Viitorul, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 4142-4164)
1922-01-15 / nr. 4153
RĂSPUNSUL NOSTRU CĂTRE tani 4r. Alex. IMa-Voevod la scrisoarea deschisă adresată d-lui Vintilâ Br&tianu D. Dr. Alex. Vaida-Voevod a dresat prin I.Patria“ o scrisoare eschivă d-lui Vintilei Bratianu, ■ [UNK]ând drept pretext, — pe care’l iuda de mult, de-altfel — conferința ținută de d. V. Bratianu la ercul de studii al partidului naținal liberal din Cluj asupra principiilor de organizare ale totului modern.“ Citind scrisoarea d-lui Vaida, a cărei recunoaștem desigur pe șa, fără să-i recunoaștem însă și Ului, am avut în cea dintâi clipă :gretul că lungimea ei ne împietrează o reproducem și noi. In uric, însă, gestului firesc al primei isignări, a urmat mustrarea de a ajuta și noi, prin o asemenea mblieitate, ca să se pună în suhui simțimintele și concepția patină ciudată, a unui fost președinte de consiliu al României. Toți cu regret suntem siliți, însă, ci lămurim pentru opinia publică •urecari puncte din expunerea lui Vaida-Voevod, fiindcă ele se referă la politica generală a pardului nostru. sa-■mir tfflida și firtassa mn i ăsmmnRssaÉS ■ E de observat din scrisoarea lui Vaida și nu numai din unele raze, prin care compară, pe Frantz ,șef ca Regele Ferdinand al României, dar încă din întregul spi,t al acestei scrisori că apare clar, pentru orice om cuminte și de buna credință, marea cauză de ne adegere ce există, nu intro noi , ardeleni,ei între noi și acei •ui,au condus până azi politica a Ardeal. Neînțelegerea cu aceștin vreme vine dela aceea că i sau pătruns până într’atât de dmosfera, de patimile și de apuidurile care dominau viața politi" verfiel." Ungarii, încât nu ■mnt în stare să înțeleagă temeliie sănătoase, pe care se poate oferi viața statului modern român, începutul chiar al scrisorei d-lui "'aida arată că d-sa e dintre acei, •uri nu uită. Aceasta e desigur o vitate, când nu uiți pentru a te dropia. Și d. Vaida, care nu uită, închipuie ,și, astăzi, încă ce aost răsturnat de la guvern de către partidul național-liberal și a!zidit,în același timp, că tot partidul liberal a adus la putere pe generalul Averescu. Patima e ca Mcesta și d. Vaida, întocmai, ca ■ ° igrdeclair, își închipue că soarele răsare, fiindcă cocoșul cântă. Cu mai multă experiență politică, ~ experiența, ca orice capital nu se măsoară prin ceia ce ai cheltuit, dar prin ceia ce ai știut să strângi, — d. dr. Vaida ar ști că nimeni nu e distrus prin atacurile adversarilor, ci prin propriile sale fapte. In politica, ca și în altele, organismele sunt slăbite de durerile nașterilor, fie că au, dat ■iau nu roade. Cei ce au participat la guvernarea d-lui Vaida, atât de scurtă, atât de negativă, și atât de păgubitoare pentru autoritatea morală a celor cari o conduceau, ir toimișrí cunoască acest adevăr. Ministerul Vaida în incoderental acțiune individuală a factoilor care-l compuneau, adusese ora la un pas de anarhie șare lățișe cu d-nii Aurel Vlad, Victor Honțescu și ceilalți opera d-lui Tăbăoanu și C-nna. Aceasta cu n ivire la guvernul durului Vaida. In ceia ce privește guvernul Averescu, el nici n’a fost adus de ■Htractul liberal, cum pretinde d. ,Vaida, și nici n’a fost un guvern minunal al Regelui O situațiune are nu se mai putea îngădui din miza primejdiilor cu cari amenința Statul, impunea intervenția Coroanei nu ca fin drept, ci ca o loterie/Un curent bolnav, — dar duși existent și care fusese în același timp puternic alimentat de iulte greșelile guvernului Vaida, —ridicase la guvern, prin alegeri xarțiale, pe generalul Averescu și insistend, său. Cu acest guvern al generalului Averescu, partidul "Uterul n’a avut nici un pact și raporturile cu el, au fost aceleași cu și raporturile cu ministerul Vaida. In opera de refacere a noului stat român, partidul nationaliberal s’a abținut dela orice acțiuni violente, mai caii a voit chiar A ajute guvernul Vaida in prinde lui timpuri. Nu s’a mai putut, insă, fiindcă mai întâi prin d. An rică Vlad și apoi prin el însuși, pecmul ministru de atunci a socotit că-i este de folos să încerce distrugerea partidului liberal. E inutil să analizăm acum motivul acestei acțiuni; a destulă numai constatarea că, și în această împrejurare, lipsa de experiență cred» o concepție primejc iasă pentru cel ce voia s'o realizeze. De acekt întocmai copilului care dă cu pumnul in masă, pumnul agresorului sa sind it din screlit. iMne multe. Brusca SS a feisk $i Mucii Ar fi de folos pentru d. Vaida- Voevod dacă, amintindu-și cele de atunci, ar putea să înțeleagă pentru ce azi a căzut guvernul Averescu și pentru că, tot astăzi, venirea la guvren a partidului național liberal se impune, indiferent de orice relații deosebite între el și Rege, și, totdeodată fără nevoia de a cunoaște, prin indiscrețiuni, cum ar fi intențiile Suveranului. Ceea ce ne interesează sunt interesele țărei, pe cari Regele le slujește; ori, aceste interese impun ca, — după atâția, nepricepuți cari au compromis țara și interesele ei cele mai de căpetenie,— cârma guvernărei să fie încredințată în mâini de oameni devotați binelui public și destoinici în mânuirea treburilor Statului. Aceasta s’a înțeles dela Vlădică până la opincă, pe acest sintimânt general al opiniei publice se întemeiază azi forța partidului național-liberal. Din acest simțiment s’a inspirat desigur și d. Vai dă când, timp de șase luni recente, și-a dat mereu seama de această necesitate națională, după cum același simțământ general de opinie publică face ca lumea, care are încredere în înțelepciunea Regelui, să creadă că guvernul viitor nu poate fi încredințat decât acelor, cari au o directivă politică fermă, cinstită și neumbrită de interese secundare, de orice caracter ar fi ele. Dar fiindcă soarele e să răsară și de astă dată doctorul Vaida invectivează cocoșul. Acum, însă, ca și altă dată fac un rău serviciu d-lui Valda amintirile sale trecute și relațiile pe cari nenorocita viață politică a Ungariei îl sileau să aibă cu cei de la Curtea din Viena. Asimilând cele neasimilabile, doctorul Vaida își închipue că și la București politica se face ca la Arhiduci. Mjusrind-se și anansffi Dard, Alex. Vaida-Voevod, cel care a semnat tratatul minorităților la St. Germain, mai protestează — și degeaba protestează — în contra faptului că partidul național-liberal admite în viața Statului român cetățeni de orice origină ar fi ei. Ei protestează anume că în secuime, a înțeles, ca peste tot de altfel, că acei cari vor să participe, ca cetățeni credincioși, la viața Statului roman, să poată să-și aibă dintre ei reprezentanți întăriți de încrederea lor. Acești reprezentanți contopindu-se în organisme politice cuprinzând în ele toată întinderea Regatului va rezulta firește, — din colaborarea lor cu cei cari le compun, — roade de altă natura pentru statul național român, decât, acelea pe cai i le pot aduce, conlucrările concepute de către doctorul Vaida între diferitele partide regionale ale naționalitățior. . . Ceea ce nu a priceput drama nici când refuza să semnez” tratatul de la Saint-Germain și nici când în urmă a semnat acest tratat, este că nu a fost niciodată vorba pentru no [UNK]ost? a suprima drepturile minoritățiore și de a le reduce prin măsuri de forță. A fost numai nevoia de a asigura, intra diferitele naționalități din Regat, o viață frățească și comună, cu drepturi și datorii impuse de această viață, care să’și aibă garanțiile în nevoia, resimțită de românii de orice limbă, a pașnicei desvoltări a Statului lor. Poate că, dacă ar fi înțeles aceasta la timp, d. Vuida n’ar fi semnat tratatul minorităților, iar azi, d. Vaida ar fi renunțat la concepția sa despre regionalism, pe care de altfel, — contrar afirmoțiunilor d-scăe — partidul național-liberal nu a recunoscut- o niciodată pe de-a întregul. Discreția ce se impune oamenilor cu moravuri politice civilizate, nu poate fi despărțită de obligația superioară ca adevărul să fie întotdeauna respectat. Noi nu suntem autorizați a lămuri azi în ce condițiuni și pentru ce anume durata partidul național-libeal a admis posibilitatea conlucrării cu un partid regional ardelean. Dar ceea ce ne silește să facem afirmarea d-lui Vaida, este să declarăm că este absolut inexact că: „S’A RECUNOSCUT DE REPPREZENTANTII AUTORIZAȚI ,AI LIBERALILOR FARA DISCUȚII S’A RECUNOSCUT PE CEA ÎNTREGUL, CA O NECESITATA DE STAT ACEST REGIONALISM”. !%fuî $! Unirs»! In acema scrisoare către d. Vintilă Bratianu, doctorul Vaida se mai teme încă de o scădere a dragostei românilor de peste munți pentru unire. Nu e de altfel pentru prima dată când d. Vaida, făcând o cotifmie regretabilă între dorințele nesocotite ale unora și realitatea simțimentelor ardelenești din masele mari și profunde ale populației din Ardeal pentru unire, încearcă să strecoare această otrava în suflete. Dacă ar fi așa cum pretinde d-sa, e probabil că d. Vaida își închipue că a dat roade propaganda d-sale, — sperăm, necugetată, — în contra nu numai a oamenilor, dar împotriva întregei vieți politice a vechiului Regat. Dar în propaganda d-lui Vaida nu poate fi vorba numai de viața p AU lea a vechiului Regat. Oare armata însăși n’a fost și ea cuprinsă în aceiași atmosferă. Și i-a sipsit oare puțin d-lui Vaida să propovăduiască că fuseseră inutile sacrificiile războiului nostru, fiindcă pentru asigurarea României Mari erau de ajuns tratările cari se făceau din țări neutre sau de sub ocupațiunea germană la București cu Viena și Berlinul? .Acestei propagande știe să reziste, însă, înțelepciunea poporului român, care-și dă seama că, dintre acei cari împing Aiitatul împotriva vechiului Regat, sunt conștienți numai cei cari vor Ardealul Ungariei. Am fiMetenitar numi si,imiu«» și politica Pentru noi e în afară de orice discuțiunte că ardelenii au dreptul și au datoria să participe la viața întregului Stat român. A guverna Ardealul fără ardeleni ar fi o monstruoasă concepție, dar iarăși ar fi de asemenea o funestă hotărâre acela de a opri pe ardeleni să participe la întreaga viață a Romănieii închizându-i numai în regionali, nu a Ardealului. Nu pe izolări și pe frânturi, țări dela regiune la regiune, ceia ce implică fatal acțiunea d-lui Vaida, — se poate întemeia desvoltarea noastră necesară, a tuturor, și nu e greu de priceput că, de pe urma, unei asemenea acțiuni, mai mult decât, alții, ar suferi în primul rând frații din Ardeal. Nimeni nu trebue să uite, însă, că partidul național nu e Ardealul, care nu poate fi zestrea acestui partid, fiindcă Ardealul azi, mai mult de căt ori, poate fi reprezentat, ca și de partidul național, prin atâtea partide sau grupări politice, care-și au acolo organizațiile lor, făcând parte din organisme politice pe țară și nu pe regiune. Pe aceste condițiuni impuse de realități, cari nu, depind nici de patmile, nici de dorințele doctorului Agaida și care iau ființă pe de-asupra năzuințelor sale, se reazimă politica partidului naționalliberal. Avem credința că ele vor sili pe colaboratorii d-lui Vaida, sub presiunea patriotismului lor, să ajungă la concepția noastră. Sub presiunea lor nu credem imposibil, — și experiența a dovedit Or—$o vedem pe însuși d. Vaida revenind la adevărata înțelegere a principiilor de organizare ale Statului modern. Din cele de azi, va rămâne astfel numai că o viziune greșită a falsificat acțiunea politică a celor pe care o conducea, doctorul Vaida, temperament viguros și care în calea sa nu înțelege să fie jenat de considerente de ordin sentimental. >§8IT01501. I •--------------..................—---------- ■ Ithran tzaiUglgilantaMnit Refacerea ropes ® ty Ce Se va discuta în conferințade la Genovo Cannes. 12. — Consiliul suprem a stabilit programul Conferinței din Genova. Această Conferință va examina măsurile practice și urgente ce trebuesc luate pentru a face să se nască din nou încrederea reciprocă între popoare, fără de care comerțul internațional și toate chestiunile în legătură cu comerțul internațional nu pot fi restabilite; bineînțeles mijloacele întrebuințate mu vor putea știrbi întru nimic dispozițiinile în vigoare ale tratatelor de pace. Conferința se va ocupa de situația financiară a fiecărei țări în parte; în deosebi, va examina problemele reconstrucțiunii regiunilor pustiite de război, problema valutară, schimbările prea repezi care intervin în forța achizitivă a monedelor precum și consecințele acestor probleme asupra situațiimii și statutului băncilor centrale și băncilor de emisiune. Conferința va examina sub ce modalitate creditul public și privat va putea fi făcut disponibil, în cele mai bune condițiuni în vederea operei de reconstruire a tuturor țărilor și în ce fel vor putea fi înlăturate greutățile care se opun acum la liberul schimb al bogățiilor produse de diversele țări ale Europei. înlăturarea piedicilor introduse de măsurile excepționale necesitate de război nu potri%a decât un rezultat fericit în aceasta, direcție. In sfârșit o chestrție importantă care va ocupa, desbaterile Conferinței va fi cea a transporturilor, și a ameliorării lor, (Bador). Hübsenîiea la Conferința economică de la Genova Impresia produsă în Franța de hotărârea consiliului suprem aliat Paris. 12. Ziarul „Petit Parisien“ află că consiliul de miniștri de esf a admis în unanimitate ca admiterea bolșevicilor la conferința din Genova să« țiu pliord<>afirS unei serii de angajamente formale printre care să se înscrie recunoașterea datoriilor ruse față de Franța. Consiliul a hotărît menținerea riguroasă a creanței franceze și aplicarea de sancțiuni eventuale în caz de ar cere . Germania vreun moratoriu și a exprimat dorința de a vedea domnind în această chestiune o înțelegere deplină între Franța și Belgia. Ziarul „Le Matin“ anunță că vederile d-lui Millerand concordă pe ds-a întregul cu, ale miniștrilor săi. Președintele republikcei ar fi anunțat pe d. Briand de emoția stârnită in cercurile parlamentare când au afișat că sovietele vor trimite deleați la Genova. Există afară de aceasta o temere ca rezoluția din Cannes (obligând toate statele să nu-și atace vecinii), să nu fie invocată în contra Franței în cazul când ar fi necesar sa se ia măsuri de constrângere în contra Germaniei. Dommul Briand a răspuns că făcuse... în aceste privințe toate rezervele necesare și cri nu crede ca textele nouilor convențiuni să dea vreodată loc la greutăți sau false interpretări. Cntr’altă telegramă, miniștrii francezi arată d-lui Briand admirația lor pentru munca eie depune la Cannes și încrederea, ce o au în el și în patriotismul său. (Rador). UN NOU SCANDAL CD „BAHCIL HATIUHEI" si ® va fi soncizat azi g| rîdki In ctsmI yqcgwțgi HcWdatorț șî §£$1 testica s! fia jj,!,: «li 1,1,f Intr’un ziar de dimineață a apărut următoarea informațiune: ..După cum am anunțat la timp, Tribunalul Comercial când a acordat moratoriul Băncei Națiunei numise o comune de lichidare compusă din d-nii: D. Diaconescu, AL Bilciurescu și N. Stanovici. In urma cererei Băncei Națiunei, tribunalul apreciind situațiunea de fapt care nu este în stare de lichidare ci numai de moratoriu, prin hotărârea pronunțată în ziua de 5 Ianuarie a. c. a suprimat acea comisiune lăsând plenitudinea conducerea Băncei actualilor ei administratori“. Părții vor conduce banca falită KREffîJ KSSB Această informațiune plătită de cei Interesați, TINDE A FACE SA SE ACRESTEZE OPINIUNEA CA OPERAȚIUNILE INCORECTE ȘI SCANDALOASE PE CARE ADMINISTRATORII AVENTURIERI AI B ANCEI LE-AU FĂCUT CU ECONOMIILE ȘI IN DETRIMENTUL ACȚIONARILOR, an încă încrederea justiției, care in suverana ei apreciere A LASAT PLENITUDINEA GENBÜGSE SI BANCEI FALITE, ACELORAȘI CONDUCĂTORI CĂRORA PARCHETUL LE-A TRIMIS LA UN MOMENT DAT CÎTAȚIUNI, JUDELE DE INSTRUCȚIE MANDATE DE ARESTARE IAR TRIBUNALELE CORECȚIONALE LE-AU INDICAT DOMICILIUL PENAL. a fost indusă în Justica eroare Evident, justiția este suverană să aprecieze situațiunile de fapt, ea este însă legată, în ce privește punctele de drept, de textele precise și categorice care guvernează materia falimentului. In adevăr, este aproape de neînchipuit, ca o bancă, după ce și-a bătut loc de averea acționarilor și a disprețuit textele de legi existente, venind în conflict chiar ca prevederile codului penal să mai beneficieze de indulgența instanțelor până într’atât încât acestea să anuleze o măsură luată contradictoriu cu părțile și să dispună în timpul vacanței, că este cazul ca foștii conducători, să reia plenitudinea conducerea băncei falite. Manoperele Băncei Și totuși Banca Națiunei a făcut o asemenea cerere și d izbutit. Cu toată vina de a fi făcut afaceri cu desăvârșire incorecte, cu toată încrederea pe care acționarii ruinați au pus-o în justiție, aceasta, în loc să sancționeze juridic chestiunea dedusă înaintea ei REDA CONDUCĂTORILOR FRAUDULOȘI PRINTRO SENTINȚA EXPEDITIVA, PUTINȚA DE A DISPUNE SI DE CEEA CE A MAI RAMAS SA DESPAGUBEASCA PE CEI PREJUDICIAȚI. Și delicvenți și părți civile Va sa zică, după ce membrii consiliului de administrație, în loc să urmeze pe directorul Băneas la domiciliul pe care 1-1 indicase tribunalul corecțional, se constrtuesc părți civile în scopul de a veni și el la concurență la lichidare, induc Justiția în eroare și obțin astfel deplina ei încredere, putând în calitate de lichidatori să aranjeze în așa fel afacerile încât ei se despăgubească singuri. Ce spune d. ministru a! Scandalul este prea mare pentru a putea fi trecut cu vederea. In cercurile juridice această chestiune fără precedent se discută cu aprindere, întrebăm pe d. ministru al justiției dacă nu are de spus ceva in această afacere și dacă nu găsește cu cale să intervin. Chestiunea de altfel va fi pusă și în discuțiunea consiliului de miniștri de astă seară. 0 DESWINTIRE Ziarul „Dimineața“, publicând un reportagiu senzațional, a afirmat că dintr un fond de 12 milioane, lăsat de fostul Consiliu dirigent, pentru ajutorarea operelor de cultură, din Ardeal, d. Popovici-Tașcă, fostul subsecretar de stat al minorităților ar fi ridicat 10 milioane, contra chitanță, pe care le-a cheltuit în scopul propagandei partidului poporului. Am relevat și noi această știre publicată de ziarul „Dimineața“ și am cerut ca ea să nu rămână neclarificată. Azi, d. Popovici Tașcă adresează ziarelor o scrisoare, în care spune: „Alegațiunile cuprinse în aceste rânduri constituesc un sfruntat neadevăr. Noi cunosc lipsa, din acest fond, a sumei de 10 milioane. Nu am ridicat această sumă de 10 milioane pentru nici un scop și pentru acest bun motiv nu am putut lăsa distanța de care se vorbește. Acesta fiind adevărul, desfid să mi se dovedească contrariul“. Știrea rămâne în seama ziarului „Dimineața“ care a publicat-o întâi și direcția acestei foi are datoria să dovedească ceia ce a afirmat. Reclama cea mai folositoare Și maieftină se poate face nunta! la 5Î VIITORUL“ SITUATII DIN ORIENTUL mipp“T Antonii si refacerea Rusiei -Cum Judecă un ziar framgas SiQtSrärSi« luat de aliați In conferința Cannes Consecințele imediate pe cari lear produce intervenția Europei, Americei și Japoniei pentru afacerea Rusiei sunt de trei categorii : economice, politice și sociale. Nu e deloc prematur — spune „Journal des Débats“, — să examinăm, din acest triplu punct de privire, problema ce se studiază, actualmente, în Conferența de la Cannes. Ba am putea spune că trebue să ne preocupăm, foarte serios, de consecințele sociale și politice ale deciziunilor definitive cari se vor lua la Cannes, chiar cu riscul de ne găsi în fața unui fapt împlinit. Oricare ar fi gradul de încredere pe care l’am avea în perspicacitatea și dezinteresarea oamenilor politiei, reprezentând opiniunea noastră publică, eventualitatea unei contradicțiuni, așa de imediată și primejdioasă, este inadmisibilă — și trebuie, până la dovada contrarie, să nu încredem în guvern asupra acestei „chestiuni rusești“, care e, în definitiv, singurul domeniu, unde avem o adevărată politică. Care essta Sgragug e psati! «la actualul »vorn *_____ ___ Bălăcii«iSiiS ai Rsigi«*! » Chiar faptul că Franța va lua parte, oficial și franc, la elaborarea unui proect de restaurație economică a Rusiei nu pare o suficientă garanție că nu e vorba nici de un artificiu, nici de un balon de încercare. Ei presupunerea aceasta capătă consistență dacă ne gândim că suggestiunile noastre și programul adoptat odinioară sunt căutate, necontenit, de d. Lloyd George ca un fel de busolă a negocierilor. Poate admite cineva că Rusia, înzestrată cu un guvern quasi-normal, ar fi susceptibilă să producă repede și abundent, grație concursului finanței străine . Iată care este, pentru moment, miezul problemei. Trebuie, dar, spre a o rezolva, să ținem seama de două serii de factori, complet opuși : factorii pozitivi și factorii negativi. Cei negativi sunt așa de numeros și de importanți că pot înspăimânta chiar pe oamenii curagioși, și anihila orice tendință optimistă : ruina totală a țărei — lipsa de rezerve, utiragiu mecanic și industrial,— penurie de cadre pentru înlocuirea provizorie sau restaurarea organismului — lamentabila nimicire a mijloacelor de transport și dezagregarea etnică, ce ia forma unei veritabile descompuneri generale — în fine, și mai mult ca toate : epuizarea absolută a energiilor fizice, intelectuale și morale ale țărei — cam în aceștia se rezumă factorii negativi. La elementele de improductivitate, numai două elemente pozitive apar lămurit: vitalitatea rasei slave și bogățiile naturale ale Rusiei. In ce privește primul din acești factori, nu credem ca el să fie subsidiar ; însă, nu dintre aceia care să intereseze pe un economist și nici nu trebue să cerem, experților interaliați, să stăruie asupra lui: aceasta ar însemna că luăm drept bază pentru calcul o valoare, care nu există decât ca simplă posibilitate. Rămâne cel de al douilea factor — și este bine întăios că el va avea o mult mai mare semnificație decât toate celelalte la un loc : bogățiile naturale ale Rusiei, de care desigur, se ține seamă mai mult ca de oriși ce altceva. Continuarea în pipa 4 a Lisnica aramatică Direcțiunea Teatrului Popular, în solicitudinea sa pentru literatura dramatică originală, a pus pe afiș drama „Pentru Țară" a d-lui C. Râuleț, autorul piesei „Baia Domniței“ care s-a jucat pe scena Teatrului Național. Subiectul e destul de dramatic, plin de peripeții, poate prea încărcat în acțiune. Veneticul Matei Milka un ajrendaș lacom de bani și urât de săteni, vrea să-și vândă recolta unui agent al Puterilor Centrale. Suntem in pragul mobilizării pentru întregirea neamului. Fiecare bob de grâu trecut peste frontieră, mărește rezistența dușmanilor idealului național. Lucrul acesta îl pricepe Maria, soția arendașului, un suflet înflăcărat de româncă, precum și Maria Măgură, administratorul moșiei, care n’a putut rămâne străin de vifijile acestei femei fără pereche. După sfaturile Măriei, iubitul ei pune foc magaziilor de cereale. In bezna nopței, vămfitele incendiului luminează văzduhul, odată cu buciumările și dangătele clopotelor care vestesc mobilizarea. Finalul primului act e emoționant. Milka află că omul care i-a distrus avutul nu-i altul decât administratorul său, și trimete iscoade ca să-l prindă. Setea de răzbunare îi mistue sufletul. Măgură, încolțit de pretutindeni, se refugiază în camera Măriei. E descoperit și doi la închisoarea satului Pe drum însă țăranii, care urau pe arendaș, sar și-l scapă, Milica, de mânie și ură, n nebunește. Actul al treilea ne aduce un personagiu nou, pe Mircea, fiul arendașului, care se întoarce de la război unde lupta se vitejește .Vând de ofițer pe un alt viteaz, pe Măgură. După ce drama din noaptea mobilizării e lămurită, băiatul Ingădue mamei sale ca să ia în căsătorie pe omul care o iubește. Piesa d-lui Râuleț prea împovărată de fapte, sufere pri acțiunea precipitată și prin nepregătirea suficientă a conflictului. Avem impresia că s’au făcut unele tăeturi care au pricinuit oarecare zi ștraguri în desfășurarea acțiunei. Totuși lucrarea d-sale respiră un cald patriotism, are dialogul viu, incisiv, dovedind simțul teatrului pe care autorul îl posedă. Dorim ca drama aceasta să se mențină pe scena Teatrului Popular, slujind la educația sufletească a tineretului și a maselor. Interpretarea insuficientă. Remarcăm totuși pe d-na Natalia Bădescu, care în rolul Măriei, a știut să facă față cerințelor unui rol destul de greu, precum și pe d. Semo care a jucat cu talent pe arendașul Milka. Pentru ridicarea cortinei s-a jucat „Masca Satanei" o comedie stranie de Paul Czinner. Un director de teatru, actor de seamă tot odată, simte o deosebită voluptate ca să simuleze simțiri și opinii pe care nu le are. Intr'o seară apare în biroul său, o tânără actriță Lucia Michel, care dorește un angajament. Spre a-l convinge pe director de talentul ei, solicitanta îi joacă o scenă de dragoste adevărată, și sfârșește prin a-l prinde în mreje. Directorul, își pierde un moment cumpătul, apoi, văzându-se ridicol, simulează nebunia, convingând și emoționând pe frumoasa Luchia cu aceiași măestrie cu care aceasta îl făcuse victimă. Firește frumoasa actriță termină prin a iscăli un angajament strălucit... Rolul Luciei Michel a fost jucat de d-na Olimpia Fillitis care a avut un debut mulțumitor. Inteligentă și fină, și-a colorat rolul cu pasiune, ironie, vervă și amploare. Păcat de cusurul dicțiunei care îi stânjenește elanul. Cu vremea și cu studiu și ar putea atenua, sau, dacă talentata artistă va ști să-și desvolte calitățile mereu, vom sfârși desigur prin a ne deprinde cu „gras ei arca’’ d-sale. D. Pepe Georgescu a interpretat pe directorul de teatru în chip onorabil. Il sfătuim să renunțe la efectul eftin al râsului care a ajuns aproape un tic. In scena nebuniei a fost insuficient, d-sa nefiind un temperament de dramă. Montarea ambelor piese destul de îngrijită. * Sărbătorile ne-au adus aminte că nu numai orașele și societatea cultă se bucură de desfătările artei dramatice, dar că și poporul, și în deosebi țărănimea, își are teatrul lui, păstrat de datină bătrână. Ce sunt Colindele, Steaua, Irozii, Călușarii, Brezaia, decât manifestații de artă populară, al cî-ot început se pierde în ceața veacurilor?... Teatrul popular românesc își are obârșia în desvoltarea simțământului religios, iar formele acestei arte primitive trebuesc socotite ca împrumuturi firești epocelor medievale. O scurtă paranteză ne va lămuri împrejurările în care a apărut, zeița Thalia pe pământul Daciei fericite. Creștinismul a izbutit să distrugă repede cele două civilizații, greacă și romană. Templele păgâne, bibliotecile, teatrele, circurile, gimnaziile și muzeele, au fost prefăcute în ruine, și noua religie și-a făcut drum prin veacuri de întimerec. Tradiția populară a păstrat foarte puțin din gloria fastuoasă a Romei sau din înțelepciunea cristalizată în formule estetice a Athenei. Foarte târziu, în evul mediu, clerul catolic, pentru a întinde cât mai departe propagarea doctrinei lui Christ, a îngăduit renașterea artei dramatice, ca o insaltă a bisericei. Și după cum tragedia, în începutuirile ei la Grecii antici, n’a fost decât un mijloc de rugăciune, un spectacol pur religios întovărășind sacrificarea unui țap pe altarul zeilor, în care răstimp se rosteau stihuri eroice sau mistice, totastfel în evul mediu teatrul renaște pentru a sluji biserica și dogmele ei Teatrul medieval nu e decât traducerea bibliei in acțiune scenică, cu actori aleși dintre credincioși sau clerici. Astfel s’au prefăcut în mici piese de teatru episodul „fecioarelor nebune“, „închinarea magilor“, răstignirea“ sau „judecata din urmă“ Aceste mici drame religioase, numite mistere sau miracole, sunt de fapt primele simptome de renaștere ala artei dramatice în vrăsta de mijloc. Dar în afară de aceste spectacole îngăduite și încurajate de biserică, poporul mai avea amintirile dramei primitive moștenite prin tradiție de la Romani, ca de pildă Saturnalele când în cursul serbărilor de iarnă, copiii mergeau din casă în casă cântând imnuri sacre, ori spectacolele câmpenești, când flăcăii îmbrăcați in piei de animale, dansau în bătătura satelor, personificând pe satiri, fauni și sileni, așa cum îi înfățișau basmele strămoșești. Poporul roman mai avea o serbare caracteristică, adoptată de la vechii Egyteni, în care se organiza o procesiune în cinstea zeului Rachus a cărui statuă era purtată în triumf de femei, care-i mișcau capul și membrele cu sfori, în hohotele de râs și chiotele privitorilor. N’ați recunoscut în vechili aatul de CORNELIU MOLDOVANU TSATOUL PC - „pearau i*a áramam 3 acte de Const. Râmei și ttk-,AS ftu, un act de Simmer. Un cuvânt despre simțul teatrului în »©porul românesc. Teatrul romii iese în miaoL«« v^um <fe p*uiL PF ° dfln