue să se impui bolnavului voința de a merge, ci , fie numai convins de putința locomoțiunii. Cu alte curvinte, trebue , creadă, nu să voiască. In sens acesta, vechiul adagiu că numai cr diata te mântuește, este încă advarat Suggressianea medicală, întrebuințată astfel, pridinde că ea poate influtența nu- 11-uiridd partea voluntară și conștientă a individului?, dar și acele facultăți ciidaite ale noastre cari conduc, fără să ne dăm seanda» jocul esențial al organelor noastre și care se numește automatism. Acest „eu inconștient“, sau acest „eu sublimiîn’aii“ cum îi zii filozofii, joacă un mare rol în organismul nostru. S-a constatat că el « capabil, fără să ne dăm seama, să rezolve unele probleme matematice care au rămas nedeslegate în eul conștient. Astfel Henri Poincaré povestește că cea mai de seamă din descoperirile sale matematice este, datorită eului său siublinliail. Prin el se explică actele de distracție ale savanților, despre care conștiința lor îndreptată spre alt subiect, n’are nici o noțiune. Intr’un cuvânt suggestiunea terapeutică 11‘are nici odată de efect decât provocarea autosuggestiunei, și [deosebirea de principiu dintre ele, afirmă profesorul Babinski, nu este interesante. La întrebarea dacii sunt numite boli cari pot fi vindecate prin suggestiune sau psihlioterapie, doctorul Babinski răspunde lămurit că nu sunt vindecabile prin suggestiune decât acele boli cari sunt produse tot prin s’uggestiunii? și numai acelea.. Aceste boli de altfel sunt foarte numeroase. Se știe de mtuit că nevrozele sau mai precis aceea care s’a numit nevroză isterică și care în lungea medicală astăzi se numește pithiatrim (boală vindecabilă prin persuasiune), poate pricinui un maus, număr de n.Plodii printre cari se pot nota turburările locomoțiunii, ale vederii, bolile de piele, mutismul, paraliziile și ulcerațiunile. După statisticele din Syttenham, jurisscile din bolile cronice sunt datorite psihiatismuluii, adică, sunt vindecabile prin suggestiune. E inexact însă ceea ce își propune doctorul Coué să demonstreze, că bolile organice, cum e de pildă cancerul, s’ar putea vindeca prin suggestiune. Este adevărat însă ca la bolile organice, starea generală a bolnavului poate fi ameliorată prin suggestie, deoarece în aceste boli se adaugă numeroase turburrări aerepatice prin autosuggestimeia bolnavului, și in cazul acesta suggestiunea poate combate, cu succes ol autosuggestivune. Cu toate acestea e foarte delicat să se poată găsi urma tulburărilor cu adevărat oganice, mai a H S a.,acesora la cari s’a adăugat o nevroză. I caz de acesta sa întâmplat la uinul din spitalele din Franța. O tânără soitire trepanată pentru o tessiune cerebrală, nu mai putea să meargă. Paralizia ei aparentă era prim aică, și în cinci minute a fost vindecată fără să i se fi modificat sesiunea organică. Astfel se explică marele număr de minuni realizate în trecut de haumaturgi și în ziele noastre de trecutori. Un mare număr de minuni din acestea s’au întâmplat la vindecarea răniților și mutilației din război. Ele explica cât de importante sunt acțiunea morală și finețea unui medic. El trebue să știe să dea de urma nevrozei și dacă toată sau în parte provine din maladia organică, vinir carea ei e ușoară. Astfel se explică de ce medreid uneori printr-un cuvânt poate să fie folositor său vătămător. Dacă e vătămător el lasă să se desvolte la bolnav autosuggesatiunea că nu se poate tămădui. $5 tot astfel se explică cum în numeroase cazuri ,au avut succes locuitorii și șarlatanii, atunci când medicul n’a făcut nimic. Așadar fără a se generaliza, că cea mai mare parte din remedii se datoresc suggestiunei, se poate spune totuși că ea joacă un mare rol. Astăzi când se cunoaște mecanismul tratamentelor și evitarea cauzelor, epidemiile de crize isterice altădată atât de obișnuite, au devenit foarte rare. . . In medicină a ști însemnează a putea, prin SUGESTIE Ce spune d-rul Babinski —