Viitorul, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 4142-4164)
1922-01-28 / nr. 4162
1 Im.iffira î lei ex- In streinniste Ouat« Șase luni Trei iunii 200 100 t<> lei abonJ Wte IN TARA I« streinîitate IA CHASE t tO.VSATE Jn an . . . fail eh Șase luni . . 280 » Trei luni . Tip» LA SATE« •175 lei 1 9 ° » 1 45 » I ^QUICTIJI j STR. EDGAR!) QUINET No. 2' (Vist»'visa de Hotel Capșammms rmiiz STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 31/23, Restecția și Administrația 49/23 /13/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primisn chi-Mt la ATalantriții zdrobii «trvH Academiei Mo. t7 si la toate Agențiile de publicitati Manuscriptele nepublicate si ilimrnsri cu eg. la tara î lei esia streiaaia R eOll BL liftlift RNANCIARA Este «le netăgăduit ca din «le ordin politic prin care a trecut țara, «‘a născut o adevărată criză de Stat, care s-a manifestat sub diferite forme. Unul din ele este desigur criza fi* nanciară de azi, «datorită lipsei unei politici de stat; manifestațiile ei externe sunt: deprecierea leului, scumpirea vieței, desechilibrul și haosul bugetar alături de cel fiscal. In rezumat, este constatată neputinta Statului «le a face față atat plăților în afară cât și in nuntru, iar repercusiunea pe care această situație a avut-o asupra creditului public și particular a fost dezastruoasă. De fapt, țara e și azi fără buget, căci parodia votată sub această denumire nu e ceea ce trebuia să fie, nici din punctul de vedere al condițiilor noi ale Statului român, nici din acela al nevoilor imperioase ce bat la ușe. El este numai budgetul spertrofiat al României Mici, în mod anormal sporit în unele servicii și fără ordine, în urma celor doi ani, de neutralitate, doi ani de războiu și alți doi ani de destrăbălare și risipă. Nu avem deci alcătuit bugetul Rîomâniei Mari și nici măcar nu s’a făcut până azi nici un pas de îndrumare spre alcătuirea lui. Din potrivă, consolidarea anarhiei bugetare, așa cum s’a realizat prin bugetul în curs, oaie și mai primejdioasă, pentru că are aerul de a cristaliza și legitima cheltuelile dezordonate. Nimeni nu poate pretinde că bugetul României Mari se va putea obține de azi pe mâine, dintr'odată,ei, printr’o politică de economie, bazată pe reorganizarea serviciilor, trebue să se facă o mai bună și mai folositoare repartizare a cheltuelilor cari sunt în adevăr indispensabile, și atât de ridicate față de veniturile Statului. Dar politica de economii nu se pune neumo sub iniciașa formă ca:. 1301. Atunci economiile, cari au naivat Statul de faliment, crap de făcut asupra unui buget cunoscut. Azi, ele trebue să se facă deodată cu o adoptare cu totul nouă a bugetului la o situație nouă, și la nevoi »ei. E neîndoios că, paralel cu această politică de reorganizare și economie în emi lucii, e necesar, față de inflațiunea monetară și datoriile lăsate de război, să se recurgă la noi mijloace financiare. Reforma fiscală însă, dacă nu ar fi dusă în neclaș timp cu consolidarea monetară, nu va putea da roadele necesare pentru a acoperi cbcltuelile mereu în urcare. Inflațiunea monetară care a sporit costul vieței și, deci, cheltuelile Statului, va mai înrâuri câtăva vreme urcarea veniturilor Statului din Impozite, și în deosebi din impozitele indirecte, (—și ele sunt la noi cele mai importante,—) dar e de remarcat că urcarea bheltuciilor a mers la noi mai repede ,de cât, aceea a veniturilor, iar datoria flotantă a Statului a sporit înflațiunea și sarcinele de plată. În deosebi, condițiile în care s’a făcut retragerea coroanelor și a rublelor introducerea lor prin contrabandă, inflațiunea datorită emisiunea biletelor Bănci Generale, au mai sporit aceste înrâuriri nenorocite. Deci, e stabilit că reforma bugetară e strâns legată de consolidarea monetară, și aceasta, de restabilirea unor condiții mai normale pentru economia națională. Chestia reformei fiscale trebue negreșit și e dusă paralel cu cele două dintâi Ea lasă-și poate avea nici o eficacitate dacă ebcttuelile se vor spori necontenit, iar valoarea leului va continua să scadă. Sarcinile din afară, datoria fio fantă prin bonuri de tezaur, cupoane de plată la datoria consolidată ți datoriile comerțului, — apasă desigur și ele greu asupra creditului public și particular. Dar și ele, strâns legate unele de altele,ț jra sunt decât urmarea politicei financiare și consolidărei interne. Cu cât roadele acestei politici se resimt. Cu atât Statul va putea mai cu înlesnire să-și consolideze datoriile flotanți, iar comerțul va putea obține amânări pentru scadențele plăților sale. Toate aceste sunt însă în legăt,r>ă și acțiunea trebue dusä în același timp ; în adevăr, oricât ar plăti comerciantul datoriile sale în streînătate, dacă Statul nu facă, față angajamentelor sale, creditul general va suferi, — și vice-versa. Și în creditul de Stat se aplică aceleași principi? ca în creditul particular. Creditul ce acordă un al treilea este în funcțiune de situația internă a debitorului și de semnele pe care le dă de îndreptarea situației sale. Datoria flotantă a Statului și a comerțului în străinătate nu poate fi stinsă prin plata datoriei în momentul când această plată, prin scăderea leului ar fi un dezastru și ar îngreuna tot viitorul, ci prin plata dobânzilor și prin consolidarea pe termen mai mult sau mai puțin lung. Dealtfel acesta este chiar interesul creditorului. Amânările db criza 'ținute chiar la noi, de către case «la prima ordine, sunt o pildă de ceea ce se poate face în ziua când străinătatea va vedea mai limpede putința României de a se reface prin ea însă?». Un lucru e însă sigur: toată aceasta consolidare financiară internă și externă,«iernat din cauza marelui desech fibru în care ne găsim, cere un program alcătuit pe termen mai lung. Oricine ar afirma că ea se poate face în mod brusc, de pe o zi pe alta, ar amăgi buna credință a opiniei publice. Deci, una din primele condiții a restabilire și consolidarei situației financiare, cere, mai mult ca oricare altă ramură, asigurarea continuității. Nu este destul de a avea un program financiar bine chibzuit, ci el trebue să poată fi urmărit mai mulți ani, pentru ca să poată «la dadele dorite. De aceea numai un partid politic ca acel care a luat acum răspunderea conducerei Statului, capabil să dea țarei cea mai lungă guvernare, poate să ducă la bun sfârșit opera așa de grea a consolidarei noastre financiare. ----- NOTE poat fi ina Csir*i@w în A ©@Gieitsi © pare, a se fi în numărul Academia franceză decis ca să primeasc membrilor ei „nemuritori pe o femee, pe d-rnn Curie. Ilustra descoperitoare a radiumului, stors alechitiie? din mineralul de pehblendă, va putea astfel în curând să înceapă discursul de recepție, cum îl începea marele „naturalist“ Buffon: „Vous m’avez combie d’hopnmr cp m’appelant à vous, mai»,la file»,*& n’est un biert on’autant n on en est digne“......M ați acoperit de onoare chemându-mă la dumneavoastră, dar gloria nu are preț decât alune? când ești vrednic de ea* — Ar putea și dna Curie să înceapă discursul său de recepție cu tot atâta ironic ca și gloriosul ei predecesor, căci dacă printre Jes maîtres de l'ars de atunci se găseau unii cari nu egalau pe Buffon, tot asemeni și astăzi vor fi unii cari în ochii posteritate? să însemne mai puțin decât tovarășa aceluia pe care o moarte stupidă l-a răpit culturei universale, înainte de vreme. Dar intrarea doamnei Curie , Academie are și o altă semnificație, și anume triumful ideii de egalitate, în ceea ce privește onorurile acordat marilor talente, fără deosebire de bărbat și femeie. Și va rămâne în istoria culturei europene ca un exemplu de puterea prejudiciului, că in civilizata Franță s’a putut combate înainte de război, accesul unei femei sub cupola nemurirei, pe motiv, că o femee nu poate purta sabia, legată de costumul verde—faimosul „l'habit veri,“— al academicianului! Cu astfel de argumente se căuta astfel a se înlătura din Academie o personalitate care a dat lume? izvorul misterios al razelor fără sfârșit, și pe temeiul unor subtilități se închidea poarta celebritatea unei femei care o cucerise și fără de consacrația Academiei! Dacă doamnei Curie i se vor deschide acum porțile Academiei—unde un Alphonse Daudet a sugerat ideia că pot intra și comentatori de documente falsificate, — vezi „?<’muritorul* — înalta instituție de cultură va face dovada că știe să împace tradiționalismul cu dreptatea PETRONIUS, S’a vorbit, mai de mult despre bolșevismul din China. Atunci — spunei ziarul „Le Templi" — arătat, pe de o parte, că condițiunile» economice și sociale, specific« populațiune? ■ chineze, diferă de acelea ale rușilor dinaintea revoluțiunei, iar pe de alta, ea s greșește, prea adesea, luându-se bolșevismul ca o schemă invariabilă și universală pentru revoluțiunile în perspetivă. Mai spuneam, tot atunci, că aclimatizarea comunismului cere, pretutindeni, formularea unei teorii pricepută de populațiune și referindu-se la nevoile lor. Nobeluziunea noastră era că bolșevismul nu se poate întrona în China, neexistând condiții mile examinate, și cu primejdia adevărată sunt numai elementele rusești, care ar provoca tulburări grave acolo, amenințând securitatea străinilor. Caracteristica poporului de la Peting tiv fruntea atteî mici armate «ie secretari; și că el face, peste tot, o întinsă propagandă pentru soviete. De semenea, am aflat, lămurit, cărti,>i ales prudenții», a,a fost, câștigat*, Silitul guvernul chinez să ia unele măsuri pe care astăzi, poate, se regrets. Totuși să «lcurăm, împreună cu d. Cordier că „(Spina a făcut, în politics, experiența tuturor sistemelor, a cunoscut toate metrinele filosofice“ probabil ca ea să mai facă una; insă, studenții, minierii și soldații nu reprezintă întreaga Cmară, poporul manifestându-și o suverană indiferență pentru ffrice apariție nouă de fapte sau idei. •-----------------------------------------. Silüssia si extremu! cmn! BOLȘEVISMUL EL CHINA - Interesantele ralailrS ala urnui ziar francez Pe lângă aceasta, nu afirmam convingerea că massele chineze nu poit fi conduse la idei. Populația ne practică prin definiție, ea nu este sensibilă decât la mărturii tangibile, avantagii și profituri evidente - de-j vada o fac numeroasele misiuni religioase cari au înregistrat un foarte slab succes. In adevăr, oricât de mare a fost efortul lor, cifra convertiților este derizorie față de cele 400 de milioane chinezi. Dimpotrivă, adepții diferitelor aplicațiuni ale științei moderne cresc necontenit; numărul lor pare considerabil și la sate, ceea ce ne-a silit să scrim că soarta statului n’are nici o legătură cu progresul poporului, care a înțeles, azi, că de binefacerile civilizației nu se poate lipsi niciodată. !?i în această vocațiune prozaică vedem toată forța de paralizare a terenul si are ,ori propagandei bolșevice. ! Propaganda Activitatea propagandei sovietiste, impulsiunea ideilor au subjugat, literalmente, pe rușii obosit? de război și predispus? la misticism. Nici o propagandă, însă, n’a izbutit să cucerească massele chineze. In disprețul celor trei religioni oficiale, car? există în China, religiunea Mandarinilor, Taoiștilor și religiunea Fa, adică budistă, pentru toate ideile domnește o indiferență absolută. „Am văzut o serie Wieger în Histoire des croyances en Chine că în Indii, îndată ce fideismul lui Buddha a fost nimicit, partizanii lui au fost siliți să-și expună credința cu exagerări filozofice. Acelaș lucru s’a întâmplat în China cu confueismul. La epoca în care sunt (anul 1000) mandarinii deveniți atei și materialiști nu mai pot susține vechiul theism". Superstițiunile nu lipsesc, dar nu mai există nici o religiune. E destul, spre a ne da seama despre aceasta, să spunem că templele sunt părăsite toate și nu redevin utilizabile decât în zilele oficiale fixate de autoritatea statului. Chinezul este om practic Bsai Esa Bîssagssrasss| ss^8EB#Ss ® wksew^2î5*es»ss» Cercați să vorbiți de doctrine și teorii acestor milioane de cultivatori și neguțători pe cari orezul, mătasea și vreo câteva coloniale importante îi interesează în mod exclusiv! Astăzi, când China are un regim de mică proprietate, ce poate să facă bolșevismul utopist, artificial și anarhic? Desigur, știm foarte bine că, prin Republica Extrem-Orientului, aliata politică a Moscovei, agenții lui I^nin au pătruns în China; că Yurin, despre care am mai vorbit, a fo ZI CU ZI „Cugetirile“ d-li Iorga sunt cu adevărat perle. Ts fi încă una: „Decât, s 1 încerce lumea cu tine, e mai bine să vie la tine d'iă ce va fi isprăvit de încercat cu zi“. I. Iorga e, decii așteptare. Când toți ceilalți vor cădea în faliment, d-sa e gata să le »locjii, „Paște murgole“... Wr D. N. Iorga a pus: F.n mă tem d omul fără gest m.r de gesturi fără om nu mă tem. ! Noi spunem: 3n ne temem nici de omul fără cap net de capul fără om chiar dacă are iarbă. I# Activul și inigentul fost ministru al instrucției publice, d. P. P. Negulescu a decis i-și scrie memoriile. Ele vor conține cu pagini albe, sau ceeace e mai sunt, pagini numai pătate. I.* D. I. Mihalajti se plânge că nu a fost consultată chestia reformei grave. Ile cunoaște!. Y. pentru un om care și a țteribil s Ffi frumoși ani ai tinereții pentru .Țibține titlul de doctor In abecedar.această omisiune este o palmă prea grea. Ziarul fostuli ministru de justiție dl Stelian Popescu trimete următoarea urarele drum bund lui Titulescn : „In fine, după spusa sa, d. Titulescu va pleca, să sperăm însă că frumosul său bant nu va produce și pe acolo pende se duce, incurcăturile pe cari [le-a făcut în țară cu proectele sale imaginare, cari n’au ținut seama de nici una din realitățile din ziua de azi. Ii dorim Iimn bun și ce n’a făcut bun act să facă măcar acolo“, i Dl dr. Gheorima a fost mai generos decât credem. El a oprit nu două locuri în emisia interinară, ci pe teatru apoi« Facem amendă onorabilă! »» „Gazeta Transivaniei“ din Brașov a apărut cu un jenar negru In ziua când s’a construi cabinetul actual sub preșidenția «lui I. I. Brătianu. Aceasta probai ca amintire că același om contribuie poate cu ceva la intrarea trupei românești in Brașov, și la desroirea Ardealului de asuprirea ungară Așa că chenar« negru al „Gazetei Transilvaniei“ din Brașov este explicabil 1 Hreonsii-e *a „VIITORUL Cel mai bune scris Cel mai birti informal Cel mai râspândit — ZIAR OBSEARA— ti iisdm truirea iezirilor pedepsirea amiziYilor Un comunicat al ministerului de interne ce a produs o excelentă impresie in opinia publică, — dovedește că noul guvern este hotărât să pășească energic la realizarea programului anunțat, pedepsind fără cruțare pe toti acei cari s'au abătut dela datoriile lor, in timpul trecutelor regimuri. In arătatul comunicat se arată in amănunt disposi lunile ce s’au luat pentru accelerarea cercetărilor tuturor abuzurilor semnalate și înaintarea actelor parchetelor respective — unde va fi cașul — spre a se stabili odată cu adevărul și responsabilitățile acelor ce s'au făcut vinovați de fapte ilegale sau incorecte. Pretutindeni și oricari ar fi persoanele învinuite ministerul nu va da înapoi, aplicând cuvenitele sancțiuni. Iar pentru a se da dovada vie a acestei afirmațiuni, comunicatul dă o listă, din nenorocire foarte lungă, a tuturor abuzurilor, dovedindu-se cangrena morală ce a infectat organismul româniei, stăvilindu-i normala desvoltare. De la Dorohoi până in Ilorj comunicntul ministerului enumßra o nesfârșită serie de anchete. Romanul, Durostorul, Tulcea, Hotinul, Tecuciul și alte județe încă, dând o recoltă bogată parchetelor. Oameni cărora li se încredințaseră posturi înalte in administratiunea județelor și a comunelor, și-au călcat datoriile, au călcat legea, îndrăzneți și sfidători, sprijinindu-se pe bunavoința trecutelor regimuri. Guvernele însă se schimbă și abuzivii s’au găsit azi în fața unui regim ce înțelege să înceapă de sus în jos opera de moralizare. Dacă „peștele se strică de la cap“, trebue ca tot de acolo să înceapă îndreptarea. Iar refacere morală fără sancțiuni nu se poate concepe. Pedeapsa pe care justiția o va da tuturor celor vinovați va fi primul exemplu ce se dă României Noul, prima scădire pentru aprinderea focului sacru a purificarei morale. Opinia publică primește cu o deosebită satisfacție aceste sancțiuni, și cu cât ele «■«* fi mul iwirr, cu UttU VOT avea un răsunet mai adânc și o mai mare aprobare. Era afacerilor nedn sfite, a jafurilor și abuzurilor patronate de regimurile incapabile ale „nouei democrații s’a sfârșit. Pășind la muncă spornică și cinstită, noul guvern avea datoria să curețe pădurea verde a neamului de uscăturile dăunătoare, și a făcut-o. 0 L DEU ECOURI stațiune de radiotelegrafie a fost inaoguat't si tu Africa occidentală franceză, la’.farul Ihssam. Stațiunea va fi In leg.’Uuri cu toate vasele cari fac traficul pe coastele Atlanticului.upă un raport oficial, Statele Unite posedă o rezervă de aur in valoare de peste 3 miliarde dolari, iar totalul numerarului în circulație ar fi de 8 miliarde. a Paris s'a fondat c u institut pentru învățământul tehnic femenin Elevele pot deveni,ieșind din această școală, secretare tehnice, chimiste, calculatoare etc. cademia de medicină din Paris cerat, cu prilejul modificării programelor de studii, ca, în învățământul secudar francez, eianele să fie mai puțin populate și să se facă apel, totdeauna, întăi la spiritul de observație al elevilor și, apoi, la memorie. Academia a mai insistat și asupra dezvoltarei educației fizice ia școală, prezentând un memoriu în acest set n frumos tablou a fost oferit lui Lloyd George de către d-l Clawling, corespondent în Londra al jurnalului danez «Politiken». Acest dar a fost făcut în numele unui număr de prieteni danezi ca, dovadă a încrederilor că va aduce o prereală Europei. SCRISORI OLÅ STRADA BUCUREȘTI 8« cartierul Europal.—Nasmirile diiai itau -----—--------■—, miri 1 é " ■ irr—im mrrr^|'TUT mirin'iTTi mriii rndim uium im in inchiile— trâzboiului și cale de azi De câteva săptămâni Parisul a dat uneia din străzile sale numele Bucureștilor. Municipalitatea marelui oraș a adoptat în unanimitate procesul de schimbare a lui rue de Hambourg în rue de Bucarest. Cum era firesc, această stradă se află in cartierul așa numit al Europei, între gara Saint-Lazare, sfiurmii din preajma bisericei Saint-Augustin, Bulevardele des Balignolles și Glich, și rue de Oliehy. In cartierul Europei găsim numele principalelor capitale și orașe europene, ca de exemplu, rue de Lomdres, rue de Vienne, rue de Lisbonne, rue de Madrid, rue de Berne, rue de Petrograd, rue de la Moscou, rue de Constantinople, rue de Rome, rue de Turin, re de Liege, rue d’Amsterdam, rue de Bruxelles ți acuma rue de Buearest. Am uitat, sa menționez și rue de Budapest, dimpreună en piața cu acelaș nume. Cartierul acesta, după cum își pot da seama cititorii cari cunosc Parisul, este cât se poate de central, iar strada București se află la cel mult cinci minute de gara Saint-Lazare și la vre-o opt minute de magazinele Printemps. Foaia rue de Hambourg este rn stradă scurtă, ca de vre-o sută de metri lungime, cu vre-o zece clădiri mari fără prăvălii. Se poate chiar spune că seamănă cu una din străzile curate decreștile pe la noi, cum ar fi, de pildă, strada Batiște sau G. O. Cantacuzino. De o parte este legată prin rue de Moscou eu l’UC de Petrocrad. .. lat de oftalnll» ca gara Saint-Lazare prin rue d’Amsterdam. Și în Paris, strada, București nu e departe de fosta împărăție țaristă. Colonia româna, mișcată de mărturia aceasta de dragoste din partea municipalității Parisului, care vine în același timp cu gestul larg al Parlamentului de a se distribui, după propunerea bunului nostru prieten de f fericot, ajutoare bănești studenților, se simte și mai mult apropiată de poporul francez. Ospitalitatea largă a fraților noștri în latinitate se manifestă din ce în ce mai prielnic. Rue de Bucarest, prin bulevardul des Batignolles, care se află în apropiere, se găsește la câteva sute de metri, cel mult un ehnometru de Parcul Moneean, una din cele mai frumoase grădini ale Parisului. NumEfi. disa tracut înaintea războiului, Cartierul Europei avea numele orașelor principale și capitalelor țărilor care au dezlănțuit războiul. Cu încetul cu încetul ele au fost înlocuite, și rue de Berlin, care era între rue de Londres, în Place de T Europe, și rue d’Amsterdam, a devenit rue de Liège. Ca o satisfacție pentru orașul belgian distrus de nemți, i s’a dat numele acestei străzi, în locul străzei Berlinului. Rue de Petersbourg a devenit rue de retrograd, puțin timp după ce guvernul rusesc a voit să piardă terminația burg, Corei da o înfățișare roșii, prietenoasă pentru dușmani. Vechia Avenue d’ Anemague, care se găsea în al î f he* Arondisment, între Boulevard «de la ViIhiUe și Boulevard Polurier, a luat numele de Avenue dean- aurea. Revenind la eura Europei, vedem rue da Vienne, care a fost păstrată cu vechiul ei «rne, rue «le Constantinople, și ilare de Budapest. Turcii și austeri, ungarii, deși « mestecați în război», nu au fost niciodată socotiți drept «interi morali ai actelor de barvilitiam, în care se dedau. Considerați ifo.»Inițfe unelte în mâna germsîJilor, au fost văzuți cu ochi binevoitori d» Anlantiști, până chiar și în cetare privește menținerea, în Paris, a numelor străzilor amintindu-ne orașe dușmane. Curiasitâll Yoiu semnala, la cariierni Europei două ciudățeni«, dl« cari cea dintâiu mi-a «tras atenția numai din prîctica originaliății, iar cea «le-a doua fiindcărwi «r»5nt«*știi o stradă rău famată din lîfuri roșii, te intrarea căreia patronii progresiștilor, în vremea corupației, linsese o tablă oprind accesul ei pentru soldații armatelor ocupante. ^1ruperi a Ut“ nu puteau frecventa decât anumite localuri, -Uírdef^Intindeau ori „answeis“. Pe Vitele Bruxelleș.tiiXÎști; o mică prăvălie, un bar eatz ;PÎ!rlteâeiis, cu inscripția, în liter» albe lipite pe fereastră: ,,-Apx «pștul pusea încor Mul1rii utirrx/ roși, dar cari po-ș! (tote teamă, — umplu cârciuma © rtfSaa*;) cu titlu simbolic. E chiar ise asmirat prim clienții, din care fa tifii fi meritând epitetul de care infrhcsc, fa# baz pe seama patra fi oîili. A doua curiozitate, OsSsastii de ordin și mai puțin intyres, privește Place de Budapest și rsw de Budapest, o arteră de inframicație care leagă rue de Lichdeff* im rue St I>azare. Mieii, appreswfttiâ Sîlă, eu pavajul deteriorat, are ISP deasupra inconventientul de-a nu fi ocupată decât de oteluri, bwîulâe fi femei cu moravuri ușoare, cari în ușa localurilor necaiora invită frecsitdili. Cu voci riîj fBȘÎtise femeile acestea buhăite de viții« til Coală, pronunță cuvinte, po Bars' cîe le cred ademenitoare, dar OtiM tra fac decât să te desguste, ț&rît au ești decJtzut ea, și nenoriteäiSh or* le acostează. Tiv anul acest», critFfVpiora, mîri divizia de moravuri, segprave ghiuind mai de aproape po ÍJTponstientete poripatesticiene, ele parți «mai puțin îndrăznețe, și, In cefpectUS multe cazuri, se mărginii» rn: ffrtirica' 8- efîiade IST. A. T. Podani? cea mai volositoare și rașietă?nu se poate fac? mimat 4 aL VIITORULU Cosifiniirsiifas VIATA LITERARA ca kTRITMNN Histria rösl dg ciomac Simfionii morm de ° cqrhea §,d ©r*i tut- giurșea Dn voluim de versuri corecte ne înfățișează d-l Em. Ciomac în „Mistica roză“. Aceste versuri însă, nu învestmântează o inspirațiune poetică, ci acoperă o atitudine de estet. Poetul este întotdeauna un estet, dar estetil nu este întotdeauna și poet. Conținutul ei etic al volumului presupune o psihofactură construite în tehnica versului, în care autorii cântă, fie „Despărțirea“ ca și pand ar descrie un poem, fie „Nocturnele pariziene" ca și când ar înfățișa impresiunile stârnite de creionările văzute într-un muzeu, fie „Icoanele din luptă" ca și când ar corecta stingând rănile de culoare ale rapsozilor străbuni. Acelaș lucru se poate spune și de „Poemul zeiței adormite“ pe care îl rostește autorul în fața pânzelor lui Giorgione, sau după câteva pagini din Vergiliu. In genere arta îl emoționează profund pe d-l Em. Ciomac. Transcrierea acestei emoțiuni în versuri nu constitue poezia. Cu darurile d-lui Em. Ciomac această transcriere ar servi comunicării operelor de artă într’o critica de artă, în care de altfel excelează autorul nostru. Încercând insă la prezait ca poezie o critică de artă, se stinge și poezia și critica, rămânâdu-ne în schimb din tot volumul atitudinea unui estet, care scrie versuri corecte, ce nu emoționează, deși versificatorul este emoționat pate peste măsură. Războiul a lăsa în sufletele unora dintre luptători toane, care îi urmăresc §1 în afar câmpului de luptă. In luptă înotăm cu toți? emoțiuni psihologice covârșitoare. Reprezentarea lor este interesantă. Transcrierea mștor reprezentări de către memoii asociativă sunt documente de valoare relativă, din cauza coefientului emotiv al fiecăruia dintre anscrietori, dar în sfârșit sunt documente. Când însă acest document te înfățișat cu un coeficient emotii constant, reprezentarea devine o ingine, care poartă pecetia unui an la suflet pe care îl putem recrinoe. Amintirile dinilele de luptă conținute în „Sforma pwrl’î“ ale d-lui G. Cornea inartă această pecetie fără ca infinite redate să fie în genere pieire. Priveliștea bătăliilor, pe câini se prezintă autorul au o placitate abstractă, dacă ne putem prima astfel, însă în fiecare amSnnt se întrevede dragostea nețărmurit a autorului față de suferințe neamului său, fără să fie o singură clipă retoric. Aceasta este singura dar însemnata, însușire literară a d-lui G. Cornea. D s a are înainte-i o realitate, pe care o înregistrează. Se pare, că nu schimbă nimic, fiindcă se silește să ne dea documente. De aceia plasticitatea acestor înfățișări este redusă la ultima expresie. Deschizătura unghiului sân sufletesc are însă mereu aceeași pozițiune. Și aceasta se vede din trasarea figurilor dle ostași români de o vitejie făcută dar aprigă și de o veselie macabră dar adecvată. Aci sunt elementele de plasticitate, care se revarsă asupra întregului continut și ceea ce la început dă impresiunea uinei notațiuni de proces-verbal, la care autorul ar reduce toată povestirea sa, devine simple elemente de cadru, în care se mișcă trăind cu vigoare siluetele eroilor noștri. Negreșit că d-l G. Cornea nu răușește să dee o capodoperă literară la acest volum și, că o comparație cu indiferent care pagină din „Leteu“ al lui //. Barbus se ar desființa pe autorul român, în ceea ce privește literatura descriptivă a marelui rzboiu, însă trebue să recunoaștem, că cele mai reiușite pagini descriptive ale războiului nostru din urzhii sunt semnate de cî î G. Cornea. Bineînțeles, că e vorba de literatura descriptivă« iar nu de poezia descriptivă. ( „Iedera“ a d-lui Iul. Giurgea este o carte al carei conținut se găsește pe pragul literaturii. Cele patru povestiri, care deftiuesc volumul sunt patru rezumate a patru romane oarecare semnate de Roman di Terorii sau de Carolina Inveraazio. Elementul caracteristic al acestor povestiri este senzaționala. Un sensațional gazetăresc scris gazetârește. Aceasta ar fi de ajuns, ca acest volum să nu aibă nimic de împărțit cu literatura. Decât că ultima povestire merită o deosebită atențiune, nu, fiindcă ar fi o realizare, el, fiindcă este cea mai apropiată de pragul literaturii, e vorba de „Fiara". Un îmblânzitor de fiare din America, renumit în Lunea întreagă pentru curăgiul său neîntrecut, se găsește cu circul, în care e angajat, în turneu prin Rusia. El este român de origină, înainte îl chema Ffati Mărăcine, iar acum se numește Davis Morison. (Această transformare nu servește la nimic, nu e un motiv estetic, care să reazime anumite momente de mai târziu). Toată viața lui și-a închinat-o circului și antrenamentului său. E bogat, frumos și de o distincțiune în raporturile lui sociale, care îl fac să fie admirat mai de<® Ac Către femei. Davis Morbm a lift fjj..În nici o atenție, fiindcă un iistiffiat de conservare parcă 1 face @2: simtă, ofi singura fiară, pe care t?0 o poți îmblânzi, este fente ©«. 04. de «ceea sa ferește. Dar un râs «sf^nt iu auzit în tren în timpul tâî Stele sale îl face pe îmblânzitorul fiecare să fie el însuși îmblânzit, b! Cho nî în fața femeii. Se zbate puțin, ® rr cade învins, îmblânzitoarei. t'Ai ® ta Bogdanova, o femee «Bk«‘care călătoria împreună cu fertiau'a, verișoara ei, în acelaș mgda. Tatiana este geloasă și m vă, «sS bnis. În ziua reprezentațiani? ăț gr?la de la Petrograd, la care Fitte*parte și familia imperiala» eteriei va face o surpriză, întru «fit Morison va da poate cea w«t ffe^rentă dovadă a euragiului lângă celelalte fiare, cu care se va prezenta va mai fi și un tigas (Sehr, pe deplin îmblânzit. Nu se teme, fiindcă are mare în însușirile sale. Totul meu s îmt secret șî dintre străini ewrrtta Bogdanova și Tatiana știau. îs aesseg reprezentației, Bogdanova era «L» fată. Tatiana, ca să se răs&mneț» eraganizează răspândirea în arentt «tromului a-