Viitorul, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 4142-4164)

1922-01-15 / nr. 4153

RĂSPUNSUL NOSTRU CĂTRE tani 4r. Alex. IMa-Voevod la scrisoarea deschisă adresată d-lui Vintilâ Br&tianu D. Dr. Alex. Vaida-V­oevod a dresat prin I.Patria“ o scrisoare eschivă d-lui Vintilei Bratianu, ■­ [UNK]ând drept pretext, — pe care’l iuda de mult, de-altfel — confe­­rința ținută de d. V. Bratianu la­­ ercul de studii al partidului na­ți­nal liberal din Cluj asupra principiilor de organizare ale totului modern.“ Citind scrisoarea d-lui Vaida, a cărei recunoaștem desigur pe șa, fără să-i recunoaștem însă și Ului, am avut în cea dintâi clipă :gretul că lungimea ei ne împie­trea­ză o reproducem și noi. In ur­ic, însă, gestului firesc al primei isignări, a urmat mustrarea de a ajuta și noi, prin o asemenea mblieitate, ca să se pună în su­­hui simțimintele și concepția pa­tină ciudată, a unui fost preșe­dinte de consiliu al României. To­ți cu regret suntem siliți, însă, ci lămurim pentru opinia publică •ure­cari puncte din expunerea­­­ lui Vaida-Voevod, fiindcă ele se referă la politica generală a par­­d­ului nostru. sa-■mir tfflida și firtassa mn­­ i ăsmmnRssaÉS ■ E de observat din scrisoarea lui Vaida și nu numai­ din unele raze, prin care compară, pe Frantz ,șef ca Regele Ferdinand al Ro­mâniei, dar încă din întregul spi­­,­­t al acestei scrisori că apare clar, pentru orice om cuminte și­ de buna credință, marea cauză de ne­­­ a­degere ce există, nu intro noi , ardeleni,­­ei între noi și acei •­u­i,au condus până azi politica a Ardeal. Neînțelegerea cu aceș­­tin vreme vine d­ela aceea că i sau pătruns până într’atât de dmosfera, de patimile și de apu­id­urile care dominau viața politi­­" verfiel." Ungarii, în­cât nu ■mnt în stare să înțeleagă temelii­­e sănătoase, pe­ care se poate ofe­ri viața statului­ modern român, începutul chiar al scrisorei d-lui "'aida arată că d-sa e dintre acei, •uri nu uită. Aceasta e desigur o vi­tate, când nu uiți pentru a te dropia. Și d. Vaida, care nu uită,­­ închipuie ,și, astăzi, încă ce a­ost răsturnat de la guvern de că­tre partidul național-liberal și a­­­!zidit,­în același timp, că tot par­tidul liberal a adus la putere pe generalul Aver­escu. Patima e ca Mcesta și d. Vaida, în­tocmai, ca ■ °­ igrdeclair, își închipue că soare­le răsare, fiindcă cocoșul cântă. Cu mai multă experiență politi­că, ~ experiența, ca orice capital nu se măsoară prin ceia ce ai chel­tuit, dar prin ceia ce ai știut să strângi, — d. dr. Vaida ar ști că nimeni nu e distrus prin atacuri­le adversarilor, ci prin propriile sale fapte. In politica, ca și în al­tele, organismele sunt slăbite de durerile nașterilor, fie că­ au,­­ dat ■iau nu roade. Cei ce au participat la guvernarea d-lui Vaida, atât de scurtă, atât de negativă, și atât de păgubitoare pentru autoritatea morală a­ celor cari o conduceau, ir t­­­oimi­șrí cunoască acest ade­văr. Ministerul Vaida în incode­­rental acțiune individuală a facto­­ilor care-l compuneau, adusese ora la un pas de anarhie ș­­are lățișe cu d-nii Aurel Vlad, Victor Honțescu și ceilalți opera d-lui Tăbăoanu și C-nna. Aceasta cu n­ ivire la guvernul durului Vaida. In ceia ce privește guvernul A­­verescu, el nici n’a fost adus de ■Htractul liberal, cum pretinde d. ,Vaida, și nici n’a fost un guvern minunal al Regelui O situațiune are nu se mai putea îngădui din miza primejdiilor cu cari ame­nința Statul, impunea intervenția­ Coroanei nu ca fin drept, ci ca o loter­ie/Un curent bolnav, — dar­­ duși existent și care fusese în același timp puternic alimentat de iulte greșelile guvernului Vaida, —ridicase la guvern, prin alegeri xarțiale, pe generalul Averescu și­­ in­sistend, său. Cu acest guvern al generalului Averescu, partidul "Uterul n’a­ avut nici­ un pact și raporturile cu el, au fost aceleași cu și raporturile cu ministerul V­aida. In opera de refacere a nou­lui stat român, partidul national­­iberal s’a abținut dela orice acțiu­ni violente, mai­­ caii a voit chiar A ajute guvernul Vaida in pri­­nde lui timpuri. Nu s’a mai putut, insă, fiindcă mai întâi prin d. An rică Vlad și apoi prin el însuși, pecmul ministru de atunci a so­­cotit că-i este de folos să încerce distrugerea partidului liberal. E inutil să analizăm acum motivul acestei acțiuni; a destulă numai constatarea că, și în această îm­­­prejurare, lipsa de experiență cre­­d» o concepție prime­jc iasă pen­tru cel ce voia s'o realizeze. De a­­cekt în­tocmai copilului care dă cu pumnul in masă, pumnul agreso­rului sa sind it d­in screlit. iMn­e multe­. Brusca SS a­ feisk $i Mucii Ar fi de folos pentru d. Vaida- Voevod dacă, amintindu-și cele de atunci, ar putea să înțeleagă pentru ce azi a căzut guvernul Averescu și pentru că, tot astăzi, venirea la guvren a partidului na­țional liberal se impune, indife­rent de orice relații deosebite în­tre el și Rege, și, totdeodată fără nevoia de a cunoaște, prin indis­­crețiuni, cum­ ar fi intențiile Su­veranului. Ceea ce ne interesează sunt interesele țărei, pe cari Rege­le le slujește; ori, aceste interese impun ca, — după atâția, neprice­puți cari au compromis țara și in­teresele ei cele mai de căpetenie,— cârma guvern­ărei să fie încredin­țată în mâini de oameni devotați binelui public și destoinici în mâ­nuirea treburilor Statului. Aceasta s’a înțeles dela Vlădică până la opincă, pe acest sinti­­mânt general al opiniei publice se întemeiază azi forța partidului național-liberal. Din acest simți­­ment s’a inspirat desigur și d. Vai dă când, timp de șase luni recente, și-a dat mereu seama de această necesitate națională, după cum­ a­­celași simț­ământ general de opi­nie publică face ca lumea, care are încredere în înțelepciunea Re­gelui, să creadă că guvernul vii­tor nu poate fi încredințat de­cât acelor, cari au o directivă politi­că fermă, cinstită și neumbrită de interese secundare, de orice ca­racter ar fi ele. Dar fiindcă soa­rele e să răsară și de astă dată doctorul Vaida invectivează co­coșul. Acum, însă, ca și altă dată fac un rău serviciu d-lui Valda amin­tirile sale trecut­e și relațiile pe cari nenorocita viață politică a Ungariei îl sileau să aibă cu cei de la Curtea din Vie­na. Asimilând cele neasimilabile, doctorul V­­aida­ își închipue că și la București po­litica se face ca la Arhiduci. Mju­sr­ind­-se și anan­sffi Dar­d, Alex. Vaida-Voevod, cel care a semnat tratatul minorități­lor la St. Germain, mai protestea­ză — și degeaba protestează — în contra faptului că partidul națio­nal-liberal admite în viața Statu­lui român cetățeni de orice origi­nă ar fi ei. Ei­­ protestează anume că în secuime, a înțeles, ca peste tot de altfel, că­ acei cari vor să participe, ca cetățeni credincioși, la viața Statului roman, să­ poată­ să-și aibă dintre ei reprezentanți întăriți de încrederea lor. Acești reprezentanți contopindu-se în or­ganisme politice cuprinzând în e­­le toată întinderea Regatului va rezulta firește, — din colaborarea lor cu cei cari le compun, — roade de altă natura pentru statul națio­nal­ român, de­cât, acelea pe cai i le pot aduce, conlucrările concep­­ute d­e către doctorul Vaida între diferitele partide regionale ale na­ționalitățior. . . Ceea ce nu a priceput d­­r­ama nici când refuza să semnez” trata­tul de la Saint-Germain și nici când în urmă a semnat acest tra­tat, este că nu a fost nici­odată vor­ba pentru no [UNK]­­ost? a suprima drep­turile minoritățiore și de a le redu­ce prin măsuri de forță. A fost nu­mai nevoia de a asigura, intra di­feritele naționalități din Regat, o viață frățească și comună, cu drep­turi și datorii impuse d­e această viață, care să’și aibă garanțiile în nevoia, resimțită de românii de orice limbă, a pașnicei desvoltări a Statului lor. Poate că, dacă ar fi înțeles aceasta la timp, d. V­uida n’ar fi semnat tratatul minorități­lor­, iar azi, d. Vaida ar fi renun­țat la concepția sa despre regiona­lism, pe care de altfel, — contrar af­ir­moțiunilor d-scăe — partidul național-liberal nu a recunoscut- o nici­odată pe de-a întregul. Discreția ce se impune oameni­lor cu moravuri politice civilizate, nu poate fi despărțită de obligația superioară ca adevărul să fie în­totdeauna respectat. Noi nu sun­tem autorizați a lămuri azi în ce condițiuni și pentru ce anume du­rata partidul național-libe­al a ad­mis posibilitatea conlucrării cu un partid regional ardelean. Dar ceea ce ne silește să facem afirma­rea d-lui Vaida, este să declarăm că este absolut inexact că: „S’A RECUNOSCUT DE REPPRE­­ZENTANTII AUTORIZAȚI ,AI LIBERALILOR FARA DISCU­ȚII S’A RECUNOSCUT PE CE­­A ÎNTREGUL, CA O NECESITA­TA DE STAT ACEST REGIO­NALISM”. !%f­uî $! Unirs»! In acema scrisoare către d. Vin­­tilă Bratianu, doctorul Vaida se mai teme încă de o scădere a dra­gostei românilor de peste munți pentru unire. Nu e de altfel pen­tru prima dată când d. Vaida, făcând o cotifmie regretabilă în­tre dorințele nesocotite ale unora și realitatea simțimentelor ar­dele­nești din masele mari și profunde ale populației din Ardeal pentru­ unire, încearcă să strecoare acea­stă otrava în suflete. Dacă ar fi așa cum pretinde d-sa, e probabil că d. Vaida își închipue că a dat roade propaganda d-sale, — spe­răm, necugetată, — în contra nu numai a oamenilor, dar împotriva întregei vieți politice a vechiului Regat. Dar în propaganda d-lui Vaida nu poate fi vorba numai de viața p AU lea a vechiului Regat. Oare armata însăși n’a fost și ea cuprinsă în aceiași atmosferă. Și i-a sipsit oare puțin d-lui Vaida să propovăduiască că fuseseră inuti­le sacrificiile războiului nostru, fiindcă pentru asigurarea Româ­niei Mari erau de ajuns tratările cari se făceau din țări neutre sau de sub ocupațiunea germană la Bu­curești cu Viena și Berlinul? .A­­cestei propagande știe să reziste, însă, înțelepciunea poporului ro­mân, care-și dă seama că, dintre acei cari împing Aiitatul împo­triva­ vechiului Regat, sunt con­știenți numai cei cari vor Ardea­lul Ungariei. Am fiMetenitar numi si,imiu«» și politica Pentru noi e în afară de orice discuțiunte că ardelenii au dreptul și au datoria să­­ participe la viața întregului Stat român. A guverna Ardealul fără ardeleni ar fi o monstruoasă concepție, dar iarăși ar fi de asemenea o funestă hotă­râre acela de­ a opri pe ardeleni să participe la întreaga viață a Rom­ă­­nieii închizându-i numai în regiona­li­, nu a Ardealului. Nu pe izolări și pe frânturi, țări dela regiune la regiune, ceia ce implică fatal acțiunea d-lui Vaida, — se poate întemeia desvoltarea noastră necesară, a tu­turor­, și nu e greu de priceput că, de pe urma, unei asemenea acțiuni, mai mult decât, alții, ar suferi în primul rând frații din Ardeal. Nimeni nu trebue să uite, însă, că partidul­ național nu e Ardea­lul, care nu poate fi zestrea aces­tui partid, fiindcă Ardealul azi, mai mult de căt ori, poate fi repre­zentat, ca și de partidul național, prin atâtea partide sau grupări politice, care-și au acolo organiza­țiile lor, făcând parte din organis­me politice pe țară și nu pe regi­une. Pe aceste condițiuni impuse de realități, cari nu, depind nici de pa­tmile, nici de dorințele doctoru­lui Ag­aid­a și care i­au ființă pe de-asupra năzuințelor sale, se rea­­zimă politica par­tidului național­­liberal. Avem credința că ele vor sili pe colaboratorii d-lui V­aida, sub presiunea patriotismului lor, să ajungă la concepția noastră. Sub presiunea lor nu credem im­posibil, — și experiența a dove­­dit Or—$o vedem pe însuși d. Vaida revenind la adevărata înțelegere a principiilor de organizare ale Sta­tului modern. Din cele de azi, va rămâne astfel numai că o viziune greșită a falsificat acțiunea politi­că a celor pe care o conducea, doc­torul Vaida, temperament viguros și care în calea sa nu înțelege să fie jenat de considerente de ordin sentimental. >§8IT01501. I •--------------..................—----------­ ■ Ithran­ tzaiUglgi­lantaMnit R­efacerea ropes ® ty­ Ce Se va discuta în conferința­­de la Genovo Cannes. 12. — Consiliul suprem a stabilit programul Conferinței din­ Genova. Această Conferință va exa­mina măsurile practice și urgente ce trebuesc luate pentru a face să se nască din nou încrederea reciprocă între popoare, fără de care comer­țul internațional și toate chestiunile în legătură cu comerțul internațio­nal nu pot fi restabilite; bine­înțe­les mijloacele întrebuințate mu vor putea știrbi întru nimic dispoziții­­­nile în vigoare ale tratatelor de pa­ce. Conferința se va ocupa de situația financiară a fiecărei țări în parte; în deosebi, va examina problemele reconstrucțiunii regiunilor pustiite de război, problema valutară, schim­bările prea repezi care intervin în forța achiziti­vă a monedelor precum și consecințele acestor probleme a­­supra situațiimii și statutului băn­cilor centrale și băncilor de emisiu­ne. Conferința va examina sub ce modalitate creditul public și privat va putea fi făcut disponibil, în cele mai bune condiți­uni în vederea ope­rei de reconstruire a tuturor țărilor și în ce fel vor putea fi înlăturate greutățile care se opun acum la li­berul schimb al­ bogățiilor produse de diversele țări ale Europei. înlăturarea piedicilor introduse de măsurile excepționale necesitate de război nu potr­­i%a decât un rezul­tat fericit în­­ a­ceasta, direcție. In sfârșit o chestrț­ie importantă care va ocupa, desbaterile Conferinței va fi cea a transporturilor, și a ame­liorării lor, (Bador). Hüb­sen­îiea la Conferința economi­că de la Genova Impresia produsă în Franța de hotărârea consiliului suprem aliat Paris. 12.­­ Ziarul „Petit Parisien“ află că consiliul de miniștri de esf a admis în unanimitate ca admite­rea bolșevicilor la conferința­­ din Genova să« țiu­­ pliord<>afirS unei se­rii de angajamente formale printre care să se înscrie recunoașterea da­toriilor ruse față de Franța. Consi­liul a hotărît menținerea riguroasă a creanței franceze și aplicarea de sancțiuni eventu­ale în caz de ar ce­re . Germania vreun moratoriu și a exprimat dorința de a vedea dom­nind în această chestiune o înțele­gere deplină între Franța și Belgia. Ziarul „Le Matin“ anunță că ve­derile d-lui Millerand concordă pe ds-a întregul cu, ale miniștrilor săi. Președintele republikcei ar fi anun­țat pe d. Briand de emoția stârnită in cercurile parlamentare când au afișat că sovietele vor trimite dele­­ați la Genova. Există afară de aceasta o temere ca rezoluția din Cannes (obligând toate statele să nu-și atace vecinii), să nu fie invocată în contra F­ranței în cazul când a­r fi necesar sa se ia măsuri de constrângere în contra Germaniei. Dom­mul Briand a răs­puns că făcuse... în aceste privințe toate rezervele necesare și cri nu crede ca textele nouilor convențiuni să dea vreodată loc la greutăți sau false interpretări. Cntr’altă telegramă, miniștrii fran­cezi arată d-lui Briand admirația lor pentru munca eie depune la Cannes și încrederea, ce o au în el și în pa­triotismul său. (Rador). UN NOU SCANDAL CD „BAHCIL HATIUHEI" si ® va fi soncizat azi g| rîdki In ctsmI yqcgwțgi HcWdatorț șî §£$1 testica s! fia jj,!,: «li 1,1,f Intr’un ziar de dimineață a apărut următoarea informațiune: ..După cum am anunțat la timp, Tribunalul Comercial când a acordat moratoriul Bănce­i Națiunei numise o com­une de lichidare compusă din d-nii: D. Diaconescu, AL Bil­­ciurescu și N. Stan­ovici. In urma cererei Băncei Națiunei, tribunalul apreciind situ­ațiunea de fapt care nu este în stare de lichi­dare ci numai de moratoriu, prin hotărârea pronunțată în ziua de 5 Ianuarie a. c. a suprimat acea comi­siune lăsând plenitudinea conduce­­rea Băncei actualilor ei administra­tori“. Părții vor conduce banca falită KREffîJ KSSB Această informațiune plătită de cei Interesați, TINDE A FACE SA SE A­­CRESTEZE­­ OPINIUNEA CA OPE­RAȚIUNILE INCORECTE ȘI SCAN­DALOASE PE CARE ADMINISTRA­TORII AVENTURIERI AI B ANCEI LE-AU FĂCUT CU ECONOMIILE ȘI IN DETRIMENTUL ACȚIONARILOR, an încă încrederea justiției, care in suverana ei apreciere A LASAT PLE­NITUDINEA GENBÜGSE SI BANCEI FALITE, ACELORAȘI CONDUCĂTO­RI CĂROR­A PARCHETUL LE-A TRI­MIS LA UN MOMENT DAT CÎTAȚI­­UNI, JUDELE DE INSTRUCȚIE MAN­DATE DE ARESTARE IAR TRIBU­NALELE CORECȚIONALE LE-AU IN­DICAT DOMICILIUL PENAL. a fost indusă în Justica eroare Evident, justiția este suverană să aprecieze situațiunile de fapt, ea este însă legată, în ce privește punc­tele de drept, de textele precise și categorice care guvernează materia falimentului. In adevăr, este aproape de neînchi­puit, ca o bancă, după ce și-a bătut loc de averea acționarilor și a dispre­țuit textele de legi existente, venind în conflict chiar ca prevederile codu­lui penal să mai beneficieze de in­dulgența instanțelor până într’atât în­cât acestea să anuleze o măsură lua­tă contradictoriu cu părțile și să dis­pună în timpul vacanței, că este ca­zul ca foștii conducători, să reia ple­nitudinea conducerea băncei falite. Manoperele Băncei Și totuși Banca Națiunei a făcut o asemenea cerere și d izbutit. Cu toată vina de a fi făcut afaceri cu desăvârșire incorecte, cu toată încrederea pe care acționarii ruinați au pus-o în justiție, aceasta, în loc să sancționeze juridic chestiunea de­dusă înaintea ei REDA CONDUCĂ­TORILOR FRAUDULOȘI PRIN­­TRO SENTINȚA EXPEDITIVA, PUTINȚA DE A DISPUNE SI DE CEEA CE A MAI RAM­AS SA DES­PAGUBEASCA PE CEI PREJUDI­CIAȚI. Și delicvenți și părți civile Va sa zică, după ce membrii consi­liului de administrație, în loc să ur­meze pe directorul Băneas la domici­liul pe care 1-1 indicase tribunalul co­­recțional, se constrtuesc părți civile în scopul de a veni și el la concuren­ță la lichidare, induc Justiția în eroa­re și obțin astfel deplina ei încredere, putând în calitate de lichidatori să a­­ranjeze în așa fel afacerile încât ei se despăgubească singuri. Ce spune d. ministru a! Scandalul este prea mare pentru a putea fi trecut cu vederea. In cercurile juridice această ches­tiune fără precedent se discută cu aprindere, întrebăm pe d. ministru al justi­ției dacă nu are de spus ceva in a­­ceastă afacere și dacă nu găsește cu cale să intervin. Chestiunea de altfel va fi pusă și în discuțiunea consiliu­lui de miniștri de astă seară. 0 DESWINTIRE Ziarul „Dimineața“, publicând un reportagiu senzațional, a afirmat că dintr un fond de 12 milioane, lăsat de fostul Consiliu dirigent, pentru ajutorarea operelor de cultură, din­ Ardeal, d. Popovici-Tașcă, fostul sub­secretar de stat al minorităților ar fi ridicat 10 milioane, contra chitan­ță, pe care le-a cheltuit în scopul pro­pagandei partidului poporului. Am relevat și noi această știre pu­blicată de ziarul „Dimineața“ și am cerut ca ea să nu rămână ne­clarifi­cată. Azi, d. Popovici Tașcă adresează ziarelor o scrisoare, în care spune: „Alegațiunile cuprinse în aceste rânduri constituesc un sfruntat nea­devăr. Noi cunosc lipsa, din acest fond, a sumei de 10 milioane. Nu am ridicat această sumă de 10 milioane pentru nici un scop și pen­tru acest bun motiv nu am putut lăsa­ distanța de care se vorbește. Acesta fiind adevărul, desfid să mi se dovedească contrariul“. Știrea rămâne în seama ziarului „Dimineața“ care a publicat-o întâi și direcția acestei foi are dato­ria să dovedească ceia ce­ a afirmat. Reclama cea mai fo­­lositoare Și mai­ef­­tină se poate face nunta! la 5Î VIITORUL“ SITU­ATI­I DIN ORIENTUL­­­ mipp“T Antonii si refacerea Rusiei -Cum Judecă un ziar framgas SiQtSrärSi« luat­ de aliați In conferința Cannes Consecințele imediate pe cari le­­ar produce intervenția Europei, A­­mericei și Japoniei pentru aface­rea Rusiei sunt de trei categorii : economice, politice și sociale. Nu e deloc prematur — spune „Journal des Débats“, — să exami­năm, din acest triplu punct de pri­vire, problema ce se studiază, actu­almente, în Conferența de la Cannes. Ba am putea spune că tr­ebue să ne preocupăm, foarte serios, de conse­cințele sociale și politice ale deci­­ziunilor definitive cari se vor lua la Cannes, chiar cu riscul d­e ne gă­si în fața unui fapt împlinit. Ori­care ar fi gradul de încredere pe care l’am avea în perspicacitatea și dezinteresarea oamenilor politiei, reprezentând opiniunea noastră pu­blică, eventualitatea unei contradic­­țiuni, așa de imediată și primejdi­oasă, este inadmisibilă — și trebuie, până la dovada contrarie, să nu în­­credem în guvern asupra acestei „chestiuni rusești“, care e, în defi­nitiv, singurul domeniu, unde avem o adevărată politică. Care essta Sgragu­g e psati! «la actualul »vorn *_____ ___ Bălăcii«iSii­S ai Rsigi«*! » Chiar faptul că Franța va lua par­te, oficial și franc, la elaborarea u­­nui proect de restaurație economică a Rusiei nu pare o suficientă garan­ție că nu e vorba nici de un arti­ficiu, nici de un balon de încercare. Ei presupunerea aceasta capătă con­sistență dacă ne gândim că sugges­­tiunile noastre și programul adop­tat odinioară sunt căutate, neconte­nit, de d. Lloyd George ca un fel de busolă a negocierilor. Poate admite cineva că Rusia, în­zestrată cu un guvern q­uasi-normal, ar fi susceptibilă să producă repede și abundent, grație concursului fi­­nanței străine . Iată care este, pentru moment, miezul problemei. Trebuie, dar, spre a o rezolva, să ținem seama de două serii de factori, complet opuși : fac­torii pozitivi și factorii negativi. Cei negativi sunt așa de numeros­ și de importanți că pot înspăimânta chiar pe oamenii curagioși, și ani­hila orice tendință optimistă : rui­na totală a țărei — lipsa de rezer­ve, utiragiu mecanic și industrial,— penurie de cadre pentru­ înlocuirea provizorie sau restaurarea organis­mului — lamentabila nimicire a m­ij­loacelor de transport și dezagrega­rea etnică, ce ia forma unei verita­­­bile descompuneri generale — în fi­ne, și mai mult ca toate : epuizarea absolută a energiilo­r fizice, intelec­tuale și morale ale țărei — cam în­ aceștia se rezumă factorii negativi. La elementele de improductivita­­te, numai două elemente pozitive a­­par lămurit: vitalitatea rasei slave și bogățiile naturale ale Rusiei. In ce privește primul din acești factori, nu credem ca el să fie sub­sidiar ; însă, nu­­ dintre aceia care să intereseze pe un economist și nici nu trebue să cerem, experților inte­raliați, să stăruie asupra lui: acea­sta ar însemna că luăm drept bază pentru calcul o valoare, care nu e­xistă decât ca simplă posibilitate. Rămâne cel de al douilea factor — și este bine î­ntăios că el va avea o­ mult mai mare semni­ficație de­cât toate celelalte la un loc : bogățiile naturale ale Rusiei, de care de­sigur, se ține seamă mai mult ca de ori­și ce altceva. Continuarea în pipa 4­ a Lisnica aramatică Direcțiunea Teatrului Popular, în solicitudinea sa pentru literatura dra­matică originală, a pus pe afiș dra­ma „Pen­tru Țară" a d-lui C. Râuleț, autorul piesei „Baia Domniței“ care s-a jucat pe scena Teatrului Național. Subiectul e destul de dramatic, plin de peripeții, poate prea încărcat în acțiune. Veneticul Matei Milka un a­­jrendaș lacom de bani și urât de să­teni, vrea să-și vândă recolta unui agent a­l Puterilor Centrale. Suntem in pragul mobilizării pentru întregi­rea neamului. Fiecare bob de grâu trecut peste frontieră, mărește rezistența dușma­nilor idealului național. Lucrul aces­ta îl pricepe Maria, soția arendașului, un suflet înflăcărat de româncă, pre­cum și Maria Măgură, administrato­rul moșiei, care n’a putut rămâ­ne străin de vifijile acestei femei fără pereche. După sfaturile Măriei, iubi­tul ei pune foc magaziilor de cereale. In bezna nopței, văm­fit­ele incendiu­lui luminează văzduhul, odată cu buciumările și dangătele clopotelor care vestesc mobilizarea. Finalul pri­mului act e emoționant. Milka află că omul care i-a distrus avutul nu-i altul de­cât administrato­rul său, și trimete­ iscoade ca să-l prindă. Setea de răzbunare îi m­istue sufletul. Măgură, încolțit de pretutin­deni, se refugiază­ în camera Măriei. E descoperit și doi la închisoarea sa­tului Pe drum însă țăranii, care urau pe arendaș, sar și-l scapă, Milica, de mânie și ură, n nebunește. Actul al treilea ne aduce un perso­nagiu nou, pe Mircea, fiul arendașu­lui, care se întoarce de la război unde lupta se vitejește .Vând de ofițer pe un alt viteaz, pe Măgură. După ce drama din noaptea mobilizării e lă­murită, băiatul Ingădue mamei sale ca să ia în căsătorie pe omul care o iubește. Piesa d-lui Râuleț prea împovărată de fapte, sufere pri acțiunea preci­pitată și prin nepregătirea suficientă a conflictului. Avem impresia că s’au făcut unele tăeturi care au pricinuit oarecare zi ștraguri în desfășurarea acțiunei. Totuși lucrarea d-sale res­piră un cald patriotism, are dialogul viu, incisiv, dovedind simțul teatru­lui pe care autorul îl posedă. Dorim ca drama aceasta să se mențină pe scena Teatrului Popular, slujind la educația sufletească a tineretului și a maselor. Interpretarea insuficientă. Remar­căm totuși pe d-na Natalia Bădescu, care în rolul Măriei, a știut să facă față cerințelor unui rol destul de greu, precum și pe d. Semo care a jucat cu talent pe arendașul Milka. Pentru ridicarea cortinei s-a jucat „Masca Satanei" o comedie stranie de Paul Czinner. Un director de teatru, actor de sea­mă tot odată, simte o deosebită volup­tate ca să simuleze simțiri și opinii pe care nu le are. Intr'o seară ap­are în biroul său, o tânără actriță Lucia Michel, care dorește un angajament. Spre a-l convinge pe director de ta­lentul ei, solicitanta îi joacă o scenă de dragoste adevărată, și sfârșește prin a-l prinde în mreje. Directorul, își pierde un moment cumpătul, apoi, văzându-se ridicol, simulează nebunia, convingând și e­­moționând pe frumoasa Luchia cu a­­ceiași măestrie cu care aceasta îl fă­cuse victimă. Firește frumoasa actri­ță termină prin a iscăli un angaja­ment strălucit... Rolul Luciei Michel a fost jucat de d-na Olimpia Fillitis care a avut un debut mulțumitor. Inteligentă și fi­nă, și-a colorat rolul cu pasiune, iro­nie, vervă și amploare. Păcat de cu­surul dicțiunei care îi stânjenește e­­lanul. Cu vremea și­­ cu studiu și ar pu­tea atenua, sau, dacă talentata artis­tă va ști să-și desvolte calitățile me­reu, vom sfârși desigur prin a ne de­prinde cu „gras ei arc­a’’ d-sale. D. Pepe Georgescu a interpretat pe directorul de teatru în chip onorabil. Il sfătuim să renunțe la efectul ef­­tin al râsului care a ajuns aproape un tic. In scena nebuniei a fost insu­ficient, d-sa nefiind un temperament de dramă. Montarea ambelor piese destul d­e îngrijită. * Sărbătorile ne-au adus aminte că nu numai orașele și societatea cultă se bucură de desfătările artei dra­matice, dar că și poporul, și în deo­sebi țărănimea, își are teatrul lui, păstrat de datină bătrână. Ce sunt Colindele, Steaua, Irozii, Călușarii, Brezaia, decât manifesta­ții de artă populară, al cî­-ot înce­put se pierde în ceața veacurilor?... Teatrul popular românesc își are o­­bârșia în desvoltarea simțământului religios, iar formele acestei arte pri­mitive trebuesc socotite ca împru­muturi firești epocelor medievale. O scurtă paranteză ne va lămuri împrejurările în care a apărut, zeița Thalia pe pământul Daciei fericite. Creștinismul a izbutit să distrugă repede cele două civilizații, greacă și romană. Templele păgâne, biblio­tecile, teatrele, circurile, gimnaziile și muzeele, au f­ost prefăcute în rui­ne, și noua religie și-a făcut drum prin veacuri de întimerec. Tradiția­ populară a păstrat foarte puțin din­ gloria fastuoasă a Romei sau din­ înțelepciunea cristalizată în formu­le estetice a Athenei. Foarte târziu, în evul mediu, clerul catolic, pentru a întinde cât mai departe propaga­rea doctrinei lui Christ, a îngăduit renașterea artei dramatice, ca o i­­nsaltă a bisericei. Și după cum tra­gedia, în începutuirile ei la Grecii an­tici, n’a fost decât un mijloc de ru­găciune, un spectacol pur religios în­tovărășind sacrificarea unui țap pe altarul zeilor, în care răstimp se ro­steau stihuri eroice sau mistice, tot­­astfel în evul mediu teatrul renaște pentru a sluji biserica și dogmele ei Teatrul medieval nu e decât tra­ducerea bibliei in acțiune scenică, cu actori aleși dintre credincioși sau clerici. Astfel s’au prefăcut în mici piese de teatru episodul „fecioarelor nebune“, „închinarea magilor“, răs­tignirea“ sau „judecata din urmă“ Aceste mici drame religioase, numi­te mistere sau miracole, sunt de fapt primele simptome de renaștere ala artei dramatice în vrăsta de mijloc. Dar în afară de aceste spectacole îngăduite și încurajate de biserică, poporul mai avea amintirile dramei primitive moștenite prin tradiție de la Romani, ca de pildă Saturnalele când în cursul serbărilor de iarnă, copiii mergeau din casă în casă cân­tând imnuri sacre, ori spectacolele câmpenești, când flăcăii îmbrăcați in piei de animale, dansau în bătătu­ra satelor, personificând­ pe satiri, fauni și sileni, așa cum îi înfățișau basmele strămoșești. Poporul roman mai avea o serba­re caracteristică, adoptată de la ve­chii Egyteni, în care se organiza o procesiune în cinstea zeului Rachus a cărui statuă era purtată în tri­­umf de femei, care-i mișcau capul și membrele cu sfori, în hohotele de râs și chiotele privitorilor. N’ați recunoscut în vechili aatul­ de CORNELIU MOLDOVANU TSATOUL PC - „pearau i*a áramam­ 3 acte de Const. Râmei și ttk-,AS ftu, un act de Simmer. Un cuvânt despre simțul teatrului în »©po­rul românesc. Teatrul romi­i iese în m­iaoL«« v^um <fe p*uiL PF °­ dfln

Next