Viitorul, octombrie 1922 (Anul 16, nr. 4365-4390)

1922-10-27 / nr. 4387

r < + * . CAMPANIA din Căilor Ferate Române De câtva timp ziarele de opoziție și în special și anumită presă au început .O campanie dârză pe tema exploatarei C. F. E., exploatare care afirmă acele ziare merge din ce în ce mai rău din cauza actualei administrațiuni. Deși opoziția și presa ce o susține știu că cele ce afirmă sânt sau inexactități sau exagerări totuși duc campania pentru a întuneca, mai cu seamă modul admirabil în care s-au făcut transporturile în timpul Serbărilor. Incoronări, cînd în două zile au circulat în țară, pe lângă trenurile obișnuite, alte 172 trenuri speciale, în modul cel mai perfect. Acea presă nu se poate împăca cu ideia că atunci când jubila că nu se va putea circula în timpul serbărilor nici pe linia Ploești- Predeal, nici pe calea Sibiului, a văzut că între București și Alba- Iulia au circulat 30 trenuri speciale cu cele mai splendide vagoane în cea mai perfectă ordine și siguranță și cu o exactitate cronometrică , ceea ce a atras mulțumirile unanime și admirația misiunilor streine, cari au putut aprecia perfecta circulațiune a căilor noastre ferate. Pentru a întuneca acest succes presa fără scrupule a căutat să speculeze câteva accidente, cari firesc se pot întâmpla, din când în când, pe o rețea în întindere de peste 12.000 km. Pentru a pune însă la punct chestiunea și a dovedi că întreaga campanie este nu numai lipsită de temei dar și de rea credință, ne vom mărgini a da câteva cifre și date pentru ca lumea imparțială să poată să tragă concluziile logice. Când la Ianuarie 1922, partidul liberal a venit la guvern, numărul total al trenurilor de călători și de marfă era de 580 zilnic. Astăzi numărul acestor trenuri este de 965, adică aproape dublu. Pe când în ianuarie 1922 se încărcau lunar 42.000 vagoane, astăzi se încarcă 104.000 vagoane*, adică de două și jumătate ,ori mai mult. Maximul numărului de vagoane încărcat vre-odată, înainte de venirea actualei administrații nu a atins 65.000. Pe când la ianuarie 1922, veniturile totale lunare ale C. F. R. au atins 102 milioane, pe luna August a. e., sub actuala administrație veniturile au fost de 207 milioane adică dublu. Cel mai mare venit realizat de C. F. B. sub regimul trecut averescan a fost de 123 milioane. Și să se noteze că aceste sporuri imense de venituri nu sunt datorite unei sporiri în proporție a materialului rulant ci unei mai bune utilizări a acestui material. Sub actuala administrație prin introducerea echipelor volante s-au reparat în trei luni de zile peste 12.000 vagoane de marfă, iar în ce privește vagoanele de călători, cu toată distrugerea prin incendiu a Atelierelor Grivița, s-au reparat câteva sute de vagoane de călători care au fost văzute rulând la trenurile speciale ce au circulat cu prilejul serbărilor încoronărei. Astăzi avem peste 1650 locomotive în funcțiune, toate vagoanele de călători, necesare trenurilor în circulație, sunt în perfectă stare și 12.000 vagoane de marfă mai mult decât a lăsat regimul averescan și tot sub administrația actuală s-au așezat în cale 1.800.000 traverse, în interval de șoapte luni de zile, și se vor mai așeza până la Mai viitor încă 700.000. Așa fiind lumea poate judeca, în ce hai au fost lăsate căile noastre ferate de administrația trecută și cum se găsesc astăzi. Tot sub administrația actuală dau comandat toate podurile definitive, cari trebuesc să înlocuiască podurile provizorii și s-au dat de către guvernul actual credite de peste două miliarde lei, pentru punerea în funcțiune a atelierelor, necesare reparărei mașinelor și vagoanelor, pentru cumpărarea materiilor prime, pentru construirea de garaje, de triaje, plăci turnante instalațiuni în gări, etc., etc. Dar opoziția și o anumită presă fac campanie pe tema podurilor de la Posada și Valea Largă și atacă pe această chestie tot ce este inginer român. Or, se știe că ambele aceste poduri au fost făcute de germani în timpul ocupației și erau provizorii, și trebuiau să fie înlocuite încă de mult cu poduri definitive după cererea inginerilor romani. Or, regimul averescan, care în cei doi ani de guvernare trebuia să aibă ca primă grije și datorie să refui la toate aceste poduri provizorii, nu numai că n’a făcut-o, dar face o vină administrației actuale că n’a executat în șeapte luni de zile ceea ce el nu,’ a făcut în doi ani. O spunem sus și tare și si, repetăm că cincizeci și cinci de asemenea poduri mai există încă în asemenea condițiuni și cu toată bunăvoința administrației ele nu vor putea fi refăcute decât până în 12—18 luni. Regimul trecut a contractat afaceri veroase de miliarde ca aceea. Brutinel și Compania dar nu a găsit o sumă de 200 milioane, timp de doi ani ca să refacă, modurile provizorii pentru ca astăzi să aibă îndrăzneala de a duce campanii, care de fapt se întorc asupra lui. Tot asemenea în ceea ce privește și derierele care se întâmplă, e tot o consecință a incapacităței fostei administrații, care nu a schimbat traversele liniilor la timp, ceea ce trebuia să fi facă cu precădere înaintea oricărei lucrări precum și faptului că a cumpărat și pus în circulație locomotive prea grele pentru liniile noastre ferate. Dar, administrația actuală s’a ocupat nu numai de refacerea căilor ferate și de progresul lor, dar a căutat ca și personalului acestei vaste administrațiuni, și mai cu seamă celui inferior să-i sporească salariile în așa măsură încât azi acest personal poate trăi în mod omenesc. Evident pentru aceasta a necesitat un spor de cheltueli de peste 300 milioane, pe care administrația actuală l-a cerut și la obținut pentru că ea judecă că nu se pot cere servicii unor oameni, înainte de a le asigura și mai bună stare materială și tot administrația actuală a scos personalul C. F. R., de sub regimul violentei. Rezultatele se văd. Azi personalul C. F. R., lucrează cu multă râvnă și devotament și numai acestui personal se datorește sporul de trafic și de venituri de care am vorbit mai sus. A, dar și poziția duce campanie pe tema marelui număr de accidente, atribuindu-le personalului C. F. E., începând cu Directorul general până la ultimul frânar*. In afară de faptul că dacă sunt accidente aceasta se datorește numai victriei regimului trecut, care n’a îngrijit la timp de linii și de poduri, trebue să se mai fie seama și de faptul că azi cirefilațiunea este aproape întreită ca cea din ianuarie 1922 și deci este firesc ca și accidentele să fie în proporție. Afară de aceasta suntem în epoca ,când în fiecare an de regulă se întâmplă mai multe accidente. Și apoi datele pe care le vom publica în curând vor dovedi că fată cu numărul de trenuri care circulă azi, numărul de accidente nu trece proporțiunea normală, inerentă firicărei rețele și în special nu întrece numărul celor ce s-au întâmplat în anii trecuți. Cunoaștem însă cauza acestei campanii: nemulțumirea că sub administrațiunea actuală, numai după opt luni de conducere, traficul s-a întreit iar veniturile s-au îndoit. Numărul trenurilor care circulă actualmente în vechiul regat a întrecut pe cel din 1914 având cel puțin acelaș confort, lucru de care poate convinge orce călător: înțelegem supărarea, însă nu putem să nu înfierăm tentativa opoziției de a demoraliza personalul O. F. R. care își face pe deplin datoria. Știm de asemenea că această campanie, mai este inspirată și de câteva elemente incapabile scoase din serviciul C. F. R., și cari au găsit azil în sânul opoziției, care însă nu se poate felicita de achizițiunile ce le-a făcut. acuz Ziarul „Lupta” îndrăznește a ataca pe liberali pe tema că ei ar fi contra culturei. E adevărat că nu înțelegem cultura așa cum o concep aceia cari au studiat atâta de profund biblioteca d-lui Poklevski-Koziel! T ■ * In fine ziarul „Lupta” a primit mandatul din partea opiniei publice românești de a cenzura morala publică, presa, și pe oamenii cinstiți. Aflând aceasta d. Poklewski Koziei ca și Günther au rămas extaziați: „Dacă stendinții devin censori, ce-au să devină oamenii realmente desinteresați?“ Un fruntaș țărănist desgustat de conduita partidului d-lui Mihalache, a denunțat Camerei că d. Stere a declarat că d-sa are o chestiune personală cu Regele și de aceea nu merge la încoronare. Cu oameni ca dr. Lupu și Stere, partidul țărănist devine ceva mai rău decât demagogic. Devine un fel de clinică în care d-rul Marinescu ori Obregia sunt cei mai autorizați de a lucra. Situația politică în Ceho-Slovacia DE CE A fosT schlmisat imm\ Benes I «■uhut 11 iiiiiiii mmasgsr — Pentru a se clarifica situația politică internă a Ceho-Slovaciei— „Gazette de Prague“ ocupânduse într’un ring articol de schimbarea de guvern în Cehoslovacia, începe prin a releva că noul cabinet a fost primit foarte bine de opinia publică, deoarece el este o dovadă a perfectei solidarități naționale și expresiunea definitivă a concentrării partidelor politice. Acelaș ziar face constatarea că este al cincilea guvern acesta, venit la putere cu trei săptămâni înainte de aniversarea independenței republicii. Se știe că guvernul prezidat de d. Benes a fost o formațiune de tranziție în așteptarea unui acord mai stabil între grupările politice. Situația guvernului Benes Sarcina asumată de d. Benes în tot timpul guvernării, a fost una din cele mai împovorătoare, d-sa if fiind și președinte de consiliu și ministru al afacerilor străine. Deci această schimbare de guvern nu a fost pentru nimeni o surpriză. Avându-se în vedere criza economică și socială actuală, partidele concentrărei naționale, simțeau necesitatea unei reorganizări solemne pentru a face față împrejurărilor. De altfel, relevă „Gazette de Prague“ în Cehoslovacia au fost până mai dăunăzi, două guverne care dictau paralel. Primul, adică guvernul oficial, era cel responsabil; celalt, compus din șefii celor cinci partide ale concentrărei naționale, lucra din culise. „Grupul celor cinci“ căuta să asigure guvernului în toate împrejurările majoritatea parlamentară. Și dacă astfel făcea servicii incontestabile guvernului, acesta însă era uneori nevoit să facă transacții ce nu erau pe placul opiniei publice, iar răspundere bine înțeles cădea asupra guvernului democrat, unul din cele mai importante diin majoritatea parlamentară. Și celelalte partide de altfel, în toamna anului 1920, au trecut toate printr-o criză destul de serioasă. Actualmente însă situația este cu desăvârșire schimbată. , Programul detailat al noului guvern încă nu e pe depliin cunoscut, dar credința generală este că el nu va face altceva decât să continue opera cabinetului Beneș. Două sarcini mai dificile Pentru cele două prime sarcine mai dificile: urcarea coroanei în străinătate și neînțelegerile muncitorești din bazinul Ostrava, noul guvern are sprijinul complect al parlamentului și țarei. Partidele reprezentate în cabinet, pentru a da un concurs efectiv la învingerea dificultăților, vor trebui în toate ocaziile să consimtă la sacrificiu, ■...................— " 1 ................................ ..! Fostul prim-ministru și actual ministru de externe al Cehoslovaciei Cum se prezintă actualul ssaa Bsarpaissa.ma#xss&xsssc Wisamtr guvernmams" Acum când cei cinci șefi au intrat în noul guvern, răspunderile vor fi stabilite și situația se va clarifica. Se știe că forma tumei guvernamentale prezidată de d. Benes, a urmat cabinetul ad-hoc ce a trebuit numit în urma crizei suferite de partidul socialist NOTE ION PETRESCU Un eveniment care într'o cât veche cultură și viață artistică, și vrednic de sărbătorit, este acela pe care tânăra noastră Viață intelectuală ni-l oferă astăzi când Teatrul Național ne dă prilejul a cinsti jumătatea de veac petrecută în muncă a actorului Ion Petrescu. Sărbătoritul de astăzi este un simbol viu al unei întregi epoci din viața artei dramatice românești. El contemporanul Aristizzei și al lui Gr. Manolescu ori Julian, a cunoscut acea fază de i flpăjlătire a gustului public, în care actorul era un ignorat, și în care artistul cunoștea până în adânc, paharul amar al indiferenței. Și cât avânt, ce suflet croit din altă pastă decât al celor mai mulți dintre noi, trebue să fi avut acești oameni, cari să continue în isolarea lor să rămână credincioși unui altar în care credincioșii erau atât de puțini! Un Ion Petrescu nu s’a descurajat, nici când a fost silit să joace în piese ce nu se potriveau realului teău talent, și a fost nevoit să se înflăcăreze în săli reci, cu public ce de abia venea cu greutate în cele trei seri pe săptămână în care „Societatea dramatică“ dedea representații ! Dar mersul înainte în artă, ca și în politică, în literatură ca și în organizație socială se face prin generositate idealiștilor, prin jertfa marilor naivi cari nu pot — spre binele lor și al nostru — pricepe adaptările la nimicurile presentului, cu gândul la dealul cel pur și cel înalt. Și dacă un suflet ca al lui Ion Petrescu are nevoe de încurajări, atunci ce altă răsplată mai demnă de el, decât conștiința deosebirei făcute cu pași uriași, de la arta teatrului, și de la gustul publicului de pa vremea când debuta, cu timpurile de astăzi? Truda idealiștilor nu este niciodată sterilă. Mai curând sau mai târziu ea vine să pună cununa de laur pe frunțile ce au stat bârje și fără să se plece, în orice vitregie a soartei. Un Ion Petrescu este un triumfător. Aplausele noastre la „scena deschisă” a istoriei, se duc spre artistul care a contribuit într’o atât de largă măsură la propășirea Teatrului nostru National. PETRONTUS CALOMNII ?! Partidul antinational alunecă continuu pe o pantă periculoasă, fără ca cineva să-l poată opri. De altfel nimeni nu mai încearcă acest lucru. Ar fi zadarnic să creadă cineva că o argumentare poate aduce la realitate pe acei caii de mult trăesc din ură si venin. Si totuși e necesar, ca, în momentul când cele mai respectate instituțiuni ale tărei sânt terfelite de uneltele inconștiente ale acestor oameni, — e necesar să relevăm faptele, spre a aduce cel puțin sancțiunea disprețului opiniei publice. Erii, în foile antinaturaliste armata și conducătorii ei erau calomniați prin cele mai josnice mijloace. Se spunea că șefii armatei permit și organizează ..persecutarea“ ardelenilor ei se îndemna la revoltă.. Pătimașii antinaționaliști caii doar, sub scutul puternic al armatei române se bucur de favoarea de-a vorbi și scrie românește, — uită tot trecutul și pericolele viitorului pentru plăcerea de-a calomnia această instituțiune. Apoi a venit rândul magistraturii. „Patria“ declară că toți magistrații sunt „venali“ și „incapabili“, cu mici excepțiuni cari „confirmă regula“. Intre timp întreaga pătură conducătoare regățeană era declarată „putredă" iar, în trecutul istoric, abia „câțiva oameni politici conservatori“ puteau avea dreptul la recunoștința neamului. S’ar crede desigur după atâtea calomnii că gruparea antinaționalistă înțelege să lupte singură, ea având monopolul capacității, democratismului și cinstei. Dar nu. Conducătorii acestei grupări tratează continuu cu diverșii reprezentanți al tuturor partidelor, politice ,regățene“ scutindu-le de veninul calomniilor, pe rând, dar, numai timpul strict necesar „pertractărilor“. Astfel un ziar face următoarea socoteală a acestor, „pertractări“ : — „Până acum d. Maniu, în numele comitetului de 100 a negociat, în trei rânduri cu liberalii, în două cu partidul poporului și cu țărăniștii, odată cu Take Ionescu — iar acum tratează în bloc, cu democrații, ex-takiști; — cu țărăniștii și cu d. lorga. N’au mai rămas astfel decât socialiștii-comuniști cu care partidul național n'a conferit“. Ziarul care face această socoteală se întreabă ce elasticitate prodigioasă are programul antinaționalist ca să se poată „combina“ cu atâtea programe. Noi ne întrebăm, ce grosime trebue să aibă obrazul acestor domni pentru a trata și înjura, la rând pe fiecare grupare politică, spre a sfârși apoi cu instituțiunile de bază ale țărei și cu j | rt n nnrí4* ra»ri nah /ri i fl/rín*>/> -------»«»»»««■»« .........................—----------- -■ Pregătirea viitorilor muncitori mi" FORMAREA fe statei pini nre CMsite au adeparat art de piwnert sociala - Primim spre publicare următoarele: Războiul groaznic prin care a trecut nația românească și pe care la suportat cu deosebit stoicism, a deschis totuși în organismul ei social unele racile îngrijitoare. Intre acestea, aceia care merită mai multă solicitudine din partea statului, respectiv din partea guvernelor lui, este fără îndoială, problema muncitorească, înțeleg în prima linie muncitorimea industrială. După război încoace, fie din cauza dificultăților inerente unui război greu, fie din cauza pustiirilor provocate în rândurile ei de același flagel, fie, mai ales, din cauza curentelor noi de idei ce au agitat-o, această pătură socială se găsește sufletește cu totul înstrăinată de celelalte pături de conlocuitori ai țării. Cum ar trebui să fie organizate căminurile pentru ucenici 1) In cămin ucenicul va găsi adăpost convenabil și igienic. 2) In cămin, va găsi hrană substanțială pentru desvoltarea lui fizică. 3) In cămin va găsi pe lângă o îngrijire omenească și o educație morală mai aleasă. 4) In sfârșit în cămin ucenicul în orele libere după eșirea de la atelier, precum și în zilele de sărbătoare își va complecta în sălile de cursuri și în bibliotecile înadins create și cunoștințele de carte. Meseria și-o va însuși ucenica în mod practic și real în fabricii sau atelierul unde este plasat. Cheltuelile cu întreținerea ucenicilor și a personalului didactic și de supraveghere se pot acoperi cu o prisosință din salariile ce primesc de la patron. Singurile ajutoare cu care ar trebui să contribuie Statul și primăriile orașelor ar fi terenurile și cheltuelile prime de instalări căcii, aceste institutiuni pot, in urmă, trăi prin ele însăși. f iamera franceză a votat fără discuții proectul de lege al deputatului Pierre Even care prevede sancțiuni contra scuipatului, pe jos în stabilimentele publice. a 10 Septembrie 1923 se va produce o nouă eclipsă totală de soare vizibilă numai în America de nord. Se pare că acest fenomen va fi un prilej unic pentru verificarea uneia din cele mai curioase consecințe ale teoriei lui Einstein. Franța va trimite o misiune specială pentru verificarea fenomenelor. ---•»•Î n procesul privitor la conficarea bunurilor contelui Mihail Karoly, avocații acestuia au cerut tribunalului din Budapesta, să asculte ca martor pe generalul Diaz. Acest martor va arăta că armistițiul încheiat la Belgrad cu generalul Francheit d’Esperay, a ocrotit interesele Ungariei și că tratatul încheiat cu generalul Diaz nu era de loc privitor la acest stat. Într’o clădirei dintr’un cartier însi depărtat din Lipsca, poliția germană a descoperit mari cantități de granate și muniții. Patru tineri au fost arestați dovediți că au uneltit contra siguranței republice!. Situația actuală a mun citorilor Dezorientată, frământată, în continuă căutare de alte așezări, veșnic nemulțumită și nesatisfăcută în pretențiunile ei nemăsurate, muncitorimea industrială caută o dezlegare aspirațiunilor ei, adese neînțelese! Ce va aduce viitorul nu putem prevedea, deocamdată însă asistăm la haosul și la anarhia ce prezintă actualmente producțiunea industrială, fără rost și fără socoteli în prețuri, în cantități și calități a produselor ei, dar mai ales fără siguranța zilei de mâine în ce privește viitorul economic al țării. Iterieticica situațiunei acesteia amenințătoare și pentru însăși siguranța politică a statului, s’ar putea totuși obține prin formarea de alte cadre muncitorești cu bună pregătire de meserie, dar mai ales bine educate și disciplinate. Or acești viitori soldați ai munii nu s’ar putea forma decât prin ucenicie în diferitele ramuri industriale. Formarea viitorilor muncitori Dar un mare neajuns pe care-l întâmpină industria în drumul ei pentru pregătirea de lucrători specialiști din ucenici, este faptul că individual industriașii nu dispun de organizații proprii pentru ocrotirea și formarea ucenicilor. Acest neajuns însă s’ar fi putut ușor înlătura prin asocierea pe categorii de industrii, pentru formarea de căminuri de ucenici. Cum însă eu regret trebuie să mărturisim industria nu și-a înțeles menirea ei socială, și nici chiar propriul ei interes pentru formarea de elemente muncitorești destoinice, se impune ca statul să pășească la luarea de măsuri în unire cu inițiativa privată pentru împlinirea acestei lacune. Singura soluțiune posibilă în această direcțiune ar fi crearea de căminari pentru ocrotirea ucenicilor în toate orașele și centrele industriale mai importante. Avantagele ce prezintă asemenea căminuri sunt evidente. Un act de prevedere social. Instituirea de căminuri pentru ocrotirea ucenicilor se impune însă și dintr’un alt motiv, și anume dintr’un înalt sentiment de umanitate, de prevedere și de solidaritate socială. 1 Este vorba de ocrotirea și de pregătirea zecilor de mii de orfani, — bieți și fete, rămași în urma războiului, pentru ca prin muncă să devie elemente folositoare societății, altfel acești copi lăsați fără meserie și lipsiți de ocrotirea părintească vor deveni de bună seamă o amenințare mai târziu pentru țară, pe câtă vreme în câțiva ani țara ar putea obține din ei, pregătindu-i serios la meserii, elemente foarte utile viitorului nostru. Pentru a experimenta în practică această idee un comitet de inițiativă pus sub înaltul patronaj al A. S. R. Principele Carol, a pus bazele unui prim cămin în imobilul cedat în acest scop de Centrala Caselor Naționale. Acest cămin situat în București, strada Foișor No. 1, colț cu șoseaua Vitanului, va deschide porțile în luna Noembrie a. e.. unui număr de circa 100 ucenici, în majoritate orfani de război. Dorim ca exemplul să fie imitat de toate organele sociale publice și private prin înființarea unui cât mai mare număr de asemenea căminuri, singurile chemate a rezolva în mod paralel cele două grave probleme de mai sus: problema muncitorească și cea a orfanilor de războiu. D. MObDORNITA Navigația Fluvială Română este una dintre puținele industrii naționale, care după grele încercări prin care a trecut, în timpul războiului, nu a avut până astăzi nici un sprijin pentru refacere. Nici chiar slabele chirii pentru vasele rechiziționate nu s’au achitat până acum de către Stat. Totuși întreprinderile românești de navigație fluvială au continuat să funcționeze, aducând reale servicii economiei noastre naționale, mai ales în prima perioadă a greutăților de transport, de după război și. Pavilionul Românesc pe Dunăre este astăzii reprezentat prin 415 șlepuri, reprezentând o capacitate de încarcăr aju 4 ® circa CRONICA ECONOMICA 400.000 tone. Repartiția lor este următoarea: Serviciul Statului 150 șlepuri; Societatea „S. R. D.“ 80 șlepuri; Societatea Dunărea: 45 șlepuri; Diverse Societăți și Armatori: 140 șlepuri. Cu aceste vase se poate deservi un trafic comercial între porturile noastre de circa 2.000.000 tone anual, cifră care nu a fost depășită cu mult nici în anii cei mai abundenți. Astăzi situațiuunea navigațiunei românești pe Dunăre nu este din cele mai satisfăcătoare. Traficul este foarte slab. Majoritatea șlepurilor sub pavilion românesc stau neîntrebuințate, din care cauză întreprinderile românești de navigație ca și armatorii particulari au de străbătut o grea și primejdioasă criză. In afară de situațiunea generală economică, este evident că concurența șlepurilor străine influențează în mod defavorabil interesele navigațiunei românești pe Dunăre, cu atât mai mult cu cât armatorii străini nu se mulțumesc a face numai ceea ce se cheamă marele cabotaj adică transporturi de la porturile noastre la porturi străine și viceversa ci concurează pe armatorii români chiar la transporturile de mic cabotaj adică transporturile interne între porturile noastre. Astăzi când exportul și importul nostru stagnează și traficul pe Dunăre este limitat numai la micul cabotaj acest amestec al armatorilor străini în transporturile noastre interne, amenință nimr existența întreprinderilor naționale, care au fost nevoite în bună parte să desarmeze vasele. Statul nostru este în cel mai legitim drept, atunci când prin măsuri de guvernământ, caută să pună la adăpost navigațiunea românească de o concurentă a armatorilor străini, când aceștia, mai ales se și abat, în vederea intereselor de câștig ce au, de la prescripțiuni legale preci Cum în actualele împrejurări flota noastră comercială pe Dunăre este amenințată de șomaj complect, Direcțiunea generală a porturilor a luat măsura ca transporturile de mic cabotaj între porturile noastre să fie supuse unui control riguros, impunând pavilioanelor străine a cere autorizație prealabilă atunci când voesc a face asemenea transporturi, spre a putea vedea și eventual a interzice pe acelea cari influențează defavorabil interesele noastre naționale. Această măsură administrativă întemeiată și pe principiul stabilit în convenții internaționale și pe interesul superior de a apăra întreprinderile românești, de o concurență nepotrivită, a stârnit o vâlvă deosebită in cercurile celor interesați. Evident, sau gării imediat organe de publicitate, care luând apărarea unor interese străine, au explicat aceste măsuri restrictive ale guvernului drept abuzuri și prin legături, care nu au nimic temeinic la baza lor și nici măcar nu corespund adevărului. Pentru restabilirea lucrurilor vom arata mai jos cum trebuie privită chestiunea aceasta, în legătură cu interesele navigațiunei românești pe Dunăre. In Conferința internațională, de transporturi de la Barcelona, ce a avut loc în 1921, s’a stabilit și admis de către toate Statele participante, că fiecare Stat are dreptul de a rezerva pentru pavilionul său național transporturile pe mare și pe fluvii, care se fac de la un port la altul al aceleiași țări. Acest principiu este definitiv și bine lămurit. Mai târziu, în Statutul Dunărei s’a prevăzut de asemenea, dreptul fiecărui Stat riveran de a autoriza sau nu transporturi în micul cabotaj, și pentru pavilioanele străine. Prin această dispoziție nu se stingherește principiul stabilit sub art. 1 al Statutului Dunărei cu privire la libertatea de navigație pe Dunăre,ca fluviu internațional, pentru toate pavilioanele, în perfectă egalitate. Pe de altă parte principiul stabilit la art. XXII din protocolul final al Statutului Dunărei specifică dreptul unui Stat mecan de a da sau nu autorizație, nu numai pentru liniile regulate de pasageri sau mărfuri, dar și pentru orice transporturi cari fie prin regularitatea, fie prin intensitatea sau continuitatea lor, influențează defavorabil interesele nationale, ca și liniile regulate. Ori, este lucru fin contestat că multe întreprinderi și armatori străini au înființat în porturile noastre servicii de transport pe Dunăre, cari în mod regulat, la anumite epoci, fac transporturi între porturile noastre de orice fel de mărfuri în cabotaj, adică mărfuri cari rămân și după încărcare tot indigene iar nu exportate ca: cereale, lemne, piatră, petrol, etc. și aceste servicii dispun nu de un șlep sau două ci de flote numeroase de șlepuri și remorchere. Aceste servicii au fără discuție posibilă, caracterul de continuitate și intensitate prevăzut de Statutul Dunărei. Când Companiile noastre de navigație suferă de pe urma acestei concurente a pavilioanelor străine, este evident că guvernul are nu numai dreptul dar și datoria de a lua măsuri pentru ocrotirea intereselor navigației românești. De aceia bine a procedat Direcțiunea Porturilor, cumd a procedat, cum a procedat fac de pavilioanele străine, în legătură cu micul cabotaj. .......... .”» V. S.